Managementul productiei de baza

MANAGEMENTUL PRODUCTIEI DE BAZA

1 Tipologia producției industriale.

Tipul de producție poate fi definit ca totalitatea factorilor tehnico organizatorici ce caracterizeaza stabilirea nomenclaturii producției fabricate, volumul producției, gradul de specializare a locurilor de munca, a secțiilor sau firmelor și modul de mișcare a factorilor de producție de natura materiala pe locuri de munca. Importanța practica a structurii pe tipuri de producție industriala consta in aceea ca tipul de producție din care face parte o veriga organizatorica a firmei determina metodele de management folosite, de pregatirea tehnica a fabricației, de evidența și control etc.

Se deosebesc teoretic trei tipuri de producție și anume: producția de masa, de serie și individual, cu toate ca in practica nici una din acestea nu exista in forma pura. De aceea, incadrarea unei verigi organizatorice a firmei in unul sau altul din cele trei tipuri de producție trebuie sa aiba in vedere un singur criteriu, ci ansamblul de criterii care caracterizeaza separat fiecare din cele trei tipuri de producție in parte.

Fiecare din cele trei tipuri de producție prezinta anumite caracteristici și condiții proprii de organizare astfel:

Tipul producție de masa

Organizarea acestui tip de producție are loc numai cand se asigura incarcarea permanenta a fiecarui loc de munca cu executarea aceluiași reper, adica atunci cand volumul producției și cheltuielile de munca necesare executarii producției, satisfac pentru fiecare operație a procesului tehnologic sau pentru totalul operațiilor executate de un executant, in mod succesiv asupra fiecarei unitați de produs, relația:

Q.t > Ft (1)

unde: Q - reprezinta volumul producției din reperul respectiv in perioada luata in calcul;

t - timpul necesar executarii operației respective sau totalului de operații asupra unei unitați de produs.

Ft - fondul de timp al locului de munca la care se executa operația respectiva pentru perioada luata in calcul.

Din analiza acestei formule rezulta ca volumul lucrarii pe fiecare operație tehnologica sau pe total operații trebuie sa asigure ocuparea completa a locului de munca in perioada luata in calcul, adica:

t > F1/Q (2)

Daca notam F1/Q = C (cadența), adica perioada de timp cuprinde intre obținerea pe linie de flux a doua produse consecutive de același fel, rezulta:

t ≥ C sau t/c ≥ 1 (3)

Deci principala condiție a organizarii producției in masa este ca raportul intre timpul cheltuit pe unitatea de reper la o anumita operație și cadența liniei sa fie supraunitara. Raportul intre t și C servește ca indicator pentru determinarea gradului in care o anumita producție are un caracter in masa sau nu. Cu ajutorul acestui indicator se calculeaza numarul locurilor de munca, care trebuie organizate pentru executarea continua a unei operații, adica asigura o producție rimica in anumite condiții date.

Caracteristicile acestui tip de producție sunt: specializarea fiecarui executant sau la locul de munca in executarea unei operații tehnologice in perioada de timp luata in calcul, fapt ce conduce la crearea premiselor necesare creșterii productivitații muncii; urmare a indeplinirii specializarii a locurilor de munca este posibila repartizarea unui complex de utilaje in vederea executarii de produse cu aceiași tipodimensiune și crearea, astfel a unor sectoare sau linii tehnologice specializate pe repere sau piese.

Condiția de baza pentru realizarea producției de masa poate fi satisfacuta pentru diferite produse in masura diferita. La un anumit volum al cheltuielilor de munca al operațiilor, volumul de producție din produsul respectiv poate fi atat de mare incat la fiecare operație sa se asigure Indicatorul caracterului de masa al producției m (Im) egal cu unu.

In funcție de masura in care volumul producției și volumul cheltuielilor de munca al operațiilor in totalitatea lor satisfac relația Im = 1 deosebim urmatoarele variante:

producția de masa in flux automatizat (linii automate in flux) caracterizata printr-o automatizare complexa a procesului de producție in sensul ca toate operațiile tehnologice se efectueaza cu mașini și utilaje unite intr-o linie automata, cu efort uman minim;

producția de masa in flux neautomatizat, este caracterizata prin continuitate mișcarii factorilor de producție de natura materiala in procesul de producție, adica fiecare reper dupa ce a fost prelucrat la o operație este transmis la operația urmatoare, transportul fiind continuu. Aceasta varianta presupune ca indicatorul In la toate operațiile sa fie exprimat in numere intregi, adica durata operațiilor trebuie sa fie multipla sau egala cu cadența liniei, conform relației:

t.Q = N1m Ft sau Im = t/c = N1m (5)

unde: N1m- reprezinta numarul locurilor de munca sau al utilajelor de la o anumita operație, exprimat in numere intregi.

producția de masa in flux intermitent, caracterizata prin aceea ca o parte a operațiilor sau toate operațiile au o durata care nu este nici legala și nici multipla cadenței liniei.

