Definitia si dimensiunile planificarii financiare a intreprinderii

Definitia si dimensiunile planificarii financiare a intreprinderii[1]

Planificarea financiara consta in a concepe, in a prefigura un viitor dorit insotit de mijloacele necesare pe parcurs. Chiar daca intreprinderea risca sa se insele in previziuni, ea trebuie sa stabileasca cine, ce si cum vor fi realizate actiunile ce si le-a propus. Aceasta vointa de a actiona in vederea modificarii, insotita de profit, a cursului evenimentelor trebuie sa se manifeste in urmatoarele dimensiuni: 

Fig. 4.1. Dimensiunile planificarii financiare

Cateva explicatii la termenii de mai sus:

Supravegherea complexitatii modurilor de productie: productia si comercializarea solicita gestiuni din ce in ce mai complexe. Pentru a reusi, intreprinderile trebuie sa asocieze competente diferite. Resimt obligatia de a-si forma in permanenta salariati pe care sa ii specializeze in tehnicile noi, in dobandirea si valorificarea cunostintelor noi.

Dominarea incertitudinilor mediului: pentru a intelege si monitoriza mediul inconjurator intreprinderile isi creeaza si dezvolta sisteme complexe de informare, prin generalizarea progresiva a tratamentului informatiilor in timp real si a interconexiunilor in retele.

Actiunea voluntara: in fata incertitudinilor mediului, intreprinderea nu poate ramane pasiva. Desi ii sunt cunoscute riscurile potentiale, intreprinderea trebuie sa participe la constructia viitorului prin valorificarea noilor tehnologii, afisarea de noi produse si servicii  si, mai general, prin imaginarea a noi domenii de activitate.

Mobilizarea oamenilor: participarea intregului personal este una din conditiile reusitei planificarii. Salariatii care participa, in diferitele etape ale proceselor de elaborare a planurilor si programelor sunt implicati anticipat si la realizarea acestora. In legatura cu aceasta,  prezinta o mare importanta informarea celor ce au participat la elaborarea planurilor, cu modificarile care intervin pe parcurs in obiectivele si termenele planificate.

Urmarirea si supravegherea realizarii planului / programului. In fapt, planificarea imbraca forme diferite. In unele intreprinderi aceasta se limiteaza la organizarea si coordonarea pe termen scurt a activitatilor cerute uneia sau mai multor functii speciale, in timp ce in alte intreprinderi, mai mari, sunt dezvoltate sisteme integrate in care sunt asociate sectorul operational cu domeniul strategic, sau alte combinari considerate oportune la nivel local.

Diversitatea proceselor de planificare, in special in domeniul financiar - bugetar, se organizeaza la trei orizonturi:

Orizontul temporal, care cuprinde obiective:

Pe termen scurt, de pana la un an, in care fiecare obiectiv, si indeosebi, cel operational, se detaliaza pe trimestre si luni;

Pe termen mediu, de la 2 la 4 ani, in care domeniul operational prevaleaza, dar cu o doza mai mica de precizie;

Pe termen lung, mai mare de 5 ani, in care se stabilesc obiective.

Problema care se ridica in fata managerilor este aceea a folosirii unor metode care sa le permita sa dimensioneze si sa controleze relatia de echilibru dintre venituri si cheltuieli. In acest sens, bugetul este un instrument de armonizare si mai ales de eficientizare a relatiei dintre cheltuieli si venituri.

Orizontul spatial, care cuprinde:

Planificarea / programarea intregii activitati, in ansamblul sau;

Planificarea limitata la un proiect deosebit, sau la o functie care se cere a fi riguros urmarita.

Orizontul metodic:

Planificare / programare a proceselor, actiunilor, obiectivelor mai mult sau mai putin formala, care cuprinde ansamblul salariatilor sau numai a unui numar restrans de persoane, crearea unui grup de lucru cu activitate permanenta sau temporara  cu obiective si durate precise, cu caracter permanent sau temporar.

Nu exista procese ideale, sunt numai procese bine adaptate la marimea intreprinderii, identitatea ei, la stilul si capacitatea conducerii, competenta personalului, complexitatea domeniului de activitate etc.