Decizia asistata de inteligenta artificiala

DECIZIA ASISTATA DE INTELIGENTA ARTIFICIALA

CUPRINS

Intoducere

Necesitatea si rolul sistemelor informatice pentru management.

Sisteme de informare pentru management.

Sisteme suport de decizie-SSD ,SSDG,SSDE.

Sisteme expert si bazate pe cunostinte.

Concluzii.

INTRODUCERE

Decizia este rezultatul unor activitati constiente ,specifice omului,care se desfasoara atat in viata personala cat si in cea profesionala . Aceste activitati constau in acumularea si crearea de cunostinte in cadrul procesului de rezolvare a unei probleme de alegere dintre mai multe alternative ,identificate sau proiectate ,in vederea efectuarii de actiuni care implica antrenarea unor resurse,in scopul realizarii unor obiective.

In elaborarea si adaptarea unor deciziibune,care creaza premizele pentru realizarea obiectvelor, intuitia si judecata umana au un rol esential. Uneori ele nu sunt suficiente si este de dorit ca , decidentul (individual sau colectiv) sa fie asistat prin metode si tehnici specifice si prin sisteme informatice speci-alizate . Aceasta este si tema acestui referat in care am expus sisteme de asistare a deciziei pe baza de calculator.

In ultimile decenii ,datorita ridicarii gradului de dezvoltare a tehnologiei informatice asistarea electronica a deciziei a devenit o obisnuinta in managementul modern . Instrumentele informatice in domeniul asistarii proceselor decizionale au fost gandite initial pentru a realiza automatizarea metodelor existente ,avand ca scop facilitarea si , eventual structurarea acestora. Mai apoi au aparut tehnologii informatice prin care se intentiona schimbarea modului de desfasurare a proceselor decizionale.

Oricat de performante ar fi aceste sisteme de asistare a deciziei , nu pot inlocui judecata umana- MANAGERUL , ci doar il ajuta pe acesta in procesul de elaborare a deciziei.

Necesitatea si rolul sistemelor informatice pentru

management

Rolul sistemelor informatice pentru management consta in imbunatatirea costurilor , marire a potentialului de crestere a afacerii si automatizarea sau asistarea procesului decizional . Asistarea deci-ziilor prin instrumente specifice tehnicii de calcul a inceput in urma cu aproximativ 25 de ani si a fost justificata initial de erorile datorate unor 'slabiciuni' tipic umane.

Cazuri concrete si experimente de laborator au pus in evidenta cinci caracte-ristici umane care pot conduce la erori in procesul decizional:

oamenii sunt mai sensibili la consecintele negative decat la cele pozitive.

nu reusesc sa se descurce cu evenimentele de probabilitate scazuta.

sunt mai degraba inclinati sa accepte un rezultat negativ daca este prezentat ca un cost, decat daca este prezentat ca o pierdere.

nu stiu sa recunoasca elementele aleatoare.

nu stiu cand sa se opreasca in problema costurilor.

Din punct de vedere al deciziilor managerul trebuie sa identifice si sa initieze schimbarile, sa rezolve alocarea resurselor , manipularea perturbarilor si de asemenea indeplineste rolul de negociator

Corespunzator acestor roluri ale managerului , sistemele informatice trebuie sa fie capabile sa automatizeze procesul decizional (in cazul deciziilor programabile) , respectiv sa asiste managerul in procesul decizional (in cazul deciziilor neprogramabile). O decizie neprogramabila este , de exemplu, alegerea pretului de intrare pe piata si a culorii ambalajului pentru o marca noua de biscuiti . In acest caz calculatorul proceseaza informatiile referitoare la vanzarile pentru diferite nivele de pret si genereaza, sub diverse forme grafice , statistici referitoare la vanzarile in cazul preturilor cuprinse intre anumite limite. In final decizia trebuie sa fie luata de manager.

Avantajele introducerii sistemelor soft in asistarea deciziilor constau in culegerea si prelucrarea rapida a unui volum mare de date, utilizarea metodelor si modelelor economico -matematice riguroase in analiza si interpretarea informatiilor , precum si in realizarea unor corelatii multiple intre elementele si fenomenele caracteristice situatiilor decizionale analizate, corelatii care ofera posibilitatea unor analize si interpretari complex fundamentate si de regula, prezentate intr-o maniera deosebit de sugestiva pentru decident . Principalele limite ale sistemelor de asistare a deciziei tin de imposibilitatea de a substitui complet si perfect rationamentul uman,de gradul redus in care iau in considerare incertitudinea mediului economic si de dependenta dintre performantele acestor sisteme soft si cele ale sistemelor de calcul pe care sunt implementate. Un alt impediment in utilizarea pe scara larga a acestor sisteme il reprezinta costul lor destul de ridicat. Cu toate acestea, influenta sistemelor suport de decizie si a sistemelor expert asupra cresterii eficientei activitatii decizionale nu poate fi contestata .

Procesele decizionale care se desfasoara astazi la nivelul firmelor sunt caracterizate de o evolutie in sens contrar a doua dintre elementele lor definitorii: durata, respectiv volumul de informatii prelucrate. Pentru a avea drept rezultat o decizie bine fundamentata si oportuna, orice proces decizional trebuie sa achizitioneze, prelucreze si interpreteze un volum din ce in ce mai mare de informatii , intr-un timp din ce in ce mai scurt. Datorita perfectionarii continue a mecanismului economico-financiar actual , cat si a cadrului legislativ economic, a dinamicii conjuncturii economice interne si externe care influenteaza tot mai mult atingerea obiectivelor firmelor, apare necesitatea separarii si individualizarii cunostintelor refe-ritoare la baza de date si metodologia decizionala, de cele privind metodele de modelare a problemelor decizionale si algoritmii de rezolvare a modelelor.

Intr-o prima etapa , raspunsul la aceste probleme l-a constituit proiectarea unor sisteme informatice orientate catre rezolvarea unei anumite categorii bine delimitate de probleme decizionale. Marele deza-vantaj al acestor sisteme l-a prezentat structura lor compacta care face ca o modificare a informatiilor de intrare sau a metodelor utilizate in rezolvarea problemelor sa presupuna modificarea integrala a produ-selor-program utilizator. Costurile ridicate aferente modificarii produselor soft in vederea cuprinderii tuturor cerintelor viitoare ale utilizatorilor au condus la necesitatea modularizarii si standardizarii produ-selor-program, precum si la separarea cunostintelor si a metodelor de rezolvare a problemelor de progra-mele utilizator si stocare lor intr- o baza de cunostinte. In acest fel orice modificare aparuta in cerintele utilizatorului si in cunostintele necesare satisfacerii acestor cerinte, sau in conditiile externe in care firma isi desfasoara activitatea , va influenta numai anumite componente ale sistemului informatic , fara sa necesite o restructurare completa a acestuia. O solutie in acest sens a constituit-o realizarea unor sisteme de inteligenta artificiala (sisteme suport de decizie si sisteme expert) , utilizate pe scara din ce in ce mai larga, o data cu extinderea utilizarii tehnicii de calcul in management.

Foarte mult timp s-a crezut ca rationamentul uman in formele sale intuitive, rationament care consti- tuie principalul motor in activitatea decizionala, nu poate fi incredintat unui calculator. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, aceasta credinta a fost infirmata de aparitia elementelor de inteligenta artificiala. Treptat, pe baza acesteia, s-a raspandit ideea ca prin folosirea calculatorului s-ar putea realiza tot ceea ce face omul. Cu certitudine, ideea pare inca ambitioasa si este nevoie de multa munca pentru a se ajunge la performanta de a se inlocui total capacitatile umane cu cele ale calculatoarelor. Nu pot fi insa ignorate performantele obtinute in rezolvarea problemelor specializate prin utilizarea sistemelor de inteligenta.