Tipul producției de serie.

Aceasta are drept caracteristica principala repetarea executarii aceluiași producții ca și la tipul in masa, deosebirea esențiala intre cele doua tipuri de producție este data de faptul ca volumul cheltuielilor de munca unitare corelate cu cantitatea de producție ce trebuie executata intr-o perioada data in cazul producției in serie, este insuficient pentru a asigura incarcarea fiecarui loc de munca numai cu executarea unei anumite lucrari și deci nu permite permanentizarea fabricarii unuia și aceluiași produs o perioada mai mare de timp.

Restricțiile matematice de indeplinit de producția in serie sunt:

Q.t > Ft și O > Nu

unde: O - reprezinta numarul de operații prin care se trec diferitele piese ce trebuie executate in perioada data;

Nu - numarul de utilaje sau mașini (locuri de munca) necesare in perioada data pentru indeplinirea sarcinii de producție Q.

Folosirea integrala a fondului de timp al unui executant se realizeaza prin ameliorarea diferitelor operații ale procesului tehnologic aferent diferitelor repere sau produse. Cu cat sunt mai diferiți termeni inegalitații cu atat crește numarul de operații diferite ce trebuie sa se execute pe un anumit loc de munca pentru a asigura folosirea integrala a fondului de timp al locului de munca respectiv.

Folosirea integrala a fondului de timp de munca in cadrul acestui tip de producție se realizeaza atunci cand:

Q.t = Ft

unde : Ft- reprezinta fondul de timp de munca;

Q.t - cantitatea de produse, respectiv timpul necesar executarii tuturor operațiilor la locul de munca considerat.

Acest tip de producție are urmatoarele caracteristici: datorita lipsei unei specializari depline a locurilor de munca, nu este posibila separarea unui anumit utilaj sau sector de producție la care se executa numai produse de o anumita tipodimensiune. Deoarece fiecare poziție din programul de producție ocupa numai o parte din fondul de timp al locului de munca, al utilajului și al executantului, dupa indeplinirea sarcinilor care se refera la aceasta poziție, executantul va realiza sarcini referitoare la alta poziție din programul de producție iar utilajul va fi oprit și supus unei noi reglari.

In funcție de gradul de indeplinire a caracteristicilor precizate mai sus, deosebim trei forme de producție in serie și anume: producția de serie in flux (producția de serie mare); producția de serie mijlocie; producția de serie cu o nomenclatura de produse care nu se repeta sistematic (serie mica).

Tipul producție individuala

Acest tip de producție are deosebiri evidente fața de tipurile precedente si se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: instabilitatea nomenclaturi și varietatea mare a producției ce se fabrica in cantitați mici. Deși fabricarea fiecarui produs sau reper in acest caz necesita mari cheltuieli, totuși limitarea producției la aceste produse intr-o anumita perioada nu ar asigura incarcarea deplina a utilajelor și a mașinilor existente in firma. Din aceste considerente, in astfel de firme se produce in paralel o varietate mare de produse, dar in cantitați mici, uneori unicate; este imposibila specializarea tehnologica a locurilor de munca sau permanentizarea unor piese și detalii pe anumite locuri de munca. Aceasta deoarece se fabrica o varietate mare de produse, dar in cantitați mici; se folosesc utilaje și SDV-uri universale, datorita varietații produselor fabricate și lipse de repetare a acestor produse; ciclul de producție are o durata relativ mare.

Situația industriei romanești in perioada de tranziție se caracterizeaza prin restructurare și reconversie, prin trecerea la acea forma de management industrial cea mai eficienta.

Aceasta trecere trebuie sa fie o linie continua a dezvoltarii principalelor ramuri industriale, de aceea clasificarea producției pe tipuri nu are caracter teoretic ci și unul practic, chiar prospectiv, care sa conduca, pe baza caracteristicilor fiecarui tip de producție, la alegerea acelui tip de producție care va permite creșterea producției, ameliorarea parametrilor calitativi ai acestuia, sporirea aportului industriei in creșterea indicatorilor macroeconomici (tab. nr.1)

Tabel nr. 1

Caracteristicile tipurilor de producție

2 Fundamentele managementului producției de baza

Managementul producției industriale de baza necesita cunoașterea urmatoarelor elemente fundamentale și anume:

ciclul de producție;

lotul de fabricație;

repetabilitatea loturilor;

2.1 Ciclul de producție

Ciclul de producție este definit ca o succesiune de activitați prin care factorii materiali de producție trec in mod organizat pentru a fi transformați in produs finit. El se poate stabili atat pentru fiecare produs și reper, cat și pe verigi organizatorice.

