Decizia - esenta activitatii de conducere

DECIZIA - ESENTA ACTIVITATII  DE CONDUCERE

Element esential al procesului de conducere, decizia reprzinta actul de trecere de la gandire la actiune.Prin aceasta se urmareste gasirea celor mai rationale cai de actiune viitoare menite sa asigure eficienta maxima a actiunilor conducerii. Procesul sporirii continue a eficientei actiunilor conducerii impune ca orice decizie adoptata sa aiba o temeinica fundamentare stiintifica. Caracteristic deciziei este faptul ca ea reprezinta expresia unui act rational, coerent formulat, pe baza interpretarii unor informatii ce se prelucreaza in scopul alegerii unei alternative menita sa conduca la realizarea obiectivelor prestabilite.

Decizia reprezinta un proces dinamic, rational in care, pe baza unor informatii corespunzatoare se alege o linie de actiune, dintre un numar oarecare de posibilitati (alternative), in scopul influentarii activitatii executantilor si de a se obtine un anumit rezultat.

Din definitia deciziei pot fi retinute cel putin urmatoarele elemente: este privita ca un proces de alegere rationala; reprezinta actul final in stabilirea directiei de actiune a realizarii unui obiectiv; actiunea poarta denumirea de decizie numai in masura in care corespunde unei situatii de alegere; dirijeaza activitatea subordonatilor etc. In conditiile in care actiunea unui conducator este impusa de evenimente fara a avea posibilitatea de a opta o alta alternativa, nu este vorba de o decizie.

Principalele elemente prin care decizia manageriala se deosebeste de celalalte decizii sunt urmatoarele:

Decizia manageriala implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane executante sau cadre de conducere care participa la aplicarea sau concretizarea ei.

Decizia manageriala are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. Urmarea, in conceperea si realizarea deciziei este necesar sa aibe in vedere caracteristicile privind postul, pregatirea, motivarea potentialului etc., membrilor grupului respectiv.

Decizia manageriala, intotdeauna determina efecte directe si programate, economice, umane, tehnice, educationale etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei. Deciziile strategice au consecinte la nivelul societatilor comerciale sau regiilor autonome in ansamblul sau.

Asigurand conducerii posibilitatea de a atrage si combina resursele disponibilesi de a dirija procesul de productie, decizia manageriala reprezinta principalul instrument de realizare a obiectivelor stabilite pentru o anumita perioada data. Dat fiind faptul ca unei situatii decizionale acelasi obiectiv poate fi infaptuit pe mai multe cai, cu resurse diferite, se solicita din partea managementului unitatii economice o inalta competenta profesionala si responsabilitate, atat in ceea ce priveste stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor si alegerea celei mai avantajoase, cat si cu privire la consecintele acestora. Alternativele prin care se poate realiza acelasi obiectiv prezinta fiecare anumite particularitati din punct de vedere tehnico-economica si social, avand, in acelasi timp, diferite consecinte imediate sau in perspectiva.

O decizie adoptata, in cele mai frecvente situatii, declanseaza adoptarea de noi decizii determinate, in principal, de doua cauze:

a) devin necesare decizii de corectie, ca urmare a aparitiei unor factori cu influenta negativa;

b) aparitia unor noi rezerve ce nu au fost luate in considerare initial, iar factorii de conducere impun accelerarea realizarii obiectivului propus prin valorificarea acestor resurse.

Subordonarea intregii activitati decizionale experientei acumulate in activitatea de conducere, fara a recurge la creativitate si la unele metode adecvate, ca: simularea, scenariile, modelarea economico-matematica in vederea identificarii unor variante pentru cazurile decizionale, poate avea consecinte negative, atat in ceea ce priveste stimularea initiativei creatoare, cat si a rezultatelor obtinute in urma materializarii in practica a deciziilor.

Dupa adoptarea lor, calitatea deciziilor este evaluata prin efectele provocate prin marimea abaterilor fata de consecintele preconizate. Din cele precizate mai sus rezulta importanta evaluarii calitative a deciziilor, anterior aplicarii lor, pentru ca pe aceasta cale se poate evita, in mare masura, risipa de resurse, energie umana, timp etc., impuse de adoptarea celor corecte.