Vistieria (bugetul) statului se constituia dintr-un impozit personal achitat de catre toti barbatii tarii in varsta de peste 16 ani, dar repartizarea era total inechitabila, pentru ca mai mult de jumatate din populatia tarii (boierii, meamurile, clerul), era scutita de contributie. Prin intermediul unui aparat administrativ lipsit de scrupule, banii erau incasati de la contribuabili prin intermediul celor mai brutale metode.
In aceste conditii, eforturile boierimii pamantene pentru inlaturarea domnilor fanarioti si intarirea institutiei domniei, reprezinta dorinta intregului popor pentru afirmare nationala, impotriva tendintelor dominatoare ale unei clase impuse din afara si straina intereselor romanilor.
Lupta de eliberare a popoarelor din Balcani si succesul unei asemenea actiuni era conditionat de sprijinul unei puteri antiotomane, Rusia tarista.
Elementul determinant al acestei actiuni a fost societatea greceasca secreta Eteria (Fratia sau Societatea prietenilor), infiintata la Odessa in anul 1814 si avand in fruntea sa pe Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.
Conducatorul romanilor la 1821 a fost Tudor Vladimirescu. S-a nascut intr-o familie de tarani liberi, in jurul anului 1780, in satul gorjean Vladimiri, al carui nume ii va deveni patronimic. A inteles timpurile in schimbare, a reusit sa stranga avere, dobandind o pozitie de prestigiu in ierarhia sociala. A foat soldat si ofiter in armata rusa, comandand panduri in razboiul ruso-turc din anii 1806-1812 fiind inaintat in gradul de locotenent al armatei ruse, a primit si ordinul cavaleriei, "Vladimir " clasa a III-a. In perioada iunie-decembrie 1814, Tudor Vladimirescu a stat la Viena. In capitala Imperiului Habsburgic, Tudor a fost interesat de noua conjunctura europeana dupa prima cadere a lui Napoleon Bonaparte.
Continutul actiunii politice romanesti de la 1821 este ilustrat in programul revolutiei alcatuit din textele cancelariei lui Tudor.
"Proclamatia de la Pades " (Tismana, 23 ianuarie 1821), adresata locuitorilor Tarii Romanesti justifica ridicarea la lupta prin dreptul de "rezistenta la opresiune " care decurge din principiul suveranitatii nationale.
Proclamatia exprima gandirea politica a miscarii nationale, urmarind sa atraga atentia asupra situatiei din Principate.
Cel mai important document programatic al revolutiei, cunoscut din februarie 1821 este "Cererile norodului romanesc " care cuprinde principiile de baza ale unei noi ordini sociale.
Se cerea desfiintarea privilegiilor boierimii si obligatia domnitorului numit de catre Poarta de a respecta vointa tuturor celor pe care ii conduce; accesul la functii in stat trebuia sa se faca doar pe baza de merite; se cerea o larga reforma in domeniul justitiei, administratiei, scolar, armata (prin infiintarea unei armate permanente); se solicita desfiintarea vamilor interne. Nu a fost ceruta improprietarirea taranilor cu pamant si desfiintarea definitiva a obligatiilor acestora fata de boieri, pentru a mentine unitatea impotriva asupritorului strain.
Dupa ce a trecut Prutul, Alexandru Ipsilanti a prezentat la Iasi o Proclamatie (28 februarie 1821) in care afirma obiectivele Eteriei, garanta pacea si securitatea Moldovei si facea cunoscut ca in eventualitatea unei interventii otomane, Rusia va "pedepsi aceasta indrazneala ".
Astfel a fost compromisa inca de la inceput miscarea lui Alexandru Ipsilanti; ambasadorul rus Stroganof de la Constantinopol si tarul Alexandru I care se afla la Congresul Sfintei Aliante de la Laybach (Liubliana, Slovenia) au dezavuat atat Eteria cat si actiunea lui Tudor Vladimirescu.
Hanul lui Manuc. Constructie reprezentativa a Bucurestilor.
Deplasarea de la Iasi catre Bucuresti a lui Alexandru Ipsilanti, primejduia si actiunea romaneasca. In aceasta situatie, Tudor Vladimirescu paraseste in graba Oltenia si se-ndreapta catre Capitala Tarii Romanesti; prin Proclamatia data la 20 martie 1821 de la Cotroceni, unde se afla tabara sa, conducatorul revolutiei insista asupra cauzelor care au determinat ridicarea la arme: pierderea drepturilor de catre romani si jafurile de nesuportat. Prin acordul cu "boierii patrioti " (23 martie) - in virtutea caruia avea dreptul de a exercita "vremelnica stapanire " se legimiteaza actiunea lui Tudor.
Constient ca obiectivele Eteriei faceau iminent un atac otoman, transformand ca in nenumarate randuri tara intr-un spatiu al jafului si pustiirii, Tudor precizeaza in discutiile cu Alexandru Ipsilanti, raporturile dintre cele doua miscari.
