 |  |
|
IAsi - 14 DECEMBRIE 1989 IMCEPUTUL REVOLUTIEI
Moto;
Moldova a produs multe proiecte, de aici au pornit multe idei, preluate de alte spatii din Romania. Gloria schimbarii este egoista si prea dorita pentru a putea fi impartita cu fratii de la Iasi.
MIHAI DORIN - istoric
Intimplarile de la Iasi din ziua de 14 decembrie 1989 sunt de regula amintite in treacat, ca o revolta care a fost inabusita in fasa, sau sunt complet ignorate atunci cind este deschisa cronologia revolutiei. Unele articole, studii si volume, desi pledeaza pentru o implicare a Uniunii Sovietice in schimbarea de regim din Romania, uita sa analizeze tentativa de revolta din orasul aflat doar la citiva kilometri de URSS. Altele, cu toate ca isi construiesc argumentatia pe alegerea orasului Timisoara drept loc al scinteii revolutionare, pentru ca acolo fusese activist Ion Iliescu, uita ca acesta fusese si prim-secretar la Iasi. in sfirsit, importanta acordata orasului Timisoara, ca inceput al evenimentelor violente ce au caracterizat revolutia romana, face din Iasi un episod neinsemnat, in primul rind pentru ca miscarea de acolo a esuat. Este nedrept. Solutia pentru stabilirea rolului jucat de orasul Iasi in afara sau la inceputul revolutiei este, din punct de vedere logic, foarte simpla: trebuie gasita, daca exista, legatura intre evenimentele din capitala Moldovei 51 cele din capitala Banatului. Au existat anumite fenomene care sunt comune evenimentelor din cele doua orase? Putem identifica date care sa lamureasca faptul ca tentativa de revolta de la Iasi a fost o incercare a cuiva - poporul roman, un grup de conspiratori, sovieticii sau americanii - care a reusit apoi sa o duca la final abia la Timisoara? Vorn incerca sa descifram pas cu pas misterul inceputului revolutiei.
Teama lui Ceausescu de invazie
Timp de mai multe luni din anul 1989, Nicolae Ceausescu a fost preocupat de posibilitatea ca statele Tratatului de la Varsovia sau numai URSS sa invadeze Romania. De fiecare data, pe toate canalele a primit acelasi raspuns - URSS a renuntat definitiv la doctrina interventiei militare in statele comuniste europene, atitudine care constituie o garantie pentru dorinta sa de a se intelege cu Statele Unite, in ce priveste celelalte membre ale Tratatului de la Varsovia, Ceausescu a fost informat de DIA ca acestea nu mai sunt in stare sa organizeze si sa sustina logistic o actiune de tipul celei din Cehoslovacia din 1968, fortele lor militare fiind in proces de dezorganizare si de pierdere a capacitatii operationale, in particular, fortele armate ale Ungariei trecusera la desfiintarea publica a unor unitati de tancuri si notificasera Statelor Unite si Uniunii Sovietice disponibilitatea de a se conforma proiectului "Cer deschis', care ar fi permis monitorizarea miscarilor de trupe si tehnica din regiune. Aceste gesturi aveau insa o anumita relativitate, in ce priveste cazul Romania, deoarece informatia despre nivelul intelegerilor sovieto-ameri-cane venise de mult, si miza pe o eventuala contradictie intre cele doua Mari Puteri nu putea fi luata in calcul. Dimpotriva, in ciuda disproportiei numerice intre forte, strategii statelor Tratatului de la Varsovia stiau ca o eventuala invazie in Romania va ridica cel putin doua tipuri de rezistenta: l. Confruntare armata cu trupele romane, care, desi slabite si prost inzestrate, isi pastrau comanda centralizata si unitatea de actiune (ceea ce incepuse deja sa se degradeze in armatele statelor vecine) si 2. Solidarizarea populatiei in jurul lui Nicolae Ceausescu, in loc sa-1 inlature. De aceea, orice interventie fr Romania trebuia fie sa ia caracterul unei lovituri de palat, date de oamenii Moscovei, fie sa actioneze prin subversiune cu ajutorul utior unitati ale fortelor speciale, fie sa provoace o revolta populara. in vedere situatia speciala a Puterii in tara noastra, combinata cu inactivitatea massei, URSS era nevoita sa incerce de la una la toate cele trei metode.
Marele semn de intrebare care persista asupra felului in care a reactionat regimul comunist din Romania la primele tentative de interventie, atit la Iasi cit si la Timisoara, este desenat de contradictia intre convingerea autorului ca Nicolae Ceausescu stia ce se intimpla in Europa de Est, ca era informat asupra deciziei de a fi inlaturat, si masurile pe care orice om normal in fata unui pericol iminent si cu atit mai mult un dictator cramponat de scaunul sau le-ar fi luat pentru a se apara. Or, aparenta de surpriza a incidentelor din Timisoara, care justifica deruta si improvizatia dictatorului roman in fata producerii incidentelor, conduce spre imaginea unei inconstiente sau a unei ruperi bruste de realitate din partea lui Nicolae Ceausescu. Sa incercam, fiecare dintre noi, sa ne punem in situatia lui. Aflam ca Statele Unite si URSS s-au inteles sa ne inlature, vedem cum au fost inlaturati ceilalti lideri comunisti prin lovituri de palat sau lovituri de stat, suntem informati despre manevrele militare desfasurate de trupele URSS si ale Tratatului de la Varsovia la granitele noastre. O minima prevedere ne obliga sa luam anumite masuri, cum ar fi trecerea Armatei, Securitatii si Militiei in stare de alarma, informarea ampla a cetatenilor prin intermediul presei, imbunatatirea aprovizionarii populatiei cu alimente, cresterea activitatii diplomatice pentru a preveni si impiedica interventia, negocierea unei solutii. Ceausescu nu face nimic din toate astea. Majoritatea trupelor unitatilor de infanterie, dar si subunitati de Militie sunt in continuare dislocate la centrele judetene de strin-gere a recoltei (peste 80 000 de militari in termen, o treime din efective); instruirea efectivelor si mai ales tragerile cu armamentul din dotare sunt suspendate de mult si nu se reiau; planurile de reparatii si de aprovizionare cu combustibil pentru tehnica de lupta nu se respecta; organele de ordine interioara intra in alarma pe timpul congresului din noiembrie, apoi sunt scoase din misiuni, singura actiune fiind constituirea patrulelor mixte, subofiter plus militari in termen inarmati, dar fara munitie, care bintuie noaptea pe strazile marilor orase; subunitatile de cercetare ale Armatei ramin in cazarmi, in loc sa treaca la operatii de verificare a terenului si scotocire; populatia nu primeste alimente si nu se face nimic pentru aprovizionarea cu benzina a benzinariilor; incalzirea locuintelor lasa in continuare de dorit; la televizor programul este redus la doua ore, acoperite cu propaganda de cea mai proasta factura, reluata din procedeele anilor '50.
Ce se intimpla cu Puterea in Romania? Ea pare dominata de inconstienta. Nu avem alt raspuns decit acela dat si in cazul dictatorilor anteriori, Carol al II-lea si Ion Antonescu: concentrarea Puterii la virf in mina unui om a condus la blocajul total al statului, reprezentat de ansamblul mecanismelor sale decizionale, actionale si administrative, astfel incit orice miscare pe harta politica si administrativa a statului ajunsese sa depinda de capacitatea organizatorica, de viziunile personale, de fondul cultural si nu in ultima instanta de starea de sanatate a liderului absolut. Situatia a fost si mai mult adincita de faptul ca indivizii aflati in aparatul de virf al statului, in imediata apropiere a lui Ceausescu sau in structurile cu care el lucra direct, devenisera cu totii constienti de evolutia evenimentelor din Europa, dar si de situatia interna a tarii, si asteptau paralizati sa se intimple ceva, foarte greu de inteles ce anume. Sa plece Ceausescu singur? Sa arate cu degetul spre unul dintre ei pentru a-1 desemna ca succesor? Sa faca un infarct sau o comotie cerebrala? Sa-1 impuste careva din Securitate sau din Armata si ei sa rasufle usurati? La acest tablou suprarealist nu exista atunci decit alternativa interventiei sovietice. Sa fi fost vreunul din anturajul lui Ceausescu atit de nebun incit sa creada ca o interventie straina, conventionala sau neconventionala, odata petrecuta ca expresie a inactivitatii IOT, a inutilitatilor lor pentru o schimbare, i-ar mai fi pastrat in functii? Este absurd, in fata acestei situatii absurde nu ne ramine decit sa ne continuam investigatia, in efortul de a intelege ceva din mecanismele care au facilitat si provocat revolutia din decembrie, incercind sa dam raspunsuri pe rind la intrebarile de mai sus.
Teama de invazie a lui Ceausescu era reala si avem informatii ca era preocupat de acest subiect, insa, de la inceput, Ceausescu nu a vazut mai departe de imaginea unei invazii de tip Cehoslovacia *968, fara sa inteleaga faptul ca existau deja metode mult mai moderne, evoluate de actiune. El a pus loviturile de stat din celelalte tari comuniste pe seama infiltrarii superioare si controlului sovietic din acele partide, lucru pe care il considera prea putin avansat in Romania. Pe de alta parte, in acea perioada critica s-a derulat un fenomen dintre cele mai curioase si suspecte: pe de o parte veneau informatii alarmante de la graniceri si Securitate, inclusiv de la retelele romanesti care operau in Basarabia, despre miscarile de trupe sovietice pe intreaga linie a granitei, de la siret la Galati, iar DIA raspundea ca sunt miscari nesemnificative, iar Milea ii transmitea asta mai departe lui Ceausescu. Acesta a ramas in alerta, insa cel putin pina la 21 decembrie 1989 nu a crezut posibila o invazie sovietica, nu din considerente militare, ci din convingerea lui ca "poporul roman se va ridica la unison'. Asta nu 1-a impiedicat sa foloseasca argumentul pericolului de invazie pentru a-1 determina pe ministrul Vasile Milea sa actioneze impotriva revoltelor populare de la Timisoara si Bucuresti.
Accelerarea schimbarilor in Est
Schimbarile din RDG si Cehoslovacia s-au produs pe fondul unor ample manifestatii de strada. Caracteristica principala a acestei etape este ca demonstratiile se repetau, autoritatile interveneau in forta si faceau arestari, insa efectul confruntarilor asupra structurii de Putere nu aparea. Sentimentul pe care il incearca cercetatorul acestor evenimente, atunci cind se apleaca asupra lor cu ochiul relaxat, este ca lipsea ceva, o scinteie, un eveniment determinant.
Toamna redegista. "Din vara, in fiecare luni, la Leipzig se organizau demonstratii. In piata Karl Marx, in fata primariei, are loc la 18 septembrie o noua demonstratie de protest. Politia aresteaza peste 100 de demonstranti, ranindu-i pe altii. Camioanele politiei intra in multime, in piata primariei se afla biserica Sfintul Nicolae, unde, din 1987, citeva zeci, apoi sute de persoane, se intilneau ca sa se roage pentru pace si sa discute, in lunile august-septembrie, numarul celor care se aduna aici creste. Discutiile pe teme ecologice, civice, religioase se transforma in proteste. De la citeva mii, protestatarii ajung la mai multe zeci de mii, pina la aproape un milion. Piata Karl Marx va deveni pentru RDG ce va fi piata Wenceslas pentru Praga, in noiembrie-decembrie 1989.'138 Organizatorii acestor manifestatii erau mici formatiuni "care sustin supravietuirea statului est-german intr-o formula de socialism reformat' - constata scriitorul Stelian Tanase -, ceea ce indica nu numai prudenta programului grupurilor est-germane, ci si influenta directa a programului gorbaciovist de la Moscova, fie pe cale mediatica, fie prin actiunea retelelor KGB. In preajma vizitei lui Gorbaciov la Berlin, demonstratia din fata catedralei Sfintul Nicolae devine mult mai activa. Se scandeaza "Gorby!, Gorby!'. Militia intervine brutal si demonstratia se radicalizeaza. Se schimba violente de ambele parti. Se fac arestari, astfel ca la agenda revendicarilor politice si economice se adauga cererea de eliberare a celor arestati. Intervine mecanismul psihologic al trecerii pragului de frica in temeritate, sentimentul de massa si de forta al multimii fiind atins prin desprinderea (ca urmare a arestarilor) a unor membri din corpul demonstratiei. Se aprind luminari in preajma catedralei, simbol al jertfei si sugestie pentru ideea ca arestatii vor fi torturati si ucisi. Solidaritatea massei creste astfel vertiginos, ceea ce conduce la parasirea de catre demonstranti a temelor personale, a motivatiilor individuale, cana-lizind intreaga energie a manifestatiei din fata catedralei Sfintul Nicolae spre un mesaj unitar - schimbarea conducerii comuniste cu o conducere socialist-reformista dupa modelul Gorbaciov. "Sa facem si noi ca in Rusia' a fost o lozinca revolutionara care mai binruise Europa de Est cu sapte decenii in urma. Massa pusa in miscare in principalele orase est-germane va constitui suportul moral, dar si foarte mediatic, al vizitei lui Gorbaciov in RDG. Cu aceasta ocazie liderul moscovit cere nomenclaturii est-germane sa treaca la reforme dupa modelul perestroikai si glasnost-ului. Lui Honecker, Gorbaciov ii va spune de-acum celebra fraza: "in politica, viata ii Pedepseste cu asprime pe cei care intirzie'. Avind in vedere rezistenta incapatinata a lui Erich Honecker, in rindul manifestantilor se raspindeste zvonul ca trupele sovietice stationate in RDG nu vor mterveni in sprijinul conducerii comuniste, ba, dimpotriva, daca tortele de represiune interna vor trage in demonstranti "Armata Rosie va impiedica masacrul, patrulind pe strazi'139. Acest zvon intareste presiunea strazii. La nivelul conducerii superioare a RDG se constituie un "complot', in care sunt implicati Egon Krenz, cel mai tinar membru al Biroului Politic (ca Gorbaciov in 1985), Erich Mielke, seful ST Asi, Markus Wolf, fostul sef al spionajului din STASI, oportunistul de serviciu al RDG-ului, primul-ministru Willy Stoph. Acesta va fi cel care ii va rosti lui Honecker fraza cheie a schimbarii: "Decit sa tragem in popor mai bine va dati demisia'. Lipsit de sprijinul ministerelor de forta, Honecker nu poate ramine la putere. El va continua sa declare pina la moarte: "Totul a fost condus de la Kremlin'. Desi lucrurile sunt evidente, desi pe Honecker nimeni nu-1 va crede, pina la deschiderea arhivelor si a dosarului "revolutiei' din RDG nimeni nu poate da un verdict categoric.
