Analiza mijloacelor tehnice evidentiate de concurs

Analiza mijloacelor tehnice evidentiate de concurs

Convinsi de importanta concursului major (C.E., C.M., J.O.) in determinarea continutului (modelului) si metodologiei (programarii) antrenamentelor, ar trebui sa-l supunem unor ample observatii in toate ramurile si probele de sport. Cel din canotaj, sport ciclic, bazat predominant pe rezistenta, a evidentiat structurile mijloacelor si tipurilor de antrenament care rezulta din selectia, standardizarea si conjugarea lor, in functie de efectele generate, si compatibilitatea lor, masurata prin performanta dobandita (fata de cea scontata).

Intr-un sport aciclic, bazat pe rezistenta in regim de forta si viteza, cu adversitate directa, cum sunt luptele, obiectivizarea concursului reliefeaza numarul elementelor si procedeelor tehnice efectuate de cei 2 luptatori, initiate si reusite sau nereusite, contracarate (soldate cu puncte castigate sau pierdute), structura lor tehnica, succesiunea, viteza, momentul efectuarii (repriza, minutul, secunda, numarul de puncte obtinute sau pierdute), numarul avertismentelor pentru pasivitate, adica toate caracteristicile tehnice ale luptei, in "spatele" carora consemnam pregatirea fizica si orientarea tactica.

Analiza unui concurs de lupte se preteaza la o imbinare necesara a obiectivizarii manuale cu cea a filmului sau a benzii video. Pentru inregistrarea manuala a desfasurarii luptei se deseneaza o diagrama verticala, divizata pe orizontala in doua compartimente (pentru cei doi adversari), segmentata pentru delimitarea celor 3 reprize. In spatiile dintre ele se inscriu procedeele tehnice intreprinse de ambii luptatori, iar efectul lor tradus in puncte (primite sau facute si cele acordate adversarului). Cronometrul stabileste momentul actiunii, ca si al avertismentelor pentru "lupta pasiva", date de arbitru unuia sau celuilalt luptator. Comparand si insumand cele 6 diagrame alcatuite ca atare pe baza inregistrarilor (in toate cele 6 tururi ale concursului), obtinem o informatie revelatoare despre modul in care a concurat sportivul respectiv.

In concluzia unei astfel de analize, antrenorii unei echipe de lupte pot retine o serie de date:

- care sunt procedeele tehnice ale fiecarui luptator cu sansa sa le initieze, pentru a dobandi o superioritate in lupta, in vederea pastrarii valorii si eficientei lor si pentru ciclul urmator de concursuri oficiale;

- care sunt procedeele tehnice folosite de adversar carora luptatorii lor nu le pot opune contraprocedee si cedeaza puncte;

- in ce moment al luptei, in ce repriza, in ce minut si secunda a fost initiate de adversar;

- cat dureaza fiecare procedeu aplicat sau primit si de ce actiuni tactice sunt precedate;

- cand a primit sau a provocat avertismentul arbitrului etc.

Asambland aceste informatii, se obtine un tablou cuprinzator al procedeelor tehnico-tactice folosite de componentii echipei in totalitatea ei, al insuficientelor pe acelasi plan de care sufera fiecare luptator. De asemenea, pe baza diagramelor luptelor se poate aprecia si potentialul fizic al luptatorilor.

Iata deci, cum obiectivizarea unui concurs determina selectia adecvata a mijloacelor cerute de reusita lui. Mijloacele nu sunt preconcepute, ci impuse de structura si solicitarea concursului. Concursul impune morfologia (continutul, modelul) si "fiziologia" (programarea) pregatirii, izvorata din suita si succesiunea algoritmica a lectiilor si ciclurilor saptamanale.

Modalitatea de inregistrare si obiectivizare folosita si explicata anterior poate fi extinsa si la alte probe si ramuri sportive, indeosebi la jocurile sportive, de unde informatiile vin mai greu datorita, in primul rand, complexitatii desfasurarii lor intr-un spatiu foarte larg si intr-un timp mai indelungat si, mai cu seama, dificultatii inserarii actiunilor motrice si procedeelor tehnice efectuate de un numar mare de subiecti intr-o dinamica impetuoasa. Dar aceste dificultati pot fi depasite ca urmare a combinarii obiectivizarii manuale cu cea electronica. O experienta interesanta apartine antrenorilor de fotbal M. Lucescu si Gr. Sichitiu care, impartasind convingerea in legatura cu necesitatea obiectivizarii jocului, au reusit sa imbunatateasca - in anii respectivi - pregatirea jocurilor echipei nationale de fotbal, prin folosirea atat a datelor statistice, cat si a sintezelor video, selectionate dintr-o mare cantitate de informatii vizuale culese la marile competitii europene. Astfel, numai din sinteza distantelor de alergare, in tempouri diferite (sprint, alergare submaximala, alergare usoara sau trotinare, alergare cu spatele si invers), care alcatuiesc elementul de legatura, conjunctia jocului de fotbal, pentru ca prin ea se asigura dinamica lui si valorificarea procedeelor tehnice din care rezulta diferenta de valoare, concretizata in dimensiunea scorului, se formeaza o concluzie metodologica esentiala pentru stabilirea valorilor indicatorilor modelului de antrenament. Tendinta generata de dorinta maririi eficientei jocului si de necesitatea elaborarii modelului sau maximal este aceea de a spori timpul de posesie a mingii de catre un numar optim de jucatori, care sa asigure dezvoltarea jocului pe directia fazei de gol.

Iata, deci, cum o astfel de analiza evidentiaza valoarea si structura mijloacelor esentiale pentru marirea randamentului jucatorilor, care trebuie sa compuna modelul de antrenament, nu unul ideal si abstract, ci acela impus de jocul oficial trecut in perspectiva celui urmator.

In ceea ce priveste restul de timp, asa-zis "mort", din joc (cca. 35 min.), el poate fi abordat doar din punct de vedere al micsorarii lui in favoarea timpului efectiv de joc. Durata, volumul de actiuni si intensitatea lor provoaca un anumit nivel de reactivitate fiziologica, o capacitate de adaptare la efort.