Notiunea si conditiile de validitate ale contractului de donatie

Notiunea si conditiile de validitate ale contractului de donatie

I.1.1.   Notiunea contractului de donatie

A.      Definitie

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una dintre parti - numita donator - cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti - numita donatar - cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art. 801 si 803 Cod civil).

Ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr‑un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concretizata in incheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei.

Ca varietate a contractelor cu titlu gratuit, donatia reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezinteresate (de exemplu comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sint supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru donatii.

B.       Interpretarea contractului

Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare a contractelor (art. 977-985). Daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o liberalitate) - deci interpretarea este necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului (donatie sau alt contract, de exemplu de intretinere, de locatiune, de comodat etc.) - atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza actele cu titlu oneros - care sint reguli de drept comun - iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale, sint supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti.

In nici un caz, executarea unei obligatii civile imperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de exemplu executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate desi conditiile raspunderii civile nu sint intrunite, intretinerea unei rude fata de care nu exista obligatie legala de intretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare) de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus donandi; in activitatea sa profesionala, comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatie.

I.1.2.   Conditiile de validitate ale contractului de donatie

A.      Obiectul contractului

Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie: sa fie in circuitul civil (art. 963 Cod civil), sa fie determinat sau determinabil (art. 948 si 964 Cod civil), posibil, licit si sa exista sau sa poata exista in viitor (de exemplu recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare, numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art. 702 si 965 Cod civil). Dupa deschiderea mostenirii, mostenitorul poate instraina universalitatea dobindita, respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit (deci prin donatie). In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectul darului manual.

Daca bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vinzarii lucrului altuia), intrucit donatorul se poate abtine sa dobindeasca proprietatea lucrului altuia si, deci, donatia contravine principiului irevocabilitatii.

Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiunea etc.) sa nu se rasfringa asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sint incidente.

Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa. Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea achizitionarii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani. Tot astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decit aceea care plateste pretul imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului catre vinzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vinzarii si plata pretului la care donatarul n‑a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul.

Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani, nulitatea contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobinditorului (donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect imobilul, toate consecintele aratate se vor rasfringe asupra lui.

B.       Conditii de forma

Intre persoane prezente

Conform art. 813 Cod civil, toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce efecte juridice numai daca consimtamintul ambelor parti este manifestat in forma autentica. Nerespectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat).

Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr‑o valoare echivalenta.

Intrucit cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiunea nulitatii absolute (ad validitatem), dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel (nu poate fi validata printr‑un act confirmativ al donatorului, si nici acoperita printr‑un proces-verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul).

Inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avind caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decit tot prin inscris autentic. Intrucit parintii nu au o obligatie civila imperfecta (naturala) de a‑si inzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei in scop de inzestrare nu poate acoperi nulitatea; deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei obligatii civile imperfecte.

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art. 1168 Cod civil).

In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cit si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art. 1167 al. 3 Cod civil) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si creditorilor, daca nu este frauduloasa.

In persoana succesorilor donatorului, nulitatea pentru nerespectarea formei devine relativa, in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia autorului lor lovita de nulitate de forma si, bineinteles, nulitatea poate fi invocata numai de catre ei. Alti autori sustin ca, in realitate, e vorba de o nulitate absoluta care, exceptional, poate sa fie acoperita. Majoritatea considera ca donatia nula absolut pentru vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de buna voie si in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie (art. 1092 al. 2 Cod civil). Confirmarea sau ratificarea produc efecte numai fata de succesorii care au consimtit.

Sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma solemna.

Intre absenti

In cazul in care contractul de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, atit oferta de a darui, cit si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor putea produce efecte juridice, fiind nule absolut, cu toate consecintele si regulile aratate mai sus (art. 814 al. 1 Cod civil).

Pentru validitatea donatiei acceptate printr‑un inscris separat se mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art. 814 al. 2 Cod civil). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cind acesta devine incapabil), oferta devine caduca.