Puciul sofiot. Romanii erau obisnuiti cu supunerea proverbiala a Bulgariei la ordinele Moscovei. Numeroase bancuri pe seama lui Jivkov circulau in Romania pentru a sublinia, prin contrast, independenta noastra fata de URSS. Ultimii ani ai deceniului noua au fost dominati, din punctul de vedere al accesului la televiziune, de interesul romanilor din sudul tarii, in special din Bucuresti, pentru emisiunile postului oficial bulgar. Scena intimpinarii la aeroport a noului ambasador al URSS in Bulgaria, un diplomat cu trasaturi asiatice, de catre seful statului bulgar, Todor Jivkov, a venit sa confirme legenda despre proverbiala supunere la ordinele Moscovei. Iata insa ca "ordinul' dat de Gorbaciov de parasire a Puterii de catre Jivkov nu a fost ascultat. Batrinul lider comunist avusese o singura reactie la cererea Moscovei de a trece la reforme: a organizat o plenara a Partidului Comunist Bulgar la care a propus sa fie date jos toate lozincile de pe cladiri. Apoi perestroika bulgara s-a oprit. Mai multi emisari ai Echipei Gorbaciov i-au cerut lui Jivkov in repetate rinduri sa declanseze un proces de reforme politice si economice, dar liderul bulgar parea ca refuza orice gest reformist. Ca supravietuitori ai comunismului avem dreptul sa-i judecam pe liderii comunisti, dar avem si libertatea de a ne gindi daca vreunul dintre ei a judecat vreodata actele sale de conducere dupa o ratiune. Era, fara indoiala, o expresie a dictaturii comuniste, dar era ratiunea lor. Imaginea unor dictatori insetati de putere nu este suficienta. Astazi, la 15 ani de la evenimente, analiza lucida asupra "cazului bulgar' demonstreaza ca era imposibil din punct de vedere practic ceea ce ii cerea Moscova lui Jivkov. in Bulgaria comunista din anul 1989, chiar daca ar fi existat vointa politica si o cedare benevola a Puterii de catre Jivkov, tot nu s-ar fi putut aplica programul sovietic de liberalizare, in plan politic, Bulgaria ar fi trebuit sa inventeze un partid de Dreapta, cu totul nou, in stare sa aplice reformele sub Legea martiala. Prin traditia vietii politice bulgare, inca de la consolidarea sa ca stat national modern Bulgaria a avut numai partide de stinga si centru stinga, cu particularitatea ca Partidul Comunist Bulgar era cel mai puternic din Balcani si ca principalul sau opozant era Uniunea Agrariana a lui Aleksandar Stamboliiski. Partidul Social Democrat al lui Blagoev, ca si in Romania, era in buna masura o fictiune organizatorica. Aparitia in 1913 a unei miscari politice, numite de istoricii bulgari "de Dreapta', conduse de Alexandr Tankov, a agitat putin scena politica, mai ales dupa ce Tankov, provenit din rin-dul comunistilor, si-a luat ca model "revolutia' fascista a altui socialist, Benito Mussolini. Tankov si urmasul sau Liaptcev au orientat formatiunea lor politica spre Germania si Italia in timpul razboiului. Apoi au venit sovieticii si comunistii. Partidul agrarian a fuzionat cu Partidul Comunist, continuind insa sa-si pastreze o anumita traditie chiar in interiorul puterii comuniste intre 1945 si 1989. in aceasta perioada insa, Bulgaria comunista, la fel ca si Romania, a cautat in permanenta sa-si dezvolte industria, sa echilibreze ponderea ocuparii populatiei intre industrie si agricultura, sa isi specializeze anumite ramuri ale economiei astfel incit suportul sau economic si financiar sa fie mai diversificat. Din aceste motive, trecerea la o reforma politica in 1989 nu putea apela la traditie, pentru ca un program agrarian era deja anacronic. Este ce s-a intimplat si in Romania dupa revolutie cu Partidul Democrat Agrar. Nimic! Pastrindu-ne in domeniul reformei economice, a perestroikai ce se Cerea bulgarilor, dependenta majoritara a economiei tarii de resursele sovietice si de tehnologia URSS-ului facea imposibila supravietuirea in conditiile in care Moscova anunta: unu, ca isi ridica mina politica de pe scena politica bulgara si doi, ca intreprinderile bulgare vor trebui sa se alinieze preturilor mondiale si sa semneze contracte reale, pe bani adevarati, cu vechii furnizori de materii prime, semifabricate si produse finite din URSS. Moneda nationala leva, sustinuta artificial, nu putea rezista. Asta echivala cu o criza sigura, raportul intre dependenta economica si "liberalizarea' brusca a dependentei fiind devastator. Todor Jivkov, pe care il putem numi cum vrem - stalinist, criminal sau dictator singeros - stia foarte bine acest lucru. Propunerile lui Gorbaciov i se pareau nerealiste, aberante. Asta era "ratiunea' lui, care poate fi interpretata ca o rezistenta la schimbare, insa judecata lui ca bulgar era rationala, in plus, Bulgaria avea doua probleme nu grave, enorme!, cu impact asupra imaginii sale internationale, adica asupra posibilitatii practice de a se "orienta' macar economic spre Vest: implicarea in tentativa de asasinare a papei si miscarile diversioniste ale minoritatii turce. Cele mai importante schimburi comerciale si relatii privilegiate ale Bulgariei in Vest erau cu Italia si Germania. Lovitura primita de Bulgaria pe tema atentatului asupra papei si pe problema minoritatii turce a blocat exact cele doua canale "de fuga' spre Occident ale unei eventuale reforme bulgare.
O a doua particularitate a vietii politice bulgare a fost, de-a lungul timpului, asocierea aparent stranie intre Armata si intelectuali. Pentru a construi o Opozitie politica intr-o tara numai cu partide de stinga, Tankov organizase mai intii in 1913 o "Liga a ofiterilor' care "a strins in jurul ei ziaristi, avocati si universitari'140. In Bulgaria a existat intotdeauna preocuparea pentru asocierea intelectualitatii la Armata si serviciile secrete, ca o sursa de putere nationala si ca reactie la complexul dominatiei straine. Pe timpul razboiului, Partidul Comunist din Bulgaria, agentura sovietica, a reusit cele mai importante penetrari tot in Armata. Pe scurt, Armata bulgara a jucat mereu un rol politic, de prim-plan sau mai discret, dar mereu prezenta ca forta pppulara. A treia particularitate era ca Jivkov se inconjurase de rude si prieteni intimi a caror singura autoritate politica fusese data tocmai de relatia privilegiata cu seful statului si al partidului, fara merite politice. Din motivul acesta, un vot in structura superioara de partid, care sa schimbe conducerea, era putin probabil in conditii legale (statutare). Lovitura de stat sovietica nu putea miza decit pe acei nomenclaturisti care faceau parte din Biroul Politic, dar apartineau formal Guvernului, si in principal pe cele doua ministere de forta, traditional controlate de Moscova: Internele si mai ales Armata.
Sub impresia caderii Zidului Berlinului cu o zi in urma, oamenii Moscovei gorbacioviste provoaca o sedinta a Biroului Politic in ziua de 10 noiembrie pentru a-1 schimba pe Todor Jivkov. Acesta cere apropiatilor sai sa organizeze o manifestatie populara de sprijin, cu scopul probabil de a arata ca se bucura de un suport politic national. Serviciul Secret (DS) bulgar intirzie adunarea oamenilor, dar fara a contramanda mitingul. Apelul lui Jivkov la sprijin din partea ministrului de Interne si al sefului Armatei, bine cunoscutul general Dobri Djurov, este declinat de acestia. Mai mult, generalul Djurov ordona cu de la sine putere deplasarea unor unitati militare la Sofia si incercuirea Capitalei. El are de partea sa corpul generalilor, toti formati si educati in URS S, unii aflati sub contract informativ cu GRU aproape pe fata, si din care o minoritate neinsemnata era mai tinara de 70 de ani. Petar Mladenov, desemnat de Moscova pentru succesiune, ii cere lui Jivkov sa demisioneze din functia de sef al partidului. Opune acestei cereri propria sa demisie. Pentru a se obtine majoritatea necesara, reformistii ii promit lui Jivkov pastrarea functiei de presedinte al statului. La plenara care urmeaza, Jivkov este pregatit pentru o cedare a functiei supreme in Partid, iar Petar Mladenov se pregateste sa preia conducerea partidului. Gheorghi Atanasov, primul-ministru in functie, anunta insa eliberarea lui Jivkov din toate functiile, incalcind intelegerea. Ba-Mnul lider paraseste agitat sala. intimplarea trebuie sa fi avut efect asupra lui Nicolae Ceausescu.
Este imposibil ca Nicolae Ceausescu sa nu fi observat ca scena-nul cu renuntarea la functia de secretar general si pastrarea functiei de presedinte, scenariu la care se gindise si el, era foarte riscant si putea avea un alt final decit cel convenit. Lucrul asta se intimpla la inceputul lui noiembrie, cu mai bine de o saptamina inainte de Congresul al XIV-lea al PCR. Chiar daca am putea presupune ca ii trecuse prin cap sa accepte varianta renuntarii la sefia partidului cu ocazia congresului, inselatoria care i se intimplase lui Jivkov a compromis orice flexibilitate din partea lui Nicolae Ceausescu.
In fata unei posibile riposte din partea unor forte partinice fidele si cu perspectiva ca mitingul din fata sediului partidului sa se transforme intr-o miscare fara control, ministrul Apararii bulgar ia initiativa si preia de facto conducerea statului pentru citeva ore. in fata multimii care agita pancarte cu numele Partidului Comunist si noi lozinci mobilizatoare despre viitorul Bulgariei, Petar Mladenov face figuratie, iar generalul Dobri Djurov da natiunii bulgare toate mesajele loviturii de stat. Prin faptul ca principala forta a schimbarii a fost Armata, care a acordat sprijinul sau reformistilor, care a actionat in primul rind prin autoritatea sa traditionala, ca schimbarea lui Jivkov a fost ilegala in raport cu legile de atunci ale Bulgariei, la Sofia a avut loc in 10 noiembrie 1989 mai degraba un puci. La 5 decembrie, Mladenov se intilneste cu Mihail Gorbaciov. Cind incepe sa vorbeasca, reformistul bulgar nu poate avea decit un singur limbaj: "in Bulgaria, toata lumea, cu exceptia unei paturi subtiri a populatiei, sustine cu caldura perestroika. La ora actuala in tara noastra oamenii manifesta un deosebit interes pentru perestroika sovietica. Prestigiul initiatorului ei a crescut si mai mult. in Bulgaria am nutrit intotdeauna sentimente de prietenie fata de Uniunea Sovietica si am aprobat perestroika sovietica inca de la inceput'141. Fara comentarii!
Revolutia de catifea. Schimbarea regimului din Cehoslovacia cunoscuta ca "Revolutia de catifea' ramine peste timp cea mai reprezentativa expresie politica a interventiei sovietice in procesul de liberalizare a Estului. Populatia cehoslovaca, inca traumatizata de evenimentele din 1968, reactiona sub imperiul derutei. Prudenta populatiei, in primul rind a muncitorimii, venea din sentimentul ca echipa reformista de la Moscova nu va rezista mult, ca va fi rasturnata de garda veche de la Kremlin si ca tara, daca se va misca din nou spre independenta, va suporta o noua interventie. Mai conta si propaganda intensa lansata dupa 1968 care facea din Occident nu numai un monstru, dar si un devorator rapace al economiei cehoslovace, propaganda atingind cu perfidie sentimentul nationalist de apartenenta si mindrie fata de intreprinderile de virf ale statului, adevarate simboluri nationale pe care marile concerne occidentale le vineaza pentru a le distruge, deoarece le fac o serioasa concurenta. Miscarea protestatara a intelectualitatii fusese izolata, prin diversiune, intr-o zona artistica unde imaginea liderilor era foarte usor de deformat, Securitatea cehoslovaca (StB) cunoscind toate tarele grupurilor artistice, diferentele intre biografia liderilor si imaginea lor publica, reusind totodata sa minimalizeze importanta mesajelor opozitioniste prin reducerea lor la libertatea de expresie. Opere postmoderniste si texte scoase din context, dar alese special pentru stridenta lor in comparatie cu arta "clasica', sunt publicate sau lasate sa circule in samizdat pentru a demonstra populatiei ca doleanta acelor grupuri de intelectuali este sa li se permita decadenta, trivialitatea si frivolitatea. Piese de teatru cu replici aluzive si articole de presa cu nuante critice, protestatare sunt lasate sa se produca, dar numai in paralel cu cronici si contraarticole care cauta sa demonstreze un singur lucru: acel tip de arta nu este original, nu are nimic cehoslovac, ci este copiat dupa curente care circula in Vest si, in consecinta, sunt doar niste experiente trecatoare, o moda. Pe de alta parte, tendinta grupurilor intelectuale de a transfera mesajul lor artistic in zona politicului este sanctionata ca o forma de abuz fata de intelegerea aratata de autoritati, ca o incalcare a legii si ca o actiune inspirata secret din strainatate.
incurajate de victoriile succesive ale opozitiei poloneze si concentrate asupra unei idei deosebit de puternice - folosirea prilejului ivit prin deruta si slabiciunile aratate de Moscova -, grupurile intelectuale isi intensifica actiunile de protest. Ele incearca sa-i mobili-2eze pe activistii de partid si sa forteze curajul populatiei prin preluarea inteligenta a tezei caderii probabile a lui Gorbaciov si prin aniendarea acesteia cu ideea ca, in loc sa astepte, Cehoslovacia trebuie sa foloseasca noua criza a Uniunii Sovietice pentru a produce modificari decisive in organizarea sa politica astfel incit, la o eventuala revenire a brejnevienilor la Putere, tara sa fie inconvertibil schimbata. Aceasta idee-forta a Opozitiei cehoslovace era o stralucita exemplificare a ideii nationale, dar ea nu se potrivea curentului general al fenomenului declansat de Moscova gorbaciovista. Contradictia a fost vizibila foarte repede. Grupurile intelectuale se cupleaza la manifestatia din piata Wenceslas, unde se comemorau 30 de ani de la moartea prin autoincendiere a studentului Jan Palach in ianuarie 1969. Caracterul antisovietic al manifestatiei face ca aceasta sa nu adune prea multa lume, in ciuda aplicarii insistente a tehnicilor de exagerare a cifrelor participantilor pentru a demonstra existenta massei in sprijinul protestului. Cu aceasta ocazie este arestat si scriitorul Vaclav Havel. Vladimir Alexe, cel mai insistent ziarist roman de investigatie asupra problematicii revolutiei romane, va retine din biografia acestuia legaturile timpurii cu Partidul Comunist Cehoslovac ale bunicului si tatalui sau, sub protectia carora s-a putut forma tinarul Havel, in loc sa infunde puscariile comuniste. Mult mai interesanta este insa urmatoarea observatie: "Ulterior, tinarul Vaclav s-a bucurat de sustinerea unui important lider comunist, Zdenek Mlynar, format si el in URSS'142. Sa retinem deocamdata numele lui Zdenek Mlynar.
