Concepte de baza in logistica

CONCEPTE DE BAZA IN LOGISTICA

Descoperita de economie din cele mai vechi timpuri si confirmata de economia moderna, logistica pare a fi nu numai inima strategiei intreprinderii, ci si radacina insasi a performantei in executia operationala a activitatilor cotidiene. Logistica este deosebit de complexa, deoarece ia multe forme. Natura produselor, istoria intreprinderii si mostenirea acesteia, pietele actuale, strategiile alese conduc la alegerea unor solutii logistice foarte diferite.

1.1. Originile logisticii

1.1.1. Logistica in domeniul militar

Din ultimii 3500 de ani ai istoriei noastre, 3165 de ani sunt de razboi si daca este sa avem in vedere conflicte paralele, avem nu mai putin de 8000 de razboaie. Din momentul in care omul a facut razboaie, logistica a fost unul din elementele care au dat de gandit marilor sefi ai armatelor. Filozoful Paul Virilio[1], a aratat ca legatura intre logistica si razboi este stransa, ca logistica a existat inaintea razboiului si ca poate fi considerata un element fondator al acestuia "prima libertate este libertatea de miscare, dar aceasta libertate nu este o placere, ci o aptitudine".

Etimologia cuvantului logistica provine din grecescul logisteuo, care inseamna, inainte de toate, a administra. Institutia militara a utilizat acest cuvant pentru a caracteriza o activitate care a reusit a combina doi factori esentiali in gestiunea fluxurilor necesare manevrelor militare: spatiul si timpul.

Alexandru cel Mare in periplul sau in Asia gandea miscarea armatelor sale prin organizarea de depozite de alimente si furaje. Legiunile romane ale lui Iulius Cesar au luat in considerare dimensiunea logistica, creand functia de logista, functie conferita unui ofiter care avea sarcina de a prevedea miscarea legiunilor romane si de a organiza taberele de noapte sau de iarna. Desi destul de rare, studiile militare legate de logistica evidentiaza trei etape principale in evolutia logisticii militare incepand cu sec al XVIII-lea. Primul mod este asociat cu armata statica, aprovizionarea facandu-se din magazine pe baza de comanda. Cel de-al doilea mod corespunde unui demers napoleonian, acela al cotropitorului care cauta in tarile pe care le invadeaza sau in tarile prin care este in trecere resursele necesare aprovizionarii. Cel de-al treilea mod a aparut dupa 1870 si are la baza aprovizionarea din bazele care se afla in spatele frontului sau chiar mult mai departe. Numerosi factori stau la baza acestor transformari: factori tehnologici care au influentat logistica, ca de exemplu, aparitia cailor ferate, a avioanelor, sau elemente care au schimbat mijloacele necesare frontului, atat din punct de vedere al naturii, cat si al volumului. Daca intr-o prima etapa viziunea napoleoniana a fost aceea de a exploata tarile de trecere, aceasta strategie a fost schimbata in campania din Polonia (1806), cand aprovizionarea se facea plecand de la zonele de productie. Aceasta strategie si-a aratat limitele in campania din Rusia (1812).

Razboiul din Golf (1990-1991) a aratat importanta unei continue adaptari. Trimiterea de forte armate pe teritorii straine este un fenomen care nu a incetat sa se multiplice in ultimii ani. Caderea zidului Berlinului, destramarea Imperiului sovietic, razboiul din Irak au schimbat brutal contextul geostrategic mondial precum si natura interventiilor in care armatele sunt implicate. Trimiterea armatelor terestre este rezultatul unui ultim avertisment si presupune angajamente de mare intensitate. Din acest motiv este necesara o planificare riguroasa a consumului si deci planuri riguroase de aprovizionare a unitatilor. Pentru o intreprindere, adaptarea la schimbare a produselor, a mediului sau a contextului concurential este un exercitiu aproape cotidian, dar nu mai putin dificil.

Ultimul deceniu a fost marcat, in principal, in domeniul logisticii de dezvoltarea sistemelor informationale, utilizand tehnologii apartinand sectorului civil. Sub egida NATO armatele diferitelor state membre ale aliantei incearca construirea de retele, utilizand norme care apartin domeniului civil (coduri de bare, identificare automata, etichete cu radio frecventa, Internetul ca vector de schimb al informatiilor logistice). In scopul de a pastra resursa umana si pentru a evita angajarea de termen lung in operatiuni de suport, armata incearca externalizarea functiei logistice. Armata americana, armata regala britanica, armata australiana, armata germana au deja in vedere pe teritoriul lor externalizarea unei parti a activitatii de logistica.

