DECIZIA CA MOMENT ESENTIAL IN PROCESUL CONDUCERII

1. Definitia si conditiile deciziei

Decizia este un proces social care se desfasoara in timp, in cadrul caruia solutiile alternative sunt elaborate progresiv si la care participa multi actori sociali, relativ autonomi unul fata de celalalt, insa legati strategic intre ei.

Ea este de fapt, un proces national, de alegere a unei conduite de actiune in vederea atingerii unui anumit scop / obiectiv.

Ca sa existe posibilitatea unei decizii, sunt necesare cateva conditii (apud, S. Krausz, cursul de Psihosociologia conducerii):

sa existe mai multe variante plauzibile (situatia de decizie);

sa fie implicate una sau mai multe persoane;

sa existe unul sau mai multe obiective de atins. Aceste obiective trebuie foarte clar formulate, si insotite de criterii de urmarire a realizarii lor;

sa existe criterii clare in functie de care se va alege solutia, varianta care va deveni decizie.

Erhard Friedberg (Dictionar de sociologie, 1996) spune ca, dintr-un numar limitat de solutii alternative se alege cea care satisface criteriile minimale. Din acest punct de vedere spune autorul, nu mai exista o solutie optima pentru o problema, ci doar solutii satisfacatoare, adica solutii avantajoase, impunandu-se cea in favoarea careia se va constitui un consens pe baza caruia aceasta este impusa tuturor membrilor colectivului.

Consideram ca, punerea problemei unei solutii optime, la modul imperativ " . nu mai exista o solutie optima . ", nu se explica, deoarece, indiferent ca este vorba de o decizie individuala sau una de grup, colectiva, solutia optima poate sa nu existe, dar poate sa si existe (sa fie greu de identificat).

2. Tipuri de decizie

A. In functie de numarul de decidenti exista:

decizie individuala;

decizie de grup / colectiva.

B. In functie de gradul de certitudine / incertitudine si al elementelor programabile pe care le contin, distingem:

a) decizii programate / tactice, pentru care exista un anumit mod reglementat, logic, de luare a lor. Se practica, in general, pentru operatii curente, concrete, repetitive, pentru care informatia necesara este, aproximativ integral cunoscuta. Exemplu = aprovizionarea cu materiale, probleme de salarizare a personalului etc.;

b) decizii semiprogramate, care se iau pe baza de elemente in principiu programabile, cunoscute, dar pentru care programarea anticipata nu este posibila. Ele se iau in situatii aleatoare, in care se da un anumit credit unor solutii inainte verificate dar, care sunt totusi, destul de incerte. Se acrediteaza ideea "sper sa mearga". Exemplu, punerea in aplicare a unei inventii;

c) decizii neprogramate, strategice. Acestea se iau in situatii cu totul noi, nemaiintalnite. Informatia este putina, incertitudinea mare si, de aici, necesitatea unor solutii de ansamblu, originale. Spre exemplu, cazul unei intreprinderi care trebuie sa-si extinda aria de produse pe care le fabrica.

3. Decizia colectiva

O conducere colectiva, de grup, inseamna imbinarea unor decizii colective cu decizii individuale.

Procesul deciziei cuprinde mai multe faze distincte (tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1

Etapele deciziei colective

Decizia colectiva inseamna munca in grup si munca individuala, iar o decizie este colectiva, atunci cand, cel putin etapa analizei implicatiilor si consecintelor si, etapa alegerii variantei cele mai bune s-au realizat in grup.

Valoarea unei decizii colective nu depinde, in primul rand de numarul de decidenti ci, de respectarea anumitor conditii / factori, si anume:

Q conditii obiective sau situationale;

Q conditii subiective sau factori personali, legati de decidenti

3.1. Conditiile obiective ale deciziei de grup

Acestea sunt:

a) natura problemei care impune decizia, si anume, problema sa fie incerta. Problema incerta este aceea care nu dispune de un algoritm cunoscut de rezolvare si nu are o singura solutie ci mai multe solutii (variante) cu grade diferite de aplicare. In general, problemele stiintifice de specialitate sunt certe. Problema incerta este, spre exemplu, economisirea de energie electrica, reducerea consumului, care se poate realiza prin:

interzicerea anumitor consumatori (ex. resourile in camin);

limitarea consumului intre anumite ore prin scumpirea KWh;

intreruperea furnizarii de energie intre anumite ore etc.;

b) problema trebuie sa fie complexa, chiar interdisciplinara. Spre exemplu, proiectarea unui utilaj nu se realizeaza doar din punct de vedere tehnic, ci si economic, ecologic, ergonomic etc.;

c) problema sa aiba implicatii sociale, chiar politice. Exemplu: diminuarea sau reducerea activitatii unei intreprinderi; cuantumul bursei studentilor etc.;

d) problema sa vizeze mai ales interese de grup, de colectivitate. In general, se decid in grup problemele privind un grup, o colectivitate. Exista insa si situatii cand se decide in grup situatia unui individ, ca de exemplu, exmatricularea unui student;

e) problema sa nu fi fost decisa de un organ ierarhic superior. Daca ministerul a hotarat perioada de vacanta de iarna, universitatea se supune deciziei.