Arestarea si condamnarea micului grup de intelectuali din care facea parte si Vaclav Havel aveau drept cauza reala tentativa reprezentantilor opozitiei artistice de a-si parasi programul declarat -revendicari nonviolente - si de a iesi din izolarea elitista pentru a se apropia de massa. In ciuda agitatiei grupurilor intelectualitatii, ale micilor formatiuni religioase si ale tineretului, in ciuda mitingurilor si demonstratiilor succesive, punctate de interventii ale fortelor de ordine, massa nu se misca. Mai ales muncitorii se complac in revendicari salariale si reorganizari sindicale care doar speculeaza agitatia strazii pentru a o transforma in presiune locala, uzinala. Actorii si scriitorii care formau nucleul dur al Opozitiei sunt populari dar nu ii conving, nu par a reprezenta o alternativa politica pentru putere. Constiente de aceasta realitate, fortele democratice occidental® implicate in sprijinirea schimbarilor de regim din Est trec la o carrlpanie masiva de modificare a imaginii liderilor opozitiei prin 0iass-media, retragind in plan secund calitatile lor profesionale si proiectind puternic in prim-plan calitatilor lor politice. Havel, de exemplu, nu mai este autorul de piese de teatru, ci omul politic responsabil, curajos si patriot, liderul politic de care are nevoie Cehoslovacia. Uniunea Sovietica, de cealalta parte, da mesaje tot mai transparente ca nu mai sustine echipa comunista de la conducerea partidului, iar Polonia si Ungaria se trezesc peste noapte ca au gresit in 1968, cind au intrat cu trupe in Cehoslovacia, si dau declaratii oficiale in acest sens. Mesajul indirect era: reformistii din '68 aveau dreptate, noi am gresit, reformistilor trebuie sa li se faca dreptate prin chemarea la Putere. Organizatorii demonstratiilor profita de orice aniversare, oricit de improvizata, pentru a mai produce o iesire in strada cu speranta ca massa critica necesara schimbarii se va forma in sfirsit. Se demonstreaza pentru implinirea a 71 de ani de la crearea statului modern cehoslovac, pentru implinirea a 2 ani de la revolta brasovenilor din Romania, pentru implinirea a 50 de ani de la "infringerea miscarii studentesti de catre nazisti'.
La 17 noiembrie 1939 un grup de studenti, incitati de citiva tineri comunisti, au protestat fata de ocupantul nazist. Acesta respectase autonomia universitara, insa studentii iesisera in strada. Istoriografia comunista va insista pe amanuntul ca studentii n-au facut altceva decit sa cinte imnul national. Germanii atacati riposteaza si in cursul ciocnirilor isi pierde viata studentul medicinist Opletal. Comenduirea Protectoratului Cehiei si Moraviei decide arestarea studentilor refugiati in cladirea Facultatii de Drept, unde afirmau ca se constituise un nucleu comunist. La interventia energica a rectorului Universitatii Caroline, istoricul Bedrich Hrozny (savantul care a descifrat scrierea hitita), trupele germane se re-frag143. Data de 17 noiembrie devine Ziua traditionala a Studentilor.
Guvernul comunist cehoslovac nu putea refuza sarbatorirea acestei zile in 1989. Autoritatile accepta ca manifestarea sa se desfasoare in conditii legale, dar departe de centrul orasului Praga. Odata adunati in numar mare, agitatori pregatiti din timp provoaca multimea la incalcarea legii si a intelegerii cu autoritatile, indem-nind manifestantii sa se indrepte in mars spre piata Wenceslas, scandind "Libertate!', "Fara violenta!'. Fortele Ministerului de Interne intervin pentru restabilirea ordinii. Unii manifestanti isi arata pieptul gol, altii ofera militienilor flori, in timpul interventiei legale a fortelor de ordine se anunta moartea studentului Martin Smid de la Facultatea de Fizica si Matematica, fapt care creeaza o mare emotie si provoaca acuzatia de crima la adresa regimului. "S-a aflat apoi ca n-a existat nici un mort. Iar studentul Martin Smid nu era student, ci agent al serviciilor speciale. Incidentul a stirnit atunci, ca si mai tirziu, multe comentarii. Dupa caderea regimului Jakes, o comisie de ancheta a constatat ca evenimentele din 17 noiembrie au fost puse la cale de seful serviciilor speciale, StB, generalul Alois Lorenz, in colaborare cu ofiteri superiori KGB. Ideea a fost aceea de a crea un climat de violenta.'144 Studentul Martin Smid era in realitate locotenentul de Militie Ludek Zivak145. Este interesant de observat - in tonul psihologiei multimii - ca ministerele cehoslovace au comunicat inca din acea seara absenta oricarui decedat cu numele Martin Smid. Un comunicat oficial a dezmintit informatia care circula ca zvon. Mai mult decit atit, televiziunea i-a prezentat pe singurii studenti ai Facultatii de Fizica si Matematica, in numar de doi, purtind acelasi nume146. Agitatorii, si nu numai cei din Cehoslovacia, au fost mai convingatori. "Guvernul minte!' si "Guvernul a ascuns cadavrul' au fost temele lor. Operatiunea condusa de serviciile secrete cehoslovace in cooperare cu KGB-ul viza inlocuirea lui Milos Jakes cu fostul lider comunist din 1968 Zdenek Mlynar, mentorul lui Vaclav Havel. Acesta mai avea o calitate: fusese prieten in studentie la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Scenariul esueaza pentru ca Mlynar, aflat in exil in Austria, nu a ajuns la timp la Praga sau, conform altei versiuni, a renuntat sa mai vina, refuzind sa fie manipulat. In absenta liderului programat de Moscova, complotul apeleaza prin improvizatie la fostul lider Alexander Dubcek pe care il plaseaza alaturi de Havel. Cunoscutul scriitor va striga multimii despre Dubcek: "Am fost impreuna inca de la inceput!', legiti-0iindu-l astfel pe inlocuitorul lui Mlynar. Demonstratiile vizeaza acum un singur scop: provocarea grevei generale, provocarea unei reactii din partea muncitorilor, semnal ca regimul comunist nu mai este sustinut de clasa muncitoare, in ziua de 27 noiembrie sindicatele, inca foarte prudente, declara o greva de doua ore, apoi oamenii se intorc la lucru. Greva este folosita pentru noi presiuni asupra puterii comuniste. Liderii comunisti cedeaza puterea unui nou guvern, dar si acesta este dominat de comunisti. Apare la Praga si Mlynar, care impreuna cu Dubcek formeaza echipa dorita de Moscova. Numai ca multimea isterizata si istovita de tot acel joc al scenariilor, lamurita si asupra cursului evenimentelor din Europa Rasariteana isi radicalizeaza mesajul. Alti instigatori, dar si oameni satui de comunism lanseaza in mijlocul multimii primele mesaje categorice: "Afara cu comunistii!' si "Fara comunisti!'. Radicalizarea multimii ii sperie pe organizatorii diversiunii. Liderii reformisti, in frunte cu Vaclav Havel, se adapteaza rapid noii situatii si preiau mesajele. Jucindu-se cu focul, URSS a pierdut partida si in numai citiva ani va pierde definitiv Cehoslovacia din sfera ei de influenta.
Ceea ce caracterizeaza scenariul sovietic de renuntare la regimurile comuniste pentru a le inlocui cu regimuri reformiste - adica o tentativa de trecere de la comunism la socialism - este lovitura de stat. Reamintim, pentru a nu scapa din vedere nici o clipa axa analizei, ca lovitura de stat este o rasturnare a unui regim din interiorul acestuia, din interiorul structurii aflate la Putere. Unii analisti s-au intrebat de ce a avut nevoie Moscova de intregul circ al revoltei Populare, cind putea sa-i schimbe pe vechii conducatori cu cei reformisti prin lovituri de palat, numai prin votul din Biroul Politic. Liderii reformisti aveau nevoie de legitimitate pentru a fi credibili, rebuiau sa para simboluri ale vointei populare, nu o alta expresie, '^1 luminata, a influentei sovietice. Pe de alta parte, criza siste-^ului era reala, experientele nu mai erau permise, iar alternativa era orientarea tarii respective catre Vest. ',,.
De prin anul 1994 in presa occidentala a inceput momentul dezvaluirilor. De ambele parti ale Oceanului ziare, reviste si posturi de televiziune au facut publice o serie de amanunte secrete ale liberalizarii Estului, in Romania, ziaristul Vladimir Alexe le-a urmarit cu tenacitate. La 19 noiembrie 1999 el va publica un articol sinteza pe baza unor extrase din presa straina. Cititorul roman putea afla astfel ca fostul lider est-german Honecker a declarat ziarului Berliner Wochenpost: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de mare anvergura ai carei instigatori continua sa ramina in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decit plevusca'147. Vaclav Havel a declarat postului de televiziune BBC II: "Revolutia de catifea de la Praga a fost declansata de KGB'. Reconstituirea modului cum a operat KGB-ul in Cehoslovacia ne intereseaza si pe noi: "Generalul sovietic Viktor Grusko, adjunctul lui Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinat la Praga al KGB-ului) au condus impreuna cu colegul lor cehul Alois Lorenc (seful StB, Securitatea cehoslovaca) intreaga desfasurare ^Revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga'148. Doua publicatii ale Departamentului de Stat al SUA - "Facts on File' si "Background Notes' - au dezvaluit inca din 1994 ca premierul reformist ungar Gyula Horn "facuse parte din AVO, securitatea maghiara, si participase din plin la reprimarea in singe a revoltei anticomuniste de la Budapesta, din 1956'149. Bomboana pe coliva, dupa cum spune o expresie romaneasca, a fost insa dezvaluirea apartenentei lui Lech Walesa la reteaua de informatori ai politiei politice poloneze (SB)150-Toate aceste amanunte palesc in fata actiunii, a comportamentului personalitatilor reformatoare din momentul decisiv al caderii comunismului. Probabil ca niste oameni perfect "curati', niste opozanti autentici nu ar fi avut vreo sansa sa rastoarne regimurile dictatoriale . ca numai din interior, prin substratul viabil al loviturii de stat, se putea ajunge la o revolutie. Un om "curat' ar fi condus mesajul sau tntr-o directie foarte precisa si categorica: "Jos comunismul!', dar si ^Judecati comunismul!', ceea ce ar fi insemnat cautarea, gasirea si pedepsirea vinovatilor pentru deceniile de dictatura comunista. Or, vinovatii pentru existenta sistemului comunist erau la Moscova, apoi la Washington si la Londra, sub monumente de marmura. Mai ramasesera epigonii lor locali. Sa fi fost nebuni de legat, ca presedintele cehoslovac Svoboda, liderii comunisti nu s-ar fi dat la o parte pentru a fi judecati, in numarul din 22 noiembrie 1989 al publicatiei sovietice "Literaturnaia Gazeta' se facea aprecierea ca, cel putin in privinta evenimentelor din RDG si Cehoslovacia, "oamenii au iesit in strada nu numai ca urmare a actiunilor subversive, ci, in primul rind, ca urmare a acumularii unor dificultati si nemultumiri interne'151.
Ultima tentativa de impacare cu americanii
in strainatate situatia Romaniei si a lui Ceausescu prezenta un aspect paradoxal, in presa vest-europeana comunistii si Ceausescu erau atacati violent, Securitatea si Armata erau etichetate drept credincioase pina la moarte lui Ceausescu, romanii acuzati de nationalism si de lasitate. Excela presa franceza, in special cea socialista. Sablonul Ceausescu-Dracula a circulat pe la mai toate marile publicatii occidentale. Campania anti-Ceausescu din presa franceza are doua direcfii principale, este de durata si constanta. Sursa initiala o constituie modificarea pozitiei oficiale franceze, in primul rind a Presedintiei, atit sub Valery Giscard d'Estaing cit si sub Frantois Mitterrand, fata de Nicolae Ceausescu personal. Apoi a fost nevoia de a-i proteja si apara pe disidentii si opozantii din Romania, debil nucleu al rezistentei, de furia partidului si a Securitatii. A doua directie a atacurilor provenea din batalia pe care o ducea Franta pentru a gestiona procesul de negociere a liberalizarii, aflat in pericolul de a fi restrins la o intelegere sovieto-americana. Ideea "Casei comune - Europa' nu putea admite insule dictatoriale si anacronice, aceasta fiind una din bazele intelegerii franco-sovietice Interesul insistent si zomotos pentru orice decizie stupida a conducerii sau pentru orice zvon mai mult sau mai putin fondat venit de la Bucuresti pe caile disidentei si ale opozantilor tinea subiectul "Romania ceausista' sub presiune. Franta, considerata neoficial o protectoare si un fel de responsabila pentru Romania, va potenta prin dinamica interesului ei oficial si neoficial aceasta imagine. Presedintele Frantois Mitterrand va merge chiar mai departe, amestecindu-se in relatiile romano-maghiare si punctind, prin revenirea la vechiul obicei al negocierii problemelor Romaniei direct cu URSS (Rusia), pozitia sa de Mare Putere angajata in procesul de modificare a hartii politice a Europei de Est si de inghetare a hartii geografice. Prin nota Nr. 00288/12.12.1989, Departamentul Securitatii Statului il informa pe Ceausescu ca presedintele Frantei facuse o declaratie publica extrem de grava la incheierea reuniunii CEE de la Strasbourg. " Problema unor provincii cum ar fi Silezia, Moravia, Prusia Orientala etc. trebuie saira.mina intangibila. in schimb, nu trebuie sa se omita problema divergentelor intre Ungaria si Romania in problema Transilvaniei sau problema Basarabiei Franta si URSS, trebuie sa-si reia rolul de asigurare a echilibrului in Europa, asa cum au facut-o de secole.'152 Mai clar de atit, mai evident asupra jocului facut de Franta "de secole' impotriva Romaniei nu exista. Nici o alta tara, nici macar URSS, din initiativa ei, nu a pus in discutie apartenenta de drept a Transilvaniei la Romania. si asta, in 1989!
in timpul acesta presa americana tacea sau continua sa publice mari articole platite de serviciul de propaganda al lui Nicolae Ceausescu. in octombrie 1989, New York Times Magazin se pregatea sa publice un amplu articol despre politica independenta a Romaniei si despre calitatile de lider mondial ale lui Ceausescu, afisind un portret al acestuia pe coperta, in presa americana asa ceva nu se admite .n cazul unui dusman al SUA. Un ziarist cu renume, David Binder, ,g ta NWT, avea puterea sa plaseze mereu astfel de articole si .pagini- in urma unor proteste, ziarul american a publicat articolul fara sa mai acopere coperta cu chipul zimbitor al "geniului Carpa-tilor'. Cunoscutul opozant Minai Botez va descrie in 1989 o discutie semnificativa cu ziaristul american: "Am avut ocazia sa stau de vorba, la resedinta unui diplomat american, cu David Binder, considerat drept unul dintre ziaristii occidentali cei mai competenti in probleme ale Europei de Est, care se afla intr-o calatorie la Bucuresti. A facut afirmatii dure, exprimindu-se astfel: «Cine sunteti voi? Cine sunt disidentii din Romania, ma rog? Ce inseamna, pentru voi, societatea civila romaneasca? in Balcani nu exista asa ceva. Noi preferam dialogul cu cei care reprezinta realitatea, precum domnul Ceausescu. El, macar, e la putere»'153.
Autorul a incercat sa inteleaga acest fenomen, de aceea a apelat la un martor unic, la o personalitate romaneasca de talie internationala, unul dintre putinii romani care reusisera sa devina celebri prin intermediul presei americane - graficianul Eugen Mihaescu. La 9 iulie 2003, Eugen Mihaescu, ambasadorul Romaniei la UNESCO, mi-a declarat urmatoarele:
"Eugen Mihaescu: Pina la sfirsitul lui noiembrie am avut sentimentul ca americanii il tineau in brate pe Ceausescu. Am fost pe la marile cotidiane pentru a-i convinge pe redactori ca Ceausescu este un impostor. Ma respingeau, refuzau sa creada. Pentru ei Ceausescu era unul dintre invingatori, unul dintre cei care luptasera impotriva Moscovei si invinsesera acum, cind se liberaliza Estul. Incredibil! Am dus in redactii articolele anticeausiste din presa europeana. «Propaganda» - imi raspundeau. Le-am spus: «Demodeaza sate, demoleaza biserici, nenoroceste copii» Nimic. «Ceau-sescu e aliatul Americii, ne-a ajutat mult».
