Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza

I.1.1.       Notiune

In baza contractului de antrepriza, una dintre parti - numita antreprenor - se obliga sa execute pe riscul sau si in mod independent o anumita lucrare pentru cealalta parte - numita client - in schimbul unui pret.

Intrucit Codul civil defineste antrepriza prin referire la un "pret determinat" (art. 1413), in cazul lucrarilor de mare amploare contractul este nul daca pretul nu este determinat sau cel putin determinabil in momentul incheierii contractului, instanta neavind dreptul sa stabileasca pretul, asa cum nu este competenta nici sa modifice pretul convenit de parti. In schimb, in cazul lucrarilor de mai mica importanta, se admite ca determinarea pretului nu conditioneaza incheierea contractului, prezumindu‑se acceptarea de catre client a pretului practicat de antreprenor, in caz de exagerare hotarind instanta. Aceasta spre deosebire de contractul de vinzare-cumparare, care este lovit de nulitate in lipsa pretului determinat sau determinabil in momentul incheierii contractului.

In toate cazurile, insa, pretul (stabilit intr‑o suma de bani sau o alta prestatie) este un element esential al antreprizei. In lipsa lui (serviciu gratuit), contractul nu mai este de antrepriza, ci un act deinteresat (contract cu titlu gratuit), dar nu liberalitate, nefiindu‑i aplicabile regulile speciale pentru aceasta din urma categorie de acte juridice (reductiune, raport, revocare si alte reguli caracteristice numai liberalitatilor).

Antrepriza prezinta o importanta practica deosebita, intrucit pe baza acestui contract se executa lucrari de mare valoare si importanta (construire de cladiri, lucrari de instalatii si reparatii la constructii etc.) si, mai frecvent, asa-numitele prestari de servicii (confectionarea sau repararea obiectelor de uz personal ori de uz casnic etc.). Regulile referitoare la antrepriza se aplica - in lipsa unor reglementari speciale sau in completarea lor - si lucrarilor (activitatilor) intelectuale, de exemplu meditatii, consultatii profesionale, inclusiv juridice (date de notari publci, avocati), mai putin reprezentarea judiciara (care este o varianta de mandat).

I.1.2.       Deosebiri fata de alte contracte

Datorita faptului ca antrepriza se aseamana cu anumite contracte, este necesar sa fie deosebita de aceste contracte (de munca, locatiune, vinzare, mandat si depozit), intrucit regulile aplicabile sint diferite (de exemplu obligatia de garantie pentru vicii, raspunderea in caz de neexecutare, suportarea riscurilor etc.).

In baza contractului de munca, salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii depuse. In cazul antreprizei, se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului.

Salariatul isi executa obligatiile de serviciu fiind in dependenta - subordonare juridica - totala fata de patron si obligat sa respecte regulile stabilite de acesta (regulament de ordine interioara, program de lucru etc.). Stabilindu‑se un raport de prepusenie, comitentul raspunde fata de terti pentru faptele persoanei incadrate in munca (prepus) conform art. 1000 al. 3 Cod civil. In schimb, antreprenorul se bucura de independenta juridica cit priveste modul de executare a lucrarii in conformitate cu comanda primita de la client (proiecte planuri, masura sau alte directive). In virtutea acestei independente, el este liber sa incredinteze executarea efectiva (materiala) a lucrarii - sub indrumarea sa nemijlocita, personala - unor lucratori, inclusiv subantreprenori. El organizeaza munca dupa aprecierea sa si - spre deosebire de contractul de munca - o efectueaza pe propriul sau risc. Intrucit antreprenorul pastreaza toata independenta in executarea lucrarii si intre partile contractante nu se creaza raport de subordonare (prepusenie), clientul nu raspunde de pagubele cauzate de antreprenorul sau lucratorii sai tertilor si, nici de pagubele pe care le‑ar putea suferi antreprenorul sau lucratorii din cauza accidentelor survenite in cursul executarii lucrarii.

Antrepriza se deosebeste si de locatiune (locatio rei) prin faptul ca pretul locatiunii este determinat in raport cu durata folosintei, iar contractul de antrepriza nu serveste drept temei pentru folosinta unui lucru. Antrepriza nu este o varianta a locatiunii (cum apare in Cod civil - art. 1410 si urm.), ci un contract independent.