Dinamica vietii economice si explozia informationala contemporana fac din utilizarea diverselor tipuri de sisteme de asistare a procesului decizional o necesitate. In ciuda limitarilor impuse de imposi-bilitatea reproducerii perfecte de catre calculator a rationamentelor umane, sistemele informatice pentru management reprezinta astazi instrumente indispensabile managerului modern , marea majoritate a acti-vitatilor decizionale de rutina, volumul total al informatiilor necesare procesului decizional impreuna cu tehnicile de cautare si regasire a informatiei fiind preluate complet de catre aceste sisteme. In plus, per-fectionarea lor continua, dublata de imbunatatirea performantelor computerelor, ofera posibilitati sporite de preluare a unor segmente din ce in ce mai cuprinzatoare ale activitatii de rationare desfasurata de catre decidentul uman.

Sisteme de informare pentru management (SIM)

Desi nu exista o definitie unanim acceptata a termenului SIM , acesta a devenit aproape sinonim cu procesarea unor date cu ajutorul calculatorului. Exista doua tipuri de abordare a SIM, si anume din punct de vedere al productiei, respectiv din punct de vedere al deciziei . In cele ce urmeaza ma voi referi doar la abordarile SIM din punct de vedere decizional.

Din punct de vedere al deciziei SIM este un sistem care converteste date din surse interne si externe in informatii si comunica informatiile sub forma potrivita managerilor de la toate nivelele si din toate functiile pentru a le permite sa ia decizii efective si la timp pentru planificarea , controlul si directionarea activitatilor care intra in responsabilitatea lor.

Atunci cand intr-o organizatie se utilizeaza un SIM pot sa apara o serie de probleme care duc la o activitate ineficienta . Acestea pot fi :

lipsa unei implicari corespunzatoare a managerilor in proiectarea SIM ; o atentie insuficienta acordata sistemului informatic.

o atentie insuficienta acordata aplicatiilor de procesare a datelor la nivelele inferioare ale managementului; lipsa unor cunostinte informatice din partea managerilor.

o apreciere necorespunzatoare de catre informaticieni a cerintelor informationale ale managerilor si a problemelor organizatiei.

lipsa unui suport din partea managementului de varf.

In prezent, sistemele informatice pentru management pot fi clasificate in trei grupe: SIM integrat, SIM in timp real, respectiv SIM distribuit.

SIM Integrat

SIM integrat ofera informatii orientate spre decizii. Aceste informatii sunt selectate in asa fel incat sa fie necesare managerilor pentru planificarea , controlul si organizarea activitatilor organizatiei. SIM inte- grat urmareste in primul rand realizarea rapoartelor care asista managementul,iar in al doilea rand prega -tirea rapoartelor financiare periodice pentru asistarea planificarii si controlarii organizatiei.

Avantajele SIM-ului integrat sunt urmatoarele: depaseste problemele sistemelor automate orientate spre controlul activitatii si asigura feedback prin formularea rapoartelor.

Dezavantajul -acestor sisteme consta in faptul ca datele se acumuleaza intr-o perioada de timp anterioara procesarii lor. Din acest motiv aceste sisteme se mai numesc backward-looking systems. Apare astfel necesitatea unor sisteme care sa priveasca in prezent si viitor (forward-looking).

SIM in timp real

Managerii au nevoie , de cele mai multe ori , de un sistem informatic in timp real in care toate infor-matiile sunt transmise on-line, adica datele sunt transpuse direct in calculator pe masura ce sunt primite. Datele sunt procesate si trimise destinatarului intr-un timp suficient de scurt pentru a putea schimba sau controla intregul mediu operational.

Datele integrate acumulate din mai multe tranzactii on-line constituie elemente ale bazei de date. De exemplu, datele din baza de date a stocurilor pot fi folosite in mai multe domenii: comert, productie,con-trolul stocului, etc. SIM in timp real satisfac nevoile managementului de jos si de mijloc pentru organi-zarea, directionarea si controlul activitatii conform unui plan prestabilit in conformitate cu activitatea organizatiei.

SIM distribuit

SIM distribuit , sau procesarile distribuite de date constituie o metoda de a amplasa calculatorul la locul unde este necesar intr-o organizatie , pentru procesarea eficienta si economica a datelor si conec-tarea calculatoarelor intr-o retea . O alternativa fezabila a acestei metode consta in centralizarea proce-sarii datelor pentru a reduce costurile terminalelor programabile, microcalculatoarelor, etc. In sistemele centralizate pot aparea gatuiri de date sau situatii in care este necesar feedback-ul, ceea ce creeaza intar-zieri considerabile. Din acest motiv se utilizeaza tot mai mult SIM distribuit aplicand urmatoarea regula: se amplaseaza calculatoare acolo unde se desfasoara 80 din activitate si unde rezultatele sunt necesare.

Sisteme suport de decizie (SSD)

Primele realizari in domeniul sistemelor suport de decizie ( SSD ) au aparut in anii 1967-1968 la Universitatea din Dormouth din Statele Unite, odata cu dezvoltarea primelor sisteme logice interactive orientate catre aplicatii financiare. Localizarea acestor rezultate nu este intamplatoare deoarece, in cadrul aceleiasi institutii , au fost realizate pentru prima data sistemele informatice partajate utilizate de catre profesorii si cercetatorii din domeniul finantelor. Nu a trecut foarte mult timp pana in momentul in care realizatorii acestor sisteme si- au pus problema introducerii unui regim conversational om- calculator, a carui aparitie a condus la obtinerea unei sinergii intre capacitatea calculatoarelor in ceea ce priveste calculul si stocarea datelor si experienta si rationamentul decidentului, dand posibilitatea de modificare interactiva a valorilor parametrilor, de efectuare a unor analize de senzitivitate etc.

Realizate de catre persoane esentialmente interesate de domeniul aplicatiilor , sistemele suport de decizie au ridicat expertilor in domeniu doua probleme principale : construirea unui model conceptual a ceea ce trebuie sa fie un sistem suport de decizie si a unui instrument soft de dezvoltare a sistemului suport de decizii , respectiv identificarea functiilor si a metodologiei de realizare a sistemelor suport de decizie si a instrumentelor soft care sa permita dezvoltarea acestora. Notiunea de sistem suport de deci-zie ocupa pentru prima data un loc central la Scott, Morton si Gerrity. Tot ei realizeaza o prima abordare metodologica asupra conceptiei sistemelor suport de decizie , dezvoltata ulterior de catre Montgomery si Turban .

In intervalul scurs de la aceste incercari de pionierat, sistemele suport de decizie au cunoscut o evolu-tie si o perfectionare continua . Astazi ele vizeaza principalele probleme decizionale la nivelul firmei, al bancilor si al altor institutii financiare.

Definirea sistemelor suport de decizie

Sistemele suport de decizie, numite si sisteme de asistare a deciziei, sunt sisteme informatice inter- active care, prin intermediul modelelor de decizii si a bazelor de date specializate ofera informatii pentru asistarea managerilor in adoptarea de decizii nestructurate sau semistructurate . Acest termen a fost definit in anii '70 de M.S. Scott si indica obiectivul SSD, acela de a pregati decizia.

Dupa o alta abordare SSD este definit ca fiind acele sisteme informatice pentru conducere care se bazeaza pe utilizarea de modele analitice, baze de date specializate, judecata si intuitia decidentului si un proces de modelare computerizat, interactiv, care sprijina luarea deciziilor semistructurate sau nestructu-rate de catre manageri.