Strans legat de ciclul de producție este noțiunea de durata a ciclului de producție, adica intervalul de timp dintre momentul inceperii primei operații a procesului tehnologic asupra factorului material de producție și momentul terminarii ultimei operații a respectivului proces tehnologic.

Cunoașterea structuri ciclului de producție, ințeleasa ca fiind totalitatea elementelor sale componente și ponderea lor in durata ciclului de producție, este necesara, atat pentru stabilirea duratei totale a acestuia , cat și pentru identificarea masurilor tehnico - organizatorice ce pot fi luate in scopul reducerii acesteia.

Timpul total cat factorii de producție de natura materiala se afla in procesul de producție este format din doua parți principale și anume:

timpul de transformare a factorilor materiali de producție in produsul finit, definit ca fiind perioada in care in condiții tehnico - organizatorice date au loc anumite modificari dimensionale și de greutate ale caracteristicilor sau ale proprietaților fizico chimice ale acestora și formarea produsului finit;

timpul de intrerupere a procesului de transformare cuprinde perioadele in cadrul carora factori materiali de producție se afla in procesul de producție, dar nu sufera modificari ale proprietaților fizice sau chimice.

La randul lor cele doua componente de baza cuprind urmatoarele elemente:

timpul de transformare, este format din timpul de baza sau timpul tehnologic sau tehnic (care poate fi mecanic, manual mecanic) și timpul proceselor naturale ( timpul de racire a reperelor dupa incalzirea lor in cuptoare, timpul necesar uscarii in aer liber a reperelor vopsite);

timpul de intreruperi in procesul de transformare, poate fi: in regim de lucru și in afara regimului de lucru. Aceasta imparțire este determinata de necesitatea exprimarii ciclului de producție atat in unitați de timp de lucru (ore, zile,etc.) cat și in unitați de timp calendaristic (saptamani, luni, ani).

Intreruperile in timp de regim se impart in doua categorii:

timpul de pregatire pentru producție format din: timpul auxiliar taux, timpul de servire a locului de munca, timpul de odihna și necesitațile fiziologice, timpul de control al calitații și al probelor, timpul de transport și timpul de pregatire - incheiere;

timpul de intreruperi tehnico - organizatorice cuprinde: timpul de intreruperi de lot, de intreruperi circulante, de așteptare a eliberarii lotului de munca, timpul de rezerva.

2.2 Lotul de fabricație.

Lotul de fabricație reprezinta cantitatea de produse identice lansate concomitent in producție și a caror execuție se realizeaza cu un singur consum de timp și cu un singur volum de cheltuieli de pregatire - incheierea locurilor de munca.

Marimea și numarul loturilor depinde atat de factori interni, cat și de cei externi firmei. Factori interni pot fi de natura tehnica , de natura organizatorica, dar și de natura financiara. Factori externi se refera la necesitatea realizarii unui anumit unui anumit volum de producție intr-o perioada definita și livrarea la termenele stabilite, la sistemul de aprovizionare cu factori de producție.

Lotul de fabricație influențeaza direct ciclul de producție, perioada de receptare a loturilor, stocul de producție neterminata, iar in final productivitatea muncii și costurile de producție.

Lansarea in fabricație a unui lot de fabricație este insoțita de anumite costuri, iar calculul acestora, pe bucata se face conform formulei:

Y buc = b/n

unde: b - reprezinta marimea costurilor cu pregatirea , lansarea și incheierea lucrarilor de fabricație a lotului (cheltuieli și pierderi);

n - numarul de produse care compun lotul

2.3 Repetabilitatea loturilor.

Repetabilitatea loturilor reprezinta, timpul care se scurge intre lansarea in fabricație a doua loturi succesive. Aceasta perioada se determina prin analogie cu cadența liniilor de flux, unitatea de evidența fiind in acest caz lotul și nu unitatea de produs, utilizand formula:

Pr = Ft/nip = Ft n/Q (9)

unde: Pr - reprezinta perioada de repetabilitate a lotului;

Ft - fondul de timp in perioada data;

nip - numarul loturilor de producție.

Perioada de repetabilitate este direct proporționala cu marimea lotului și cu perioada de plan și invers proporționala cu volumul producției.

Aceasta prezinta o importanța deosebita in programarea producției, deoarece permite stabilirea datelor de lansare in fabricație a loturilor. Acest indicator arata densitatea fabricarii unui reper la o mașina sau la mai multe mașini și permite deci corelarea programului de producție cu capacitatea de producție a utilajelor și muncitorilor respectivi.