{i donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii (cind se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contractului). Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia, deoarece autorul lor nu le‑a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s‑a facut intuitu personae. Cu atit mai puternic cuvint, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicind aprecieri de ordin moral) si nici ataca refuzul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca donatarul nu‑si micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a‑l mari.

Pe linga aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului in timpul vietii lui (ar. 814 al. 2 Cod civil) si inainte de a fi devenit incapabil. Pina in momentul primirii comunicarii, donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita (faptul ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita). Revocarea nu trebuie sa fie notificata donatarului.

Intrucit prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa - numai "efectele" donatiei (art. 814 al. 2 Cod civil) fiind aminate pina la comunicare - nu este exclusa posibilitatea notificarii acceptarii de catre succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune aprecieri de ordin moral.

Statul estimativ

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale, pe linga conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr‑un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite.

Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de donatie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata, nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.

Art. 827 Cod civil prevede necesitatea statului estimativ pentru "valabilitatea" donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic). In schimb, art. 772 Cod civil prevede posibilitatea evaluarii bunurilor mobile donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza - ceea ce inseamna, implicit, recunoasterea validitatii darului. Deci se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea (absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad probationem.

Darurile manuale si donatiile indirecte sint scutite de formalitatea statului estimativ.

Donatia de imobile

Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor (art. 2 al. 1 din Legea nr. 54/1998). In schimb, dreptul de preemptiune (art. 48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei.

In ce priveste publicitatea imobiliara, inscrierea in cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului.

A.      Capacitatea partilor

Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune

Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, nici in calitate de donatori, nici prin reprezentanti legali (parinti sau tutori) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s‑ar obtine autorizatia autoritatii tutelare - art. 129 al. 1-3 si art. 133 al. 3 combinat cu art. 105 al. 3 si art. 147 Codul familiei). In practica se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor - sau in numele sau, de ocrotitorul legal (de exemplu cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) - daca sint potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata.

In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cit timp autoritatea tutelara n‑a dat tutorelui o descarcare pentru gestiunea sa (art. 809 Cod civil si art. 141 Codul familiei). De la aceasta regula face exceptie situatia cind tutorele este ascendentul minorului.

Incapacitati de a primi

Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n‑au dobindit personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art. 808 Cod civil).

Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect (de exemplu prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile), iar organizatiile (entitatile) care n‑au dobindit personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii (de la data actului de infiintare), "dar numai intrucit acestea sint cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" (art. 33 al. 3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea alcatuirii patrimoniului propriu necesar pentru dobindirea personalitatii juridice, unitatea poate primi donatii cu respectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta.

Cetatenii straini si apatrizii nu pot primi donatii avind ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art. 41 al. 2 din Constitutie).

Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina, care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli (art. 810 al. 1 si 3 Cod civil).

Ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic, farmacis sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de contiuintate acordata bolnavului in calitatile vizate de lege (deci bolnavul poate gratifica un prieten medic, daca nu l‑a tratat in cursul ultimei boli).

Sint exceptate de la interdictia vizata - deci valabile - donatiile remuneratorii, daca sint potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art. 810 al. 2 Cod civil). In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotul lui.

Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se accepta prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art. 815 Cod civil contine insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor, permitind ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sint tutorii lor si parintii s‑ar afla in viata si ar refuza sa accepte.

In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restrinsa, art. 815 trebuie interpretat in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta acceptarea. Daca donatia contine si element oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie) - deci acceptarea constituie un act de dispozitie - ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in prealabil de autoritatea tutelara.

Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decit cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art. 816 Cod civil combinat cu art. 152 si 159 Codul familiei), care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art. 61 al. 2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 46/1995.

Persoanele juridice. In principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul care formeaza obiectul donatiei corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut (art. 34 din Decretul nr. 31/1954 si art. 1 din Decretul nr. 478/1954 privitor la donatiile facute statului).

Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza:

donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora, se accepta de ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat;

donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti;

donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora, insa, daca sint de interes national, numai cu autorizatia prealabila a organului tutelar, iar daca sint de interes local - cu autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.