Cind antreprenorul se obliga a procura, pe linga munca sa, si materialul necesar pentru confectionarea lucrului care face obiectul contractului (art. 1478 Cod civil), pretul stabilit cuprinzind si contravaloarea materialului, operatiunea juridica se aseamana cu vinzarea unui lucru viitor, de confectionat. In acest caz contractul va fi calificat antrepriza daca din intentia partilor rezulta ca procurarea materialului de catre antreprenor nu constituie decit o clauza accesorie a contractului, al carui obiect principal este realizarea lucrarii, privita ca rezultat.

Daca, din contra, materialul procurat de antreprenor este elementul esential al contractului, depasind in mod vadit valoarea muncii, operatia juridica trebuie calificata vinzare a unui lucru viitor.

In toate cazurile, insa, aprecierea trebuie sa fie facuta cu multa atentie, nu prin compararea pur aritmetica a valorii celor doua prestatii (de exemplu in cazul reparatiilor facute la autovehicule, valoarea pieselor care se inlocuiesc nu trebuie sa fie adaugata la valoarea materialelor folosite). Daca materialele necesare executarii lucrarii sint procurate de client sau daca este vorba de executarea unor lucrari de constructii pe terenul clientului (chiar cu materielele antreprenorului) contractul este, in toate cazurile, de antrepriza.

Antrepriza se deosebeste si de mandat, intrucit mandatul are ca obiect (principal) incheierea de catre mandatar de acte juridice (cu terte persoane) pe seama mandantului pe care, de regula, il reprezinta, iar antrepriza are ca obiect o lucrare (prestatii materiale sau intelectuale) efectuate de antreprenor pentru client, antreprenorul neavind putere de reprezentare. Din aceasta cauza contractele incheiate de antreprenor cu tertii, in afara cazurilor prevazute de lege, nu produc efecte fata de client. Pentru ca antreprenorul sa‑l reprezinte pe client (de exemplu in vederea obtinerii autorizatiei de constructii), el trebuie sa primeasca imputernicirea corespunzatoare din partea clientului, in baza unui contract de mandat separat.

Daca materialele in vederea executarii lucrarii sint procurate de client sau lucrarea se executa asupra unui lucru corporal predat antreprenorului, operatia juridica se aseamana si cu depozitul, mai ales ca uneori si depozitarul efectueaza anumite lucrari in vederea conservarii lucrului depozitat. In aceste cazuri, fara a descompune operatiunea juridica dintre parti in doua contracte distincte, calificarea operatiei trebuie sa se face dupa cum efectuarea lucrarii sau pastrarea lucrului formeaza continutul principal al contractului. Raspunderea pentru pastrarea lucrului se angajeaza dupa aceleasi reguli in ambele cazuri.

I.1.3.       Caractere juridice

Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva si consensual. Legea nu cere nici o forma speciala pentru validitatea lui. Antrepriza este un contract consensual (iar nu real) chiar daca lucrarea se executa asupra unui bun al clientului (reparatii, transformari etc.), deoarece predarea bunului in vederea executarii lucrarii poate avea loc si dupa incheierea contractului. Cit priveste proba contractului, se aplica regulile de drept comun.

In principiu, antrepriza este un contract intuitu personae. Acest caracter vizeaza numai organizarea si conducerea lucrarii de catre antreprenor. Antreprenorul va fi obligat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens sau rezulta din imprejurari (de exemplu tabloul comandat unui pictor renumit, interventia chirurgicala contractata cu un medic etc.).

Cit priveste proprietatea, daca materialele sint procurate de antreprenor, el ramine proprietarul lor si al lucrarii pina la terminarea ei, dupa care clientul poate obtine predarea silita, devenind proprietar. Daca materialele sint procurate de client, el pastreaza proprietatea lor (si a lucrarii) si in cursul executarii, creditorii antreprenorului neavind asupra lor drept de gaj general.

I.1.4.       Conditii de validitate

Deoarece in materia antreprizei sint aplicabile regulile de drept comun privind conditiile de validitate ale contractului (obiect, consimtamint, cauza etc.), este necesara o precizare privind capacitatea partilor contractante.

Clientul trebuie sa aiba, respectiv sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru incheierea fie a actelor de administrare, fie a actelor de dispozitie, dupa cum contractul reprezinta un act de administrare a patrimoniului (de exemplu reparatii curente la un imobil) sau un act de dispozitie (de exemplu construirea unei case).

Antreprenorul trebuie sa aiba, in toate cazurile, capacitate deplina de exercitiu. Intrucit antrepriza este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate dispozitiile privitore la capacitatea minorului de a incheia un contract de munca (art. 10 din Decretul nr. 31/1954).