1.1.2. Originile logisticii intreprinderii

Logistica cu dimensiunea ei strategica si organizationala nu a reprezentat un domeniu privilegiat al activitatii de cercetare. Daca primele preocupari sunt identificate la inceputul secolului XX, considerarea logisticii ca domeniu de sine statator este facuta la mijlocul anilor ´70 in SUA si la inceputul anilor ´80 in Europa. Primele precizari in domeniul logisticii sunt facute de Crowell (1901) in lucrarile sale asupra operatiilor de distributie fizica a produselor agricole. In domeniul marketingului logistica apare in lucrarile lui Clark (1922). Foarte multe lucrari in domeniul logisticii aveau ca suport metode matematice din ce in ce mai sofisticate, metode care apartineau domeniului cercetarilor operationale. Aceste metode nu erau aplicate exclusiv in domeniul logisticii, ci si in fluxurile de distributie, in planificarea industriala si in ordonantare.

In 1973 Heskett[2] delimiteaza logistica pentru mizele strategice si problemele organizationale pe care le suscita. El definea in 1978 logistica "procesul care inglobeaza ansamblul activitatilor care participa la gestionarea fluxurilor fizice de produse, la coordonarea resurselor, cautand a obtine un nivel al serviciilor la cel mai mic cost". Porter in 1980, in lucrarile sale asupra lantului valorii, va identifica logistica sub forma avantajului concurential al intreprinderii.

Dezvoltarea domeniului logisticii, fie ca a fost in SUA sau in Franta a implicat un mare numar de profesionisti care au incercat sa popularizeze subiectul si meseria de logistician. Asociatiile profesionale si publicatiile de specialitate au avut un rol deosebit in formalizarea cunostintelor si in constituirea unor retele de profesionisti.

In anul 1997 revista Strategie Logistique anunta in titlul sau o noua etapa a logisticii, aceea ca logistica a devenit un element strategic, deoarece nu avea in vedere numai pe cei ce gestionau fluxurile operationale, ci ansamblul celor care concurau la optimizarea proceselor, incluzand departamentul de informatica si managerii de la cele mai inalte niveluri. Prin aceasta noua abordare manageriala avem in vedere conceptul de "supply chain management".

1.1.3. Abordarea logisticii de tip marketing, organizationala si strategica

Astazi toate intreprinderile, mai ales in context european, cunosc transformari profunde ale pozitiilor modurilor de gestiune si formelor de organizare ale logisticii. Fie ca este vorba de o mica intreprindere sau de un mare grup, adaptarea la o serie de constrangeri din ce in ce mai schimbatoare devine o necesitate. Dintr-o activitate secundara care nu se bucura de interesul tuturor, ea a devenit o miza a reusitei strategiei oricarei intreprinderi. Conceptul insusi de logistica este marcat de o evolutie a obiectivelor care ii revin precum si de o evolutie a perimetrului de interventie. Istoric vorbind, intr-o prima etapa, logistica era in esenta o activitate operationala. Metodele utilizate erau metode cantitative care serveau ca suport la luarea deciziilor. Stabilitatea datelor relativ la volume si la costuri unitare care constituiau elemente de intrare ale modelelor cantitative de simulare sau de optimizare erau o conditie esentiala pentru validarea rezultatelor obtinute. Reducerea costurilor ramane o miza majora, deoarece in situatia in care costul procesarii informatiei are un trend descendent, costurile de procesare a fluxurilor fizice sunt supuse constrangerilor inflationiste, avand un trend ascendent. Deci putem spune ca logistica ramane o activitate supusa economiilor de scara (costurile fixe nu depind de volumul activitatii).

Logistica poate fi definita ca o functie de interfata intre gestiunea ofertei (supply side) si gestiunea cererii (demand side). Evolutiile specifice pietei pun logistica sub dubla tutela: operationala si comerciala, ceea ce complica tentativele de optimizare. Cresterea complexitatii logisticii se datoreaza in general:

- incertitudinii cererii finale care devine foarte dificil de prevazut, incertitudine generata de activitati reale (dar cu evolutii sezoniere) sau virtuale (activitati promotionale care induc fenomene de oscilatie a fluxurilor);

- introducerii accelerate de noi produse a caror ciclu de viata are tendinta de a se reduce ca urmare a inovatiilor tehnice sau din ratiuni comerciale;

- lipsei de vizibilitate dincolo de propriul canal de distributie in ansamblul sau, intarita de absenta coordonarii si transmiterii informatiilor intre diferiti protagonisti;

- presiunii concurentiale care determina inventarea de noi servicii asociate vanzarii produselor si de a caror realizare depinde de performanta logistica.

