Istorie si discurs mitologizat - Mircea Eliade, mitul

Universitatea:Mihail Kogalniceanu

Relatii internationale si studii europene

Mircea Eliade, mitul

Istorie si discurs mitologizat

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Dragan "Modele culturale comparate" Ed. Institutul european 2005

George Popa "Istoria culturii si a civilizatiilor" Ed. Cugetarea 1997

Thomas Carlyle "Cultul eroilor" Ed.Institutul european 1996

Mircea Eliade n-a pierdut nici o ocazie de a-si marturisi comprehensiunea pentru spiritualitatea romaneasca, pentru dimensiunile istorice si pentru profunzimile ei; traieste si regandeste in toate ramificatiile ei cultura romaneasca de la inceputuri.

Mircea Eliade reprezinta prototipul savantului ideal: un savant sensibil la vocile misterului e tot ce-si poate dori mai mult o stiinta, dupa cum un scriitor hranit de profunzimile cunoasterii e tot ce-si poate dori mai mult o literatura.

Eliade defriseaza taramuri enigmatice, sondeaza taine obscure, priveste lucrurile in profunzimea si adevarul lor. Intreaga interpretare a lui Eliade deschide perspective asupra unui panteon colectiv de gesturi rituale, de mituri, de eroi, de situatii mitice imbratisand intreaga specie umana.

Mitul este forma armonioasa, concentrata, a unor evenimente imaginare si reale, toate exprimand un mod fantastic dar si specific de a intelege, de a vedea si aprecia lumea. Mitul exprima evenimente, relatii, conexiuni; mitul exprima caractere, "modele" sau, dimpotriva, tipuri vrajmase, respingatoare. Mitul exprima psihologii colective, structuri arhetipale sau voci individuale ramase necunoscute. Este greu de recunoscut istoria culturii,a valorilor spiritualitatilor umane fara mituri. Nimeni nu va putea reprezenta cultura greaca sau latina fara mithos-ul popoarelor respective. Pictura sau sculptura renasterii ar fi la fel de neinteles fara elementele mitice care le-au hranit. Cum ar fi aratat creatia eminesciana fara Hyperion sau cea a lui Shelley fara Prometeu?

Mircea Eliade in lucrarea Aspecte ale mitului se inscrie indiscutabil polemic mai ales impotriva tentativelor de a goli mithos-ul de esenta lui care inseamna traire reala. Rationalizarea excesiva a miturilor, transformarea lor in fictiuni duce practic la anularea functiilor iradiante de semnificatii ale acestora. Autorul inscrie aici o pledoarie pentru salvarea mithos-ului, a substratului folcloric al culturilor, al prospetimii acestora.

Din perspectiva unor pozitii umanist-rationaliste, Eliade analizeaza diferite infatisari si aspecte ale mitului urmarind nu atat functia cognitiva, estetica a acestuia cat mai ales cea etica, modelatoare. A intelege structura si functia miturilor in societatile traditionale nu inseamna numai a elucida o etapa din istoria gandirii romanesti, inseamna de asemenea a intelege mai bine o categorie de contemporani de-ai nostri. O subtila si mai transanta disociere opereaza autorul in privinta miturilor cosmogonice, mituri ale originii pe care le vede dispuse de o potriva nu "numai intr-un trecut mitic, dar si intr-un viitor fabulos".

Meditatia asupra destinului umanitatii, asupra cailor de regenerare spirituala a acesteia, asupra resurselor imaginarului Aspecte ale mitului este o treapta extrem de utila in intelegerea de gandire al acestui homerid (poet care imita stilul epopeelor lui Homer) al istoriei religiilor care a transformat disciplina cunoasterii mitologice intr-o epopee a ideilor.

Notiunea de mit este folosita astazi atat in sensul de "fictiune" sau de "iluzie" cat si in sensul familiar mai ales etimologilor, sociologilor si istoricilor religiilor de "traditie sacra", "relevatie primordiala", "model exemplar".

Deoarece este aproape imposibil sa se dea mitului o definitie care sa fie acceptata de toti savantii si care sa fie in acelasi timp accesibila nespecialistilor, Mircea Eliade defineste mitul astfel: "mitul povesteste o poveste sacra; el relateaza un eveniment care a avut loc in timpul primordial, timpul fabulos al inceputurilor". Astfel spus, mitul povesteste cum, datorita ispravilor fiintelor supranaturale s-a nascut o realitate. Prin urmare, este intotdeauna povestea unei "faceri"; ni se relateaza cum ceva a fost produs, a inceput sa fie.

Mitul nu vorbeste decat despre ceea ce s-a intamplat realmente, despre ceea ce s-a intamplat pe deplin. Personajele mitului sunt fiinte supranaturale.

Ca o concluzie, putem afirma ca miturile descriu diversele si uneori dramaticele izbucniri in lume a sacrului (a supranaturalului).

