Factorii deciziei

FACTORII DECIZIEI

Intrucat deciziile sunt foarte variate, orice organ sau post de conducere se manifesta ca un factor decizional, cu imputernicire de a lua un anumit tip de decizie. De o deosebita importanta apar factorii care influenteaza elaborarea si aplicarea deciziilor (D), dintre acestia cei mai importanti fiind considerati urmatorii: factorii umani, dinamica variabilelor de stare a restrictiilor impuse acestora, factorii de risc si incertitudine etc. Avand in vedere acesti factori ecuatia deciziei poate fi redata in felul urmator:

D = f(F_c, F_n, V, M, R)

in care: F_c, F_a - vizeaza informatiile asupra fenomenelor interpretate (cu referire la probabilitatea de manifestare si respectiv conditiile de incertitudine si risc); V - factorul uman (cu referire la exigenta, capacitatea de adaptabilitate); M - motivarea; R - responsabilitatea.

De aici reiese ca studierea procesului decizional in toata complexitatea sa (tehnic, economic si social), duce la concluzia ca acesti factori, dupa sursa de provenienta, se mai pot imparti in factori endogeni si exogeni.

Factorii endogeni au un caracter concret, cu limite si intensitati delimitate, fiind mai usor previzibili; pot fi considerati ca facand parte din procesul analizat, formand legaturi interne. Pe aceasta baza decidentul, prin calitatile, cunostintele si capacitatile individuale ale persoanelor sau grupului de persoane care participa la luarea deciziei, este raspunzator de asigurarea tuturor factorilor necesari pentru transpunerea in practica a acesteia. Dintre acesti factori, cei ce pot produce schimbari in sistemul de organizare si conducere al unitatii agricole pot fi considerati urmatorii:

Rationalizarea tehnice si tehnologice care survin ca urmare a modernizarilor realizate de cadrele unitatii;

Modificarile procedurilor de lucru, ca urmare a introducerii mijloacelor moderne in procesele de productie si informationale;

Cresterea complexitatii activitatilor de servire si a legaturilor interne si externe pentru realizarea lor;

Introducerea unor metode de conducere evoluate ce cumuleaza informatii noi (ca natura si volum);

Necorelari ce pot aparea intre diferite compartimente sau posturi, in cursul desfasurarii activitatii s.a.

Factorii de natura exogena reprezinta acei factori care provin si actioneaza in sfera exterioara intreprinderii ca unitate de productie. In acest cadru, factorii ce contureaza restrictiile decizionale au actiune general, influentand si stabilind legatura dintre mai multe teritorii. Acestia pot fi urmatorii:

Progresul tehnic la nivelul macro, micro si mondo-economic (dezvoltarea rapida a echipamentului tehnic, noile procedee tehnologice, precum si materiile prime ce apar pun in fata unitatlior economice probleme noi si complexe privind politica lor de dezvoltare, necesitatile de dotare si echipamente, adoptarea unor noi tehnologii, recalificarea fortei de munca, schimbarea partiala sau totala a productiei, adaptarea politicii de personal etc., toate acestea cu implicatii majore in modul de utilizare a resurselor existente si viitoare);

Piata, respectiv evolutia conjuncturala a acesteia;

Schimbarea survenita in actele normative impune, de asemenea, adaptari corespunzatoare in sistemul de organizare si conducere;

Largirea sau restrangerea surselor de aprovizionare si desfacere creeaza noi probleme in activitatea unitatilor economice;

Aparitia si dezvoltarea unor noi tehnici si metode de prelucrare a datelor, care ridica probleme deosebite in reconsiderarea intregului sistem al unitatii;

Dezvoltarea si diversificarea legaturilor si relatiilor cu exteriorul atrage modificari uneori esentiale, in structura si functionarea intreprinderii;

Modificarile nivelului de trai al populatiei modifica structura cererii si implicit pe cea a productiei si repartitiei.

De mentionat ca factorii de natura endogena in cadrul modelarii decizionale reprezinta restrictiile impuse de conditiile interne ale fiecarei intreprinderi in parte, ceea ce constituie parte distincta din ansamblul perimetrului teritorial. Factorii exogeni, datorita caracterului lor mai general, cu actiune intr-o intreprinderea independenta de ansamblul situatiei, au un caracter probabilistic, sunt mai greu previzibili pentru fiecare unitate de productie sau cadrul teritorial luat in studiu. Totusi, prin actiunea lor factorii exogeni influenteaza asupra diferitelor procese - si implicit probleme decizionale care asigura desfasurarea procesului de productie - prin restrictiile impuse se conditioneaza realizarea functiilor intreprinderii.

Dupa continutul lor factorii decizionali se pot imparti in factori simpli si complecsi.

Factorii simpli, prin structura mai putin complicata, genereaza mai putine corelatii si implicatii decizionale.

Factorii complecsi au o structura mai ampla, formata din inlantuirea mai multor factori care se intrepatrund si se interconditioneaza, situati pe diferite trepte de cauzalitate. Deci fiecare din acesti factori au un caracter rezultativ, consecinta a influentei unui numar de factori determinati sau probabilistici.

De mentionat ca asupra continutului si calitatii deciziei mai actioneaza factori obiectivi si subiectivi.

Factorii obiectivi include urmatoarele sfere de activitate: cadrul natural, economico-organizatoric si social in care unitatile economice isi desfasoara activitatea, concretizate in legile obiective ce caracterizeaza relatiile dintre obiectele si mijloacele muncii; cadrul normativ, respectiv legile si reglementarile juridice, economice, tehnice; situatia privind resursele materiale si forta de munca ale unitatii etc.

Factori subiectivi sunt prezentati de relatiile umane, si anume: cuantumul de cunostinte acumulate de conducatorii unei actiuni, de gradul lor de receptivitate si maleabilitate; interesul si motivatia imprimata participantilor la realizarea actiunii etc.

Factorii de decizie eficienti desconsidera consensul si creeaza mai degraba disensiuni si dezacorduri care sunt considerate elemente favorabile in adoptarea deciziilor.

Una din regulile de adoptare a deciziilor este aceea ca nu se ia o decizie daca nu exista dezacord. Deciziile sunt luate in conditii bune numai daca se bazeaza pe interferenta de vederi conflictuale, pe dialogul intre diferite puncte de vedere pe alegerea intre diferite judecati. Practica arata ca exista trei motive principale pentru a insista asupra dezacordului.

Dezacordul este singura protectie impotriva devenirii factorului decizional un prizonier al organizatiei. Fiecare vrea intotdeauna ceva de la factorul de decizie. Fiecare este un pledant (adept) deosebit, incercand sa obtina decizia pe care o favorizeaza. In acest context este necesar sa ne asiguram ca exista dezacorduri argumentate, documentate, bine gandite.

Numai dezacordul poate furniza alternative pentru o decizie, iar decizia fara o alternativa este o incercare zadarnica a unui jucator de noroc, indiferent cat de bine ar fi gandita.

Dezacordul este necesar pentru a stimula imaginatia. In toate problemele de incertitudine reala, este nevoie de solutii "creative", care creaza o situatie noua, ceea ce inseamna ca avem imaginatie.

De mentionat ca fata de acesti factori decidentul poate lua mai multe atitudini situate intre doua tendinte extreme: o tendinta de absolutizare sau supraapreciere a rolului lor, ceea ce duce la fenomene de birocratism si rutina; o tendinta de relativizare sau subapreciere a sistemelor de norme si conditii, ceea ce duce la subiectivism si voluntarism pentru domeniul respectiv de activitate.