Concepte fundamentale in SSD

Obiectivul principal al SSD il constituie imbunatatirea modalitatii de adoptare a unei decizii, sau realizarea unui studiu pregatitor in vederea adoptarii deciziei in cazul in care ansamblul activitatilor care trebuie desfasurate in acest scop nu este programabil.

Problemele care conduc la necesitatea utilizarii unui SSD sunt cele in care :

preferintele, rationamentul, intuitia si experienta decidentului sunt esentiale;

cautarea solutiei implica o combinatie de cautare de informatii, manipulare de date, calcule, formali-zare sau structurare a problemei (modelare);

succesiunea operatiilor precedente nu este cunoscuta in avans deoarece ea depinde de datele utilizate, sau se poate modifica in vederea obtinerii de rezultate intermediare;

criteriile de decizie sunt numeroase, contradictorii si dependente de utilizator

datele utilizate nu sunt intotdeauna cunoscute dinainte;

obtinerea unei solutii satisfacatoare trebuie realizata intr-un timp limitat;

problema este supusa unei evolutii si transformari rapide.

Tipologia SSD

In raport cu managementul datelor si managementul modelelor, sistemele suport de decizie se gru-peaza in doua tipuri distincte : unul orientat catre datele pe care le prelucreaza in vederea informarii decidentilor si un al doilea, orientat catre modelele cu care opereaza.

Exista si alte criterii de grupare tipologica a sistemelor suport de decizie .

Clasificare in functie de destinatie :

q sistemele suport de decizie dedicate care asista decidentul in rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu dat (economic, tehnic, militar etc.);

q sistemele suport de decizie generatoare care asista proiectantul in realizarea mai rapida a sistemelor suport de decizie dedicate;

q sistemele suport de decizie instrumente care faciliteaza dezvoltarea evolutiva a sistemelor suport de decizie dedicate sau generatoare;

Clasificare in functie de modul de instruire:

q sistemele suport de decizie inteligente, care rezolva prin analogie situatii decizionale noi;

q sistemele suport de decizie neinteligente, care rezolva numai situatiile pentru care au fost proiectate.

Clasificare in functie de modalitatea de interactiune dintre om si sistem

q sistemele suport de decizie cu limbaje flexibile (dialogul are la baza un limbaj apropiat de cel natural);

q sistemele suport de decizie cu comenzi precise (dialogul are la baza comenzi cu forma precis definita).

Integrarea efectiva a componentelor reprezinta de fapt principala problema in realizarea unui sistem suport de decizie in ansamblu si, in acelasi timp, cauza dificultatilor cu care se confrunta specialistii in domeniu.

Modalitatile diferite in care componentele pot fi integrate in cadrul sistemelor suport de decizie au condus la obtinerea unor configuratii standard ale acestora: arhitecturi de tip retea, pod, sandwich si turn. Criteriile dupa care pot fi evaluate aceste arhitecturi vizeaza accesibilitatea, costul, performantele , adap-tabilitatea, siguranta in functionare

Sistemele suport de decizie de tip retea - presupune integrarea componentelor sub forma unei retele in care nodurile corespund componentelor iar arcele, interfetelor. In aceasta structura fiecarei componente de dialog sau modelare ii corespunde o interfata proprie care asigura comunicarea, principalul avantaj al structurii constand in posibilitatea de a include in retea componente neomogene , construite la diferite momente de timp, in limbaje de programare si pe medii de operare distincte . Prezenta mai multor inter-fete si in special a celei coordonatoare face ca aceasta structura sa aiba dezavantajul unor performante mai scazute.

Sistemele suport de decizie de tip pod - utilizeaza o singura interfata, fara sa diminueze posibilitatea integrarii de noi componente functionale , cu conditia elaborarii lor in acelasi limbaj de programare (sau in limbaje translabile).

Sistemele suport de decizie de tip sandwich alatura mai multe componente unei singure componente dialog si unei singure baze de date, fiind utile indeosebi in asistarea proceselor decizionale care necesita modelarea situatiilor decizionale.

Sistemele suport de decizie de tip turn ญญญ- permite exploatarea mai multor baze de date sursa prin intermediul unui mecanism de extragere a datelor, baza de date a sistemului suport de decizie consti-tuind, in acest fel, o interfata intre baza de date sursa si managementul modelelor. In plus , componenta dialog este separata in acest caz in doua parti: una care creeaza formatele de iesire si care interpreteaza comenzile de intrare ale diferitelor componente si o a doua care supervizeaza prin intermediul interfetei cu utilizatorul dispozitivele de intrare-iesire conectate la sistemul suport de decizie.

Caracteristici ale SSD

Spectrul sistemelor reunite sub denumirea SSD este foarte larg : de la SSD banale , care sprijina deciziile repetitive pe baza unor proceduri si formate predefinite, la SSD generale, bazate pe programe de calcul tabelar , SGBD-uri si pachete de aplicatii grafice si la sisteme complexe care vizeaza domenii clar delimitate si se bazeaza pe simulare, modele de optimizare, prelucrare analitica on-line si depozite de date.

In general, SSD dezvoltate pentru a rezolva probleme complexe, care apar in mod constat in cadrul unei organizatii , se numesc SSD institutionale . Sistemele suport care rezolva probleme simple , cu caracter sporadic, se numesc SSD ad-hoc . Marea majoritatea a SSD sunt dezvoltate pentru a asista fie deciziile caracteristice unei anumite ramuri/subramuri (banci, linii aeriene, etc.) fie pentru a oferi suport unei anumite arii functionale (marketing, financiar, productie, etc.).

Caracteristicile fundamentale ale SSD, care le individualizeaza de celelalte tipuri de sisteme informatice pentru conducere sunt urmatoarele

q SSD asista deciziile , cu precadere pentru situatiile semistructurate si nestructurate , combinand cunostintele si intuitia umana cu cunostintele si viteza calculatorului.

q Asistarea deciziilor se poate realiza la toate nivelurile de conducere , de la manageri operationali la manageri de varf, atat individual cat si pentru grupurile de lucru.

q SSD poate asista mai multe decizii interdependente si /sau secventiale , avand in vedere faptul ca in practica economica majoritatea deciziilor sunt intercorelate.

q SSD sustine toate fazele procesului decizional si poate fi adaptat diverselor stiluri decizionale

q SSD este adaptabil in timp. Decidentul trebuie sa aiba un comportament reactiv in utilizarea SSD, sa sesizeze schimbarea conditiilor si sa adapteze corespunzator sistemul.

q Un SSD ad-hoc poate fi definit cu usurinta de catre utilizator, pe baza unui mediu de dezvoltare prie-tenos, flexibil, cu capacitati grafice puternice si interfata adaptata utilizatorilor neprofesionisti.

q SSD promoveaza invatarea si acumularea de noi cunostinte, care conduce la cerinte noi si la rafi-narea sistemului.

q SSD se bazeaza pe modele standard sau definite de utilizator . Capacitatile de modelare ale siste-mului favorizeaza experimentarea, in contextul mai multor configuratii.

q SSD include diferite categorii de analiza, de la obisnuitul 'ce-ar fi daca' la elaborarea si selectarea scenariilor.

COMPONENTE ALE SSD-urilor

   Sistemele suport de decizie sunt constituite din module software pentru gestionarea bazelor de date, gestionare dialogului si respectiv gestionarea modelelor. SSD avansate contin si o componenta pentru gestionarea cunostintelor,fundamentata pe un sistem expert si care ii confera SSD atributul de inteligent sau SSD bazat pe cunostinte.