Mitul este considerat drept o istorie sacra, deci o istorie adevarata deoarece se refera intotdeauna la realitati: mitul cosmogonic este adevarat deoarece existenta lumii sta marturie in aceasta privinta; mitul referitor la originea mortii este si el de asemenea adevarat, deoarece faptul ca omul este muritor il dovedeste.

Trebuie precizat faptul ca miturile nu descriu numai originea lumii, a omului, a animalelor ci si toate evenimentele primordiale in urma carora omul a devenit ceea ce este astazi, o fiinta muritoare, sexuala, organizata in societati si nevoita sa munceasca. Tot mitul il invata "istoriile" primordiale care l-au constituit din punct de vedere existential si tot ce se refera la existenta lui si la propriul sau mod de a exista in Cosmos, il priveste direct. Astfel, putem afirma faptul ca recitind miturile ne reintegram in acel timp fabulos deci, devenim intr-un fel "contemporanii" evenimentelor evocate, ne impartasim din prezenta zeilor si a eroilor.

In cele din urma am putea spune ca "traind" miturile iesim din timpul profan, cronologic si patrundem intr-un timp calitativ diferit, un timp "sacru" deopotriva primordial si recuperabil la infinit.

Aceste cateva observatii scot in evidenta anumite note caracteristice ale mitului. In linii mari se poate spune ca:

mitul, asa cum il traiesc societatile arhaice, constituie istoria faptelor fiintelor supranaturale

aceasta istorie este considerata ca fiind absolut adevarata (pentru ca se refera la niste realitati) si sacra (pentru ca este opera fiintelor supranaturale)

mitul se refera intotdeauna la o creatie; el povesteste cum a ajuns un lucru sa existe

cunoscand mitul, cunoastem originea lucrurilor

traim mitul in sensul ca suntem patrunsi de puterea sacra

Bronislav Malinovski este de parere ca "mitul este asadar un element esential al civilizatiei omenesti In civilizatiile primitive, mitul indeplineste o functie indispensabila; el exprima scoaterea in relief si codifica credintele; garanteaza eficacitatea ceremoniilor rituale si ofera reguli practice ce urmeaza sa fie folosite de om".

Un alt aspect pe care Mircea Eliade il evidentiaza in lucrarea sa, este legatura dintre mitul de origine si mitul cosmogonic.

Din punct de vedere structural, mitul de origine poate fi asemuit cu mitul cosmogonic. Miturile de origine prelungesc miturile cosmogonice: ele povestesc cum a fost lumea modificata, imbogatita sau saracita. Orice mit de origine povesteste si justifica o situatie noua Este cunoscut faptul ca unele mituri de origine incep prin a schita cosmogonia ( istoria marilor familii si a dinastiilor tibetane incep prin a reaminti cum cosmosul s-a nascut dintr-un ou).

In ceea ce priveste mitul cosmogonic, acesta serveste drept model pentru tot felul de "creatii": atat procrearea unui copil cat si reabilitarea unei situatii militare compromise sau a unui echilibru psihic amenintat de melancolie si disperare.

Mitul cosmogonic este recitat si cu prilejul mortii, deoarece moartea constituie si ea o situatie noua ce se cuvine a fi  asumata cum trebuie pentru a fi facuta sa devina creatoare.

Eliade ia de asemenea in calcul si miturile care povestesc aventurile eroilor sau ale magicienilor, motiv pentru care un mare numar de mituri subliniaza:

inghitirea unui erou de catre un monstru marin si iesirea lui victorioasa dupa ce a spintecat pantecele monstrului care l-a inghitit;

coborarea misterioasa intr-o pestera asimilata cu gura sau cu uterul pamantului muma.

De fapt, aceste ispravi sunt probe in vederea initierii (mitul initierii) de pe urma carora eroul victorios dobandeste un nou mod de a fi.

Un alt element intalnit in lucrarea Aspecte ale mitului il constituie demitizarea (golirea de semnificatie religioasa a unui mit si devenirea acestuia legenda sau basm pentru copii. Exista si exceptii, unele mituri ramanand totusi in vigoare). In acest caz, esentialul nu mai trebuie cautat in istoria zeilor ci intr-o situatie "primordiala" care preceda aceasta istorie. De fapt, se face o trecere dincolo de mitologie.

Totusi, de retinut este faptul ca demitizarea religiei grecilor si triumful odata cu Socrate si Platon, al filosofiei riguroase si sistematice n-au suprimat cu desavarsire gandirea mitica. Genul filosofic grec accepta gandirea, esentialul gandirii mitice, vesnica reintoarcere a lucrurilor, viziunea ciclica a vietii cosmice si umane. Fizica si metafizica greaca dezvolta cateva teme constitutive ale gandirii mitice: importanta originii si esentialul care precede existenta omeneasca, rolul decisiv al memoriei. In cele din urma, gandirea mitica a reusit sa supravietuiasca, desi radical schimbata.

