Logistica (distributia fizicǍ)

LOGISTICA (DISTRIBUTIA FIZICǍ)

1. Conceptul de logisticǎ

Deplasarea produselor fabricantului panǎ la client implicǎ efectuarea unui anumit numǎr de operatiuni materiale (stocare, intretinere, transport, etc.). Logistica comercialǎ poate fi definitǎ ca fiind alegerea mijloacelor care permit punerea in operǎ - in cele mai bune conditii posibile - a tuturor activitǎtilor materiale de distributie .

Cea mai simplǎ definitie considerǎ cǎ logistica industrialǎ si comercialǎ reprezintǎ ansamblul de activitǎti de asigurare materialǎ.

O definitia mai complexǎ considerǎ cǎ logistica indistrialǎ reprezintǎ stiinta care cuprinde un complex de actvitǎti care au ca scop conceperea, realizarea, organizarea si optimizarea tuturor fluxurilor tehnologice din interiorul si/sau exteriorul unui sistem.

Prin sistem se intelege un ansamblu comlex de elemente (principii, norme, forte) interconectate, ce formeazǎ un tot unitar si organizat, care reglementeazǎ si permite desfǎsurarea normalǎ a unei activitǎti potrivit scopului urmǎrit.

Astfel sistemul logistic, se poate definii ca fiind sistemul care include toate fluxurile de materiale si informatii, de la materii prime la produse finite, de la furnizorul de resurse si materii prime la consumatorul final.

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

I - furnizor de materii prime;

II    - transportul prin care se realizeazǎ aprovizionarea;

III   - depozitarea materiilor prime;

IV   - productia propriu-zisǎ;

V    - depozite produse finite;

VI   - transportul intre depozit si reteaua de angrosisti;

VII - reteaua de angrosisti;

VIII - distribuirea produselor de cǎtre angrosisti;

IX   - reteaua de detailisti;

X    - consumatorul final.

Figura 11. Schema unui sistem logistic

Sursǎ: adaptat dupǎ Adrian CIPLEU, Petru PAP,"Logistica si transportul mǎrfurilor", Ed.Politehicǎ, Timisoara 2007, Colectia "Transporturi", pag.9.

Activitatile incluse in domeniul logisticii de Philip Kotler sunt[2]:

prognozarea desfacerilor, care sta la baza fundamentarii programelor de productie si a nivelului stocurilor;

programele de productie, ca suport pentru obtinerea informatiilor legate de necesarul de materii prime si materiale si despre aprovizionarea acestora;

fluxuri fizice interne ale materiilor prime si materialelor;

fluxuri fizice externe.

E. G. Plowman arata, ca obiectivul distributiei fizice este "furnizarea bunurilor potrivite, la locul potrivit si in momentul potrivit, cu costuri minime."

Ph. Kotler determina costul distributiei fizice, pentru un sistem propus astfel:

DF = T + FD + VD + V

unde: DF = costul total al distributiei fizice;

FD = costul total fix cu depozitarea;

VD = costul total variabil cu depozitarea;

V = costul aferent vanzarilor pierdute datorita intarzierii medii a livrarilor in cadrul sistemului propus.

Obiectivul distributiei fizice

E. Grosvenor Plowman s-a referit la cele "cinci potriviri" ale unui sistem logistic, care pot fi exprimate astfel: produsul potrivit, in locul potrivit, la timpul potrivit, in conditiile cantitatii potrivite, la un cost potrivit, pentru consumatori care doresc produsul.

P. Drucker a sustinut, ca "imbunatatirile in activitatile de marketing si logistica, reprezinta pentru viitor, o cale importanta pentru obtinerea produselor la costuri economice. O cale importanta pentru imbunatatiri substantiale o reprezinta sporirea performantelor in realizarea functiilor de distributie fizica ale caror costuri reprezinta o pondere importanta in costurile totale de marketing."

Punctul de pornire in proiectarea sistemului de distributie fizica este studierea a ceea ce clientii doresc si a ceea ce ofera firmele concurente. Pornind de la obiectivele activitatii de distributie fizica, firma trebuie sa proiecteze un sistem, care sa reduca la minim costurile legate de atingerea acestor obiective.

