Insemnatatea Economica a Reformelor din Timpul Domniei lui Alexandru Ioan Cuza

Referat

Insemnatatea Economica a Reformelor din Timpul Domniei lui Alexandru Ioan Cuza

Perioada 1859-1866 ramane, fara indoiala, una dintre cele mai marcante ale istoriei nationale a romanilor. Ea coincide in timp cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind perioada hotaratoare in antrenarea procesului de edificare a organismului economic national, prin reformarea structurala a statului, institutiilor vietii economice si politice, care marcheaza trecerea efectiva de la esenta si forma feudala la esenta si forma moderna, burgheza.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza poate fi privita ca avand doua etape: etapa realizarii unirii definitive, intre 1859-1862, si cea reformatoare, pentru consolidarea noului stat roman.

Astfel, in prima perioada a domniei lui Cuza, cea a realizarii depline a Principatelor, au fost adoptate masuri de unificare a serviciilor de vama, de telegraf, a cursului monetar, orasul Bucuresti devenind capitala noului stat, avand ca stema vulturul si zimbrul. O alta masura foarte importanta a fost cea a unificarii unitatilor militare din cele doua Principate.

Unificarea deplina la nivelul institutiilor statale crea conditii mult mai favorabile adoptarii de reforme, care sa consolideze organizarea interna a Principatelor.

Este esential, prin importanta, anvergura, rol si urmari pentru intreaga viata economico-sociala a tarii, programul agrar. Acest program are trei componente: secularizarea averilor manastriresti, legea rurala si legea invatamantului.

Legea secularizarii averilor manastiresti este adoptata de Parlament la 17/29 decembrie 1863. Averile manastiresti datau de secole si au rezultat din daniile facute manastirilor de catre domni, inalti dregatori si boieri. Prin aceasta lege intra in patrimoniul statului o suprafata echivalenta cu 25-26% din suprafata agricola a tarii in acea vreme.

Legea rurala din 14/26 august 1864. Dezbaterile din Adunarea Nationala care au urmat Unirii, oricat de ample si de transante, n-au reusit sa determine o categorica optiune pentru reforma; a trebuit ca Adunarea sa fie dizolvata printr-un act de forta al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sustinut de primul sau ministru, Mihail Kogalniceanu, pt ca reforma sa poata fi, in sfarsit, promulgata, in august 1864. Aceasta lege preia teza improprietaririi clacasilor, prin despagubire pentru desfiintarea obligatiilor feudale, si proclama abolirea clacii, a dijmei, a podvezilor si a celorlalte obligatii datorate de tarani boierilor. Astfel, taranii clacasi indreptatiti spre a fi improprietariti sunt impartiti in trei categorii: fruntasi (cei care aveau patru boi si o vaca), mijlocasi (cei care aveau doi boi si o vaca) si palmasi care nu aveau vite de munca dar aveau o vaca. Dupa cum se poate observa, legea a recunoscut drept de proprietate asupra pamantului fostilor clacasi in raport cu numarul de animale detinute, cu alte cuvinte, dupa capacitatea de lucru a gospodariei.

In Tara Romaneasca clacasii au fost improprietariti astfel: taranii fruntasi au primit 11 pogoane pe cap de familie, taranii mijlocasi 7 pogoane si 19 prajini pe cap de familie si taranii palmasi 4 pogoane si 15 prajini pe cap de familie.

In Moldova improprietarirea a fost facuta astfel: fruntasii 5 falce si 40 de prajini, mijlocasii 4 falce iar palmasii 2 falce si 40 de prajini.

In Basarabia (Cahul, Bolgrad si Ismail) fruntasii au primit 6 falce si 30 de prajini, mijlocasii 4 falce si 30 de prajini, palmasii 2 falce si 70 de prajini.

In total pe temeiul Legii Rurale din 1864 au fost improprietariti 511896 de familii cu o suprafata de 2038640,26 ha. In urma legii respective din suprafata totala agricola a tarii, taranimea stapanea cca. 30%, mosierii cca. 60% si statul cca. 10%.

Loturile primite cu ocazia improprietaririi nu puteau fi instrainate sau ipotecate timp de 30 de ani. Suma despagubirilor pentru proprietatea de pamant este stabilita la cca. 200 milioane lei, din care statul suporta 1/3.

Apreciind in ansamblu reformarea structurala a economiei romanesti, o economie cu caracter covarsitor agricol in acea vreme, reformare declansata de aplicarea Legii Rurale din 1864, putem formula concluzia ca tocmai aceasta a antrenat consecinte dintre cele mai adanci asupra dezvoltarii ulterioare a agriculturii si intregii economii a tarii noastre.

