Bronhopneumonia

BRONHOPNEUMONIA

afectiune pulmonara acuta, frecventa la batrani, indivizi tarati si copii; cu mai multe focare diseminate in ambii plamani.

de obicei la copii, batrani, bolnavi cronici, cu IC, hepatite cronice, DZ, nefrita cronica, supuratii cronice, neoplazii diverse etc.

de multe ori ca suprainfectie a unei infectii virale

factori favorizanti: frig, umiditate, denutritie, alcoolism, deformari toracice, boli cronice etc.

Etiopatogenia:

variata; germenii saprofiti ai cailor respiratorii - pneumococ, stafilococ, hemofilus, streptococ, b. Friedlander (actioneaza separat sau asociat)

Simptomatologie:

Debutul:

uneori brutal, dar de obicei insidios

febra (care creste progresiv)

frisoane repetate (adeseori pot lipsi)

dispnee cu caracter polipneic

tuse uscata chinuitoare

astenie si adinamie pronuntata.

Perioada de stare:

din ziua a doua, starea generala se altereaza, astenia si adinamia sunt extreme, uneori apar agitatie si delir

febra se mentine ridicata, dar neregulata, oscilanta

dispneea este fenomenul dominant, polipneica, uneori ducand la asfixie

tusea se insoteste de expectoratie mucopurulenta, uneori striata de sange

cianoza fetei si a extremitatilor

pulsul este mic si tahicardic.

Caracteristici:

variabilitatea simptomelor prezentate, se schimba de la o zi la alta in raport cu resorbtia unui infiltrat si aparitia altuia

discordanta dintre starea generala grava a bolnavului si absenta sau discretia semnelor fizice, constand de obicei in raluri bronsice sau suberepitate diseminate in ambii plamani

Investigatii:

examenul sputei

examenul sangelui

examenul radiologic

Evolutia:

variabila

- mai indelungata si mai grava decat a pneumoniei (dureaza mai multe saptamani)

- sub tratament febra scade progresiv.

Tratament igieno-dietetic si simptomatic: idem pneumonie

Tratament etiologic:

antibiotice - in functie de etiologie infectiei.