Evaluarea mediului intern al intreprinderii

Evaluarea mediului intern al intreprinderii

Mediul intern: concept si structura

Mediul intern contine ansamblul elementelor asupra carora intreprinderea are o influenta determinanta si un control total.

In functie de continutul lor resursele intreprinderii pot fi:

financiare;

umane;

fizice;

organizationale;

tehnologice.

Important pentru o intreprindere este ceea ce stie sa realizeze ca produs sau serviciu, adica modul in care combina resursele de care dispune pentru a crea valoare (competentele intreprinderii).

Intreprinderea isi dezvolta progresiv capabilitatile strategice, pe masura ce exercitiul alocarii si conversiei resurselor ei se perfectioneaza in timp si se ridica la niveluri tot mai inalte de randament si eficienta.

Aspectele privind mediul intern si influenta sa reciproca cu mediul competitiv al intreprinderii pot fi studiate folosind o serie de instrumente, procedee, metode si tehnici dintre care:

lantul valorii;

analiza potentialului intreprinderii;

matricea de evaluare a factorilor interni;

matricea puncte tari - puncte slabe - oportunitati - amenintari (SWOT);

analiza culturii organizationale;

analiza modului de exercitare a puterii.

Lantul valorii

Conceptul de lant al valorii se bazeaza pe detalierea diferitelor etape de realizare a unui produs, de la materia prima pana la serviciul post vanzare.

Valoarea este suma respectiv pretul pe care clientii sunt gata sa-l plateasca pentru a obtine produsul care le este oferit. Aceasta valoare rezulta din diferite activitati elementare realizate prin inlantuire care formeaza ceea ce M.Porter numeste lantul valorii interne.

Lantul valorii interne

Conform conceptiei lui M.Porter, activitatile unei intreprinderi care creeaza valoarea sunt impartite in doua mari categorii:

activitati principale sau direct productive;

activitati de sustinere sau indirect productive.

Activitatile principale

logistica interna.

productia

logistica externa

marketingul si vanzarea;

serviciile post-vanzare.

Activitatile de sustinere

Sunt cele care vin sa ajute activitatile principale, asigurand cumpararea de mijloace de productie, furnizand tehnologie, gestionand resursele umane si realizand unele activitati administrative strict necesare ansamblului, deci asa numita infrastructura a intreprinderii (management general, planificare, finante-contabilitate, juridic, relatii externe, gestiunea calitatii).

Activitatile dintr-o intreprindere nu sunt independente unele de altele, dimpotriva ele se influenteaza reciproc. Studiul acestor legaturi releva cum pot contribui activitatile respective la formarea avantajului concurential. In practica, exista doua moduri de realizare a acestui lucru:

Prin optimizare

Prin coordonare

Lantul valorii externe

Lantul valorii externe trebuie construit pentru a lua in considerare ceilalti actori ai mediului care au influenta asupra lantului valorii interne si care pot determina in mod real si decisiv avantajul concurential al intreprinderii. Ei sunt: furnizori importanti; canale de distributie; sectoare de piata (de fapt o regrupare la nivel strategic a unor segmente de marketing).

In fapt, lantul valorii externe este o analiza a "filierei" in care se evidentiaza actorii cu o influenta de necontestat asupra intregii filiere si care participa la formarea avantajului concurential.

Demersul propriu-zis privind analiza lantului valorii in general, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) Dezagregarea ansamblului activitatii intreprinderii in activitati generatoare de valoare; se vor adauga si activitatile de aprovizionare si distributie;

b) Identificarea acelor activitati critice care sunt la baza pozitiei competitionale si care pot asigura succesul;

c) Identificarea intermediarilor din aval si din amonte si modul in care acestia contribuie la realizarea valorii pe care o percepe consumatorul final;

d) Identificarea factorilor determinanti in costul si valoarea produsului, care confera avantaje competitionale;

e) Identificarea legaturilor intre activitatile principale si activitatile de sustinere care genereaza avantajele competitionale;

f) Optimizarea legaturilor intre activitatile principale si intre cele de sustinere;

g) Optimizarea relatiilor cu verigile externe generatoare de valoare in acelasi sistem.

Analiza potentialului intreprinderii

Analiza potentialului intreprinderii urmareste identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale activitatii acesteia, in comparatie cu situatia celorlalti competitori din sectorul in care este integrata precum si cu standardele de excelenta stabilite. Pe aceasta baza, in continuare, stabilindu-se oportunitatile si amenintarile posibile.