1.2.Terminologie si elemente asociate operatiilor fizice

In cadrul activitatilor logistice intalnim doua tipuri de fluxuri:

- materiale (transport, stocaj, alcatuirea asortimentului de produse, ajustarea cererii);

- imateriale (finantarea legata de riscul nerespectarii termenelor).

Pentru a clarifica elementele conceptuale vom face referire la notiunile de lant de distributie, canal de distributie, circuit de distributie, proces logistic si supply chain management).

Lant de distributie

Aceasta notiune este uzuala intr-un registru marketing si comercial, pentru a desemna o intreprindere de distributie de produse (alimentare sau specializate) care au in teritoriu un ansamblu de puncte de vanzare cu amanuntul. Lanturile de distributie integrate, cum ar fi Carrefour sau Cora au puncte de vanzare care apartin aceleiasi entitati juridice. Pentru comertul independent putem insa vorbi si de puncte de vanzare care nu apartin aceleiasi entitati juridice, dar care apartin unei aceleiasi retele al carei scop este partajarea unor interese comune (Intermarché, Leclerc).

In materie de logistica utilizam aceasta notiune pentru a defini o inlantuire de operatii cu ajutorul carora un produs este pus la dispozitia clientului final, chiar daca agentii economici raspunzatori de acest fapt sunt independenti unii de altii.

Canal de distributie

Notiunea de canal de distributie reprezinta o succesiune de agenti economici care actioneaza concertat pentru distribuirea unui produs pana la clientul final (producator, distribuitor, detailist). Din punct de vedere al utilitatii un canal de distributie indeplineste cinci functii:

- functia de loc prin care se localizeaza produsul (locul de productie sau de consum);

- functia de asortiment care regrupeaza o diversitate de produse care pot fi cerute de un client;

- functia de lot care asigura trecerea de la lotul de fabricatie ( de exemplu un palet de 500 de cutii) la lotul de vanzare (de exemplu un pachet de doua cutii);

- functia de transformare pentru a adapta produsele la nevoile clientilor;

- functia de timp, care presupune asigurarea mentinerii produsului in bune conditii intre momentul producerii si momentul in care este vandut consumatorului final.

Circuit de distributie

Un circuit de distributie cuprinde ansamblul canalelor de distributie care pot fi utilizate pentru a distribui un produs.

Procesul logistic

Procesul logistic poate fi caracterizat prin urmatoarele elemente:

- grupeaza un ansamblu de concepte sau activitati care au componente interdependente sau interactive (aceste componente trebuie sa apartina unei secvente);

- fluxurile care rezulta din proces trebuie sa aiba la baza informatiile primite ca urmare a unui feed-back;

- procesul logistic trebuie sa se situeze int-un mediu dinamic.

Aceste componente ale procesului logistic (aprovizionare, productie, distributie, servicii dupa vanzare) sunt componente interdependente si interactive. Ele sunt situate intr-o secventa temporala a unui ansamblu care merge de la aprovizionarea cu materii prime pana la livrarea produsului finit catre client.

Supply chain management (SCM)

Dezvoltarea SCM incepand cu 1996 in Franta scoate in evidenta doua fenomene importante:

- in mod traditional ideea de logistica are in vedere fluxurile de intrate in intreprindere si furnizorii. SCM pune accentul pe faptul ca trebuie avut in vedere intreg lantul, de la primul furnizor pana la clientul final pentru a creste performanta logistica global. SCM depaseste granitele unei analize fragmentare a logisticii care se limita numai la sincronizarea fluxurilor la nivelul unei anumite intreprinderi;

- astazi, termenul de SCM pune clientul final in centrul dezbaterii. Se are in vedere o inversare a sensului fluxurilor de marfuri astfel incat acestea sa nu mai fie "impinse" din amonte catre aval, ci avand in vedere noile tehnologii de comunicatii, fluxul sa fie "tras" din aval spre amonte.

In legatura cu SCM exista cateva mituri legate de avantajele pe care acest sistem le aduce:

1. Un SCM ofera numai avantaje.

Complexitatea lantului de aprovizionare rezulta tocmai din interdependenta proceselor, a indivizilor si a tehnologiilor. Tocmai de aceea este putin probabil ca introducerea unor metode de gestiune la unul din parteneri sa aduca rezultate pozitive pentru toti cei implicati in proces.