Daca obiectul donatiei este un teren agricol, se cere si avizul Ministerului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr‑o localitate, avizul Departamentului pentru Administratie Publica Locala.

In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul Ministerului Finantelor (art. 2-4 din Decretul nr. 478/1954).

Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publica se dobindeste prin acceptarea liberalitatii de guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz (art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia).

Cit priveste persoanele juridice care nu sint de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) oferite asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial se poate face numai cu autorizatie prealabila si avizul guvernului (art. 10 al Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice, cu modificarile ulterioare), cu exceptia contributiilor sau donatiilor initiale necesare pentru alcatuirea patrimoniului propriu (capacitate de folosinta anticipata), a cotizatiilor periodice si a subventiilor din partea statului, unitatilor administrativ-teritoriale si, in general, a persoanelor juridice de drept public, pentru care nu este necesara nici o autorizatie (art. 32).

In schimb, persoanele juridice care nu sint de stat, dar urmaresc un scop patrimonial, precum si sindicatele, pot accepta donatiile, prin organele lor, fara autorizatie prealabila. De exemplu donatiile (si legatele) facute baroului de avocati sau Uniunii Avocatilor - ca persoane juridice - se accepta de consiliul baroului, respectiv comisia permanenta a Uniunii (art. 48 lit. r si art. 60 lit. h din Legea nr. 51/1995).

Momentul cind capcitatea este ceruta

In ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a aprecia capcitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr‑un singur act.

Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absenti), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul in care face oferta (cind isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei de catre donatar (cind se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare - caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814 al. 2 Cod civil).

Donatarul trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul in care se face oferta (desi problema este controversata) donatarul nu trebuie sa fie capabil, intrucit oferta este un act unilateral al donatorului. In momentul receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune (art. 814 al. 2 Cod civil referitor la efectele donatiei vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in timpul vietii donatorului).

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii

Potrivit art. 812 Cod civil: "dispozitiile in favoarea unui incapabil sint nule . ". Cu toate ca formularea sugereaza sanctiunea nulitatii absolute, se admite ca nerespectarea incapacitatilor - atit de a face, cit si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putind fi invocata de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi.

In unele cazuri, insa, cind incapacitatile sint dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului (de exemplu: donatiile facute persoanelor juridice, daca n‑au fost acceptate in conditiile prevazute de lege; donatia avind ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor de orice fel, daca donatarul nu este cetatean rom#n).

Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art. 810 Cod civil ca o dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. In cazul persoanelor care practica ilegal medicina (fapta ce constituie infractiune) in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.

Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat ar fi nul, ramine nul si daca a fost simulat.

B.       Principiul irevocabilitatii donatiilor

Notiune

Liberalitatile intre vii sint, prin esenta lor, irevocabile. Aceasta irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art. 801 si 822-824 Cod civil), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate contractele (art. 969 Cod civil) si care rezulta din principiul ca, odata incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I). Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in sensul ca, odata incheiat, nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.

Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentuat decit forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s‑au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atirna de vointa donatorului si care i‑ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creaza pentru donatar sint incompatibile cu esenta donatiilor, atragind nulitatea lor absoluta (art. 822 Cod civil).

Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii, si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza numai in parte, pentru rest efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 al. 3 Cod civil).

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

a) Conditii potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie poate, in principiu, sa fie conditional (adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte), totusi caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau rezolutorii potestative din partea donatorului (art. 822 Cod civil). Astfel, o donatie este nula nu numai cind este facuta sub o conditie pur potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea donatarului (a carei realizare, pe linga vointa lui, depinde si de circumstante exterioare care insa nu pot actiona in afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu oneros care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006 Cod civil), sint nule (conform art. 1010 Cod civil) numai daca sint afectate de o conditie pur potestativa din partea celui care se obliga.

b) Plata datoriilor viitoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le‑ar contracta in viitor si a caror valoare n‑a fost specificata prin actul de donatie (art. 823 Cod civil), intrucit donatorul ar fi liber sa revoce donatia contractind datorii pina la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii).

c) Dreptul de a dispune de bunul donat. Conform art. 824 Cod civil, in cazul in care donatorul si‑a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii donatii, ea este nula in totalitate. O asemenea clauza este de fapt o conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 Cod civil), care atrage nulitatea oricarei conventii.

d) Dreptul de denuntare unilaterala a contractului.

