Conditiile istorice in care au luat fiinta statele de la sud si este de Carpati au facut ca ele sa se formeze si sa existe separat. Organizarea lor era insa foarte asemanatoare.
Statul era condus de un voievod care se intitula "mare voievod si domn singur stapanitor". Aceasta insemna ca era comandantul armatei (voievod), stapanul intregii tari (domn) si independent de orice putere straina (singur stapanitor). Domnul avea atributii juridice (era judecatorul suprem), legislative (stabilea legile) si avea dreptul de a bate moneda.
Sfatul Domnesc, alcatuit din boieri cu dregatorii (functii) si din clerul inalt (mitropolitul si episcopii), hotarea impreuna cu domnul politica externa si interna. Cele mai importante dregatorii in acest Sfat Domnesc erau cea de Portar al Sucevei in Moldova si de Ban al Olteniei in Tara Romaneasca. Alte functii mai erau si acelea de vornic (atributii legislative), logofat (seful cancelariei domnesti - elibera documente interne si intretinea corespondenta cu exteriorul), spatar (functii militare), paharnic (se ocupa cu pivnitele domnesti), comis (functii militare), stolnic (aprovizionarea Curtii Domnesti), postelnic (atributii diplomatice) si vistier (administratorul finantelor statului).
In cazuri speciale, cum ar fi alegerea unui nou domn, razboiul, era convocata Adunarea Tarii, formata din reprezentantii tuturor starilor sociale (boieri, cler, oraseni, tarani liberi).
Curtea Domneasca era formata din boierii mai importanti, cu dregatorii, impreuna cu ostasii si slujitorii domnului. De obicei Curtea era asezata la Curtea de Arges (care era si capitala tarii) sau la Targoviste in Tara Romaneasca, iar in Moldova la Baia, Siret sau Suceava (capitala Moldovei).
Tarile erau impartite in unitati teritoriale mai mici, judete in Tara Romaneasca, tinuturi in Moldova. Nu existau legi scrise, ci oamenii erau judecati dupa "legea pamantului", care era transmisa pe cale orala din generatie in generatie. Boierii primeau mosii in schimbul loialitatii catre domnul lor, iar hiclenia (tradarea) era pedepsita cu moartea.
Apararea tarii era asigurata de cetele militare conduse de boieri, iar in cazuri mai grave era convocata "oastea cea mare", formata din toti barbatii capabili de lupta.