Principiile pe care trebuie sa le respecte departamentul logistic in cadrul unei firme, pentru sporirea profitului potential si a eficientei in general, sunt[3]:

asigurarea unei legaturi stranse intre logistica si strategia firmei;

organizarea globala a logisticii, care sa asigure controlul tuturor activitatilor logistice prin intermediul unui singur departament;

valorificarea puterii informatiei prin folosirea sistemelor computerizate, sofisticate in luarea deciziilor;

accentul pus pe calitatea resurselor umane;

constituirea de aliante strategice, a unor relatii de parteneriat in cadrul canalului de distributie, cu alti participanti;

accentul pus pe performantele financiare;

stabilirea nivelului optim al serviciului catre consumatori;

importanta rezolvarii detaliilor semnificative, in conformitate cu strategia de ansamblu a firmei;

optimizarea si gestionarea unitara a volumului de marfa transportata;

evaluarea si controlul performantelor.

Rolul logisticii in cadrul intreprinderii

Managementul logistic influenteaza efortul de marketing al intreprinderii prin asigurarea celor mai eficiente cai de distributie a produselor catre consumatori si a utilitatii acestora.

Logistica joaca un rol foarte important in satisfacerea cerintelor clientilor si in realizarea profitului.

Satisfacerea cerintelor clientilor implica maximizarea utilitatii de timp si spatiu care depinde de furnizorii intreprinderii si de clientii finali. Rolul logisticii este de a asigura serviciile catre clienti tinand seama de oportunitatile de marketing care vizeaza maximizarea vanzarilor pe diferite segmente de piata. Acest efort integrat inseamna, de fapt, coordonarea activitatilor de marketing intr-un program coerent (marketing mix) care sa duca la un cost total minim si la maximizarea profitului in conditiile asigurarii unui anumit nivel minim calitativ al bunurilor si serviciilor catre clienti. Acest efort integrat este cuprins in strategia de marketing si aceasta integrare se realizeaza prin intermediul conceptului de "cost total" care cuprinde costurile ce apar in cadrul si intre activitatile de marketing si logistica.

Abilitatea logistica de a asigura un nivel acceptabil al serviciilor catre clienti, asociata cu abilitatea de marketing in generarea si asigurarea vanzarilor creeaza avantaje diferentiate in aria pietei. Dintr-o perspectiva financiara profitul se poate realiza prin scaderea costurilor totale in conditiile asigurarii unui anumit nivel al serviciilor catre clienti tinand seama de strategia de marketing si de cerintele clientilor.

Pornind de la acestea, se poate constata ca logistica nu este altceva decat un "marketing orientat" care deriva, de fapt, din conceptul fundamental de marketing ce poate fi definit astfel: "Filozofia de management ce consta in stapanirea realizarilor organizationale care depind si de satisfacerea efectiva a acestora in conditiile de eficienta sporita fata de concurenta."

Rolul logisticii in cadrul intreprinderii poate fi sintetizat astfel:

Logistica adauga bunurilor si serviciilor utilitate de timp si spatiu.

Logistica urmareste realizarea unui nivel acceptabil al serviciilor catre consumatori.

Produsele fabricate au o anumita valoare sau utilitate deoarece un produs asamblat este mai valoros decat componentele neasamblate sau materiile prime. Valoarea sau utilitatea materiilor prime si materialelor prelucrate si asamblate intr-un produs complet poarta denumirea de utilitate formala. Pentru a ajunge la client, la timpul potrivit si gata de a fi cumparat, la utilitatea formala data de costurile de fabricatie, se adauga valoarea produsului, constand in crearea utilitatii de posesie, de timp si de spatiu. Se considera ca logistica adauga produselor fabricate utilitate de timp si spatiu, iar marketingul asigura utilitatea posesiunii.

Utilitatea de spatiu - reprezinta valoarea creata si adaugata unui produs pentru a-l face realizabil pentru consum, la locul potrivit.

Utilitatea de timp - consta in valoarea creata si adaugata unui produs pentru a-l face realizabil pentru consum, la timpul potrivit. Produsele nu se relizeaza valoric daca ele nu sunt realizabile pentru consumator, la locul si timpul potrivit.

Utilitatea de posesie - reprezinta valoarea creata si adaugata unui produs pentru a-l face pe client sa cumpere acel produs . Utilitatea posesiei nu este rezultatul logisticii, dar este o conditie necesara in vanzarea produsului.

Logistica urmareste realizarea unui nivel acceptabil al serviciilor catre clienti.

Specialistii se refera la o serie de lucrari de logistica la cele cinci potriviri ale unui sistem logistic care pot fi exprimate astfel: produsul potrivit, la locul potrivit, la timpul potrivit, in cantitatea potrivita, la un cost potrivit.