Mitul nu este in sine o garantie de "bunatate", nici de moralitate. Functia lui este de a oferi lumii si existentei omenesti o semnificatie, deci rolul sau in formarea omului este uriasa.

Datorita mitului, lumea este perceputa drept un cosmos perfect articulat, inteligibil si semnificativ. Tot datorita lui, ideile de "realitate", "valoare", "transcendenta" se contureaza cu incetul.

In fond, miturile amintesc mereu ca evenimentele grandioase au avut loc pe pamant si ca acest trecut glorios este in parte recuperabil. Imitarea gesturilor paradigmatice are de asemeni un aspect pozitiv: ritualul il sileste pe om sa-si depaseasca limitele, sa se situeze alaturi de zeii si de eroii mitici spre a putea savarsi faptele lor. Se observa ca, atat direct cat si indirect, mitul opereaza o "innobilare" a omului.

Facand o paranteza, daca am lua in considerare intelesul cuvantului creativitate, am putea afirma ca variantele mitului se indeparteaza de prototip. S-au inregistrat variante ale unui mit sau ale unei teme folclorice, insa nu s-a putut inregistra inventarea unui nou mit. De fapt, este vorba despre modificarile aduse unui text preexistent.

Spre finalul lucrarii, Mircea Eliade nu ezita sa asocieze mitologia cu crestinismul.

Elementele mitologice sunt intalnite din belsug in Evanghelie. Ele infatiseaza evenimente care nu sunt autentice din punct de vedere istoric, insa sunt adevarate din punct de vedere spiritual. Totusi exista anumite evenimente din viata lui Iisus care sunt dovedite prin marturii istorice: Cina cea de Taina este un eveniment istoric a carui data se poate fixa cu precizie, ispitirea din gradina Getsemani sau rastignirea lui Iisus pe cruce in prezenta unui numar mare de persoane. Tot in sensul istoric al cuvantului este adevarata si invierea, deoarece este un eveniment chiar daca trupul inviat nu mai apartine lumii.

O perioada semnificativa in mitologie o reprezinta evul mediu. In aceasta perioada asistam la o trezire a gandirii mitice. Toate clasele sociale invoca traditii mitologice proprii. Cavalerii, breslele mestesugaresti, carturarii, taranimea, adopta un "mit de origine" a conditiei sau a vocatiei lor si se straduiesc sa imite un model exemplar. Originea acestor mitologii este variata.

Anumite miscari istorice din evul mediu ilustreaza in chip izbitor cele mai tipice manifestari ale gandirii mitice: Cruciadele, promovarea lui Frederic al II-lea, etc.

Mitologia lui Frederic al II-lea n-a disparut odata cu moartea lui, pentru ca aceasta moarte nu a putut fi admisa, se credea ca imparatul s-a retras intr-o tara indepartata, sau, potrivit legendei, acesta doarme la poalele Muntelui Etna si intr-o zi se va trezi pentru a-si revendica tronul.

In secolul al XIV-lea inca se mai credea ca Frederic era viu si ca va trai pana la sfarsitul lumii,ca este de fapt singurul inparat legitim si ca altul nu va mai fi.

Mitul lui frederic al II-lea nu este decat un exemplu ilustru al unui fenomen cu mult mai difuz si mai persistent.

Referitor la fenomenul cruciada, Alphonse Dupront a pus foarte bine in lumina structurile sale mitice si orientarea sa eshatologica. Amintim aici Cruciada Copiilor care s-a dovedit a fi o catastrofa. Cruciada Germana urmeaza acelasi tipar.

Autorul, nu omite in lucrarea sa, sa aminteasca despre comunismul marxist. Marx a preluat unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatice-mediteraniene si anume rolul izbavitor al celui Drept (in zilele noastre proletariatul) ale carui suferinte sunt menite sa schimbe statutul ontologic al lumii.

Spre sfarsitul lucrarii, Mircea Eliade evidentiaza legatura dintre mit si mass-media. Acest fenomen este intalnit cu prioritate in SUA unde este infatisata versiunea moderna a eroilor mitologici sau folclorici. Ei reprezinta idealul unei parti a societatii, incat eventualele retusuri aduse comportarilor lor sau chiar moartea lor, provoaca adevarate crize pentru cititori.

Un personaj fantastic si deosebit de popular este Superman. De fapt, el satisface nostalgiile secrete ale omului modern.

S-a demonstrat de asemenea mitizarea personalitatilor prin intermediul asa numitelor mass-media, transformarea lor in imagine exemplara.

In incheiere putem afirma ca: omul nu traieste intr-o lume inerta si opaca, si pe de alta parte, daca am descifra limbajul lumii, el este confundat cu misterul. Miturile dezvaluie tot ce s-a petrecut de la cosmogonie si pana la intemeierea institutiilor social-culturale. Intr-o asemenea lume, omul nu se simte prizonierul propriului mod de a exista. Este deschis, este in comunicatie cu lumea pentru ca foloseste acelasi limbaj: simbolul.