Componenta de gestiune a datelor

Aceasta componenta este alcatuita din baza de date a SSD, DBMS, dictionarul bazei de date, facili-tati de interogare.

Baza de date poate include tranzactii interne, alte surse de date interne, date externe si date personale apartinand unuia sau mai multor utilizatori . Datele interne (financiare, contabile, din domeniul produc-tiei , a marketing-ului) provin din prelucrarea rezultatelor tranzactiilor interne ale organizatiei . Datele externe includ diferite cercetari in domeniul marketing -ului , regulamente guvernamentale , indicatori macro-economici, iar datele private pot include anumite reguli specifice decidentilor.

Dictionarul bazei de date este un catalog al tuturor datelor din baza de date care contine definitiile acestora si are ca functie principala furnizarea informatiilor cu privire la disponibilitatea, sursa si semni-ficatia lor exacta . Utilizarea acestui catalog este indicata in faza de identificare si definire a procesului de luare a deciziilor, prin scanarea datelor si identificarea domeniilor si oportunitatilor problemei.

Facilitatile de interogare reprezinta elementul esential pentru accesul la date . Ele accepta cereri de date de la alte componente ale SSD , determina care dintre acestea pot fi solutionate , formuleaza cereri detaliate si returneaza rezultate cu privire la subiectul cerut . Facilitatile de interogare presupun existenta unui limbaj special de interogare.

Componenta de gestiune a modelului

Aceasta componenta poate fi descompusa in patru elemente: baza cu modele, sistemul de manage-ment al bazei modelelor, dictionarul modelelor respectiv executarea , integrarea si comandarea mode-lelor.

Baza de modele contine rutine si modele cantitative din domeniul statisticii, finantelor, managemen-tului care ofera capacitati de analiza intr-un SSD . Sistemul de management este un sistem software cu functiuni de creare si actualizare a modelului , utilizare a subrutinelor si a altor blocuri, generarea de noi rutine si rapoarte, manipularea datelor.

Dictionarul de modele este un catalog care contine definitii de modele si furnizeaza informatii cu privire la disponibilitatea si capacitatea acestora. Controlarea executiei modelului precum si combinarea operatiilor specifice sunt controlate de managementul modelului . Pentru a accepta si interpreta instruc-tiunile de modelare, pentru executie sau interpretare se foloseste un procesor de controlare a modelului.

Componente de Gestiune a dialogului (interfata cu utilizatorul)

Aceasta componenta acopera toate aspectele privind comunicarea intre utilizator si sistemul suport de decizie, incluzand atat parti hard si soft cat si factori care conduc la facilitarea utilizarii, accesibilitatii si interactiunii dintre utilizator si sistemul suport de decizie.

In raport cu modalitatea de comunicare utilizator-sistem, se disting mai multe tipuri posibile de dialog :

intrebare - raspuns;

prin limbaj de comanda adresata de catre utilizator sistemului sub forma unor perechi verb - substan-tiv la care acesta ofera raspunsuri, fara a raspunde solicitarilor privind informatii suplimentare;

meniu, care presupune existenta in memorie a unor alternative de comenzi din care utilizatorul alege un meniu de alternative pe care il adreseaza sistemului, acesta executandu-l fara o eventuala interactiune cu decidentul;

. format intrare format iesire, care prevede tipizarea formatelor de intrare ale datelor si comenzilor, si de iesire a raspunsurilor oferite de sistem;

. format de intrare in functie de formatul de iesire, in care formatul de intrare al datelor va fi specificat in functie de cel de iesire care este predefinit;

tip negociere, care presupune alegerea tipului de dialog in functie de configuratie, forma dialogului si costurile corespunzatoare pe unitatea de timp.

Diferitele tipuri de dialog sunt gestionate de catre sistem si pot fi apelate cu ajutorul unor subrutine integrate in memoria componentei de interfata.

Componenta de gestiune a cunostintelor

Aceasta componenta apare in cazul integrarii sistemului suport de decizie cu un sistem expert, in vedere obtinerii unui SSD inteligent (expert). Modulul cuprinde, in esenta motorul de inferenta si baza de cunostinte. Motorul de inferenta va permite sistemului sa simuleze rationamentul unui expert pornind de la datele si cunostintele disponibile , in timp ce baza de cunostinte va alimenta mecanismul de infe-renta , intr-un mod similar celui in care baza de date alimenteaza algoritmii statistici in cadrul sistemelor suport de decizie. Un aspect esential al construirii si utilizarii sistemelor suport de decizie expert consta in realizarea unei interactiuni sinergice intre aceste elemente, sinergie tradusa pe de-o parte prin trecerea controlului de la o functiune la alta in cadrul sistemului si , pe de alta parte , prin transferul informatiilor intre functiuni (subsisteme).

Sisteme suport pentru decizii de grup (SSDG)

Deciziile care trebuie luate in cadrul unei organizatii implica deseori comunicatii intre diferitele entitati ale organizatiei (departamente , manageri) . In procesul decizional de grup mai multi decidenti lucreaza impreuna pentru a ajunge la o concluzie comuna in privinta anumitor probleme . Dimensiunea grupului variaza de la 2 la 50 de persoane , in functie de actiunea intreprinsa , de marimea proiectului precum si de alte elemente organizatorice sau tehnice. Solutiile alternative propuse in cadrul dezbaterilor de grup sunt semnificativ mai multe si mai consistente decat cele pe care le poate propune / imagina un singur decident, potentialul creator al unui grup fiind mai mare decat suma contributiilor individuale. De asemenea procesul decizional de grup conduce la o buna cunoastere a mecanismelor de luare a deciziei si implicit de functionare a organizatiei de catre un numar mai mare de angajati ai acesteia , ceea ce are ca efect imbunatatirea performantelor personalului.

Domeniul groupware s-a conturat la sfarsitul anilor '80, ca o concretizare a interactiunii dintre noile tehnologii informationale . Avantajele acestor sisteme se concretizeaza in cresterea confortului , a sim- tului de raspundere , si nu in ultimul rand a productivitatii . Trebuie luate insa in calcul si eforturile , mai ales cele de natura financiara , implicate de constituirea unor grupuri de lucru , si mai ales de utilizarea sistemelor de asistare a deciziilor de grup.

Termenul groupware se defineste ca ansamblul metodelor, procedurilor, programelor si platformelor informatice care permit persoanelor asociate unui proiect sa conlucreze cu maximum de eficacitate . Un grup se constituie prin crearea de legaturi intre statiile de lucru , oferind asistare activitatilor de comuni-care , colaborare si coordonare dintre membrii grupului.

Pentru ca un sistem informatic sa fie considerat groupware el trebuie sa integreze toate cerintele de lucru ale membrilor unui grup sau organizatii, si anume : comunicare, prin utilizarea mesageriei electro-nice, colaborare , prin partajarea resurselor informationale intre membrii grupului , coordonare , prin adaugarea comunicarii si colaborarii in structura proceselor de afaceri. Din acest punct de vedere groupware poate fi definit ca un set integrat de instrumente care permit decidentilor sa lucreze impreuna, prin comunicare, colaborare si coordonare diferite, la momente de timp si in locuri diferite.