AMS: in noiembrie 1989?
EM: Sfirsitul lui '88 si inceputul lui '89. imi venea sa innebunesc. Mai patisem chestia asta in toamna lui 1988 la Londra, Am cerut o audienta presedintelui Comisiei de politica externa a Camerei Comunelor, nu mai tin minte cum il chema Ma primeste si ii spun cine e Ceausescu. Englezul se uita la mine si imi raspunde: «Cunosc semnatura dumitale din New York Times. Desenezi foarte frumos, dar ai vreun mandat?», ii raspund: «Am mandatul a 21 de milioane de romani cu calusul in gura». «Romanii!» - se mira el si incepe sa-mi spuna bancul cu Sfintul Petru care 1-a intrebat pe Dumne/eu de ce a dat atitea bogatii in zona Carpatilor, iar Dumnezeu ii raspunde: «Stai linistit ca i-am pus pe romani peste ele», in sfirsit, prin vara lui '89, aflu ca Bush se duce la Budapesta Vedeti dumneavoastra data exacta, cind a fost Bush in Ungaria
AMS: Cred ca in iulie (data corecta 11-12 Mie 1989, n.a.)
EM: Aflu ca Bush se duce in vizita in Ungaria si mai aflu ca va face o escala secreta la Otopeni sa se vada cu Ceausescu.
AMS: Cit de secreta era, daca stia presa americana?
EM: Pai nu de la presa am aflat. Este o intimplare care m-a convins ca Ceausescu juca foarte sus pe cartea americana. Domnule, nenorocitul asta penetrase unde nu te astepti. Mihai Botez era intim al familiei Shultz. George Shultz, secretarul de stat al lui Reagan.
AMS: Faceau parte din aceeasi loja?
EM: Nu stiu daca era o loja propriu-zisa. Shultz facea parte din «Clubul Bilderberger», dupa numele unui hotel unde s-au intilnit prima oara cei mai puternici oameni din lume, intr-o localitate din Olanda (Oosterbeek, n.a.) Acum se intilnesc, nimeni nu stie unde. Este, daca vrei, un fel de guvern mondial, asta de care se vorbeste, nimeni nu stie adevarul. si Shultz ii spune lui Botez ca Bush face escala secreta la Otopeni. Botez ma suna si ma anunta alarmat ce a aflat. Alerg la New York Times si il intreb pe Ray Cave, redactorul sef, daca are editorial despre vizita lui Bush in Ungaria. Avea. D intreb daca stie de escala secreta de la Bucuresti. Nu stia. il implor sa faca ceva si Ray Cave hotaraste sa-1 atace pentru prima oara pe Nicolae Ceausescu. Asa apare, in preziua vizitei lui Bush la Budapesta, stirea ca este prevazuta si o intilnire cu Nicolae Ceausescu, «acest Noriega al comunismului».
AMS: Noriega era inamicul numarul unu al administratiei americane.
EM: Domnule, proiectul a fost real. Iata de ce. in aceeasi zi, Shultz il suna pe Botez si ii reproseaza ca mi-a dezvaluit secretul acelei vizite. Fusese sunat de la Casa Alba si certat pentru anuntul din New York Times. Aranjamentul fusese real'.154
Sa incercam sa lamurim lucrurile. Nu exista nici o informatie accesibila care sa ateste intentia lui George Bush de a se intilni cu Nicolae Ceausescu in secret la Otopeni. Exista in schimb certitudinea ca presedintele american nu se putea intilni in secret cu Ceausescu pentru ca traseul aeronavei prezidentiale americane este cunoscut de toti cei care gestioneaza spatiul aerian al Europei, pentru ca se creeaza un culoar aerian special si nimeni nu-si asuma riscul sa faca modificari in traseu fara o notificare prealabila. Prezenta aeronavei AirForce One pe un aeroport nu poate fi mascata, oricit de adinca ar fi noaptea intilnirii. insa originea informatiei, implicind nume de prestigiu - George Shultz, Mihai Botez, Eugen Mihaescu -, nu poate fi o intoxicare banala sau o parere aruncata intimplator. Mihai Botez a aflat despre intentia de contact Bush-Ceau-sescu de la George Shultz in casa acestuia, unde se gasea in vizita, si in prezenta sotiei acestuia. L-a sunat pe Eugen Mihaescu de la unul din telefoanele imobilului fostului secretar al Departamentului de Stat. Casa Alba a reactionat in conditii private, dar a reactionat. Daca a existat o tentativa de acest gen, ea nu putea fi lansata decit de la Bucuresti, din initiativa personala a lui Ceausescu, nu se putea transmite decit printr-un canal foarte special - eventual si cel mai plauzibil, sef rabinul Moses Rosen - si nu se putea adresa decit grupului Dreptei republicane, al neoconservatorilor de care am amintit in primul capitol, unde se aflau personalitati, in majoritate de origine evreiasca, care facusera afaceri in trecut cu Ceausescu. 'Afacerea' pare la prima vedere a fi facilitarea emigrarii evreilor din Romania si mai ales din Est prin Romania. Se comenteaza foarte des si cu convingere pe tema vinzarii evreilor de catre Ceau-sescu, fapt care ar fi generat "umbrela americana' cu care a fost protejat doua decenii Ceausescu. Numai ca, in momentul in care privesti cifrele emigrarilor de evrei din Romania si inmultesti numarul lor cu sumele care se estimeaza ca se pretindeau de catre Ceausescu, nu vei obtine o cifra mai mare de 20 de milioane. Un mizilic! Pentru citeva zeci de mii de evrei care mai ramasesera in Romania dupa valul emigrationist de sub Gheorghiu-Dej si pentru o miza de 20 de milioane de dolari nu se creeaza o supercampanie mondiala de proiectie pozitiva a figurii fostului copil de taran din Scornicesti, nu vin doi presedinti americani la Bucuresti, in plina doctrina Brejnev, si nu se face Congresul SUA ca nu vede dictatura comunista din Romania. Intr-o carte foarte subiectiva de memorii, fostul sef rabin Moses Rosen arata care era realitatea numerica a evreilor sub regimul Ceausescu: "Pretentia rabinului Miller ca Romania a oprit emigrarea evreilor era totalmente nefondata. Mii de evrei paraseau Romania in fiecare an. Cifra de 100 000 de evrei pentru Romania nu avea, de asemenea, nici o baza reala. Cu atit mai mult era o minciuna faptul ca 30 000 de evrei cerusera emigrarea si fusesera respinsi. De fapt, la data aceea, in 1975, existau numai 45 000 de evrei in Romania si numai 800 dintre acestia cerusera formularele pentru emigrare'155. Relatia cu evreii a lui Nicolae Ceausescu, mediata abil de rabinul comunist al Romaniei, avea o agenda pe cit de secreta, pe atit de grea: transferul evreilor estici prin aeroporturile din tara, legaturi adinci cu Mossadul si Fortele Armate Israeliene, in primul rind prin cadre militare formate la scolile din Romania, cooperare intre serviciile de informatii si scurgeri "intimplatoare' de la unul la altul, fie despre ce mai pregatesc palestinienii, fie despre ce mai pregatesc sovieticii, amplasarea unor directori de origine evreiasca la conducerea mai tuturor firmelor americane din Romania, plasamente financiare la banci americane, cumpararea de catre Romania a unor terenuri si companii in strainatate, girate de fonduri evreiesti, sprijinul constant acordat Israelului la ONU prin votul separat fata de cel ostil al blocului estic s.a. Cornel Burtica, fost ministru al Comertului Exterior, declara Rodicai Chelaru: Cu deosebita atentie trata Ceausescu problemele comunitatii evreiesti, care cuprindea multi ilegalisti. Rabinului Moses Rosen i-a asigurat conditii speciale pentru a-si desfasura activitatea. Putea sa plece in strainatate sau sa aduca de acolo orice bunuri care nu erau permise oamenilor de rind. De asemenea, pentru a sprijini comunitatea, eu, ca ministru al Comertului Exterior, am convenit cu rabinul sa prestam prin firma TERRA orice fel de servicii de care avea nevoie comunitatea evreiasca: aprovizionare cu alimente si bunuri de prima necesitate, ingrijirea cimitirelor etc. Serviciile erau platite de organizatia JOINT INTERNATIONAL'156. Citatul este interesant pentru ceea ce nu contine si anume faptul ca acea "comunitate' de care vorbeste Burtica mai numara spre sfirsitul deceniului noua aproximativ 9 000 de evrei, adica extrem de putini, multi dintre ei integrati in societate ca romani de origine evreiasca (pe linie materna), iar felul cum se faceau platile, direct intre MCE si Joint International, nu prin intermediul Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, arata ca in America bordul acestei organizatii luase decizia de a-1 sprijini pe Ceausescu. Acesta nici macar nu este un secret, nu s-au ferit nici o clipa, si este suficient sa iei in mina presa din zilele in care Nicolae Ceausescu se afla in Statele Unite sau presa din zilele premergatoare vizitei presedintelui american in Romania ca sa vezi cu cine se in-tilnea intotdeauna seful statului roman inainte sa-1 intilneasca pe seful administratiei americane. A fost vorba de cea mai strinsa legatura vizibila si invizibila cu o tara comunista din Estul Europei.
Nicolae Ceausescu a gresit fata de aceasta relatie nu prin antisemitismul permis accidental unor ziaristi sau scriitori romani, nici prin epurari pe criterii etnice. A gresit exact in substanta relatiei, a gresit in afaceri. Cind a initiat relatia privilegiata cu America si cu evreii, Ceausescu a cerut chiar el dezideologizarea legaturilor, sa se faca abstractie de sistemele politice diferite, de conflictul ideologic dintre ele, iar afacerile sa se desfasoare, cu mici amendamente - de exemplu, procentul 51-49% din societatile mixte -, dupa doctrina si practica pietei libere. Biograful Ion Petcu nu rateaza esenta erorilor lui Ceausescu: "La prima vedere, pierderea sprijinului oamenilor de afaceri americani pentru Romania a fost determinata de «noua politica economica» adoptata la Bucuresti, in 1980, deficitul balantei de plati a Romaniei depasea 3 miliarde s, din care in relatiile cu SUA 410 milioane s. in acelasi timp, datoria externa a tarii a atins la sfirsitul anului 1981 suma uriasa de 11,4 miliarde s. Pentru reechilibrarea balantei de plati, N. Ceausescu a adoptat o politica cum nu se poate mai proasta si neinspirata pentru tara: pe de o parte, a decis o expansiune fortata a exporturilor insotita de o limitare drastica a importurilor, paralel cu reesalonarea datoriei externe; pe de alta parte, a decis platirea cu orice pret a datoriei externe pina la sfirsitul anului 1988. Aceste deci/ii - mai ales reducerea drastica a importurilor - au lovit, intre altele, in exportatorii americani care si-au pierdut treptat interesul pentru relatiile cu Romania'157. Prima riposta a oamenilor de afaceri americani este descrisa de acelasi Cornel Burtica: "Americanii ne-au facut o radiografie economica perfecta - ce fenomene negative se manifestau in economia romaneasca - si au raspindit acest document citorva zeci de banci, iar acestea au inceput sa nu ne mai acorde credite, incepusera si comentariile dure din afara, iar administratia Reagan punea deja tot felul de interdictii in negocierile privind clauza natiunii celei mai favorizate'158. Afirmatiile lui Burtica il confirma pe Eugen Florescu, fostul consilier al lui Ceausescu, prezent la Washington o data cu verdictul: "Ceausescu - falit!'. Cum canalul emigrationist functiona, problema clauzei natiunii celei mai favorizate nu poate fi inteleasa decit ca o presiune cu substrat economic. Situatia nu avea din punctul de vedere american vreo legatura cu comunismul, insa avea legatura din punctul de vedere al lui Ceausescu. Cotitura "noii politici economice' a grabit racirea relatiilor romano-americane.
Revenind acum, dupa ce cunoastem contextul, la incercarea lui Ceausescu de a sensibiliza puternicul nucleu lobbist american in vara anului 1989, trebuie sa observam ca apelul vine la numai cite-va zile dupa intilnirea "cu scintei' de la Bucuresti dintre Ceausescu si Gorbaciov. Reamintesc ca cearta violenta cu liderul sovietic a avut loc in noaptea de 7 spre 8 iulie, iar vizita lui George Bush la Budapesta era planificata in 11-12 iulie. Cererea lui Ceausescu pentru aranjarea unei escale la Otopeni - in subtextul careia se vede o incercare disperata de a se apara de Gorbaciov - a ajuns la grupul jCissinger, Eagleburger, Shultz si probabil ca acestia intentionau, din onestitate, sa faca un demers. Nu au putut trece de Bush. in plus, la acea data America discuta direct cu URS S gestionarea puterii in lume, iar evreii emigrau din Est direct in Israel. Gestul semnificativ al presei americane si care a declansat campania de informatii despre situatia din Romania a fost facut la 2 decembrie 1989 de CNN. Ecranul era despartit in doua: in stinga se transmitea in direct aterizarea avionului lui Mihail Gorbaciov pe aeroportul din La Vaieta, capitala Maltei, in dreapta se transmitea in direct aterizarea avionului care o aducea in America pe Nadia Comaneci, simbolul Romaniei in America, marea gimnasta trecuta clandestin peste granita in Ungaria de o echipa a serviciilor secrete maghiare. Mao spusese deja: "O imagine face cit o mie de cuvinte'.