Clauze permise

Intrucit enumerarea clauzelor incompatibile cu principiul irevocabilitatii continute in Codul civil nu este limitativa, rezulta ca sint compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze:

a) Intrucit transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobindirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept.

b) Donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta. Depinzind de hazard (art. 1005 Cod civil), respectiv si de vointa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate - art. 1007 Cod civil) decit donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii.

c) Poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sint specificate in contractul de donatie (art. 823 Cod civil).

d) Art. 825 Cod civil prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cind donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui (donatarul decedat fara posteritate). O asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte retroactive (art. 1615 si 1019 Cod civil). In materie de imobile, insa, pentru opozabilitate fata de terti, clauza de intoarcere este supusa publicitatii.

Reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decit donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucit ar constitui o substitutie fideicomisara conditionala prohibita de lege.

e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret.

f)  Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in care sint recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii.

g) Donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie) in favoarea donatorului sau a unui tert este permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil. Desigur, poate forma obiectul contractului si un drept de uzufruct, donatorul pastrind nuda proprietate.

C.      Revocabilitatea donatiilor intre soti

Contractul de donatie incheiat intre soti (in timpul casatoriei) poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s‑a stipulat intrarea lor in comunitate (ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr‑un drept de proprietate devalmasa a ambilor soti). Donatorul poate dona si cota-parte ideala ce‑i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului mostenitor (art. 31 lit. b Codul familiei).

Codul civil prevede anumite reguli speciale privind donatiile dintre soti, derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art. 937 al. 1 Cod civil: "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila".

Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum), oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricind - fie in timpul casatoriei, fie dupa incetarea ei si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului.

Dreptul de revocare fiind de esenta donatiilor intre soti, nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr‑o stipulatie contrara. Aceste donatii sint valabile chiar daca s‑au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si‑a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art. 826 Cod civil). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art. 937 al. 3 Cod civil). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitoare la revocarea donatiei pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului, cind donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine, potrivit regulilor pentru aceste cauze legale de revocare.

Rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de la principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II) - in sensul ca la incheierea contractului se pot stipula clauze incompatibile cu acest principiu (de exemplu conditii potestative simple) - dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate de gradul I) - in sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate celeilalte parti).

Cit priveste modurile de revocare, aceasta nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie si poate fi atit expresa (de exemplu prin act notarial sau prin testament), cit si tacita, implicita, constind intr‑un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca donatia (de exemplu legatul cu titlu particular, avind ca obiect bunul donat, facut prin testamentul care nu prevede expres revocarea). Este necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii.

Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta facute de unul dintre soti celuilalt, sint revocabile pentru ca sotul, nevoit sa ceara desfacerea casatoriei din culpa celuilalt sot, sa poata revoca si donatiile facute inainte de intervenirea cauzelor care determina desfacerea casatoriei si cind inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti asupra celuilalt (si de care a abuzat).

Pentru a asigura protectia revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art. 938 Cod civil) si donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale (art. 940 al. 2 Cod civil), prezumindu‑se ca sint persoane interpuse copiii sotului donatar (dintr‑o alta casatorie, din afara casatoriei sau numai adoptati de acesta) si acele rude ale sotului donantar (rude in linie directa si pina la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii (a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie), el ar fi avur vocatie succesorala legala concreta, utila (art. 941 Cod civil); de exemplu parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa, nu si bunicul - fata de care, daca parintele este in viata, sotul nu are vocatie succesorala; iar daca sotul donator are copii dintr‑o casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat anterior casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va fi considerata excesiva - deci supusa reductiunii, in raport de o cotitate disponibila speciala, care este mai mica decit cea ordinara (art. 939 Cod civil), prevazuta de lege ca regula generala.