Obiectivele fundamentele ale sistemelor decizionale de grup

q Partajarea informatiilor , concretizata in folosirea in comun a datelor, textelor, cunostintelor care sunt accesibile atat utilizatorilor individuali care isi indeplinesc sarcinile curente , cat si membrilor grupului de decizie.

q Realizarea in colaborare a documentatiilor tehnice , a rapoartelor si a altor documente , inclusiv a documentelor multimedia.

q Urmarea proiectelor utilizand software specializat . Sunt incluse obiectivele propuse , proiectele pentru realizarea obiectivelor si actiunile de intreprins pentru rezolvarea proiectelor.

q Sustinerea de conferinte electronice folosind tehnologii din domeniul comunicatiilor precum si tehnica de calcul.

q Gestionarea mesajelor prin sisteme ce se constituie ca o extensie a facilitatilor de posta electronica si reprezinta porti de comunicare atat cu exteriorul cat si in interiorul unei organizatii.

q Asistare in constituirea grupurilor de lucru , prin intermediul unor programe specializate care coordoneaza actiunile de intreprins si stabilesc persoanele care pot fi grupate cel mai eficient intr-o echipa, alaturi de un lider.

Model referinta pentru SSDG

In mod normal procesul decizional de grup se desfasoara intr-o asa-numita camera de conferinta, unde decidentii se intalnesc fata in fata si discuta , in mod sincron , pentru a rezolva problema pusa in discutie . In cazul in care mai multe astfel de camere de conferinta, aflate la distanta, se conecteaza intre ele prin legaturi video/audio in timp real, va rezulta un spatiu media . Practic intr-un mediu de tip spatiu media se defasoara acelasi tip de intalniri sincrone, fata in fata. In cadrul camerelor individuale de confe-rinta sau in spatiile cu tehnologie multimedia , intalnirile sunt asistate atat de tehnica de calcul cat si de alte forme de tehnologie din domeniul comunicatiilor (fax , telefon , video -proiector , etc) . In cadrul acestor medii statiile de lucru conectate in retea asigura suportul de asistare a deciziilor , acoperindu -se diverse faza ale procesului decizional direct, de la brainstroming pana la proceduri formale de votare.

O alta abordare a sistemelor suport pentru decizii de grup se bazeaza in totalitate pe serviciile oferite de retelele de calculatoare. Un astfel de sistem este cel numit 'decizie in retea' care porneste de la ideea unor intalniri asincrone in cadrul deciziilor de grup. Astfel, intalnirile sunt distribuite nu doar in spatiu ci si in timp . Participantii si intreg procesul decizional se bazeaza in totalitate pe serviciile puse la dispo-zitie de reteau de calculatoare, fara a mai apela la alte modalitati aditionale de comunicare. In mod obis-nuit un astfel de proces de luare a deciziei dureaza cateva zile.

In ambele cazuri este necesara o retea de calculatoare pentru a asigura serviciile de comunicatie necesare in deciziile de grup atat participantilor umani cat si actorilor software.

Sisteme suport de decizii pentru executivi (SSDE)

Scopul deciziilor poate varia functie de pozitia managerului in cadrul organizatiei. In cadrul ierarhiei manageriale, la nivelul de varf se afla managerii executivi care au un statut de autoritate si responsabili-tate formala asupra intregii organizatii sau asupra unei unitati functionale a acesteia . Deciziile pe care trebuie sa le adopte executivii au o importanta particulara , indeosebi deoarece acestea afecteaza pe termen lung intreaga organizatie . Aparitia SSDE - lor a permis managerilor executivi sa ญ-si imbunata-teasca timpul de raspuns in cadrul procesului decizional precum si gradul de informare a deciziilor . In plus , utilizarea lor la nivelul top managementului asigura localizarea si alocarea informatiilor orien-tata spre executivi.

Definitirea SSDE -urilor

SSDE poate fi definit,in sensul cel mai larg, ca un sistem care foloseste informatii utile executivului in luarea deciziilor strategice si competitionale , urmarirea de ansamblu a firmei si reducerea timpului ocupat cu activitatile rutiniere ale executivului.

O alta definitie priveste SSDE-urile 'ca un set de instrumente integrate proiectate cu scopul de a permite executivilor firmei acces rapid si flexibil la informatiile din bazele de date ale firmelor'

SSDE - urile pot fi abordate si din punctul de vedere al finalitatii acestora, al scopului utilizarii lor. Astfel SSDE este un instrument care ofera acces direct si on-line la informatii relevante intr-un format util si navigabil . Informatiile relevante sunt informatiile care sunt primite la timp, corecte si care permit sa se actioneze. Ele se refera la aspecte ale afacerii care prezinta interes pentru managerii de varf dintr-o organizatie . Formatul util si navigabil al sistemului se refera la faptul ca este proiectat special pentru a fi utilizat de indivizi cu timp limitat , cu abilitati limitate de a manevra tastatura si cu putina experienta directa cu calculatoarele. Un SSDE este usor navigabil astfel incat managerii pot identifica elementele strategice si pot apoi explora informatiile pentru a identifica cauzele acestor elemente.

SSDE se diferentiaza de sistemele informatice traditionale prin urmatoarele aspecte

q Este dimensionat corespunzator nevoilor informationale ale executivilor.

q     Este capabil sa acceseze date referitoare la elemente si probleme specifice la fel ca si rapoarte agregate .

q Ofera instrumente de analiza extensive on-line incluzand analize de tendinta, rapoarte exceptionale si capacitati 'drill-down'.

q Acceseaza un domeniu larg de date interne si externe.

q Este deosebit de usor de utilizat (prin mouse sau atingerea ecranului).

q Este utilizat direct de executivi fara nici un ajutor.

q Prezinta informatiile in forma grafica.

Caracteristici ale SSDE

SSDE-urile sunt sisteme informatice end-user utilizate direct de managerii executivi. Aceste sisteme incorporeaza cea mai noua tehnologie informatica sub forma surselor de date , hard-ului si programelor, aranjeaza datele intr-un format comun si asigura acces rapid si usor la informati i. SSDE integreaza date din cele mai variate surse din cadrul unei organizatii , atat interne cat si externe . Scopul lor principal consta in asistarea executivilor in asimilarea rapida a informatiilor astfel incat sa identifice problemele si oportunitatile cu care se confrunta organizatia . Cu alte cuvinte, SSDE-urile ajuta executivii sa identifice si sa urmareasca factorii critici de succes . Fiecare sistem este dimensionat pe masura preferintelor unui utilizator individual , iar informatiile sunt prezentate intr-un format care poate fi interpretat rapid . Desi aceste caracteristici se pot aplica tuturor SSDE- urilor, un sistem individual poate diferi in ceea ce pri-veste scopul, natura si continutul, functie de mediul in care este implementat.

Trasaturile esentiale ale unui SSDE trebuie cunoscute pentru a intelege nu numai modul de operare al sistemului, ci si necesitatea utilizarii acestuia.

q Ofera executivului informatiile pe care acesta le considera importante pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea. Informatia este accesibila executivului in timp util, fiind astfel necesara actualizarea regulata a datelor.

q Ofera rezumate ale informatiilor intr-o forma corespunzatoare cu stilul propriu al fiecarui membru al executivului.

q Permite combinarea informatiilor prezente din surse externe ( piata, concurenta, firme independente, organizatii guvernamentale) , traditional interne (fisiere referitoare la produs , clienti , furnizori , vanzari) si netraditional interne (interviuri privind satisfactia clientului, calitatea serviciilor oferite). In ultimul timp sunt tot mai utilizate sursele netraditional interne pentru obtinerea informatiilor.

q Poate constitui o metoda efectiva in obtinerea de avantaje concurentiale si in monitorizarea facto-rilor importanti in derularea operatiilor firmei.

q Permite accesul on-line la informatii recente, indiferent de sursa.

q Informatiile oferite sunt relevante deoarece se bazeaza pe obiectivele firmei: identificarea factorilor critici de succes, sublinierea exceptiilor, etc.