2. Internetul reduce considerabil timpii de aprovizionare.

Daca internetul are ca efect incontestabil reducerea perioadelor de tratare a comenzilor (calculele nemaifacandu-se in zile, ci in ore, minute si secunde), aceasta diminuare are in vedere numai aplicatiile in front office, adica B2B si B2C. In back office nu putem vorbi de reduceri semnificative.Transferul de informatii intre clienti, furnizori, societati de transport au la baza schimburi de informatii electronice, schimburi care nu au loc in timp real.

3. Existenta unor portaluri de gestiune a lantului logistic nu aduce numai avantaje.

Portalurile de gestiune a lantului logistic permit legarea in timp real si intr-o maniera coerenta a diferitelor entitati ce compun lantul logistic (furnizori, clienti, societati de transport, terte intreprinderi). Intr-o lume reala, existenta si punerea in functiune a unor astfel de portaluri pentru a comunica va ridica totusi unele probleme. O intreprindere poate face parte din mai multe lanturi logistice si, in consecinta, va accesa mai multe portaluri. Conectarea la aceste portaluri ridica probleme legate de conexiuni si compatibilitati.

4. Implementarea unor programe informatizate de gestiune a aprovizionarii determina o rapida recuperare a investitiilor.

Sistemul de aprovizionare va trebui mai intai simplificat si apoi informatizat, deoarece o structura greoaie antreneaza costuri dificil de recuperat.

1.3. Operatii fizice ale procesului logistic

Operatiile fizice realizate in procesul de aprovizionare cuprind, in general, transportul, conditionarea, stocajul, diferentierea produselor.

Operatiunile de transport sunt din ce in ce mai complexe ca urmare a mondializarii si asteptarile se situeaza in zona rapiditatii si a respectarii termenelor de livrare.

Conditionarea intervine inainte sau dupa fiecare operatiune de transport. Ea consta in a receptiona, pregati, controla si ambala produsele.

Stocajul presupune stabilirea cantitatilor fizice necesare si asigurarea in timp util cu aceste cantitati.

In intreprindere logistica gestioneaza trei tipuri de fluxuri: fizice, informationale si financiare.

Exemplu: McDonald's

In Franta McDonald's are 800 de locatii si aprox. 150 de furnizori din toata Europa. Logistica pentru aprovizionarea restaurantelor este subcontractata catre LR Services, filiala franceza a grupului Keystone Foods, care este o societate integrata vertical si specializata in aprovizionarea restaurantelor de tip fast food cu alimente pe baza de carne. Keystone si-a structurat organizarea in jurul a trei poli: productia de carne, transportul si logistica. McDonald's este unicul client pentru LR Services in Franta si se ocupa cu aprovizionarea cu carne de la Keystones, dar si cu alte produse necesare (cartofi, salata, etc). Produsele sunt livrate de catre furnizori catre una din cele 6 platforme ale LR Services, dintre care una joaca rolul de hub central si gestioneaza produsele cu slaba valoare si durata mare de rotatie.

McDonald's selectioneaza furnizorii, negociaza conditiile de cumparare si semneaza contractele comerciale referitoare la achizitia de materii prime. Contractele integreaza si normele de calitate pe care furnizorii trebuie sa le respecte. LR Services are responsabilitatea de a cumpara materiile prime necesare aprovizionarii restaurantelor cu respectarea continutului contractelor pre-negociate, de a le stoca si apoi de a le livra catre restaurante. LR Services este deci proprietarul marfurilor, iar aceasta situatie stimuleaza accelerarea fluxurilor (pentru a reduce costurile de stocaj), deoarece LR Services este platit sub forma de comision negociat cu McDonald's (nu are adaos comercial pentru revanzarea marfurilor).

Relatia dintre McDonald's si LR Services are la baza trei tipuri de fluxuri:

1. Primul tip are in vedere fluxurile fizice. Organizarea lantului logistic permite reducerea rupturilor de stoc, respectarea conditiilor de temperatura si pregatirea comenzilor in functie de cantitatile comandate. Fluxurile de livrare au putut fi optimizate si prin utilizarea unei flote de camioane tri temperatura, pentru a transporta atat produse congelate (-22 °), cat si produse proaspete (intre 1° si 7°), precum si la temperatura ambianta.