Primele semnale de peste Prut
in aceasta perioada se produc evenimente importante in Basarabia, provincia romaneasca incorporata Uniunii Sovietice prin Pactul Molotov-Ribbentrop. Hotarirea Echipei Gorbaciov de a modifica structura si componenta pseudoparlamentului Uniunii Sovietice si de alegere a unui nou Congres al Deputatilor Poporului a pus in miscare diferite grupari basarabene. Gruparea nationalista, avind un nucleu intelectual credincios istoriei si limbii romane, va profita de ocazie pentru a incepe a se face cunoscuta public in calitate organizata. La fel ca si alte grupari basarabene, echipa nationalista a fost infiltrata inca de la inceput de agenti sovietici, cu scopul de a controla limitele de actiune ale programului sau politic. Principala fisiune a agentilor era sa identifice acele grupuri sau personalitati credincioase adevarului istoric si dreptatii popoarelor, sa le pro-voace la manifestari nationaliste sau sa le organizeze chiar ei. Misarea nationalista trebuia sa devina in ochii populatiei Basarabiei un pericol, o forma de extremism, o tentativa de trecere a provinciei direct sub "ocupatie' romaneasca.
inca din cursul anului 1988 in Basarabia se activeaza grupurile intelectuale si studentesti nationaliste, dedicate revenirii la limba romana si la grafia latina, in martie 1989, scriitoarea Leonida Lari scoate la Riga, in Letonia, revista Glasul in limba romana. Pe teritoriul provinciei romanesti incorporate de URSS prin intelegerea cu Germania nazista apar primele formatiuni, mai intii culturale, de promovare a adevarului istoric si a valorilor limbii si literaturii romane, carora populatia romaneasca le apartinea de drept: "Clubul Mateevici, Miscarea Democratica Moldoveneasca, Liga Democratica a Studentilor, Societatea Istoricilor - care la 20 mai 1989 s-au contopit in una singura: Frontul Popular Moldovenesc'159. Programul politic era foarte simplu si direct, imbinind problematica identitara cu cea politica: l. Suveranitatea republicii. 2. Limba romana ca limba oficiala de stat. 3. Trecerea la grafia latina, vesmint firesc al oricarui idiom latin; Tricolorul ca drapel de stat. Frontul Popular organizeaza o serie lunga de manifestatii si adunari de protest in care se lanseaza de catre patrioti autentici si principalele mesaje nationaliste, axate pe cele trei idei fundamentale: istoria, cultura si limba romana. Aplicarea unui astfel de program in republica sovietica a Moldovei insemna, fara echivoc, desprinderea de URSS si revenirea la Patria Mama, Romania. Pentru a controla si compromite aceasta tendinta, KGB-ul a activizat retelele sale informative in republica si a pregatit o serie de diversiuni menite sa sperie populatia romaneasca cu perspectiva unei noi interventii militare, pe de o parte, iar pe de alta parte sa sperie minoritatea rusofona cu perspectiva repetarii "invaziei fasciste romanesti' din 1941. La 7 noiembrie, cu ocazia manifestatiei de ziua URSS se organizeaza o defilare militara cu scopul de a-i intimida pe cetateni. Multimea navaleste in piata, si coloanele militare sunt intoarse in cazarmi. Din dorinta de razbunare, militarii deschid focul mai tirziu, apoi, cind multimea se aduna in fata cladirii Ministerului de Interne, militarii "au iesit din cladire inarmati pina in dinti - dovada ca atacul ce a declansat alarmarea multimii fusese premeditat - si au inceput sa lo-veasca in nestire. A fost o rafuiala in cel mai autentic stil KGB-ist'160. KGB-ul a organizat de altfel mai multe greve in intreprinderile basarabene, incitindu-i pe muncitori sa se opuna schimbarii grafiei «i limbii oficiale, lansind si zvonul ca fortele patriotice romanesti din Barsarabia urmaresc alipirea republicii de Romania apoi macelarirea membrilor de partid comunist sovietic, in ciuda aparentei unei pierderi a controlului asupra republicii sovietice a Moldovei, JCGB si GRU au controlat permanent miscarile grupului nationalist, nu numai prin operatiuni de infiltrare, deconspirare, denigrare publica si tradare (cazul grupului Ilie Ilascu), dar si prin mobilizarea structurilor militare si de securitate sovietica din centrele de la Nikolaev, Tiraspol si Odessa. in toamna anului 1989, Armata sovietica planifica manevre militare in Basarabia la sfirsitul carora trupele combatante ramin pe pozitii de asteptare. Totodata, pentru a putea controla deplin situatia, KGB-ul a actionat restrictiv asupra sistemului de alimentare cu utilitati a republicii, sistem energetic amplasat de Stalin strategic, dincolo de Nistru.
Agitatia publica a Frontului Popular a fost resimtita in toata intensitatea ei in vechea capitala a Moldovei intregite, la Iasi. Grupul cel mai sensibil la ceea ce se petrecea peste Prut a fost cel intelectual, de altfel niciodata rupt spiritual de fratii aflati sub ocupatie sovietica. Din februarie 1989 incep sa apara apelurile si contactele unor personalitati basarabene zEuropalibera. Mesajele scrise sau convorbirile telefonice de la Chisinau, desi afectate tehnic de starea precara a comunicatiilor, aveau insa un continut clar, neobisnuit de transparent. La 19 septembrie 1989, Gorbaciov va lua cu-vintul la plenara CC al PCUS, anuntind proiectul cresterii autonomiei republicilor din componenta URSS, dar va atrage atentia ca "toate manifestarile de nationalism si de sovinism, orice tentativa de a atita Dusmania fata de un popor nu este de admis'161. Tradus in limbile natiunilor ocupate de URSS la sfirsitul razboiului mondial asta insemna strivirea oricarei tentative de desprindere. La 2 noiembrie 989, pe fondul reactiei tot mai violente a opozantilor lui Gorbaciov, care, intre altele, ii reprosau scaparea din mina a problemei nationalitatilor, ambasadorul Romaniei la Moscova transmitea la Bucuresti explicatiile primite de la V.A. Medvedev, membru al Biroului Politic, secretar al CC al PCUS: "Dificultatile existente pe plan economic si al raporturilor dintre natiuni nu au fost determinate de restructurare. Ele au existat si s-au acumulat de-a lungul anilor'162.
De la inceputul lunii septembrie atit Securitatea, cit si Armata Romaniei se vad confruntate cu o situatie oarecum neasteptata si anume o avalansa de contacte neoficiale sau conspirative din partea unor cetateni din Basarabia, majoritatea propunind colaborarea informativa sau trecerea la actiuni comune in vederea dezlipirii B >tsa-rabiei de URSS. Unele propuneri, fiind prea extravagante, au fost declinate, altele au fost luate in legatura operativa si folosite pentru culegerea de informatii asupra miscarilor trupelor sovietice si a elementelor operative ale KGB si Ministerului de Interne sovietice. O serie de legaturi au fost realizate pe linia informatiilor militare, in cursul anilor, dinspre Basarabia venisera semnale ale existentei unor grupuri de patrioti, intre care cel din 1971 avusese un sfirsit dramatic. Este de subliniat ca, spre deosebire de Romania, unde lupta de rezistenta armata din munti - cu toate tarele ei - pierise la inceputul anilor '60, lupta in conspirativitate si lupta armata din Basarabia nu au incetat niciodata, numarul grupurilor si organizatiilor secrete romanesti active, capturate sau nu de sovietici, fiind foarte mare163. Ca exemplu mai cunoscut, un grup de initiativa condus de Alexandru Usatiuc Bulgar a transmis Securitatii o scrisoare prin care solicita ca Nicolae Ceausescu sa puna in discutie retrocedarea Basarabiei, in provincie existind in acel moment un climat favorabil unei astfel de actiuni. Securitatea romana ii prezinta cazul sefului statului. Nicolae Ceausescu da dispozitie ca scrisoarea, insotita de un "material' explicativ sa fie remisa lui Iun Andropov. "Eroarea a constat in precaritatea documentarii, chiar si la nivel de rutina, inainte de a se raporta sefului statului pentru a afla daca Usatiuc si grupul sau de patrioti - intre care Valeriu Graur, Gheorghe Ghimpu si Alexandru Saltoianu - actionau cu sinceritate «j din propria lor initiativa. Consecintele au fost dezastruoase pentru romanii din Basarabia. KGB-ul a declansat o teribila ancheta in rindul grupurilor de romani din Basarabia. Cele patru persoane din grupul Usatiuc au fost anchetate, excluse din partid, date afara din serviciu si apoi deportate in Siberia.'164 Pina la evenimentele din decembrie din Romania, Securitatea nu a putut evalua corect cite din aceste oferte erau sincere, venind de la patrioti romani, si cite aveau caracter de intoxicatie sau infiltrare, fenomen care a continuat si dupa 1989, cind soarta vechii provincii romanesti nu era inca hotarita. Cert este ca multe din initiativele din Basarabia s-au dovedit ulterior a fi tentative de preluare a retelelor de informatii romanesti din provincie sau de identificare a pozitiei Romaniei fata de o eventuala desprindere. Din nou s-a dovedit ca URSS reusise sa domine situatia informativa din Basarabia, sa fie mult mai activa si cu baze operative solide, realitate care ne mai costase o data pierderea provinciei in 1940 fara sa tragem un foc. si acest amanunt va conta intr-un fel anume in evenimentele din decembrie 1989.
Tot in septembrie se petrece la Iasi, in culisele vizitei de lucru a lui Nicolae Ceausescu, un fapt care nu poate fi neglijat. Ceausescu vine la Iasi pentru deschiderea anului universitar in conditiile in care Securitatea detinea informatii ca un grup organizat de KGB in Basarabia va patrunde in Romania sub acoperirea de turisti si va actiona pentru organizarea unui protest care sa bruieze mitingul din Piata Unirii. Informatia este confirmata de seful Securitatii judetului Iasi, colonelul Constantin Ciurlau:
"Domnul Ciurlau: in momentul cind era la tribuna, niste grupuri care erau in partea cealalta sa incerce sa zica «Jos Ceausescu!».
Domnul Sandulescu: Adica nu era ceva similar cu ce a fost aici Pe 21 decembrie 1989?
Domnul Ciurlau: Oarecum'165.
Securitatea ia masuri complexe de blocare a oricarei posibilitati de acest gen, dar, totodata, face la Iasi o miscare neobisnuita - in mod inexplicabil, Serviciul "Garzi' care il apara pe Ceausescu slabeste sistemul de protectie si citeva zeci de persoane ajung la el. A fost o actiune deliberata. La inceputul vizitei lui Ceausescu, foarte devreme dimineata, generalul Iulian Vlad se va deplasa cu un autoturism propriu pe traseul delegatiei, autoturism in care il va invita pe seful Securitatii locale, colonelul Ciurlau. Cu aceasta ocazie colonelul Ciurlau ii va da un raport amplu asupra situatiei reale din judet, insistind asupra faptului ca mai mult de jumatate din populatia Iasului isi exprima nemultumirea fata de conditiile de trai, ca exista aproximativ 10-12 000 de petitionari, cetateni care i-au trimis scrisori lui Ceausescu si ca multi dintre ei vor incerca sa i le in-mineze chiar personal. Spre surprinderea lui Ciurlau, Vlad i-a spus atunci: "Lasa citiva sa ajunga la el', lucru care s-a si petrecut. Aceasta intimplare nu putea avea loc fara ca Serviciul "Garzi' sa nu primeasca un ordin. Generalul Iulian Vlad "aranjase', de fapt ordonase ofiterilor din paza imediata a lui Ceausescu sa-i lase. Ciurlau va relata membrilor Comisiei senatoriale acest fapt: "Cite 10 oameni mergeau o data la el si ii dadeau scrisori' si "au fost lasati foarte multi sa-i dea'166. Scopul generalului Vlad era de a trezi atentia lui Ceausescu asupra realitatii, cu speranta ca va lua masuri de imbunatatire a conditiilor de trai.
intelegind - dar foarte tirziu - cursul evenimentelor europene, Nicolae Ceausescu va incerca sa redeschida problema Basarabiei la Congresul al XlV-lea al partidului, fara nici un efect macar asupra patriotilor autentici din provincie. Nu-i ajuta, nu-i mai putea ajuta. Daca era un nationalist autentic, daca simtea sufleteste rana Basarabiei, cum au simtit-o Nicolae Filipescu, Bratienii sau Nicolae lorga, Ceausescu trebuia sa porneasca aceasta batalie de mult, de cind a aflat de negocierile privind reunificarea germana sau de cind a auzit prima scuza sovietica pentru nedreptatile istorice facute Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei. si de data asta am pierdut pe mina noastra, in fata unei perspective de minima cedare - numirea fiului sau la conducerea partidului -, Ceausescu nu renunta la putere, la intreaga Putere, si lanseaza la plenara CC a PCR din 2?-28 iunie 1989 procesul mecanic si inutil al realegerii sale in functia de secretar general al partidului, inconjurat de oameni fara coloana vertebrala, nepatrioti, el blocheaza orice speranta a oamenilor de rind si ii pune si mai mult in garda pe sefii Armatei si Securitatii care asteptau o schimbare de coniventa. Nici macar aceasta nu se produce.
Oficial, Romania anului 1989 era cuprinsa de valul propunerilor venite de la oamenii muncii pentru realegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea partidului si a tarii. La televiziune se transmiteau interminabile telejurnale cu secvente de la adunarile organizatiilor de partid din tara, cu declaratii de adeziune si sprijin din partea reprezentantilor diferitelor categorii sociale. Duminica de duminica, seara era prezentat un spectacol organizat de fiecare judet in cinstea lui Ceausescu. Toata acea campanie - inclusiv proiectarea in cinematografe a vizitelor de lucru ale sefului statului in locul filmelor artistice - avea drept scop prezentarea in ochii natiunii si ai lumii a unei imagini de solidaritate a poporului roman si a nationalitatilor conlocuitoare cu Nicolae Ceausescu. Daca cei din strainatate nu mai credeau acest lucru, cei din interior nici atit, dar nu faceau nimic. Membrii Comitetului Central avusesera o ultima ocazie sa puna in discutie conducerea lui Nicolae Ceausescu si implicit soarta tarii la 24-25 octombrie 1989, in timpul Plenarei largite a CC a PCR. Titus Popovici va declara intr-un interviu luat de Minai Tatulici in 1994 ca astepta ca Ceausescu sa-si anunte retragerea la aceasta plenara. El a descris stupefactia participantilor in momentul in care seful lor de partid a anuntat tema discutiilor: "Problemele socialismului, ale activitatii ideologice, politico-educative, de dezvoltare a constiintei revolutionare, de formare a omului nou, constructor constient al socialismului si comunismului in Romania'. Era irecuperabil. Dar si ei erau la fel.
In Basarabia se constata o prezenta sporita a unor turisti, functionari de stat sau aventurieri (cazaci si fosti luptatori in Afganistan) care bintuie prin provincie fara un scop aparent. Unii dintre ei isi ofera serviciile, ca luptatori, pentru cauza moldovenilor. Altii par a dori sa se stabileasca acolo, la spartul tirgului. La 14 decembrie, in timpul lucrarilor Congresului deputatilor, Mircea Snegur, presedintele Sovietului Suprem al RS Moldoveneasca, "a aratat ca, la construirea Uzinei Metalurgice din Ribnita, fostul Minister al Siderurgiei a promis ca va aduce, din afara republicii, 139 de specialisti, ca pina la urma sa aduca peste 900, din care multi nu aveau nimic comun cu industria siderurgica'167. Intr-o telegrama trimisa de ambasada romana de la Moscova in data de 12 decembrie 1989, era semnalat un aspect care noua astazi ni se pare cel putin straniu: "In RSS Moldoveneasca se constata un interes crescind fata de soarta populatiei de origine romaneasca din fostele judete din sudul si nordul Basarabiei, aflate in prezent in RSS Ucraineana. Are loc un proces de intensificare a cererilor pentru retrocedarea acestor teritorii RSS Moldovenesti'168. Ciudatenia acestei situatii venea din faptul ca romanii din Basarabia, desi majoritari, erau departe de a se fi constituit intr-o forta politica unionista coerenta si puternica, si cu toate acestea se preocupau de teritorii - e adevarat, romanesti -aflate in posesia Ucrainei. Toata aceasta exagerare nu facea decit sa impinga debila forta nationalista moldoveneasca in conflict cu puternica Ucraina, republica devastata de Istorie si in care principala orientare doctrinara, cea dominanta si profunda, a ucrainenilor era nationalismul lor. La 11 februarie 1989 in Ucraina se formase organizatia "Taras Sevcenko', ca societate dedicata limbii ucrainene, iar in plan politic aparuse Miscarea Populara a Ucrainei pentru Restructurare (prescurtat RUH) care si-a tinut primul sau congres la 8-10 septembrie169. Primele organizatii reformiste ucrainene erau programatic nationaliste si nu aveau de gind sub nici o forma sa accepte ca teritoriile pe care le primise Ucraina de la URSS nu le apartineau. Un conflict intre nationalistii romani si ucraineni convenea de minune Moscovei pentru a proiecta o imagine de extremism, usor de fixat asupra patriotilor romani autentici. Pozitia Moscovei de unica negociatoare si de singura capabila sa gestioneze o criza moldo-ucraineana era cautata in primul rind. Colonelul Constantin Ciurlau arata in fata Comisiei senatoriale pina unde se ajunsese cu diversiunea sovietica: "Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca, incepind cam din septembrie 89, au inceput sa apara la televiziunea moldoveneasca unii turisti din Moldova cu anumite revendicari teritoriale, ca, vor sa ia Moldova pina la Piatra Neamt si respectiv pina jos, cu actiuni impotriva Romaniei, unde nu e perestroika si glasnost, terminologia de atunci, si in acest timp s-a intensificat foarte mult numarul turistilor. Probabil ca la ei a existat o anumita libertate de miscare, putind sa intre mai usor la noi'170. Evenimentele petrecute dupa 1989 au demonstrat ca exact acest aspect a dominat diferitele forme de diversiune organizate de Moscova in spatiul fostelor provincii romanesti din Est.