Pentru a-si mari competitivitatea, intreprinderile vor cauta sa vanda produsele la preturi cat mai scazute, ca rezultat al eficientei logisticii sau sa imbunatateasca nivelul serviciilor catre consumatori.

4. Activitǎtile logistice

Activitǎtile componente ale sistemelor logistice sunt : manipularea, transportul, asteptarea, depozitarea, formarea unitǎtii logistice (unitǎti de incǎrcǎturǎ) si controlul.

MANIPULAREA. Este activitatea (operatia tehnologicǎ) care presupune deplasarea unui obiect sau unitǎti logistice in imediata vecinǎtate a locului de desfǎsurare a unei alte operatii tehnologice . Se considerǎ cǎ minipularea reprezintǎ deplasarea pe o distantǎ ce nu depǎseste de 5 ori dimensiunea maximǎ a obiectului. Pentru deplasǎri mai mari consuderǎm cǎ este vorba de transport intern.

Manipularea consistǎ din mai multe faze: preluare (apucarea), ridicarea, deplasarea pe orizontalǎ si/sau verticalǎ si depunerea.

Manipularea se poate realiza manual, mecanic sau combinat.

TRANSPORTUL. Reprezintǎ activitatea de deplasare a unitǎtii logistice in spatiu pe o anumitǎ distantǎ (mai mare decat cea de la manipulare).

Dupǎ locul unde se desfǎsoarǎ transportul poate fi:

• intern - in interiorul intreprinderii, intre sectii si sectoare de activitate, intre spatii de depozitare precum si in interiorul acestora.Mijloacele de transport intern sunt: manuale, electrocare, electro si motostivuitoare, tractoare, transpalete, continue (bandǎ de rulare, conveioare, pe lant, etc).
• extern - transportul se face pe distante medii si lungi in exteriorul intreprinderii. Mijloacele de transport extern sunt: autocamioane, trailere, vagoane, nave maritime si fliviale, avioane, etc.

La alegerea modului sau tipului de transport trebuie evaluate caracteristici, ca: viteza, intensitatea serviciilor, siguranta, capacitatea de incarcare, posibilitatea de solicitare a serviciului respectiv. Din punct de vedere al evaluarii acestor caracteristici putem determina o clasificare a tipurilor de transport (notand 1 cel mai bun - 5 cel mai slab).

Tabelul 2: Clasificarea tipurilor de transport

Conform tabelului de mai sus, transportul rutier este considerat cel mai avantajos. Avantajul pricipal consta in faptul ca acesta este mai accesibil. Insa la alegerea mijloacelor de transport, trebuie luate in considerare si costurile pe care acesta le implic, distanta pe care trebuie efectuat transportul, precum si nivelul de dezvoltare a infrastructurii diferitelor tipuri de transport.

ASTEPTAREA. Reprezintǎ o stationare a unitǎtii logistice in vederea executiei unei activitǎti / operatii tehnologice. Se considerǎ asteptare dacǎ stationarea are loc pe o perioadǎ mai micǎ de o zi.

DEPOZITARE. Reprezintǎ activitatea de stocare a unitǎtilor logistice pe un anumit interval de timp, mai mare de o zi.

In functie de mǎrimea intervalului de timp avem:

depozitare temporarǎ-cand perioada de stationare este mai micǎ sau egalǎ cu 3 zile;

depozitare efectivǎ-cand perioada de stationare este mai mare de 3 zile.

Depozitarea se poare face: in imediata vecinǎtate a locului unde se vor desfǎsura urmǎtoarele operatii tehnologice, pe platforme special amenajate (rampe de incǎrcare- descǎrcare) sau in locatii special construite/amenajate in acest scop numite depozite.

FORMAREA UNITǍTII LOGISTICE. Reprezintǎ activitatea de pregǎtire si grupare intr-un tot coerent, in limitele unor anumite dimensiuni si greutǎti, a mǎrfurilor ambalate sau neambalate, de acelasi tip sau combinate, care pǎstreazǎ un caracter de permanentǎ pe toatǎ durata activitǎtilor de manipulare, control, transport, asteptare si depozitare, de la locul de formare panǎ la locul de utilizare.

Formarea unitǎtii de incǎrcǎturǎ trebuie sǎ se supunǎ anumitor conditii:

obiective (ce nu tin de incǎrcǎturǎ): grupare si coerentǎ;

subiective ( ce tin de incǎrcǎturǎ): dimensionarea si permanenta.