2. Al doilea tip de flux este cel informational. LR Services este prin pozitionarea sa situata intre furnizori si restaurante. McDonald's a incredintat LR Services aprovizionarea care este organizata dupa o logica push/pull. Aceasta inseamna ca aprovizionarea de la furnizori este dimensionata in functie de consumul anterior, iar livrarea catre restaurante se face numai in functie de comenzile acestora.

3. Cel de-al treilea tip de flux este cel financiar. Includem aici tot ceea ce este legat de facturare, declaratii vamale, TVA.

Rest. McDonald's

	Fig. 1.1. Fluxuri logistice, informationale si financiare la McDonald's

O repartizare clara a responsabilitatilor este stabilita pe tot parcursul lantului logistic, ceea ce permite respectarea unor constrangeri legate de:

- termene. Intarzierea maxima acceptata este de o ora si jumatate, fata de momentul anuntat pentru livrare, deoarece unitatea de timp considerata este ora ;

- cantitati. Restaurantele returneaza marfa livrata in surplus ;

- actiunilor promotionale. Aproximativ 50 de referinte sunt create lunar pentru animatii si promotii (evident ca durata lor de viata este foarte scurta) ;

- trasabilitatea produselor. Aceasta inseamna ca LR Services trebuie sa fie capabila sa identifice cand si unde a fost livrat un produs anume ;

- deschiderea de noi restaurante. Aceasta presupune o evaluare a nevoilor, a frecventei livrarilor, a tuturor factorilor care pot influenta performanta logistica a prestatorului.

1.4. Modele logistice in intreprindere

1.4.1. Modelul 1: abordarea secventiala a operatiilor fizice

Pentru aceasta prima abordare ne vom situa in timp in anii 1960 - 1970 si vom avea in vedere ca operatiile fizice elementare sunt la baza organizarii logistice (transport, stocaj, depozitare). Astfel, logistica intreprinderii a fost initial abordata ca o activitate interna a intreprinderii, consumatoare de resurse a caror optimizare era cautata. Aceasta abordare trebuie corelata cu contextul economic al epocii. Pentru producatori era o epoca a cresterii puternice, in care preocuparea de baza era aceea de a satisface o nevoie de masa cu produse de baza. Nu era identificata inca o logica a fluxurilor si abordarea gestiunii fizice a operatiunilor avea in vedere tratarea secventiala a operatiilor.

Marea distributie era in faza de demaraj si crestere, avand la baza o politica de achizitie a unor cantitati mari pentru a beneficia de avantajul cantitatii. Preocuparea logisticii era deci limitata la stocaj ca urmare a achizitionarii de mari cantitati. In aceasta faza logistica era un domeniu al gandirii teoretice, fara o reprezentare in intreprindere. Cateva caracteristici ale acestui prim model logistic ar fi:

- o abordare pe operatii si nu pe flux, care reduce logistica la gestionarea unor operatii izolate;

- activitatea logistica era considerata ca fiind generatoare de costuri, iar valoarea produsa era insuficient identificata;

- absenta organizarii si lipsa existentei unor meserii specifice au dus la responsabilitati operationale si descentralizate;

- limitarea logisticii numai la cadrul intern al intreprinderii.

1.4.2. Modelul 2: luarea in considerare a fluxurilor interne din intreprindere

Perioada 1970 - 1985 a dat noi dimensiuni campului de actiune al logisticii si a facut posibila aparitia unor noi forme de management al sistemului logistic. Aceasta perioada se caracterizeaza in principal prin luarea in considerare a asteptarilor clientilor. Are loc astfel o multiplicare a ofertei, odata cu microsegmentarea pietelor. Acest proces de punere la dispozitia clientilor a unei game variate de produse, functiona dupa o logica dubla:

- necesitatea de a anticipa cerintele clientilor. Productia continua a functiona pe principiul fluxurilor impinse pe baza previziunii vanzarilor;

- livrarile pe baza de comanda, avand in vedere cerintele tot mai diferentiate ale clientilor.

Logistica a depasit astfel stadiul de regrupare a tehnicilor gestiunii operationale, utilizand metode si tehnici necesare gestiunii fluxurilor din intreprindere. Pentru logistica, sistemul intreprindere inseamna un ansamblu de componente care interactioneaza pentru a realiza fluxul fizic care strabate intreprinderea, de la aprovizionare pana la distributia fizica. Logistica va cauta o coordonare a ansamblului mijloacelor (infrastructura, resurse umane, sistem informational) pentru a optimiza nu numai ansamblul operatiilor succesive, ci intregul flux care se desfasoara in intreprindere. Logistica asigura o buna punere la dispozitie a mijloacelor cu scopul de a face operational procesul de productie.