Opozitie la Iasi
Iasul parea cumva pregatit pentru o actiune anticeausista si chiar anticomunista. In februarie 1983 actionase in oras un mic grup de studenti - intre care si Sorin Ovidiu Vintu - care fabricau manifeste batute la masina de scris si le imprastiau in oras. Unul dintre manifeste, intitulat "Curaj moldoveni!', indemna explicit la revolta impotriva lui Ceausescu. Descoperiti la inceputul lunii martie prin identificarea particularitatilor grafice ale masinii de scris folosite, studentii sunt anchetati si avertizati. La 28 martie 1983 "Consiliul de Stat adopta Decretul privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor si al masinilor de scris, prin care se introduce controlul politienesc asupra folosirii acestor aparate'171.
in februarie 1987 se produsese o neasteptata manifestatie a studentilor ieseni provocata de conditiile de trai din caminele studentesti, in iarna 1986-1987 in Romania se inregistrasera temperaturi de -20 grade Celsius, cu o minima in Moldova de -26 grade Celsius.
Arh. SR, Stenograma nr. 179/29 mai 1994, A udierea colonelului CiurJau Gh. Constantin, p. 6.
Cristina Paiusan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din Romania. O cronologie politica (1945-1989), Ed. Tritonic, Bucuresti, 2002, P- 283.
La 16 noiembrie 2003, cunoscutul om de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, la acea data ziarist la Opinia studenteasca, a declarat autorului:
"Sorin Ovidiu Vintu: A inceput la Caminele studentesti din Copou. Citeva sute de studenti au inceput sa coboare pe Bulevardul Lapusneanu spre centru. La circa 30 de minute dupa asta au inceput sa se miste si cei din cartierul Tudor Vladimirescu. Erau politeh-nistii. S-au adunat cam 10 000 de oameni in Piata Palatului Culturii si au pornit spre Primarie.
AMS: Dumneavoastra unde va aflati?
SOV: Eram in oras. Am fost informat de citiva prieteni despre inceputul miscarii si imediat am parasit Iasul, ducindu-ma la Roman. Acesta este adevarul, nu am nevoie de legitimatie de erou. Altii si-au facut si si-o pun pe frunte, umbla asa printre noi cu capul gol. Eu facusem actiunea aceea cu manifestele in urma cu citiva ani si ma ridicau imediat, vinovat sau nevinovat. Dar am aflat ce va spun de la participanti de incredere. Ce era semnificativ: cind s-au pus in miscare spre Primarie, pe strada, pe trotuare, erau zeci de mii de ieseni care n-au avut curajul sa intre in coloana, dar strigau de pe margine: «Bravo! Mergeti!» La Primarie au ajuns peste 20 000 de oameni, studenti si oameni care au ramas pe margine, privitori.
AMS: Cifrele mi se par cam mari!
SOV: Cifrele se afla in documentele Securitatii Iasi, care documente sunt acum la Armata de la Iasi. Cifra de 20 000 de participanti este oficiala, este luata din documentele Securitatii.
AMS: Mai departe
SOV: in fata Primariei nu s-a intimplat absolut nimic. A venit multimea acolo si a stat. Era un cordon de Militie. Ei strigau revendicari studentesti, frig, foame, burse, nici o clipa nu s-a strigat ceva cu Ceausescu. Aveau probleme cu conditiile de cazare, cu mincarea la cantina. Atunci a venit informatia ca primul-secretar ii invita la dialog, sa urce o delegatie de zece studenti. Nici unul nu a vrut sa vorbeasca, le-a fost frica. Un tip din multime, Dan Capatina, a strigat atunci: «Alegeti dumneavoastra!» si cei de la partid au ales la nimereala zece persoane. Dupa vreo doua ore au iesit de la intilni-rea cu primul-secretar, care le-a promis ca «tovarasul presedinte Ceausescu, aflind de problemele lor, va lua cele mai drastice masuri pentru remedierea situatiei». Multimea s-a imprastiat dezorganizat.
AMS: Aveti o explicatie?
SOV: Nici un lider. De-asta nu s-a facut nici o arestare, desi, am uitat sa va spun ca cei din Tudor Vladimirescu oprisera tramvaiele dimineata. Au oprit tramvaiele, au dat calatorii jos si unii au devastat tramvaiele. Adica, a existat comportament huliganic, cu violenta in miscarea celor veniti din Tudor Vladimirescu, dar nu s-a facut nici o arestare. Iar pe cei din piata cum sa-i aresteze, daca pri-rnul-secretar ii alesese din multime sa discute cu el. Nu aveau lideri, de-asta s-a dezorganizat atit de repede'.172
Securitatea judetului Iasi a trecut atunci printr-un moment dificil, care se va repeta identic la Brasov, in noiembrie. Ea a informat din timp asupra pregatirii manifestatiei, aratind si cauzele - conditiile insuportabile din camine -, dar Comitetul Judetean de Partid nu a luat nici o masura, in acea zi de 16 februarie 1987 - arata colonelul Ciurlau -, studentii scandau: "Lumina sa invatam', "Apa sa ne spalam'. "S-au oprit in Piata Unirii, au cintat imnul tarii, care era atunci, si pe la 12.30 au ajuns la camine si s-au culcat, intre timp se daduse drumul la lumina, la caldura.' A urmat insa imediat greva de la uzinele "Nicolina'. La 16 februarie 1987 se declanseaza la Uzinele "Nicolina' o greva spontana care il are drept protagonist pe Titi lacob, rectificator, credincios al Bisericii Crestine dupa Evanghelie. "In fata primului-secretar si a altor activisti de partid, a cerut drepturi pentru muncitori: duminica libera, salarii omenesti, caldura si lumina, alimente in magazine'173. si in acest caz, Securitatea 1-a informat pe primul-secretar asupra faptului ca plata intir-ziata si diminuata a salariilor va duce la o incetare a lucrului in ziua de 16 februarie, simultan cu miscarea studenteasca. La fel se va intimpla si la Brasov - puterea locala va ignora informatia, incer-cind apoi sa o ascunda de Bucuresti. Colonelul Ciurlau ii raporteaza generalului Vlad, care il pune in garda pe primul-secretar. Acesta reactioneaza violent, anuntind destituirea lui Ciurlau si telefonind unor lideri ai partidului, membri in CPEx, pentru a protesta fata de "abuzurile' Securitatii, in momentul izbucnirii grevei de la Nicolina, primul-secretar ordona Militiei sa intervina in intreprindere, sa imprastie grupul de grevisti si sa-i aresteze pe capi. Inspectorul Ml si seful Securitatii refuza, in aceste conditii, primul-secretar abordeaza direct Sectia militara a CC, cerind destituirea conducerii Securitatii Iasi si arestarea colonelului Ciurlau. Generalul Vlad il va trimite de urgenta la Iasi pe colonelul Ratiu, seful Directiei I, pentru a aplana lucrurile. Cu aceasta ocazie, colonelul Gheorghe Ratiu va arata "pericolul lipsei de prevedere si de masuri, in conditiile intensificarii actiunilor ostile Romaniei, inclusiv de peste Prut'. Conducerea politica a Iasului va anunta la Bucuresti ca greva de la Nicolina a fost generata de membrii unei secte - trimitere la credinta lui Titi lacob - si ca a fost o provocare straina dezamorsata de activul de partid din intreprindere, explicatie care a multumit conducerea centrala.
La Iasi isi continua activitatea opozitionista Dan Petrescu, acesta acordind un interviu ziarului Liberation in ianuarie 1988 care se intitula "Nu Ceausescu este singurul vinovat' si se incheia cu fraza: "Este mai usor sa-1 omorim pe Ceausescu decit sa schimbam sistemul'174, in octombrie 1989, Dan Petrescu da un interviu telefonic postului de radio Europa libera in care anunta ca intra in greva foamei si se pronunta cu temeritate si cu argumente impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul din noiembrie. Retinut pentru citeva ore, el este eliberat si supus domiciliului fortat. Ca urmare a transmiterii interviurilor lui Dan Petrescu si Luca Pitu, o lista de protest se completeaza cu 11 semnaturi, inclusiv a Doinei Cornea. Directia I a Securitatii considera miscarea ca nesemnificativa.
Evenimentele din decembrie 1989 de la Iasi trebuie incadrate si intelese intr-un context specific marelui oras moldovean, in primul rind, lasind la o parte orice tentatie spre patriotismul local a eroilor acelei tentative de revolta, lasiul a fost, era si continua sa fie un centru cultural si traditional foarte puternic. Din punct de vedere al intensitatii vietii culturale, Iasul este cel mai important centru al tarii, prin mediul spiritual laic si religios de inalta calitate si consistenta, prin permanenta aplecare asupra traditiei culturale si istorice a provinciei, prin unul din cele mai solide centre istoriografice si arheologice, prin faima si valoarea Universitatii, prin personalitatile ramase in oras si atasate orasului, Moldovei si problemei romanilor de peste Prut. Sa nu uitam ca Iasul a fost centrul miscarii nationaliste romane! Primul supus influentei si agresiunii tariste si bolsevice, Iasul a rezistat si prin dimensionarea, uneori pina la exces, a reactiei sale nationaliste. In Iasi aparea o presa literara foarte ofensiva care dadea mereu bataie de cap cenzurii. Toate aceste elemente de imagologie urbana si regionala sunt amintite pentru a sublinia ca orice miscare de protest sau de revolta la Iasi, indiferent ce cauza sociala sau economica ar fi avut, a fost intotdeauna preponderent politica, iar caracterul preponderent politic a fost dat mereu de substratul national, al intelegerii profunde si lucide a intereselor nationale. Chiar si Dan Petrescu, un anticomunist notoriu, dar rezervat in ce priveste nationalismul, se manifesta cu scopul de a trezi constiinta nationala a romanilor in contrast cu delirul propagandistic al dictaturii ceausiste. Altfel spus, la Iasi, spre deosebire de alte centre protestatare notorii ale tarii - Brasov, Petrosani, Bucuresti -, unde de la nemultumiri sociale se ajungea conjunctural la continut politic, sursele economice sau sociale ale protestului iesean au avut intotdeauna o directie ideologica precisa spre interesul national, fiind privite ca anomalii, abuzuri sau erori economice si sociale ale Puterii care slabeau, destructurau sau distrugeau elemente definitorii ale natiunii. De aceea, erorile si abuzurile lui Ceausescu erau privite la Iasi ca antinationale, nu neaparat ca expresie a tipologiei unei dictaturi personale.
Dupa 1986, protestul unor grupuri intelectuale a fost direct anticomunist, influentat la fel de direct de evolutia liberalizarii Estului §i de ideea folosirii acelui moment pentru o rasturnare de sistem, nu Pentru o perestroika. Subliniez aici ca fenomenul graffito de la Iasi -inscriptionare pe ziduri a unor mesaje - a avut mult inaintea altor orase un continut explicit anticomunist, cea mai frecventa inscriptile fiind "Jos comunismul!'. Nuantele acestea erau transmise de intelectualitate, de preotii ortodocsi si catolici in permanenta catre muncitori printr-o multitudine de mesaje. Iasul avea si o traditie muncitoreasca aparte, imbogatita de conflictul dintre propaganda si actiunea bolsevica si miscarea nationalista muncitoreasca din oras intre 1917 si 1920175, de permanentele instigari sovietice ale muncitorimii iesene pina in 1944, precum si de interesul privilegiat acordat de regimul comunist industriei iesene, considerate ca facind parte din "avangarda miscarii muncitoresti' din Romania, in oras se aflau doua unitati industriale importante: Uzinele "Nicolina' si Combinatul de Utilaj Greu (CUG), un mamut energofag care in ultimii 5 ani, inainte de 1989, supravietuia numai din comenzi pentru URSS, niciodata livrate la timp. in iarna anului 1985 autorul acestor rin-duri a vazut la fata locului cuptoarele de la CUG Iasi cu topitura racita si cu zapada asezata in ele ca urmare a faptului ca ningea prin plafoanele halelor, in aceasta conjunctura, pentru ca o revolta la Iasi sa aiba succes ea trebuia sa indeplineasca anumite conditii care presupuneau constituirea unui nucleu al intelectualitatii iesene, preluarea initiativei si conducerea actiunii - pentru a proiecta si mentine caracterul politic al revoltei -, si realizarea unei legaturi organizatorice intre acest grup si muncitorime, astfel incit forta protestului social si economic sa fie canalizata direct spre finalitatea sa politica. Un astfel de grup a aparut la Iasi in decembrie 1989.
Initiatorul lui a fost Stefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetari Stiintifice si Inginerie Tehnologica pentru Utilaj Metalurgic si Prese (CCSITUMP) cu sediul in incinta CUG Iasi. Acesta 1-a contactat in luna august pe Cassian Maria Spiridon, inginer la aceeasi institutie si scriitor, intr-un program de televiziune dedicat revolutiei din decembrie 1989, Stefan Prutianu va declara: "Era o oarecare inconstienta, adesea si o nebunie, nu o simpla dorinta de aventura. Ideea era de a provoca o comunicare, de a crea o retea de persoane prin care o soapta din gura in gura sa ne lege intr-o conspiratie. Frontul Popular Roman, le spuneam ca este o organizatie secreta, puternica. Ea inca nu exista, el se initia, era la inceput'176. Cassian Maria Spiridon explica felul in care s-a format nucleul ^uscarii revolutionare de la Iasi: "Ideea cu miscarea din 14 decembrie a pornit de la Frontul Popular din Republica Moldova. Noi ne uitam la televizor, vedeam ca Frontul Popular de dincolo de Prut este o forta politica suficient de puternica pentru a impune limba romana, alfabetul latin - in conditiile in care regimul sovietic impusese alfabetul chirilic, limba rusa ca limba de stat - si atunci, mai in gluma, mai in serios, impreuna cu citiva colegi de la Institutul unde lucram atunci - Institutul de Cercetari pentru Utilaj Metalurgic si Prese, care era pe linga CUG - am hotarit sa facem si noi un Front Popular. Pas cu pas, ideea a prins contur si s-a transformat in realitate'177. Postul de televiziune Chisinau transmitea toate mesajele gorbacioviste, buletinele de stiri de la Moscova, precum si desfasurarea evenimentelor din republica in sensul transformarilor dictate de scenariul Echipei Gorbaciov. intre 7 si 10 noiembrie la Chisinau se desfasurase o actiune violenta prin care nucleul nationalist autentic incercase sa dea un caracter antisovietic miscarii. La 16 noiembrie, seful comunistilor din RSS Moldoveneasca este inlocuit de Petru Lucinschi. Acesta, impreuna cu Mircea Snegur reprezentau virful echipei gorbacioviste. Revista Literatura si Arta, publicatie care conta drept oficios al Frontului Popular din Moldova, "va declansa un desantat cult al personalitatii domnilor Petru Lucinschi si Mircea Snegur'178. in plus, asa cum am enuntat deja, din februarie 1989 iesenii ascultau la Europa libera tot felul de mesaje incurajatoare venite de la Chisinau. Nestor Rates si N.C. Munteanu vor aminti zece ani mai tirziu cum au fost contactati de doua personalitati basarabene, loan Druta si Ilia Constantinovski, despre care au aflat mai tirziu ca primul provenea din anturajul lui Gorbaciov, iar al doilea fusese colonel KGB in anii '50179. in primul interviu acordat de Mircea Dinescu dupa revolutie lui Mircea Nedelciu, cunoscutul disident arata ca 1-a cunoscut pe acel colonel KGB: "Eu am cunoscut un batrin scriitor emigrat in URSS, Ilia Constantinovski, care spunea: «In socialism, anii trec foarte usor, zilele trec ingrozitor de greu»'180. Pe fond, asupra conspiratorilor de la Iasi actiona si sentimentul ca, dovedindu-si slabiciunea pe propriul teritoriu de ocupatie (in Basarabia), URSS n-ar fi avut forta sa intervina in Romania in cazul unei miscari care sa schimbe sistemul politic, adica sa inlature comunismul.