3.2. Conditii subiective sau factori personali

Competenta individuala; participantii la decizie trebuie sa fie competenti in domeniul respectiv;

Omogenitate de competenta ridicata a grupului de decizie;

Existenta unei "culturi democratice" ("cultura participarii"). Membrii grupului de decizie trebuie sa dovedeasca nu numai aptitudini in domeniul respectiv dar si atitudini corespunzatoare, favorabile muncii in grup, in echipa. Spre exemplu, nu este bun cel care se crede atotstiutor.

Manifestarea unei atitudini / culturi democratice presupune respectarea anumitor reguli:

Q sa faci intotdeauna distinctie intre problemele certe si incerte;

Q asteapta-te la o diversitate de pareri in cazul problemelor incerte;

Q nu te considera "depozitarul" absolut al adevarului;

Q nu personaliza ideea, adica nu lega ideea de persoana;

Q nu traduce conflictul intre idei in conflict intre persoane;

Q acorda atentie opiniei celorlalti;

Q stimuleaza-i, incurajeaza-i pe ceilalti sa aduca informatii, argumente;

Q incurajeaza-i pe ceilalti sa-si spuna parerea asupra ideilor tale;

Q construieste pozitiv pe parerile celorlalti;

Q nu fi criticist, negativist;

Q nu ignora interesele personale ale altora;

Q nu incuraja disputele personale;

Q nu insista exagerat pe argumentatia proprie;

Q nu incuraja acordul de complezenta;

Q nu-si folosi pozitia ierarhica pentru a-ti impune punctul de vedere;

Q fi pregatit pentru situatia ca nu se va realiza consensul;

Q in nici o situatie sa nu-ti pierzi simtul umorului, sa nu transformi in "tragedie" faptul ca nu a fost adoptata ideea ta ca solutie la problema in discutie.

3.3. Avantajele si eventualele dezavantaje ale deciziei colective

Daca conditiile obiective si subiective ale deciziei colective sunt respectate, atunci decizia de grup prezinta anumite avantaje:

foloseste cunostintele si experienta mai multor oameni;

stimuleaza / favorizeaza creativitatea de grup (se poate ca din mai multe idei sa iei ceea ce este bun din fiecare si sa elaborezi o idee noua, ca solutie la problema in discutie - braistormingul);

favorizeaza / usureaza introducerea unor noi "politici" in intreprindere. "Politica" este inteleasa ca linie de conduita, ca de exemplu, intreprinderea sa angajeze numai cadre tinere care sa stie sa lucreze pe calculator. Decizia fiind luata in grup, poate intampina minimum de rezistenta;

faciliteaza implementarea efectiva a deciziilor.

Daca sunt ignorate sau incalcate conditiile obiective si subiective, atunci decizia de grup poate prezenta unele dezavantaje:

pierderi mari de timp, pentru ca, in grup, procesul deciziei are o durata mult mai mare decat in cazul deciziei individuale deoarece fiecare argumenteaza, discuta;

se poate bloca consensul si deci, blocarea deciziei;

se nasc tensiuni, conflicte interumane;

nasterea sentimentului frustrant, ca unii decid iar ceilalti sunt chemati doar sa aprobe.

N. Goodman (1997) spune ca, Stoener a constatat ca deseori, exista o mai mare probabilitate ca indivizii in grupuri sa ia hotarari riscante, decat indivizii care actioneaza singuri. Desi nu agream aceasta idee, prezentam in continuare acest punct de vedere.

Aceasta "schimbare riscanta" a fost atribuita - spune autorul - unei "difuziuni a responsabilitatii", in sensul ca, indivizii intr-un grup pot atribui responsabilitatea pentru o hotarare tuturor membrilor grupului si, astfel, nici un singur individ nu poate fi facut raspunzator daca hotararea se dovedeste a fi gresita. Aceasta (grupul) poate insa duce la decizii indraznete, dar riscante, decizii pe care indivizii nu le-ar lua singuri.

In schimb, procesul de realizare a consensului grupului poate frana persoanele care se opun sau, poate impiedica discutarea consecintelor negative ale luarii deciziei respective de catre grup.

Daca un grup este foarte unit, presiunea la conformism poate duce la decizii mai putin creatoare (Callaway si Esser, 1984).

Membrii grupului isi pot cenzura propriile idei in asa fel incat sa reduca deosebirile din cadrul grupului, pierzand valoarea perspectivelor ce pot contribui la rezolvarea unei probleme sau la luarea masurilor necesare.

Acest tip de reactie a fost numit gandire de grup.

4. Principiile constituirii si functionarii unei echipe eficiente de conducere

a) Doi sau mai multi oameni identici nu formeaza o echipa eficienta. (Prin identici se intelege, trasaturile de baza, de caracter). Echipa trebuie formata pe principiul diversitatii si al complementaritatii. Spre exemplu, nu este buna o echipa formata numai din oameni inclinati spre risc sau numai din fricosi ci trebuie si oameni cu gustul riscului si precauti.

b) Orice echipa are un centru psihologic, prin care trec majoritatea canalelor de comunicare. Echipa care isi neaga centrul, si-l trage in jos din "gelozie" / invidie colectiva se autocondamna. Personalitatea puternica este cea care ii dinamizeaza pe ceilalti.

c) Echipa se subordoneaza obiectivului comun. Toate interesele personale trebuie subordonate interesului comun.

d) Gandirea de echipa, de sinteza este superioara gandirii individuale care este indreptata spre analiza.

e) Spiritul de echipa, de cooperare, difera calitativ de spiritul individual, este superior. In echipa domina cooperarea si, ceea ce pierde unul poate compensa celalalt.