Principalele elemente care caracterizeaza acest model sunt:

- trecerea de la notiunea de operatii la cea de flux;

- gestiunea de interfata flux impins/flux tras;

- crearea functiilor logistice si a meseriilor legate de logistica.

1.4.3. Modelul 3: abordarea integrata a fluxurilor

Dupa cum se poate observa, in primele modele nu se face referire la notiunea de canal de distributie. Principiul lantului logistic se poate aplica la un ansamblu de intreprinderi care au ca scop satisfacerea clientului final. Disponibilitatea unui produs la un cost admisibil intr-un magazin este dependenta, in parte, de disponibilitatea produsului in sanul infrastructurii logistice a distribuitorului, precum si a producatorului. Rolul logisticii este nu numai acela de a asigura o functie operationala, ea avand un rol strategic si tactic in ce priveste fluxurile fizice:

- functia operationala priveste punerea in opera, in sanul intreprinderii, a mijloacelor necesare activarii fluxurilor (ambalare, transport, stocare);

- functia tactica priveste pilotajul fluxurilor pentru a asigura ordonantarea;

- functia strategica consta in a defini mijloacele logistice necesare pentru a contribui la atingerea obiectivelor strategice generale fixate la nivelul intreprinderii.

1.5. Ciclul de viata al demersului logistic

1.5.1. O viziune tehnicista a logisticii in anii ´70-´80

Logistica a fost initial cantonata in sarcini de optimizare partiala legate de functiunile intreprinderii, ca de exemplu:

in distributia fizica a avut in vedere cautarea optimizarii transporturilor;

in productie a urmarit amplasarea utilajelor astfel incat sa se asigure optimizarea fluxurilor interne,

in materie de aprovizionare a avut in vedere optimizarea fluxurilor de aprovizionare in functie de frecventa consumurilor sau greutatea produselor.

Aceste cautari legate de reducerea costurilor, de cresterea gradului de utilizare a resurselor mobilizate au determinat optimizari intra-functionale, independente unele de altele si care, de multe ori, nu au avut efectul scontat. Notiunea de optim in distributie poate fi contradictorie, mai ales atunci cand este vorba de asteptarile clientilor in termeni de frecventa a livrarilor si deci de nivelul stocurilor detinute de acestia.

Eficienta logistica poate astfel abordata intr-o viziune mult mai vasta, apropiind puncte de vedere divergente ale unor domenii cu care se afla in legatura: numai o coordonare interfunctionala intre distributie si productie poate conduce la definirea seriei optime de productie in functie de indicatorii de productivitate, de nivelul stocurilor dorite de distributie, ea insasi influentata de costul de posesie al stocului si de rata de ruptura acceptata.

Aceasta abordare interfunctionala plaseaza logistica intr-o pozitie privilegiata: o interfata simultana cu productia si implicit cu achizitiile (in amonte), precum si cu distributia (in aval) si ii confera rolul principal in gestiunea fluxurilor. Cercetarile facute in  anii´70-´80 au fost favorabile dezvoltarii de "solutii in gestiunea fluxurilor", fiind direct inspirate de gestiunea productiei si relevand pregnanta unei abordari "ingineresti" a logisticii .

1.5.2. O abordare de tip "serviciu"

Supuse presiunii pietei, care cere mereu varietate, reactivitate si flexibilitate, intreprinderile au cautat sa se debaraseze de abordarea inginereasca, simplista, pentru a se angaja intr-un demers pentru integrare trans-functionala. Obiectivul era acela de a depasi nivelul de structurare a intreprinderii pe functiuni foarte specializate, mult mai preocupate de prioritatile lor decat de interesul general al intreprinderii. Logistica inteleasa ca o modalitate de pilotaj (cu ajutorul unui flux informational) a fluxurilor de marfuri primite, prelucrate si distribuite de intreprindere poate fi abordata intr-o maniera transversala care are in vedere a transcede frontierele interorganizationale.

Forma de organizare a logisticii care s-a impus a fost aceea de lant logistic, concept destul de apropiat de cel de lant al valorii dezvoltat de Porter (1985).