Elementul cheie al unui SSDE se refera la gradul de flexibilitate in satisfacerea nevoilor managerilor. Sistemul trebuie sa ofere informatii managerilor nu numai referitoare la starea din trecut a organizatiei ci si previziuni realiste si credibile asupra starii ei viitoare . Acest lucru este posibil intr-un mediu atat de incert cum este managementul de varf, numai prin utilizarea inteligentei artificiale.

Atunci cand isi fundamenteaza decizia de acceptare sau nu a implementarii unui SSDE in cadrul firmei, managerul executiv ia in calcul urmatorii factori care sunt, din punctul sau de vedere, esentiali pentru ca sistemul sa merite a fi utilizat:

q Interfata SSDE trebuie sa fie usor de invatat si de utilizat.

q SSDE trebuie sa fie capabil sa furnizeze informatii de sinteza la timp si intr-un format usor de inteles.

q Timpul de raspuns trebuie sa fie scurt.

q SSDE trebuie sa fie flexibil.

Principiile care stau la baza SSDE

Masurile SSDE trebuie sa fie usor de inteles si de corectat. De fiecare data cand este posibil, datele ar trebui sa fie colectate in mod natural ca parte a procesului de munca. Un SSDE nu trebuie sa pre-supuna efort suplimentar pentru manageri sau pentru personalul dintr-o organizatie.

Masurile SSDE trebuie sa se bazeze pe o viziune echilibrata a obiectivelor organizatiei . Datele din sistem ar trebui sa reflecte obiectivele organizatiei din domeniile productivitatii , managementului resurselor, calitatii si service-ului pentru clienti.

Indicatorii de performanta intr-un SSDE trebuie sa reflecte contributia fiecarui aspect intr-o maniera echitabila si consistenta. Indicatorii trebuie sa fie cat de independenti posibil de variabilele exogene care scapa controlului managerilor.

Masurile SSDE trebuie sa incurajeze managementul si personalul sa impartaseasca obiectivele orga-nizatiei. Indicatorii de performanta trebuie sa promoveze atat munca in echipa cat si spiritul competi-tional . Masurile trebuie sa aiba inteles pentru tot personalul ; oamenii trebuie sa simta ca pot con-tribui individual la imbunatatirea performantei organizatiei.

Informatiile SSDE trebuie sa fie disponibile tuturor angajatilor unei organizatii. Sistemul trebuie sa ofere intregului personal informatii utile referitoare la performanta organizatiei.

Masurile SSDE trebuie sa evolueze asfel incat sa indeplineasca nevoile in permanenta schimbare ale organizatiei.

Efectivitatea unui SSDE

Pentru ca asistarea deciziei sa se faca corect si productiv, SSDE trebuie sa fie efectiv. Efectivitatea reflecta gradul de atingere a scopurilor si se refera la iesirile sistemului Ea nu trebuie confundata cu eficienta care este masura utilizarii intrarilor (resurselor) pentru a obtine iesirile (rezultatele).

Pentru a fi efectiv, SSDE trebuie sa faca parte dintr-un proces strategic de management astfel incat sa permita planificarea si masurarea performantei organizatiei pe termen scurt , mediu si lung . In acest scop SSDE trebuie sa ofere executivului date care pot fi usor prelucrate pentru a asista procesul decizi-onal, utilizand in acest scop surse interne si externe, obisnuite si neobisnuite

Efectivitatea unui SSDE devine extrem de importanta daca se tine cont de riscurile mari pe care le presupune implementarea unui astfel de sistem . Exista multe posibilitati prin care un SSDE poate sa esueze. De multe ori, proiecte costisitoare de SSDE-uri au fost anulate, implementari au fost rar utilizate sau au dat rezultate negative. Un SSDE este un proiect cu un grad foarte ridicat de risc tocmai pentru ca urmeaza sa fie utilizat de cei mai puternici oameni dintr-o organizatie . Managerii de varf pot foarte usor sa utilizeze gresit informatiile din sistem cu un efect devastator asupra organizatiei. De asemenea , ei pot sa refuze sa utilizeze un sistem care nu corespunde nevoilor lor personale imediate sau care este prea greu de invatat si de utilizat.

Pentru ca proiectantii unui SSDE sa realizeze un sistem efectiv, trebuie sa cunoasca barierele care apar in atingerea acestui obiectiv . In continuare vom prezenta cateva aspecte care pot afecta negativ efectivitatea unui sistem informatic destinat executivilor.

Norme de comportament organizational neproductive

Elementele legate de comportamentul si de cultura organizationala sunt, poate, cele mai distructive bariere in calea efectivitatii unui SSDE. Deoarece un SSDE este, in mod tipic, pozitionat in varful orga-nizatiei, el poate crea un mediu de invatare extrem de puternic si poate conduce la schimbari dramatice in directionarea organizatiei . Cu toate acestea, el constituie si un potential instrument de utilizare gresita a informatiei

Impedimentul esential pentru efectivitatea unui SSDE consta , in modul in care organizatia utili-zeaza informatia in cadrul sistemului . Managerii trebuie sa fie constienti de pericolele datelor statistice si trebuie sa interpreteze si sa utilizeze corect datele intr-un mod efectiv . Extrem de importanta in acest sens este abilitatea managerilor de a comunica personalului informatii referitoare la datele statistice intr-un mod nedefensiv, increzator si constructiv . Exista o tendinta universal umana spre elaborarea de stra-tegii care sa evite situatiile stanjenitoare sau amenintatoare si sentimentele de vulnerabilitate sau incom-petenta.

Aceste strategii includ

Stare critica referitoare la ceilalti intr-un mod in care ai senzatia ca critica este valida dar, in acelasi timp, ii impiedici pe ceilalti sa decida pentru ei.

Sa nu se includa nici o data pe care altii ar putea sa o utilizeze pentru a-si evalua critica;

Enuntarea concluziilor proprii intr-un mod in care se ascund implicatiile logice si se neaga aceste implicatii daca ele sunt sugerate.

Pentru ca SSDE sa fie efectiv, managerii trebuie sa fie increzatori, sa accepte rezultatele negative si sa se concentreze mai mult pe rezolvarea problemelor decat pe negare sau stabilirea vinovatiei. Din moment ce organizatiile cu expunere limitata la riscurile planificarii, procesului decizional, procesului de control statistic si a modelelor bazate pe munca in echipe s-ar putea sa nu se fi confruntat cu aceste elemente comportamentale in trecut, ele vor reactiona, cel mai probabil, defensiv la SSDE si vor refuza sa-l utilizeze.

   Excelenta tehnica a SSDE -urilor

Un rezultat interesant al studiu a fost ca excelenta tehnica a unui SSDE are o legatura invers pro-portionala cu efectivitatea . Sistemele care sunt capodopere tehnice tind sa devina inflexibile si astfel, sa descurajeze inovatia, experimentarea si dezvoltarea de modele mentale.

