Riscurile in activitatea de marketing

Riscurile in activitatea de marketing

Riscul de creditare

Pentru ca o entitate economica sa fie mereu la curent si integrata la toate schimbarile si cerintele ce apar in aria ei de activitate, trebuie sa aiba un marketing bine pus la punct. Compania isi va crea mai multe solutii pentru politica de marketing, incercand astfel sa scape de riscurile ce apar in aceasta activitate.

O politica de creditare, in cazul bancilor de exemplu, poate fi apreciata ca fiind corecta daca in elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii urmatoarelor obiective:

- selectia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare;

- selectia unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

- incurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pietelor pe care opereaza banca.

Politicile de creditare variaza in timp si in functie de ciclul economic.Ele trebuie sa fie actualizate si sa devina adaptabile la modificarile mediului concurential si economic.

Orice credit reprezinta o anticipare a unor incasari viitoare. Din aceasta perspectiva, (a fluxului de incasari), orice credit comport riscul ca aceste incasari sa nu se realizeze deloc sau partial. Aprecierea justa a riscului de credit este, deci, de o importanta majora.Pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importanta etapa a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare. In aceasta faza comportamentul unei banci poate fi astfel prezentat: un credit nu se acorda decat daca se poate estima daca probabilitatea de rambursare o depaseste pe cea a nerambursarii. Concentrarea clientilor intr-un singur domeniu de activitate este relativ periculoasa pentru o banca: in perioada de recesiune pot interveni greutati de exploatare. In sfera creditarii particularilor, diversificarea portofoliului este in primul rand o diversificare teritoriala.La creditarea agentilor economici importanta este diversificarea economica, iar in ceea ce priveste clientii suverani -diversificarea geografica.In cazul Romaniei bancile isi propun o diversificare a portofoliilor institutionale prin dezvoltarea activitatilor de creditare a sectorului privat. Pe de alta parte se poate intampla ca intreprinderi de talie mare sa aiba nevoie de creditare care sa depaseasca limita rezonabila de angajament a unei singure banci. De regula, acolo unde gradul de dezvoltare a pietelor o permite, astfel de firme recurg direct la piete pentru a-si asigura finantarea fara intermediar.O alta solutie o reprezinta constituirea de pool-uri bancare.Un pool bancar este ansamblul bancilor unei singure intreprinderi mari, ansamblu structurat si organizat de o maniera precisa. Aceasta solutie are dezavantajul ca dilueaza responsabilitatea bancilor participante, dar si avantajul divizarii riscurilor. Pool-ul permite participarea bancilor mici la finantarea marilor intreprinderi (operatie mai putin riscanta si mai putin costisitoare) si are si autoritate mai mare in impunerea unui plan de redresare a debitorului in caz de dificultate.

In cazul riscului de piata, companiile se concentreaza cel mai mult asupra volatilitatii, fluctuatiei, procentajului riscului.Este o actiune de supraveghere a evolutiei acestei fluctuatii, pentru a putea identifica din timp momentele prielnice firmei pentru ca aceasta sa isi poata atinge obiectivele.

Riscul operational

Riscul operational este un risc de pierdere determinat fie de utilizarea unor procese, sisteme si resurse umane inadecvate sau care nu si-au indeplinit functia in mod corespunzator, fie de evenimente si actiuni externe; se refera la domeniul reprezentat de pierderile prin fraude interne si externe, neaplicarea corecta a procedurilor de lucru, metode inadecvate de control, management inadecvat al riscului, distrugerea documentelor si a bazelor informatice, greseli umane si altele. Riscul operational include si riscul legal. In cadrul riscului operational, riscul privind instrumentele de plata prezinta anumite particularitati, astfel:

● Riscul in activitatea de tezaur si casierie.Tranzactiile cu numerar detin o pondere insemnata in

activitatea de decontari in tara noastra .Aici avem:

- riscul de incasare a unor bancnote false, in moneda locala sau in valuta, ca urmare a unei verificari

necorespunzatoare, verificare a autenticitatii.

- riscul in activitatea de verificare, sortare si triere a bancnotelor care se realizeaza in cadrul compartimentul controlorilor verificatori. In aceasta activitate exista riscul unor bancnote lipsa, degradate fizic, falsuri.

- riscul de primire a unor documente privind eliberarea de numerar care nu au fost emise de

reprezentantii legali ai clientilor, aspect care conduce la producerea unor fraude si deci prejudicii.

