Vocativul

Vocativul

Retrospectiva morfologica:

Nr. Gen D.I D.II D.III c. D.III v D.IV D.V

Asa cum se poate observa din tabel, vocativul este diferentiat,

morfologic, de nominativ doar la declinarea a II-a singular, la substantivele care se termina in -us la nominativ, fie ele feminine sau masculine. Desi este considerat de obicei un caz fara functie sintactica, valoarea lui nu este lipsita de importanta intrucat, la nivelul mesajului, aceasta este una conativa si fatica, de stabilire si pastrare a contactului in comunicare cu un conlocutor. Este indreptatita prin urmare afirmatia lui Karl Brugmann care considera vocativul drept o propozitie in sine, dar mai ales considerarea acestui caz de catre lingvistul roman Dan Slusasnchi drept o incidenta exclamativa libera cu functie conativa sau fatica[1]. In felul acesta nu putem desconsidera niste constructii nominale specifice unei limbi clasice cum este latina, care poate avea in cazul vocativ, sintagme simple: mi amice - prietene al meu, lupe niger - lupule negru, dar si complexe, mergand pana la nivelul a mai multe versuri, randuri si propozitii: Dicite, iuste senex et femina coniuge iusto digna, quid optetis - Spuneti preacinstite batran si tu femeie demna de un barbat just ce doriti. Maecenas, atavis edite regibus, /O et praesidium et dulce decus meum - Tu Mecena, cel zamislit din straveche stirpe regala/ Tu si sprijin si dulce podoaba a mea..

Topica vocativului in enunt este variabila. El poate aparea in pozitie: - initiala si atunci are valoare emfatica: Tytire, tu, patulae recubans sub tegmine fagi - Tityr, tu care stai tolanit sub umbra revarsata a fagului.

- mediana: Quousque tandem abutere, Catilina, nostra patientia? - Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra?

Vocativul se poate marca prin antepunerea particulei indo-europene o, cu caracter afectiv sau patetic: O mores! - O ce obiceiuri! Datorita valorii exclamative a nominativului a fost posibila neutralizarea cazului vocativ. Se observa deci o extindere a nominativului in detrimentul vocativului chiar si la declinarea a doua, mai intai din motive fonetice: e preferabil deus in loc de dee, intrucat din asimilarea celor doua vocale ar rezulta un e lung si atunci cuvantul s-ar confunda cu prepozitia de construita cu cazul ablativ; din cauza unor inadvertente metrice: Messapus in loc de Messape pentru a se evita eliziunea la intalnirea dintre sfarsitul vocalic al unui cuvant dintr-un vers si inceputul vocalic al cuvantului imediat urmator; preferinta nominativului in detrimentul vocativului, considerat mai elevat: meus animus in loc de mi anime - sufletul meu. Aceasta extindere a nominativului este vizibila in toate celelalte limbi romanice cu exceptia limbii romane unde s-a mentinut vocativul in -e.

Atributul adjectival al unui substantiv in vocativ se acorda cu acesta: O fortunate adulescens! - O fericitule tanar!

Exercitii de autoevaluare:

I. Traduceti fragmentele evidentiind substantivele in cazul vocativ:

Alfene immemor atque unanimis false sodalibus,

Iam te nil miseret, dure, tui dulcis amiculi?

Iam me prodere, iam non dubitas fallere, perfide?

Nec facta impia fallacum hominum caelicolis placent:

(Catullus, XXX)

Cuvinte: Alfenus, i - nume propriu; immemor, is - care nu-si aminteste, care uita; unanimis, e - nedespartit; sodalis, is - tovaras, prieten; nil (nihil) - nimic; miseret - a-i fi mila; durus, a, um - aspru, dur; amiculus, i - vesmant, manta; prodo, prodere, prodidi, proditum - a dezvalui; dubito, are- a se indoi; fallo, ere, fefeli, falsum - a se insela; perfidus, a, um perfid, inselator; impius, a, um - nelegiuit; fallax, cis - inselator; caelicola,ae - locuitor al cerului; placeo, ere, ui - a placea.

II. Traduceti fragmentele evidentiind substantivele in cazul vocativ:

Disertissime Romuli nepotum,

Quot sunt quotque fuere, Marce Tulli,

Quotque post aliis erunt in annis,

Gratias tibi maximas Catullus

Agit pessimus omnium poeta,

Tanto pessimus omnium poeta

Quanto tu optimus omnium patronus.

(Catullus, XLIX)

Cuvinte: disertus, a, um - elocvent, talentat; nepos, tis - nepot; quot - cat; annus, ii - an; alius, a, ud -altul; gratias agere - a aduce multumiri; maximus, a, um(magnus) - mare; ago, ere, egi, actum - a face; pessimus, a, um (malus) - rau; optimus, a, um(bonus)- bun