Flexibilitatea sistemului este extrem de importanta deoarece SSDE are o puternica capacitate de a directiona atentia inspre elementele specifice dintr-o organizatie. Un sistem extrem de avansat din punct de vedere tehnic poate sa orienteze in mod corect atentia managerilor atunci cand sistemul este prima oara implementat, dar va continua si dupa un an sa orienteze atentia asupra elementelor care erau impor-tante in momentul implementarii. Exista astfel un pericol real ca explorarea elementelor necesare pentru invatarea managerilor sa fie limitata la subiectele care erau importante atunci cand SSDE a fost prima oara implementat . Managerii trebuie sa inteleaga ca atat organizatia cat si activitatea din cadrul ei se schimba in timp , iar un SSDE trebuie sa fie in continuu actualizat pentru a urmarii aspectele curente. Exista in prezent o serie de explicatii pentru faptul ca un sistem excelent din punct de vedere tehnic tinde sa fie mai putin flexibil decat este necesar . Cei care au dezvoltat astfel de sisteme tind sa se ataseze de un anumit sistem si, in mod constient sau inconstient, incearca sa descurajeze managerii sa ceara schim-barea sistemului. Managerii care nu sunt siguri ca beneficiile vor depasi costul initial al unui SSDE care este foarte bun ca tehnica de realizare, s-ar putea sa nu doreasca sa mai cheltuie alti bani pentru menti-nerea si imbunatatirea sistemului . Timpul necesar pentru a crea un SSDE foarte bun din punct de vedere tehnic este suficient de mare pentru a se pune intrebarea daca nu este cumva depasit chiar inainte de a fi implementat.

Utilitatea si timpul de raspuns sunt elemente importante pentru a determina managerii sa utilizeze sau nu sistemul, insa costul si flexibilitatea sunt elementele esentiale in acest sens. Un manager executiv va accepta mai degraba un sistem mai putin costisitor care ofera 20 din informatiile necesare intr-o luna sau doua decat un sistem costisitor care ofera 80 din informatiile necesare dupa un an de la dez-voltarea proiectului. Managerii ar putea sa descopere ca sistemele mai ieftine sunt mai usor de modificat si de adaptat la nevoile in evolutie ale afacerii . Pentru a modifica un sistem de dimensiuni mai mari poate fi necesar mai mult timp, necesitand astfel o investitie considerabila . Modificarea unui sistem mai ieftin presupune o munca de cateva saptamani . Ca rezultat , o abordare de dezvoltare treptata, rapida si ieftina a sistemului, are mai multe sanse de succes.

Probleme tehnice

Problemele tehnice ale sistemelor informatice au constituit deseori bariere in calea efectivitatii. Cea mai dificila problema in acest sens consta in integrarea datelor din domenii mari si diferite de surse de date atat din interiorul organizatiei cat si din exteriorul ei. Aceasta problema constituie cel mai critic factor de succes din punctul de vedere al utilizatorilor sistemului . Un exemplu in acest sens este dat de un vicepresedinte de marketing care, dupa ce a cheltuit cateva sute de dolari pentru implementarea unui SSDE , a participat la o intalnire finala cu proiectantii sistemului . Expertii tehnici i-au demonstrat ca sistemul permite realizarea de grafice diferite privind rezultatul vanzarilor , partea de piata si profitabi-litatea. In acest punct, vicepresedintele a cerut un grafic pentru partea de piata si cheltuielile cu reclama si publicitatea din ultimii 10 ani, iar sistemul nu a fost capabil sa acceseze datele istorice . In urma acestui esec, proiectul a fost anulat. Capacitatea de a integra date din mai multe sisteme este extrem de importanta deoarece permite managerilor sa cunoas ca informatii care nu sunt disponibile in alt mod . Presedintele unei firme de productie poate sa obtina usor informatii referitoare la vanzarile si productia de la managerii care se ocupa cu problemele respectiva in cadrul firmei . Din pacate, informatiile pe care le primeste presedintele vor fi , cel mai probabil , incompatibile si nu va fi usor sa primeasca informatii referitoare la modul in care vanzarile si productia se influenteaza reciproc . Un SSDE va fi efectiv daca poate sa realizeze integrarea datelor oferind astfel executivilor informatii despre procesele din firma dincolo de granitele organizatiei si comparand rezultatele activitatii organizatiei din domenii diferite.

O alta problema tehnica care poate sa afecteze un proiect de SSDE priveste modul lui de utilizare. Managerii de varf pot sa decida sa nu mai utilizeze un sistem daca este prea dificil de invatat sau de utilizat. Ei au foarte putin timp la dispozitie pentru a invata sa utilizeze un sistem. In plus, sunt foarte putin toleranti la orice eroare si nu au nici o dorinta , cel putin initial , sa utilizeze un sistem nou . Chiar daca informatiile oferite de sistem sunt utile, o interfata dificil de utilizat va determina rapid managerul sa desemneze un analist sa utilizeze sistemul si sa obtina un raport tiparit . Acest lucru nu este productiv deoarece procesul de invatare al managerilor se bazeaza pe raspunsul rapid la intrebarile lor, iar ciclul de raspuns este asigurat de SSDE. Daca analistul interactioneaza cu sistemul, si nu managerul, analistul va fi cel care va invata mai repede decat managerul , dar el nu va fi in pozitia de a pune in mod efectiv cunostintele invatate in practica.

Modul de utilizare al SSDE-urilor poate fi imbunatatit prin utilizarea metodelor de prototipizare si de evaluare a modului de utilizare a sistemului. Aceste metode asigura o comunicare clara intre proiectantii SSDE-urilor si utilizatorii lor. Managerii vor avea astfel posibilitatea de a interactiona cu prototipul ca si cum ar interactiona cu sistemul final . In acest mod se asigura o critica mai constructiva decat in cazul in care informatiile referitoare la sistem erau obtinute din documente abstracte . In acelasi timp, si proiec-tantii sunt mai receptivi la critica la nivelul unui prototip decat a sistemului final deoarece prototipul este facut tocmai cu scopul de a fi perfectionat. Pentru dezvoltarea prototipizata a sistemelor informatice sunt disponibile o serie de protocoale de evaluare care includ observarea si monitorizarea, incarcarea softului, experimentarea si benchmarking, etc. Cele mai potrivite abordari pentru proiectarea SSDE-urilor sunt cele care includ si elemente etnografice deoarece experienta proiectantilor este, in mod tipic, foarte diferita de cea a utilizatorilor sistemelor proiectate de ei si anume a managerilor executivi.

Sisteme expert si bazate pe cunostinte (SE)

Sistemele experte sunt programe concepute pentru a rationa in scopul rezolvarii problemelor pentru care in mod obisnuit se cere o expertiza umana considerabila. Frenzele fineste sistemul expert ca pe un program particular care incorporeaza o baza de cunostinte si un motor de inferente. Programul se com-porta ca un consilier inteligent intr-un domeniu particular.

O definitie originala apartine profesorilor Girratano si Riley, care definesc sistemul expert ca pe un sistem care emuleaza abilitatea de a lua decizii ale expertului uman. Termenul 'emuleaza' inseamna ca sistemul este menit sa actioneze in toate privintele ca expertul uman.

Concepte de baza in SE

SE realizeaza in fapt prelucrarea cunostintelor umane si se pot regasi pe orice treapta a conducerii oferind raspunsuri la intrebari dintr-o arie specifica prin efectuarea de inferente asupra cunoasterii conti-nuta in baza de cunostinte , fiind capabile sa explice utilizatorilor rationamentele si concluziile care au condus la o anumita solutie

Componentele unui SE constau dintr-un motor de baza de cunostinte si module software care reali-zeaza inferente asupra cunostintelor si transmit raspunsuri la intrebarile utilizatorilor. Baza de cunostinte consta in mod obisnuit dintr-o baza de reguli, o baza de fapte si alte informatii despre subiect . Modulele software sunt formate dintr-un motor de inferenta , programe pentru rafinarea cunostintelor si comuni-carea cu utilizatorii, editoare si memoria de lucru.