Punctele forte ale intreprinderii reprezinta caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le poseda la un nivel superior in comparatie cu alte intreprinderi. Competenta distinctiva a unei intreprinderi reprezinta o abilitate sau resursa deosebita sau exclusiva a acesteia care constituie atuuri concurentiale ale ei.

Punctele slabe ale intreprinderii sunt caracteristici ale acesteia care ii determina un nivel de performante inferior celor ale intreprinderilor concurente sau standardelor de excelenta.

Prin compararea punctelor tari si a punctelor slabe cu standardele de excelenta specifice sectorului sau cu nivelul activitatilor similare realizate de intreprinderile concurente poate rezulta faptul ca intreprinderea nu dispune de nivelul competentelor cerute de aceste standarde definindu-se pe aceasta baza asa-numitele vulnerabilitati-cheie.

Se considera ca apare o astfel de vulnerabilitate-cheie atunci cand se constata un punct slab al activitatii intreprinderii comparativ cu activitatea similara desfasurata de intreprinderile concurente sau comparativ cu standardele de excelenta, punct slab care poate constitui domeniul posibil al unui atac din partea intreprinderilor concurente.

Analiza potentialului intreprinderii presupune si abordarea competentelor functionaleale intreprinderii, adica domeniile:

comercial;

financiar;

productiv;

personal;

cercetare-dezvoltare;

managerial.

Pentru evaluarea potentialului intreprinderii, in literatura de specialitate se recomanda folosirea "Matricei de evaluare a factorilor interni" - (MEFI).

Determinarea puterii globale interne a firmei prin aplicarea metodei Matricea de evaluare a factorilor interni

Pe baza factorilor carora li s-au atasat cele doua elemente de evaluare, se stabileste "puterea globala interna a intreprinderii" (-PGI-) pe domenii de analiza strategica: comercial, financiar, productiv, de personal, de cercetare-dezvoltare, managerial si pe ansamblul acestora. Calculul acestui indicator se face cu relatia:

PGII=SKiNi, cu conditia ca SKi=1

In functie de nivelul "puterii globale interne a intreprinderii" se evalueaza potentialul acesteia sub raportul fiecarui domeniu de analiza strategica, precum si pe ansamblul sistemului. In acest sens, se poate utiliza scala de evaluare urmatoare:

Analiza potentialului intreprinderii in interconexiune cu mediul competitiv al acesteia
 (Modelul SWOT)

Analiza punctelor forte (Strengths), a punctelor slabe (Weaknesses), a oportunitatilor (Opportunities) si amenintarilor (Threats) intreprinderii sta la baza modelului SWOT

In conditiile cadranului 1 intreprinderea se va limita la acele oportunitati ale mediului pentru a caror valorificare beneficiaza de fortele necesare in potentialul sau intern. Este o alternativa strategica activa, orientata spre folosirea unor oportunitati ale mediului concurential bazata pe o stabilitate interna: utilizarea in acest scop a punctelor forte de care dispune.

In cadranul 2, prin strategia adoptata in astfel de situatii, intreprinderea se va concentra asupra oportunitatilor pentru a caror valorificare trebuie sa-si imbunatateasca unele punte slabe. Aceasta alternativa strategica are un caracter activ si este bazata pe o dezvoltare in interiorul potentialului intreprinderii, concretizata in masuri de perfectionare a diferitelor laturi de activitate pentru atenuarea sau eliminarea slabiciunilor.

In situatia cadranului 3 strategia adoptata de intreprindere se va concentra pe contracararea amenintarilor posibile ale mediului de competitie prin aplicarea unor masuri orientate spre valorificarea fortelor de care dispune in potentialul sau. Ca urmare, intreprinderea trebuie sa-si fundamenteze o alternativa strategica pasiva, de ocolire a pericolelor cu care se confrunta in cadrul mediului, bazata pe o stabilitate a posibilitatilor sale interne.

In situatia cadranului 4 strategia adoptata de intreprindere presupune concentrarea pe contracararea amenintarilor posibile ale mediului prin folosirea unor actiuni de eliminare sau atenuare a punctelor slabe din potentialul sau. Este o alternativa strategica pasiva, bazata pe o dezvoltare interna a activitatii intreprinderii in scopul imbunatatirii diferitelor laturi ale acesteia.