Situatia internationala dupa 1945. Acordul de la Yalta (februarie 1945).

Situatia internationala dupa 1945. Acordul de la Yalta (februarie 1945).

Ca sa intelegem ce s-a intamplat in ultimii 50 de ani la noi in tara, trebuie sa aruncam din nou o privire asupra situatiei internationale. Razboiul se sfarseste in august 1945, o data cu lansarea bombei atomice la Hiroshima si Nagasaki. in 1945, Germania, cumplit distrusa dupa trei ani de bombardamente ale aviatiei aliate, este ocupata acum in jumatatea de Rasarit de rusi, iar in jumatatea de Apus de aliatii americani, englezi si francezi. Dar, o data cu Germania de rasarit, e ocupata de rusi si toata Europa de est, adica Polonia, Ungaria, Romania si Bulgaria, intelegerea semnata in februarie 1945 la Yalta, in Crimeea, de catre cei trei mari, Roosevelt, Churchill si Stalin, prevedea ca se vor organiza alegeri libere in tarile eli­berate de hegemonia germana. Cum au inteles sovieticii aceste alegeri libere e cunoscut, incetul cu incetul, au creat miscari politice artificiale. La noi, in momentul cand au sosit rusii, Partidul Comunist n-avea decat 900 de membri. Se poate obiecta ca erau 900 de membri pentru ca partidul se afla in ilegalitate. Dar fusese interzis fiind­ca era in solda unei puteri straine care voia sa ne rapeasca Basarabia, parea deci logic ca guvernele interbelice sa nu permita existenta unui partid care depinde de o mare tara vecina si care vrea sa alieneze o provincie a tarii. Asta explica de ce, fiind in clandestinitate, numarul mem­brilor partidului era atat de mic. Dar de indata ce s-a instalat puterea sovietica la noi in tara, au iesit ca din pamant mii si mii de comunisti. Poate ca erau simpatizanti dinainte, dar in mare parte au devenit comunisti numai pentru a fi de partea invingatorului, de partea celui care detine puterea. S-au inventat miscari populare, s-a iesit in strada, s-a cerut demisia guvernului - si astfel, doar pentru foarte putin timp dupa 23 august '44, am crezut ca putem relua o viata parlamentara normala.

La 6 martie 1945, regele Mihai a fost silit sa schimbe guvernul. Prim-ministru era un general anti-antonescian, generalul Radescu. A venit ministrul adjunct de externe sovietic, Andrei Visinski (de origine poloneza!), a izbit cu pumnul in masa, a inconjurat palatul cu tancuri, iar regele a fost silit sa accepte ca prim-ministru pe cel pe care rusii il desemnasera: Petru Groza. Groza era un burghez, un bancher transilvanean, simpatizant al comunistilor, aparent om cumsecade, de fapt, iertati-mi cuvantul, un prost care a fost manipulat de comunisti. El este cel care i-a ajutat pe comunisti sa preia puterea intre martie '45 si sfarsitul anului '47. in acesti aproape trei ani, in zadar a incercat regele, cu ajutorul teoretic al anglo-americanilor, sa reziste presiunilor sovietice. Guvernul se afla din ce in ce mai mult in mana comunistilor, prin hotarari unila­terale, confiscarea pamanturilor, crearea unor coopera­tive agricole, confiscarea industriilor etc.

imi veti spune: "ne-au vandut anglo-americanii la Yalta', de ce nu ne-au aparat? Aici trebuie sa va prezint un punct de vedere oarecum deosebit de ceea ce se vehiculeaza in presa si in literatura politica, de ani de zile: sa nu uitam ca, in democratiile mari din Apus, cum sunt SUA, Marea Britanic, Franta, nu conduce un dictator, nici chiar un guvern cu putere absoluta. Exista parla­ment, exista opinie publica, in 1945, ideea de a incepe un razboi impotriva fostului tau aliat, chiar daca acesta comite abuzuri in Europa, nici nu putea sa treaca prin gand unui englez sau unui american, dupa cinci ani de razboi in Europa, Africa si Extremul Orient. Pe de alta parte, occidentalii credeau ca semnasera la Yalta un acord pentru organizarea de alegeri libere. Chiar daca aceste alegeri, care au avut loc la noi in 1946, au fost falsificate, ei nu puteau gasi aici un motiv pentru declansarea razboiului.

Oamenii nostri politici de atunci, in frunte cu Iuliu Maniu, si de asemeni regele, au fost mai intai surprinsi, apoi consternati de slabiciunea reactiilor Aliatilor fata de incalcarile din ce in ce mai grave, din ce in ce mai nerusinate ale ocupantilor sovietici in raport cu angaja­mentele lor internationale.

S-au comportat in Romania - pe cand ostasii nostri luptau alaturi de ei pe frontul de Vest - ca intr-o tara definitiv cucerita. Au deportat zeci de mii de romani din Basarabia si Bucovina, au deportat zeci de mii de sasi si svabi din Transilvania si Banat, au exploatat minele noastre pana la secatuire (in special ura­niul necesar fabricarii bombei atomice), au condus din umbra, ani de-a randul, guvernul comunist roman prin consilierii lor instalati in toate centrele vitale de conduce­re, invinovatirea cea mai evidenta pe care o putem aduce anglo-americanilor e ca n-au avut macar curajul sa previna atunci cinstit pe Maniu si opozitia romana de neputinta lor si de hotararea calculata, categorica, de a nu interveni, tinand cont de riscuri, in acea faza. Poate ca am fi evitat in acest caz sacrificii zadarnice.

Convinsi ca marea putere americana, ajutata de ceilalti occidentali, se va dovedi superioara Rusiei, speram ca salvarea noastra va veni in 4-5 ani. Si a venit dupa 45 de ani! Asa este istoria. Lucreaza in lunga durata, iar des­tinele individuale sunt strivite fara mila. URSS s-a prabusit din interior, din cauza imposibilitatii comunismului de a construi o economie viabila.