- riscul de spalare a banilor prin intermediul numerarului.

- riscuri generate de neutilizarea corespunzatoare a sistemelor electronice de securitate.

● Riscul privind operatiunile prin virament.In cadrul operatiunilor prin virament plata este initiata

de platitor conform prevederilor contractuale iar riscurile care pot aparea sunt urmatoarele:

- riscul de lichiditate in sensul amanarii platii de catre platitor cu consecintele ce decurg pentru beneficiar privind realizarea la timp a fluxurilor banesti si costurile mai ridicate pentru resursele de inlocuire.

- riscul de revocare a platii care decurge din insasi conceptul instrumentului de plata (ordinul de plata), un risc cu o anumita frecventa care reflecta unele probleme de lichiditate a debitorului sau practici incorecte ale acestuia, ceea ce impune o prudenta sporita fata de un asemenea partener.

● Riscul in operatiunile cu cecul. Operatiunile cu cecurile sunt in crestere in tara noastra si implica

un anumit grad de risc determinat de specificul instrumentului de plata, respectiv nesincronizarea

dintre emitere si plata si evenimentele care pot aparea in acest interval.

- riscuri exista in toate tipurile de instrumente de plata si in ansamblul sistemului de plata si decontare si sunt determinate, in principal, de trei cauze majore: nesincronizarea indeplinirii obligatiei contractuale cu plata acesteia, incapacitatea de plata a partenerului, esecul in finalizarea transferului de fonduri din cauza mediului de decontare.

Riscul de lichiditate

Riscurile cele mai des intalnite in sistemele de plati sunt riscurile de lichiditate.Avem de a face cu un risc sistemic, care este probabilitatea ca sistemul de plati si decontari sa nu mai functioneze ca urmare a unor factori perturbatori, cum ar fi neandeplinirea obligatiilor de plata catre un participant care poate sa provoace dificultati altora, declansand o reactie in lant si aparitia unei crize financiare. Combinarea riscului dintre partenerii nonbancari cu riscurile dintre intermediari (banci), poate amplifica foarte mult aspectele negative. De cele mai multe ori, din cauza lipsei de informatie asupra actiunii celorlalti participanti si a informatiei privind disponibilitatea bancilor de a mai acorda credite, apare fenomenul in lant. La aceasta se mai poate adauga si influenta altor factori ca lipsa de lichiditate, retragerea unilaterala din tranzactii angajate, vanzari rapide si soldari care declanseaza riscul sistemic.

Majoritatea platilor interbancare se desfasoara in sistemul de compensare multilaterala cu decontare neta, care s-a dovedit a fi cel mai eficient.Ca urmare acestei concentrari de plati pe un anumit sistem si riscul, inerent oricarui sistem, are o valoare mai mare si poate deveni un risc sistemic.Riscul apare din cauza lipsei de lichiditate a unuia din participanti la sfarsitul zilei de decontare si se poate rasfrange asupra celorlalti participanti care nu pot sa-si primeasca fondurile pentru clientii lor.Daca lichiditatea este prea mare inseamna un management mai putin performant, intrucat resursele raman neplasate si invers, daca sumele sunt insuficiente se apeleaza pe piata la credite care se obtin cu costuri ridicate si deci ineficiente.Grija pentru evitarea riscului impune totusi mentinerea unei rezerve de siguranta in limite considerate acceptabile.

Riscul in sistemele de plati cu decontare bruta este mult mai mic decat in cele cu decontare neta datorita faptului ca procesarea si decontarea finala se fac la intervale de timp foarte mici si numai pe baza disponibilitatilor in cont la banca centrala si a creditelor aprobate, deci riscul de lichiditate se minimalizeaza.Sistemele de decontari pe baza bruta sunt, de regula, sisteme de plati electronice care, utilizand retelele de telecomunicatii, asigura plata in timp real.Existenta disponibilului in cont la banca centrala face ca decontarea sa aiba caracter definitiv.Din punct de vedere al riscului, caracteristica principala a sistemului de plati pe baza bruta este ca acesta ofera posibilitatea eliminarii riscului sistemic.Aceasta eliminare este rezultatul reducerii substantiale pe parcursul zilei a expunerilor interbancare, deci dispare probabilitatea de a nu se acoperi eventualele caderi de lichiditate ca urmare a esecului unui participant de a-si deconta obligatiile de plata.