3. Managementul producției in flux

Avand in vedre caracteristicile calitative ale fiecarei variante organizatorice ale producției in flux, pe baza unor criterii judicioase de clasificare se deosebesc urmatoarele linii de producție in flux și anume:

daca se are in vedre specializarea liniilor și a locurilor de munca, deosebim:

linii monoobiect, specializate in fabricarea unor produse cu o singura denumire;

linii multiobiect, specializate in fabricarea unor produse cu denumiri, tipuri sau tipodimensiuni multiple.

in funcție de asigurarea sau nu a unui anumit grad de continuitate a desfașurarii procesului de producție se cunosc:

linii in flux continuu la care intregul ciclu de producție a produselor se desfașoara fara intrerupere, fara așteptari inter operații ale produselor;

linii in flux discontinuu se organizeaza atunci cand nu se poate asigura sincronizarea operațiilor, funcționarea continua a utilajului și utilizarea deplina a forței de munca.

avand in vedere stabilirea și menținerea cadenței desfașurarii procesului de producție deosebim:

linii in flux cu ritm liber, in cazul carora nu este obligatorie ca durata fiecarei operații sa fie egala sau multipla cadenței liniei;

linii in flux cu ritm reglementat, obligatoriu pentru fiecare loc de munca, sunt destinate prelucrarii și montajului produselor grele și cu gabarit mare.

in funcție de poziția obiectului muncii pe linie in procesul prelucrarii exista:

linii cu obiect mobil, intalnite in industria construcțiilor de mașini, caracterizate prin faptul ca piesa, reperul etc. trece de la un loc de munca la altul pentru executarea operațiilor necesare;

linii cu obiect staționar, caracterizate prin deplasarea executantului intre locurile de munca și nu a reperelor, piesele, etc. la anumite perioade de timp egale cu cadența liniei, executanți trec de la un loc de munca la altu, efectuand operația corespunzatoare.

avand in vedere configurația liniei deosebim: linii in forma de U, in forma de L, in forma de zigzac, in forma de careu , in forma de curba, in forma de raze.

alegerea obiectelor și determinarea cadenței liniei, are la baza urmatoarele cerințe: alegerea unui nivel inalt de productivitate a munci; incarcarea maxima a utilajelor și asigurarea unei funcționari continue a liniei pe baza sincronizarii depline a operațiilor; ciclicitatea procesului tehnologic; pierderi minime de timp, determinate de divizarea procesului in mai multe cicluri;

elaborarea procesului tehnologic și sincronizarea operațiilor;

elaborarea graficului de funcționare a liniei in flux multiciclu cu unele particularitați;

4 Managementul producției pe comenzi

O astfel de organizare este specifica producției de unicat și serie mica, caracterizata printr-o nomenclatura de fabricație larga și inconstanta, fapt ce implica respectarea unor cerințe și principii determinate de trasaturile celor doua tipuri de producție. Astfel sunt necesare mașini, utilaje și echipamente tehnologice cu caracter universal, cu mare flexibilitate tehnologica și forța de munca cu calificare ridicata.

Se disting doua tipuri de baza privind amenajarea spațiului de producție.

amenajarea cu poziție fixa a produsului ce se fabrica, specific producției de unicate complexe ( nave, turbine,etc.);

amenajarea dupa felul procesului tehnologic de fabricație, la toate operațiile acestui fel de prelucrare sunt grupate pe diferite verigi de producție, adica mașinile, utilajele și locurile de munca sunt amplasate in spațiul de producție pe grupe omogene.

Astfel de tipuri de producție necesita trecerea produselor de la un loc de munca la altul, in mod individual, sau in loturi mici, fapt ce determina intreruperi relativ mari in procesul de execuție, prelungind astfel durata ciclului de producție. Se urmarește astfel volumul producției neterminate, ridicand probleme de depozitare și transport.

Pentru a ridica nivelul de organizare a producției de unicate ți de serie mica, se folosește metoda producției pe grupe, care urmarește folosirea unor elemente și avantaje ale organizarii producției in flux, caracteristica producției de masa, dar pentru producția de unicate și de serie mica.

Introducerea producției pe grupe presupune o serie de lucrari pregatitoare și anume:

clasificarea pieselor și reuniunea lor in grupe omogene constructiv și tehnologic adica incadrarea lor in clase, subclase și tipuri pe baza identitați constructive și a identitați tehnologice;

elaborarea tehnologiei pe grupe de piese, care se realizeaza pe baza caracteristicilor productive ale piesei constructive

proiectarea și confecționarea dispozitivelor de grup, pentru grupe de piese similare, referitoare la metodele de așezare și de prindere;

mecanizarea și automatizarea utilajelor, care devine necesara și eficiența in condițiile tehnologiei de grup, datorita posibilitații utilizarii depline a capacitaților de producție

Acest gen de prelucrare ușureaza programarea operativa a producției și simplifica activitatea de defalcare a sarcinilor de producție pana la fiecare loc de munca pentru fiecare grupa de piese.

Introducerea organizarii producției pe baza tehnologiei de grup are o importanța deosebita daca avem in vedere faptul ca in construcțiile de mașini peste jumatate din volumul producției este producție de unicate și de serie mica.