Data convenita de initiatori pentru aparitia formala a Frontului Popular Roman este 27 noiembrie 1989, data la care cei doi au hotarit sa-1 constituie si sa-i dea un nume stabil. Primii cu care au luat legatura Prutianu si Cassian Maria Spiridon au fost poetii Aurel Stefanachi si Nicolae Panaite. Acestia erau de mult sub observatia Securitatii care efectuase perchezitii la domiciliile lor. Fiind vazuti de mai multe ori in anturajul altor scriitori tinuti sub observatie la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti si avind in vedere mediul viciat de delatiune de acolo, cei doi ieseni au intrat de la inceput in vizorul Securitatii. Aurel Stefanache, aflat la Bucuresti inca din 8 noiembrie, va anunta cel putin 20 de scriitori ca la Iasi se organizeaza un grup de rezistenta anticomunista, Stefanache facind acest anunt deliberat si constient ca Securitatea va afla foarte repede de ei. Cel putin in zona grupului Stefanache - Panaite - Cassian Spiridon, hotarirea de a actiona trecuse deja peste orice forma de teama. La debut, micul grup gindeste sa lanseze o serie de scrisori la postul de radio Europa libera, insa, observind rezultatul nul al demersurilor lui Dan Petrescu, membrii grupului renunta la aceasta idee si hotarasc sa organizeze o manifestatie anticomunista, anuntata prin manifeste. Totodata, ei decid sa dea un caracter organizat si conspirativ Frontului Popular Roman. Fiecare membru trebuia pentru inceput sa contacteze alti trei colegi sau cunoscuti si acestia, la rin-dul lor, sa anunte fiecare pe alti trei s.a.m.d. O prima ramura dezvoltata din nucleul central a fost cea a inginerului Ionel Sacaleanu (CCSITUMP). O alta, care se va dovedi foarte activa, va porni de la inginerul Georgel Morariu si va ajunge la fratii Emilian si Dan Stoica, care se aflau in legatura cu Petru Fodor, Vasile Ilascu, Vasile Bebe Sfidineac. Grupul de la CUG Iasi a intrat apoi in legatura - in jurul datei de l decembrie, prin Stefan Prutianu - cu Titi lacob de ]a Uzinele "Nicolina', care, la rindul sau, il contacteaza pe inginerul Petrica Duse, de la aceeasi intreprindere. O alta ramura a Frontului 1-a avut ca initiator pe inginerul Vasile Vicol. Securitatea a aflat de aceasta initiativa inca de la constituirea grupului de la CUG, avind in vedere ca toti cei patru membri fondatori ai Frontului popular de la Iasi se aflau sub urmarire informativa, iar Titi lacob, ca fost luptator anticeausist notoriu, era sub urmarire permanenta. Conform unui fost ofiter al Directiei I a Securitatii "la inceput, urmarirea persoanelor de la Iasi a vizat stabilirea caracterului organizat al activitatii lor (pentru a putea fi incadrate la «complot», n.a.) si a avut initial un aspect strict local, judetean. La un moment dat insa, unii membri ai grupului, incercind sa-si extinda reteaua organizatorica, au dat peste indivizi care erau la rindul lor urmariti, pe contraspionaj, pentru legaturi cu sovieticii. Din clipa aceea s-a intrat intr-o misiune combinata si a intrat pe fir Bucurestiul. Treaba a luat amploare, si mijloacele puse in miscare pentru cunoasterea actiunii s-au diversificat. Baietii de la CUG cazusera (fara sa vrea, n.a.) pe o operatiune in curs a sovieticilor'. Operatiunea sovietica viza mai de mult mediul muncitoresc, in care reusise o serie de penetrari. Cele mai multe fusesera realizate cu acoperirea misiunii - adica nu li se spusese ca este vorba de o operatiune a URSS -, dar au fost si citeva situatii in care, suspectat asupra provenientei sale, agentul sovietic a dat de inteles ca aceasta corespunde realitatii, dar numai in contextul liberalizarii din Basarabia, care ar trebui facuta si in Moldova de dincoace de Prut. Apoi, daca purtai o discutie cu un ziarist sovietic intr-un restaurant si acesta iti vorbea de Gorbaciov si de nevoia de a-1 schimba pe Ceausescu nu trebuie sa fi prea versat ca sa-ti dai seama cu cine stai de vorba in realitate. In general, fosti ofiteri de Securitate implicati in operatiunea de la Iasi afirma ca reusisera sa identifice si sa preia sub control cele mai multe retele folosite de sovietici la Iasi. in plus, ascultarea si decriptarea comunicatiilor peste Prut era facuta intens si de Securitate, si de Armata. Imediat ce erau efectuate contacte cu revolutionari ieseni, agentura sovietica transmitea la Centru, care se afla pe teritoriul Basarabiei, evolutia legaturii. Avind si datele furnizate de reteaua de informatori, Securitatea detinea informatii din cel putin doua surse, cit se poate de timpuriu, astfel ca a declansat o operatiune de identificare si monitorizare a grupului revolutionar. La cererea autorului, pentru a-si clarifica imaginea asupra mediului protestatar iesean, ofiterul de Securitate din fostul Inspectorat MI de la Iasi a declarat urmatoarele:
"Ofiter: Dan Petrescu cauta sa dea amploare protestului sau, sa adune cit mai multa lume in jurul lui. Ordinul de la Bucuresti a fost ca sa fie izolat.
AMS: Stiti de la cine a venit ordinul?
O: De la generalul Vlad. El (Dan Petrescu, n. a.) avea treaba cu Occidentul, cu Europa libera, protesta, scria scrisori, dadea interviuri nu facea lucruri care sa insemne actiune.
AMS: Ar fi fost totusi foarte greu, avind in vedere supravegherea permanenta, domiciliul fortat
O: Nu era tipul omului de actiune in strada si nici organizator. Era un disident tipic, daca vreti.
AMS: Eu il consider un opozant. Adica, nu intru acum in detalii, dar eu fac o deosebire intre disidenti si opozanti, am sa va explic mai tirziu. Va rog insa sa-mi spuneti daca in calculele Securitatii intra si ideea ca Dan Petrescu poate fi usor compromis, public, eventual, prin afisarea la o adica a dosarului penal si de aceea nu era considerat un pericol prea mare.
O: Acum, dupa paisprezece ani de la momentul acela, inclin sa cred ca ordinul de izolare a lui Dan Petrescu si a altor intelectuali avea drept scop nerecurgerea la acuzatia de complot. Daca se voia pedepsirea lor, existau mijloace, inclusiv dosarul acela, dar si alte chestiuni care curgeau dupa legile de atunci si dupa ordinele lui Ceausescu.
AMS: Va referiti la acel concept al Securitatii privind caracterul organizat al unei actiuni.
O: Mi-ati aratat un interviu (Stenograma emisiunilor de televiziune TVR l din 1 996 , moderate de VartanArachelian, n. a.) Convorbiri de patruzeci de minute la Europa libera, domiciliu fortat in loc de puscarie, facea liste, primea avertismente si discutii Eu ramin la convingerea ca nu s-a dorit transformarea lor intr-un caz
AMS: Dar cum va explicati ca Vreau sa spun: este greu de crezut ca un ofiter de Securitate de la Iasi sau de la Bucuresti nu ar fi profitat de acest caz pentru a se face remarcat. Cum va explicati ca nu a existat o actiune categorica, in stil politienesc, in acel caz de la Iasi? in ce-1 priveste pe Dan Petrescu, Securitatea avea un motiv relativ facil, pentru ca avea si acoperirea infractiunii penale, despre care eu cred ca a fost inscenata. Eu sunt atacat in presa de domnul Petrescu pentru cartile mele, nu am motive personale sa-i iau apararea (). Ati vazut in acea dezbatere parerea lui Nestor Rates si a lui N.C. Munteanu. Ei credeau ca in Securitate aparuse o bresa sau macar o ezitare din prudenta.
O: Eu cred ca Nicolae Ceausescu nu stia de Dan Petrescu. si nu stia pentru ca nu i se spusese. Cazul Dan Petrescu era insignifiant pentru siguranta tarii'.
Din investigatie nu rezulta ca ar fi existat o legatura intre "grupul' Dan Petrescu si organizatorii Frontului Popular, cu nucleu la Institutul de la CUG Iasi. Logic, initiativa lui Dan Petrescu de a stringe semnaturi impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul al XlV-lea avusese un ecou international, dar nici un efect asupra subiectului, motiv pentru care actiunea Frontului Popular se contureaza ca o continuare independenta, de cu totul alta factura, avind drept scop producerea unei revolte anticomuniste. De altfel, conform marturiei celor din "complotul inginerilor', grupul lui Dan Petrescu era numit al "scrisoristilor'. "imi pare rau ca ma repet, dar (miscarea noastra, n.a.) a fost singura miscare care avea un caracter anticomunist si care isi propunea niste comandamente de schimbare a regimului. Nu ceream salarii mai mari, scutiri de dari sau altceva; nu erau revendicari sindicale, ci revendicari strict Politice: voiam libertate, democratie, schimbarea sistemului social.'181 Cu amendamentul ca si Dan Petrescu, Liviu Cangiopol sau Liviu Antonesei aveau aceeasi platforma politica anticomunista, sunt trei lucruri de fixat in legatura cu situatia de la Iasi. in primul rind, faptul ca Securitatea nu a dorit sa dea amploare cazului Dan Petrescu, fie pentru ca era deja protejat prin intermediul presei straine, fie pentru ca la nivelul conducerii nu se mai dorea, din prudenta, o implicare in represiune, in al doilea rind, si cazul Petrescu se poate inscrie in succesiunea regresiva de masuri luate din ordinul generalului Iulian Vlad pentru o implicare cit mai redusa a Securitatii in represiuni, dupa evenimentele de la Brasov, si de "pasare' inteligenta a masurilor de forta tot in interiorul Ministerului de Interne, dar pe umerii Militiei. De altfel, in timpul emisiunii lui Vartan Arachelian, Liviu Antonesei va face urmatoarea afirmatie: "in cursul lui '89 apareau informatii dinte-acestea neoficiale ca o multime de securisti se internau la Urgenta sau la Socola ca sa se pensioneze. Deci e limpede ca cei mai inteligenti dintre ei se gindeau ca e posibil sa se ajunga la o represiune brutala si voiau sa iasa din joc'182. E posibil ca numarul lor sa nu fie relevant, dar trebuie sa fie vorba de cei care au inteles mesajele de protectie ale generalului Vlad. Cazul Dan Petrescu nu este atit de important pentru ceea ce numim revolutie, dar este semnificativ pentru analiza psihologica asupra ei. A fost opozantul cu cel mai mare acces la cea mai importanta sursa alternativa de informatie pentru cetatenii romani: Europa Libera. Nu se poate sa nu ne punem intrebarea: Cum se face ca toti cetatenii care au participat activ la revolutie invoca mobilizarea lor prin ascultarea postului Europa libera, dar fara sa fi facut ceva in sprijinul lui Dan Petrescu, principalul personaj al opozitiei prezent pe acelasi canal? Este paradoxal sa constati influenta postului Europa libera, insa fara principala sa voce opozitionista. Nu trebuie sa ne lasam antrenati de campania denigratoare lansata impotriva lui Dan Petrescu dupa revolutie si sa judecam personajul cu imaginea de acum, formata atit prin programul constant si tenace de distrugere a valorii protestului sau, cit si printr-o serie de afirmatii aproximative sau hazardate din propriile-i articole publicate in ziarul National-Totusi, se poate constata o realitate simpla: opozitia lui Dan Petrescu nu a fost urmata de populatie. Opinia noastra este ca lipsea ceva intre mesajul curajos, curat anticomunist, categoric al lui Dan Petrescu si revolta populara.
Grupul Frontului Popular Roman era mult mai periculos pentru securitatea statului comunist si pentru regim prin doua aspecte decisive: avea un contact direct cu mediul muncitoresc si era cel mai indicat la folosirea sa de catre agentura sovietica datorita coincidentei de scop final - revolta populara. Pentru a preveni declansarea revoltei, Securitatea Judetului Iasi a primit sprijinul Directiei conduse de generalul Victor Neculicioiu. Acesta era seful UM 0110, adica al asa-numitei unitati anti-KGB. Informatia este importanta pentru ca, prin nivelul de reprezentare si prin misiune, aceasta delegare arata clar ca Securitatea avea informatii despre o implicare importanta a serviciilor secrete sovietice. La 12 iunie 1994, in timpul audierii la Comisia Senatoriala, generalul Neculicioiu a declarat: "in 14 decembrie eu am fost trimis la Iasi cu o echipa care, pe specificul meu, sa vada implicarea rusilor. Adica s-a semnalat ca acolo, cum s-a raportat la conducere precis nu stiu, ce mi s-a spus mie, ca acolo urmeaza sa fie o actiune mai de anvergura si toata treaba a fost ca trebuie sa vad implicarea rusilor in ceea ce insemna ca vor sa faca aia acolo. Sa scoata, dupa cite am inteles, lumea in strada. S-au dat niste manifeste, cind am ajuns eu acolo, de fapt in 15 dimineata, am fost pus in tema mai exact, erau doi sau trei insi retinuti. si declarasera deja ca unul a facut o organizatie de recrutari din astea, nu stiu daca e bine spus in piramida - el recruta pe unul si ala trebuie sa recruteze alti trei - ceva de genul asta; o scamatorie. Manifestul, ce spunea acolo, ca trebuie ca tara noastra sa adere la perestroika. Deci avea o tenta oarecum ruseasca. O fi mina rusilor, n-o fi mina rusilor? si am mers si cu niste ofiteri din cadrul unitatii, pe rusi, pe alte categorii, sa vedem ce fac rusii. E drept ca zona era batuta de rusi; aveau oameni care ii tineau la curent si cadre de informatii de la ambasada'183.