Dimensionarea unitǎtii de incǎrcǎturǎ depinde de o serie de factori: natura si felul mǎrfurilor; posibilitatea livrǎrii in ambalaj sau fǎrǎ; felul si dimensiunile unitǎtii de ambalare; standarde si reglementǎri in vigoare.

Permanenta este o cerintǎ care impune mǎsuri organizatorice si tehnologice pentru a evita fragmentarea unitǎtii logistice.

Unitǎtile de incǎrcǎturǎ pot fi realizate dintr-un singur obiect sau prin gruparea mai multor obiecte, de acelasi tip sau diferite, precum si a mǎrfurilor in vrac, sau ambalate, sau pe palete, sau in containere, sau in pachete.

CONTROLUL. In logisticǎ este in esentǎ un control cantitativ si reprezintǎ activitatea de verificare a concordantei dintre caracteristicile produsului si cele date in documentele ce-l insotesc in urma realizǎrii ciclului de predare/primire. Controlul mai include si activitǎtile de verificare a stocurilor curente, precum si operatia de inventariere etc.

5. Logisticǎ si marketing

Principiul de baza al logisticii industriale si comerciale: produsul cerut, la locul cerut, la momentul potrivit si in conditiile necesare este o arma utilizata in markrting.

O distributie corect relizata stimuleaza vanzarea, iar o distributie organizata in sistemul de distribuire aaduce avantaje economice certe.

Specialistul american W.Steward mentioneaza sase modalitati prin care se obtine o stimulare a vanzarii:

• rarind fenomenul de rupere a stocurilor;
• reducand volumul fizic al stocurilor la nivelel cerintelor;
• ameliorand relatiile dintre furnizori si beneficiari prin integrarea sistemelor de distributie fizica;
• reducand costul distributiei si deci posiblitatea de a scadea si costul produselor;
• ameliorand distributia prin obtinerea unei extinderi in sensul obtinerii de noi debuseuri;
• ameliorand distributia, relatiile cu piata se simplifica si permit o analiza mai justa a fenomenelor existente.

Directia in care politica de marketing si logistica industriala urmeaza sa actioneze in corelare prin specialistii respectivi sunt:

a) Conceptia si selectarea produselor. Un produs care se vinde bine in sistemul de distributie fizica. De exemplu, formele bizare care impun ambalaje supradimensionale ca mase si volume scade densitatea , crescand in consecinta costurile de ambalare, manipulare, depozitare si transport.

b) Costul distributiei fizice. Daca strategia de vanzare a produselor nu tine seama de costul de distributie fizica, rentabilitatea intreprinderii poate fi redusa la minimum sau chiar ca produsele sa se distribuie in pierdere cu toate efectele negative asupra intreprindrii respective sau pe plan national si social.

c) Selectarea beneficiarilor. Analiza si cunoasterea exacta a procesului de distributie fizica permite o clasificare a beneficiarilor in functie de costurile operatiunilor aferente, putandu-se realiza astfel optimizarea transporturilor si a aprovzionarii  in general.

d) Numarul si amplasarea depozitelor teritoriale. Din acest punct de vedre o analiza a situatiei existente ofera functiei comerciale a intreprinderii elementele necesare de amplasare dirijand comenzile si asigurand serviciile acordate diversilor beneficiari in functie de reteaua depozitelor teritoriale.

e) Politica stocurilor. In permanenta trebuie confundate cu cele doua tendinte: cresterea peste normativ sau satisfacerea beneficiarilor din cauza lipsei de materiale din stoc.

f) Pregatirea comenzilor ce urmeaza a fi livrate. Raspunderea serviciilor comerciale este evidenta in acest caz, dar modul cum se organizeaza si cum se realizeaza fizic aceste operatii apartin logisticii.

g) Circuitele de distributie. In organizarea circuitelor de distributie fizica trebuie sa existe o permanenta colaborae intre organele comerciale si organele care se ocupa de lgistica intreprinderii, gasind pe baza studiilor efectuate in comun, solutiile rationale care sa satisfaca in conditii optime pe beneficiari, iar intreprinderea sa relizeze beneficii maxime.

h) Traditii comerciale. In comert exista numeroase practici comerciale in materie de ambalare, greutate, volum, numar articole, acceptate prin traditie de beneficiari, dar care nu sunt de o utilitate reala si care produc greutati mari in realizarea unei distributii fizice rationale.