Legea asupra instructiunii din 5/17 decembrie 1864, prevede instituirea unui sitem unitar de invatamant, stabilind urmatoarele cicluri: cel primar (cu o durata de patru ani) egal, obligatoriu si gratuit, cel secundar (cu durata de 7 ani) si cel universitar (cu o durata de 3 ani). Aceasta lege are semnificatia unei largi deschideri catre emanciparea spirituala a celei mai mari parti a populatiei. Invatamantul primar se adresa, in fond, in primul rand lumii satelor si avea ca scop, la scara timpului, raspandirea, fie si la nivel elementar, a stiintei de carte. Urmarea instruirea cat de cat a taranului in raport cu cerintele mersului vremii, taran, care, fiind emancipat si improprietarit, urma si trebuia sa devina agent economic activ in noua lume care se statornicea, alta decat cea feudala de pana atunci.

Legea electorala emisa in luna mai a anului 1864 mentinea votul cenzitar si impartea alegatorii in doua categorii: alegatori directi si alegatori primari. Alegatorii directi erau toti cei care stiau carte, plateau o contributie de cel putin patru galbeni si implinisera varsta de 25 de ani. Alegatorii primari erau nestiutori de carte dar plateau o contributie stabilita pe categorii de la 48 la 110 lei. Cei care nu aduceau nici o contributie baneasca erau exclusi de la vot.

Tot in anul 1864 au fost promulgate legile privind organizarea administratiei. Prin aceste legi, satele si catunele se grupau in comune rurale, mai multe comune formand o plasa, iar mai multe plasi un judet. Administrarea judetelor si comunelor se faceau de catre consilii alese pe baza votului cenzitar. In fruntea administratiei judetene era un prefect, al plasii un subprefect (mai tarziu pretor), iar al comunei un primar

In luna noiembrie a aceluiasi ani, in urma legii organizarii armatei se reorganizeaza invatamantul militar si se infiinteaza Arsenalul Armatei. De asemenea, se stabileste ca toti romanii intre 20 si 50 de ani pot fi mobilizati.

De altfel, are loc si reorganizarea justitiei: au luat fiinta urmatoarele instante judecatoresti: judecatoriile de plasa, tribunalele judetene, curtile de apel, curtile de jurati, Curtea de Casatie, care era totodata si instanta de recurs. In sistemul juridic este promulgat (2 decembrie 1864 si intra in vigoare din 1865) Codul penal, alcatuit dupa modelul francez (din 1810). De asemenea, este adoptat Codul civil (4 decembrie 1865 si intra in vigoare in 1866), dupa modelul napoleonian si cel al Codului civil italian. Aceste doua coduri dadeau o organizare moderna Romaniei si in materie juridica. Se inlatura jurisdictia consulara, cetatenii straini intrand astfel sub jurisdictia legilor romanesti, ceea ce a dus la intarirea autonomiei interne a statului.

Privite in interdependenta si in conexiune cu celelalte legi adoptate in perioada in care ne referim, cele 3 legi din programul agrar au avut consecinte dintre cele mai benefice, legate de statuarea unui cadru institutional care sa permita afirmarea mai ampla si cu o mai mare tarie a componentelor economice moderne.

Exceptand aceste reforme, pe toata perioada domniei, Cuza a sprijinit agricultura; a fost foarte interesat de introducerea masinilor agricole, a acordat atentie culturilor speciale ca sericicultura, cultura bumbacului si a tutunului turcesc de calitate superioara. Totodata, Cuza a sprijinit infiintarea de industrii noi, fiind adeptul industriei private. De asemenea, a fost acordata o mare atentie mijloacelor de comunicatie. In 1865 este semnata concesiunea pentru construirea, de catre casa engleza Barkley, a caii ferate Bucuresti - Giurgiu. Si chestiunea navigatiei fluviale si maritime a fost una dintre preocuparile domnitorului. Intre 1859 si 1865 se infiinteaza companii comerciale de navigatie pe Dunare, pe Prut si pe Siret. In privinta soselelor, faptul cel mai important este contractarea construirii, de catre o casa engleza, a 19 poduri metalice. O dezvoltare remarcabila o ia si reteaua de telegraf; de unde in 1859 erau numai 12 statii, in 1863 numarul statiilor se ridica la 48, iar lungimea retelei se mareste de cca. 4 ori.

In concluzie, se poate spune ca domnia lui Alexandru Ioan Cuza a ramas statornica in constiinta generatiilor pana astazi, aducand societatea romaneasca sub impactul liberei initiative si al concurentei, acestea impingand-o intr-un accelerat proces de dezvoltare. Astfel, aceasta situatie permitea cristalizarea si aprofundarea unor concepte specifice economiei de piata.

Bibliografie:

Constantin C. Giurescu, Viata si Opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966.

Gh. Platon, Istoria Moderna a Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985.

M. Irimiea, Istoria Economiei Nationale, Editura Universitatii din Ploiesti, 2005.

M. Muresan, Istoria Economiei, Editura Economica, Bucuresti, 1998.

N. N. Constantinescu, Istoria Economica a Romaniei, vol. 1, Editura Economica, Bucuresti, 1997.