1.5.3. O viziune tranzactionala si apoi relationala la sfarsitul anilor ´90

Logistica de distributie a unui distribuitor, care a dezvoltat o retea de depozite, indeplineste aceleasi functii ca si logistica de aprovizionare a unui agent economic ca doreste optimizarea aprovizionarilor. Acest lucru a determinat realizarea unei forme de integrare logistica interorganizationala, sau mai precis trans-organizationala, bazata pe un obiectiv comun, acela al reducerii si optimizarii mijloacelor logistice angajate concomitent cu ameliorarea performantelor in materie de servicii logistice. Adesea, intreprinderile aval (distribuitorii si frecvent constructorii de automobile) opteaza pentru aprovizionarea "just in time" de la intreprinderile situate in amonte, care detin stocurile necesare (picking to order) si/sau mijloacele de productie care sa produca imediat (production to order). Bineinteles ca simbioza logistica rezultata releva o puternica dependenta reciproca intre furnizor si cumparator si cea mai mica disfunctionalitate sau dezacord genereaza rupturi imediate in aval, care vor bloca si zona amonte. Daca partea amonte detine resursele fizice, partea aval detine informatia care le mobilizeaza.

Demersurile de tip supply chain management (SCM), efficient consumer response (ECR) sunt dimensiuni tranzactionale si relationale (schimb permanent de informatii care altadata erau confidentiale) de integrare logistica inter-organizationala. Trecerea de la abordarea intra-organizationala (viziune tehnicista) la abordarea trans-organizationala (viziune tranzactionala si relationala dincolo de intreprindere) constituie o prima ruptura majora in evolutia logisticii. O a doua mare ruptura corespunde unei abordari logistice extra-organizationale legata de luarea in considerare de mutatiile din societate.

1.6. Logistica - miza strategica a organizatiei

In plan managerial miza pe logistica este destul de importanta si poate fi apreciata cu ajutorul a trei criterii:

1. Rata de subcontractare (CA-VA)/CA. Un nivel ridicat de subcontractare implica confruntarea cu multiple probleme logistice inerente relatiilor dintre furnizori, mai ales in situatia aprovizionarilor pe baza fluxurilor trase (logistica amonte).

2. Presiunea exercitata de piata si importanta distributiei. Se are in vedere dependenta intreprinderii de coerenta procesului de distributie (logistica aval).

3. Gradul de dezvoltare a trasabilitatii fluxurilor din intreprindere. Acesta reflecta rigurozitatea procesului logistic utilizat pentru a pilota, urmari si identifica in orice moment localizarea, starea si volumul fluxurilor de marfuri.

In cele ce urmeaza vom prezenta importanta logisticii in 5 domenii de activitate. Suprafata triunghiului este proportionala cu amploarea logisticii, iar cresterea suprafetelor in toate sectoarele arata cresterea importantei logisticii.

In domeniul agroalimentar rata de subcontractare s-a redus usor, iar din punct de vedere al dinamicii logisticii putem spune ca aceasta a evoluat spre trasabilitatea produselor (vigilenta ridicata pentru a contracara orice risc legat de eliminarea de pe piata in caz de faliment) si implicarea crescanda intr-un demers de tip SCM cu distribuitorii.

In domeniul marii distributii observam aceleasi fenomene ca si in domeniul agroalimentar, dar, in plus, se observa o dezvoltare a comertului electronic, care poate produce o bulversare a relatiei cu consumatorul final.

In domeniul industriei de automobile rata de subcontractare a crescut si a crescut si interesul pentru trasabilitate (probleme legate de garantie, servicii dupa vanzare). O importanta deosebita o are si dezvoltarea comertului electronic care pune in legatura directa consumatorul si producatorul, scurtcircuitand reteaua actuala de distributie. Distributia ar putea evolua spre a fi reintegrata de catre constructori, ea fiind astazi incredintata unor concesionari mai mult sau mai putin autonomi.

Industria aeronautica, industrie cu serii mici de fabricatie, se gaseste intr-o situatie foarte diferita de industria de automobile. Daca rata de subcontractare este in progres, varietatea gamei de produse este in crestere, iar impactul asupra distributiei ramane limitat.

Industria electronica, altadata mult mai putin sensibila din punct de vedere logistic decat industria automobilelor si avand o rata de subcontractare redusa, este astazi confruntata cu exigente puternice in ceea ce priveste trasabilitatea, subcontractarea si importanta distributiei.