Majoritatea specialistilor prezinta drept concepte fundamentale ale SE expertiza, expertii , transferul expertizei,regulile de inferenta si capacitatea de a explica.Expertiza este o cunoastere intensiva, specifica domeniului problemei , achizitionata prin instruire , citire sau experienta indelungata . Expertiza umana cuprinde o gama larga de activitati ale expertului si anume : recunoasterea si formularea problemei , rezolvarea exacta si rapida a problemei , explicarea solutiei , invatarea din experienta , restructurarea cunoasterii , fragmentarea regulilor , determinarea relevantei , constiinta propriilor limite . Transferul cunoasterii (reguli si fapte) expertizei reprezinta obiectivul SE. Transferul are loc de la expertul uman la calculator si de aici la utilizatori umani experti sau non-experti . Pe baza expertizei memorata in baza de cunostinte calculatorul este abilitat sa rationeze, mai exact este programat sa faca inferente. Regulile de inferenta sunt in mod traditional reguli de forma IF-THEN-ELSE , complementate in unele aplicatii cu reprezentarea prin frame-uri . Capacitatea explicativa a SE este unul din factorii care le individualizeaza in raport cu celelalte tipuri de sisteme informatice.

Din punct de vedere al procesului decizional in management, sistemele expert prezinta doua carac-teristici importante - automatizarea si imbunatatirea deciziilor , respectiv difuzarea expertizei si normalizarea deciziilor. Spre deosebire de SSD , care nu sunt destinate sa genereze solutii sau recoman-dari , SE au ca scop inlocuirea managerului prin captarea cunoasterii de la un expert si a expertizei sale. Exista in prezent tendinta integrarii sistemelor expert si a altor domenii ale inteligentei artificiale la nivelul sistemelor suport de decizii, astfel incat sa se obtina sisteme de asistare a deciziilor cat mai puter-nice si mai usor de utilizat sub aspectul interfetei utilizator.

Argumente in favoarea introducerii SE in intreprinderi

gestiunea unui volum ridicat de cunostinte si informatii;

exploatarea corecta a competentelor din interiorul intreprinderii

inlocuirea cartilor si a materialelor documentare

atingerea unui nivel de securitate in administrarea si conservarea patrimonului

obtinerea de avantaje economice directe sau indirecte.

Functiunile SE in procesul decizional

Prezentarea functiunilor SE nu poate fi decat arbitrara, avand in vedere faptul ca SE indeplinesc adesea sarcini complexe care traverseaza frontierele definite . Benchimol clasifica functiunile SE sunt dupa cum urmeaza : interpretare , diagnostic , formare , supraveghere, previziune, simulare, planificare, intretinere, conceptie, control si pilotaj In domeniul asistarii deciziilor sunt combinate in general func-tiile de planificare, diagnostic si simulare.

Planificarea reprezinta definirea in timp si spatiu a actiunilor care permit sa se atinga o stare finala prin compararea starii curente cu starea dorita , prevazand consecintele de actiune, intr-o maniera care sa permita respectare a restrictiilor impuse de mediu , nivelul resurselor disponibile si consecintele previ-zibile ale instructiunilor dintre stari si actiuni sau dintre stari succesive.

Diagnosticul se refera la stabilirea unor corelatii intre caracteristici sau simptoame si situatii tip, iar simularea este reprezentata de deductia care se stabileste plecand de la un model al consecintelor de actiune sau de la evenimente declansate de catre sistemul aflat in curs de derulare a simularii.

Principala ratiune a inlocuirii expertilor mani cu sistemele expert este ceea a economiei de timp. Conform unor constatari verificate in companii de asigurari americane , pentru un sistem expert de evaluare a riscului clientului, timpul necesar de studiu se reduce de la o ora la 10 minute. Pentru con-trolul dosarelor privind securitatea sociala timpul necesar este de 7 ori mai mic . Pe de alta parte , SE ' reprezinta un instrument excelent de protejare a functiilor sistemelor informatice, pentru ca ele proce-seaza un volum mare de date si efectueaza rationamente'

Totusi, exista putine cazuri in care sistemele expert inlocuiesc complet expertul uman, in general ele fiind utilizate pentru a ameliora calitatea deciziilor.

Varianta introducerii unui SE este indicata in una din urmatoarele situatii:

q Expertiza exista, dar difuzarea se face anevoios; specialistul este dificil de abordat pentru ca este foarte ocupat.

q Mai multi experti sau specialisti sunt necesari pentru rezolvarea problemei, dar acestia nu sunt obis-nuiti sa-si confrunte punctele de vedere.

Metodele de rezolvarea problemelor sau de aplicare a regulilor difera in functie de persoanele care le aplica s i le interpreteaza intr-o maniera proprie. O structurare a cunostintelor va conduce la o gestiune mai buna a expertizei.

Eficienta utilizarii,, sistemelor inteligente" artificiale in management

CONCLUZII

Fara indoiala ca pentru majoritatea IMM-urilor din Romania SSD constituie inca instrumente decizi-onale costisitoare.O decizie eficienta nu este insa, doar una a carei adoptare si implementare implica cele mai reduse costur i, ci si una complet si complex fundamentata intr-un interval de timp cat mai scurt si care are efecte pozitive asupra sistemului sau aspectului pe care il vizeaza. In atingerea acestor obiective ale activitatii decizionale, rolul sistemelor suport de decizie nu poate fi contestat. Pe de alta parte, siste-mele inteligente utilizate in activitatea manageriala constituie astazi unul din mijloacele de crestere a productivitatii muncii .

Automatizarea culegerii datelor privind evolutia diferitelor fenomene economice caracteristice firmei si mediului sau extern , utilizarea modelelor complexe de calcul si analiza a acestora conduc la o adevarata explozie a informatiilor aflate la dispozitia decidentului . Fara ajutorul sistemelor de asistare a deciziei majoritatea acestor date ar fi insuficient utilizate , chiar neglijate . Intr- un astfel de mediu informational-decizional , utilizarea SSD si a sistemelor inteligente poate veni in ajutorul decidentilor pentru ca acestia sa nu piarda din vedere factori de influenta importanti in problema analizata , sa fie in cunostinta de cauza in ce priveste ratiunile care motiveaza deciziile lor,sa isi imbogateasca propria expe-rienta si baza de cunostinte prin intermediul accesului la experienta si cunostintele altora , sa isi poata transfera stiinta sub forma bazelor de cunostinte sau de diagnostic.

Privita din acest unghi,utilizarea sistemelor suport de decizie nu poate fi caracterizata decat ca bene-fica pentru activitatea decizionala . Totusi , pentru ca achizitionarea si implementarea unor astfel de sisteme sa isi dovedeasca eficienta in activitatea decizionala , decidentii trebuie sa tina seama de gradul de dotare a firmei cu tehnica de calcul corespunzatoare . Pentru o firma care nu dispune de baze de date gestionate stiintific , sau care abia isi propune sa introduca tehnica de calcul in activitatea sa financiara, efortul de a achizitiona elementele hardware si softul specializat poate fi mult prea mare pentru a putea fi justificat de efectul utilizarii sistemelor de asistare a deciziilor in procesele decizionale. Putem afirma, deci, ca eficienta utilizarii sistemelor suport de decizie si a sistemelor expert in activitatea decizionala trebuie analizata atat prin prisma influentei asupra calitatii proceselor decizionale si a deciziilor adop-tate , cat si prin prisma costurilor pe care le presupun si a oportunitatii acestor sisteme in sistarea deci-ziilor. Rolul lor nu trebuie nici subestimat, nici supraestimat si mai ales, nu trebuie justificat in exclusi-vitate prin intermediul modernismului in domeniul activitatii manageriale.

BIBLIOGRAFIE

Choffraz J . M . - Sisteme inteligente de management, Ed .Tehnica , Bucuresti , 1997 .

Turban, Efraim - Decision Support and Expert Systems, Mc Pub. Company, New York