Acest promontoriu are cam 180 Km largime si patrundea cam 120 de Km in adancimea frontului german
Profitand de aceasta pozitie strategica ,rusii au concentrat o mare cantitate de trupe, artilerie antitanc si blindate, in asteptarea atacului ce va urma. In plus au pus mine antitanc pe o mare adancime ,concentrandu-si artileria in pozitii fortificate in spatele acestor campuri de mine.
Aceasta pozitie l-a tentat foarte tare pe Hitler care a decis ca trebuie cucerita cu orice pret. In acest scop a dispus sa fie aruncate in lupta ultimele rezerve de care dispunea al treilea Riech. Hitler nu a tinut cont in pregatirea acestai batali de o serie de considerente care ar fi trebuit sa-l determine sa ramana in devensiva. In acel moment liniile de aprovizionare a nemtilor era extrem de lungi. Pt ca un tanc nou sa ajunga in zona de operatiuni trebuia sa fie transportat cam 1500-2000 de Km.Acest lucru era valabil pt trupe de inlocuire, munitie, alimente si combustibili.
In timpul bataliei foarte multe tancuri nemtesti au ramas fara combustibil,pt ca nemtii nu au reusit sa aduca cantitati suficiente,pe drumurile desfundate ale Rusiei sau pe calea ferata sabotata in permanenta de trupele de partizani.
In contrast cu situatia nemtilor, rusii erau acum mult mai bine echipati si antrenati decat fusesera in toamna anului 1942. Fabricele de armament erau deja mutate in Siberia orientala si produceau la capacitate maxima in special tancuri T-34 care au fost vedetele acestei batali.
Germanii au contat pe un atac fulgerator, care in opinia lor ar fi putut schimba soarta razboiului impotriva URSS.In acest scop au mobilizat o forta impresionanta constand in aproximativ 50 de divizii, care insumau 900 000 de soldati,si includeau 17 divizii de motorizte si blindate cu un total de 2700 tancuri si tunuri autopropulsate.
Nemtii au inceput atacul in data de 5 iulie 1943, atacand de pe flancurile nordic si sudic concomitent, in ideea de a incercui armata ruseasca, asa cum au fost ei incercuiti la Stalingrad.