Inca de la prima faza a ciclului sau de viata (viziunea tehnicista), logistica a dezvoltat responsabilitati operationale directe legate de activitati specifice (transport, depozitare, gestiunea stocurilor). In aceasta perioada industria agroalimentara a jucat un rol important, dezvoltand primele organizatii logistice centrate pe realizarea de retele de depozite regionale si flote de camioane. Intr-o a doua etapa a ciclului sau de viata (viziunea de tip serviciu) a avut in vedere o abordare functionala (conceptie, administrare, actualizarea organizarii si a subsistemului logistic), completand logistica operationala. Logistica a fost in mod progresiv externalizata catre prestatori care dezvoltau solutii multiclienti, solutii care prezentau constrangeri logistice comparabile si compatibile , mai intai in distributia aval si apoi si in cea amonte. Aceste oferte au fost completate cu solutii logistice dedicate . O a treia faza a logisticii (viziunea tranzactionala) este marcata de o veritabila redistribuire a rolurilor si responsabilitatilor. Astfel logistica operationala a inceput sa fie externalizata, mai ales in domeniul produselor de larg consum. Departamentele logistice functionale au fost investite cu responsabilitati in domeniul conceperii si organizarii, dar si al administrarii activitatilor logistice externalizate (identificarea si cautarea de prestatori, conceperea unor caiete de sarcini, asigurarea urmaririi si controlului operatiilor externalizate.

1.7. Situatia actuala a logisticii in intreprinderi

Logistica este cea care a permis dezvoltarea unor prime metode de gestiune a fluxurilor. Observarea situatiei din intreprinderi permite formularea a trei constatari:

- general vorbind, mediul in care intreprinderile isi desfasoara activitatea este in plina evolutie si este supus unor constrangeri diferite de cele care au existat la inceputul anilor ´90. Aceste constrangeri sunt generate de evolutia tehnologiei informationale, a telecomunicatiilor si de mondializare;

- logistica este in cautarea unor cai de dezvoltare prin repunerea in discutie a metodelor si a prioritatilor;

- abordarea integrata a logisticii, prin corelarea actorilor apartinand aceluiasi lant logistic, dar unor intreprinderi diferite, contribuind toti la deplasarea produsului si a componentelor catre client.

Logistica este un loc comun unde se recompun pe de o parte relatiile intre producatori, furnizori si distribuitori, iar pe de alta parte, relatii intre functii precum marketingul, cercetarea dezvoltarea si achizitiile. In evolutia logisticii pot fi identificate o serie de tendinte:

- o tendinta de integrare functionala care urmareste inserarea dimensiunii logistice a intreprinderii in functiile care stau la baza fluxurilor fizice;

- o tendinta de integrare sectoriala, care pune problema integrarii logistice in lantul valorii;

- o tendinta de integrare geografica, care are in vedere abordarea logisticii la nivelul unui ansamblu de tari sau chiar la nivel mondial. Perspectiva globalizarii presupune extinderea ariei geografice de actiune a logisticii.

Organizarea activitatii logistice in perspectiva globala presupune luarea in considerare a urmatoarelor elemente:

- schimburile intre intreprinderi se desfasoara la nivel mondial;

- diferentierea prin serviciile prestate este o necesitate si logistica nu si-a spus inca ultimul cuvant in acest sens;

- rapiditatea si fiabilitatea au devenit elemente cheie ale operatiunilor logistice;

- promovarea parteneriatului.

Schimbarile intervenite in ceea ce priveste sursele de aprovizionare, modificarea procesului industrial, evolutia pietelor, transformarea produselor, presupun periodic, repunerea in discutie a modalitatilor de transport, a infrastructurii dedicate gestiunii fluxurilor, organizarii interne. Aceasta instabilitate a mediului logistic ii determina pe responsabilii cu aceasta activitate sa puna in opera metode de reconceptie in timp real a retelelor care asigura circulatia materiilor prime, a semifabricatelor sau a diferitelor componente. Dincolo de acest sistem de circulatie, produsul este cel influentat inca din faza de conceptie de componenta logistica. De aici deriva doua mari cicluri logistice:

- ciclul de creare a produsului si de aparitie pe piata. Acest ciclu are o componenta logistica care face legatura intre procesul de conceptie, procesul de industrializare si circuitul logistic de la faza de aprovizionare pana la faza de produs finit;

- procesul de satisfacere a clientului, adica perioada de timp din momentul preluarii comenzii pana la livrarea fizica a produsului.

Strategiile logistice in amonte cum ar fi specializarea, delocalizarea sau diferentierea conduc la o repunere in discutie a modelelor clasice ale logisticii.