Conform versiunii publice, liderii Frontului Popular Roman de la Iasi au hotarit, incepind cu data de 10 decembrie 1989, sa organi-xeze un miting in Piata Unirii, "unde citiva dintre noi trebuiau sa vorbeasca: Stefan Prutianu despre starea economica, Titi lacob
Despre starea deplorabila a muncitorilor, iar eu (Cassian Maria Spiridon, n.a.) despre dezastrul din cultura'184. Au fost scrise de mina sau stampilate cu guma citeva mii de manifeste (tip fluturasi) care chemau populatia la adunare in Piata Unirii in ziua de 14 decembrie, iar unii cetateni au fost apelati telefonic si informati asupra mitingului de protest. Unele manifeste au fost amplasate in cutiile postale de la parterul unor blocuri de locuinte, altele au fost duse in pachete si lasate la poarta caminelor studentesti. Cassian Maria Spiridon nu crede in versiunea unei scurgeri de informatii din interiorul grupului, dar este convins ca felul primitiv si amator in care au actionat la raspindirea manifestelor si purtarea convorbirilor telefonice au dus la identificarea rapida a autorilor de catre Securitate. Din investigatia autorului izvoraste o cu totul alta concluzie: au fost identificati inca de la primele miscari, din cauza legaturilor cu grupul masiv de informatori de la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, dar Securitatea era interesata de legatura lor peste Prut. Partea de interes a perioadei de urmarire a evolutiei activitatilor liderilor Frontului Popular Roman este ca Securitatea a avut tot timpul in fata imaginea naivitatii si amatorismului acelor ingineri patrioti, a felului stingaci si dezorganizat in care actionau, si nu a aplicat prevederile legii, care spunea ca oamenii trebuie preveniti atunci cind in anturajul lor evolueaza interese ostile statului, in multe alte situatii, ofiterii de Securitate dadusera de inteles unor cetateni aflati sub urmarire ca se gasesc pe un drum periculos. Mai exista apoi obiceiul ca Securitatea sa apeleze la secretarii de partid pentru discutii individuale cu angajatii care aveau "probleme'. Astea erau metodele, acestea erau vremurile. Daca vrem sa intelegem ce se intimpla atunci, trebuie sa ne intoarcem la realitatile sau cazuistica de atunci. Putem sa privim la infinit Istoria dupa criteriile de astazi ale democratiei. Istoria va ingheta. Prin urmare, in cazul de la Iasi Securitatea nu a aplicat principiul prevenirii, asa cum o obligau legea si dispozitiile oficiale, si nu 1-a aplicat pentru ca era interesata de descoperirea pina la capat a legaturilor acelui nucleu conspirativ romanesc cu URSS.
Primul program al revolutiei
Problema manifestelor este cea mai delicata si stirneste si cea mai mare confuzie. Din pacate, revolutionarii de la Iasi nu au facut nici un efort sa clarifice informatiile derutante despre cronologia producerii si lansarii manifestelor, lasind loc doar aproximarilor si ipotezelor. Deoarece informatiile despre evenimentele de la Iasi au aparut in diferite ziare din Bucuresti si Iasi, la diferite date postde-cembriste si cu diferiti autori, reproducerea articolelor intr-un singur volum, cum a facut scriitorul Cassian Maria Spiridon, fara a le insoti, probabil din modestie, de un aparat critic sau de comentarii, ne obliga la descifrarea solitara a problemei manifestelor.
Mai intii trebuie precizat ca au existat doua categorii de documente: o proclamatie si mai multe tipuri de manifeste. Proclamatia se intitula "Chemare catre toti romanii (intr-o alta varianta cetatenii) de buna-credinta'185. Primele 50 de exemplare anuntau in mod gresit adunarea din Piata Unirii in ziua de simbata, 16 decembrie, la ora 18.00. In decembrie, la ora 18.00 este intuneric! Textul avea un caracter anticeausist si propunea copierea modelului redegist al manifestatiilor la aceeasi ora in date diferite: simbata, 16 decembrie, simbata, 23 decembrie si simbata, 30 decembrie. Iata textul primului program al revolutiei romane din decembrie 1989-mai 1990, asa cum a fost el raspindit prin oras:
Chemare catre toti romanii de buna-credinta
A sosit ceasul descatusarii noastre.
Sa punem capat foamei, frigului, fricii si intunericului care ne stapinesc de 25 de ani.
Sa punem capat terorii dezlantuite de dictatura ceausista care a 'os un popor intreg in pragul deznadejdii.
Am ramas ultima tara din Europa in care mai persista cosmarul stslinist amplificat de catre o conducere incompetenta si rauvoitoare.
Sa aratam ca noi cei din urma vom fi cei dintii.
Sta in puterea noastra si numai a noastra sa ne eliberam de cel mai odios jug pe care 1-a avut vreodata tara noastra.
Pentru aceasta chemam toti cetatenii de buna-credinta simbata 16 decembrie ora 18.00, la demonstratia de protest care va avea Ioc in Piata Unirii.
Dorim ca demonstratia sa se desfasoare intr-o tacere deplina,i^j-la ora 19.00 sa pornim cu totii catre Piata Palatului Culturii, unde se va sfirsi demonstratia, urmind sa neintilnim simbata,23 decembrie, la aceeasi ora, in acelasi loc. Ultima demonstratie va avea Ioc Ia 30 decembrie, ora 18.00, cind vom cere inlaturarea de la conducerea statului a lui Ceausescu si a familiei sale.
Facem apel la Armata, Militie si Securitate sa dea dovada de curaj, patriotism si clarviziune politica si sa sprijine actiunea noastra de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.
(Semnat)
FRONTUL DE SALVARE NATIONALA, semnatura inlocuita cu FRONTUL POPULAR ROMAN)
Era un program strict anticeausist, perestroikist.
Pe de alta parte, manifestele Frontului Popular (fluturasi) erau facute cu matrite taiate in guma si aveau urmatorul continut: "Participati la demonstratia din Piata Unirii, 14 decembrie, ora 16.00'. De proclamatie si de manifeste s-au ocupat fratii Stoica si grupul lor. Pentru a evita deruta asupra datelor si autorilor, vom mentiona ca aceste manifeste, in numar de aproximativ 2 000, erau gata in seara zilei de 13 decembrie si au fost raspindite prin oras incepind cu 14 decembrie ora 04.00186. Ramine de neinteles cum au putut gresi data anuntata in proclamatie cu numai o zi inainte de manifestatie, in legatura cu situatia manifestelor, inginerul Stoica a dat citeva explicatii, care insa incurca si mai mult intelegerea faptelor-Astfel, el afirma ca a gasit in scara blocului sau "la jumatatea lunii octombrie 1989 un fluturas neglijent scris si care facea cunoscut ca, in duminica imediat urmatoare, in Piata Unirii din Iasi, va avea loc un miting de protest' la ora 11.00. Nimeni nu-si revendica aceste anifeste aparute la Iasi inca din octombrie. Ducindu-se la ora anuntata de manifest, inginerul Stoica reuseste sa identifice alti doi cunoscuti in Piata Unirii si sa inteleaga ca toti fusesera convocati prin aceeasi metoda.
Metoda era cunoscuta de Securitate, dar era folosita de Directiile cu activitati externe, nu de cele cu misiuni in interior. Pentru a forma un grup de actiune, undeva intr-o tara straina, lansezi anunturi telefonice sau scrise unor persoane pe care le studiezi de mult si care se cunosc sau lucreaza in acelasi loc, de regula locul unde serviciul de informatii a ales sa formeze nucleul. La locul de intilnire agentul se posteaza din timp filmind sau fotografiind comportamentul celor chemati, in mod firesc se saluta, intra in discutie. Cei prea tematori vor parasi urgent locul. Cei curiosi sau suspiciosi vor astepta sa vada daca se intimpla ceva sau vor deschide un dialog, la inceput aluziv, pentru a testa identitatea convocarii. Ei nu stiu ca din acel moment sunt santajabili, filmul sau fotografiile grupului adunat in piata, care nu atrage atentia cu nimic cetatenilor, putind fi folosite impreuna cu manifestul pentru a li se dovedi ca se afla deja intr-un complot. Aceasta metoda a fost invatata de Securitatea romana de la NKVD inca din anii '50. Cititorii pasionati de film vor gasi in scenariul productiei Telephon, cu Charles Bronson in rolul principal, o ilustrare a acestei metode folosite de KGB in Statele Unite. Pentru ca este o procedura care se foloseste in exterior, ceea ce s-a intimplat iesenilor in octombrie pare a f i o operatiune sovietica. Nu exista insa nici o proba sau marturie ca lucrurile s-au petrecut asa. Este o simpla supozitie care ar putea explica mai multe lucruri: de ce nu i-a arestat Securitatea pina in 14 decembrie, de ce s~a mutat Dinamoviada de la Oradea la Iasi, de ce de acest caz s-a Qcupat generalul Neculicioiu, seful unitatii anti-KGB.
Grupul Stoica continua sa produca manifeste din coli in patratele A4 taiate in patru, pe care sa scrie de mina: "Jos Ceausescu!' si 'Jos comunismul!'. Ele au fost raspindite in tren pe distanta lasi-Nicolina ti in cutiile postale de la parterul unor blocuri. Precizez ca, in timp ce manifestul anticeausist este recunoscut de mai multi martori, anifestul cu "Jos comunismul!' nu a fost vazut de nimeni. Dupa doua-trei saptamini de activitate, pe la jumatatea lui noiembrie Stoica isi da seama ca nu e in regula ceva: manifestele "apareau si tJ alte locuri unde nu operasem noi'187. De exemplu, Vasile Sfidinear gaseste un manifest lipit pe geamul tramvaiului 5 in care se anunta o manifestatie in ziua de 26 noiembrie 1989, ora 14.00, in Piata Unirii188. Nu poate fi al Frontului Popular, pentru ca acesta abia se infiinteaza a doua zi, in 27 noiembrie, din patru persoane, inca o data, desi subiectul este tratat in presa libera de dupa 1989, nimeni nu-si revendica nici aceste manifeste. loan Trofin, sef al Hotelului Unirea, isi aminteste de manifeste in 5-6 decembrie in Piata Unirii189 Nu stim cine le-a facut. Laurentiu Constantin, student, de 22 ani, afirma ca au aparut afise in complexul studentesc "Puskin', inclusiv la cantina pe 10 decembrie 1989. Anuntau manifestatia din 14 decembrie din Piata Unirii, ora 16.00. "Romani, pe 14 decembrie 1989, la ora 16.00, sa fiti in Piata Unirii. Vom cere demisia sefului statului. Vom repeta actiunea pe 30 decembrie 1989.'190 Este posibil sa fie vorba de Proclamatia din 14 decembrie (tirajul 51 plus), avind in vedere ca studentul vorbeste de "afise'. Numai ca liderul Frontului Popular Roman, Stefan Prutianu, il anunta pe unul dintre revolutionari, juristul Valentin Odobescu, ca "pe 10 decembrie, la ora 12.00, in Piata Unirii va fi un semnal fals, menit sa deruteze autoritatile, sa nu se duca'191.
Investigatia asupra cazului Iasi a permis descoperirea secretului manifestelor din 10 decembrie 1989. Ele au apartinut unui grup mic, de 3 studenti, intre care s-a aflat si actualul director al Centrului de Prevenire a Conflictelor si Early Waming, cadru didactic la catedra de "analiza de conflict' la SNSPA, doctor in istorie Iulian Chifu. in timpul convorbirilor din 24 mai si 4 iunie 2004, Iulian Chifu mi-a declarat urmatoarele:
"Iulian Chifu: in afara manifestelor pe care le-au facut cei din grupul Prutianu, au existat concomitent cu ei si alte manifeste, pe acceasi metodologie cu a lor. Adica s-au facut in paralel alte tipuri de manifeste, cu literele taiate in guma, dar altfel degajate, astfel ca manifestele pareau diferite. Un coleg de-al meu, orfan de tataavuseseese 0 poveste foarte nefericita ma rog, nu asta e important student la Politehnica, locuia linga Nicolina - acum este in Canada, la Microsoft -, a venit cu ideea sa facem manuscrise si sa i raspindim prin tramvaie. Locuiam in zona Tatarasi. Cind porneau tramvaiele din statie dadeam drumul la fluturasi. Chestia asta am facut-o si eu, deci pot sa va confirm.
AMS: Problema este urmatoarea: Securitatea a identificat sase tipuri de manifeste la Iasi. Unele erau tiparite, ingrijite si in plus apareau in zone unde revolutionarii nu actionasera. Adica, dupa revolutie, cei din grupul Prutianu au recunoscut ca aparusera mai multe manifeste si ca ele erau raspindite in zone unde ei nu actionasera.
IC: Eu manifeste tiparite n-am vazut. Dar nu exclud, pentru ca ma feream si eu. insa sa stiti ca la Iasi, in rindurile studentimii, atmosfera era foarte favorabila la asa ceva. Lucrurile astea se discutau in facultati, se stia ca se pregateste o manifestatie, fusese oprita aparitia Opiniei studentesti si studentii erau furiosi
AMS: Cind a fost asta?
IC: La inceputul lui decembrie.
AMS: Cine a hotarit asta?
IC: Ordin de la Judeteana de Partid.
AMS: Erau tembeli?
IC: Tembeli in ultimul hal. Revolta plutea in aer. Unii erau mai entuziasti, pentru ca Securitatea nu misca. De altfel, aria era foarte intinsa, la Politehnica, la Universitate, erau greu de prins, de cuprins de catre Securitate.
AMS: Dvs. unde erati student atunci?
IC: Eram anul trei la Matematica.
AMS: Asadar, initiativa a apartinut colegului dvs. A venit si v-a spus dintr-o data sau ideea a aparut intr-o discutie intre dvs.?
IC: Ideea a fost a lui, a venit cu ea. Discutia insa s-a petrecut in
frei - eu, colegul meu si un tip de la Politehnica. Fusesem toti colegi
e liceu. Colegul care este acum in Canada avea deja manifestele
acute la el si 20 de bucati mi-a dat mie. Nu avea multe. si Petrica, tipul de la Politehnica, statea in zona Nicolina, asa ca raza noastra de actiune a fost de la inceput limitata acolo. Ne era si frica, va dati seama. Singurul loc unde au aparut manifestele noastre a fost zona Tatarasi. Acelea au fost ale noastre. Pleca tramvaiul din statie foarte aglomerat, cu usile deschise, ma urcam printre ultimii, apuca sa faca trei metri si eu dadeam drumul la foi. Vintul le raspindea prin statie ()
AMS: Ce data anunta manifestul dvs.?
IC: Manifestele mele erau cele cu 10 decembrie, duminica. E vorba de cele facute de Marius, colegul care este acum la Microsoft sau, cred ca mai este acolo.
AMS: Asadar, n-a fost vorba de o greseala, ci de o initiativa paralela.
IC: Da. Oamenii nu vor sa se mai intoarca la acele evenimente, de teama sa nu fie bagati in cine stie ce actiune de care ei nu stiau nimic. A intervenit nu stiu ce actiune se desfasura atunci. A intervenit teama sa nu fie interpretat ca ai lucrat cu rusii. Oamenii se considera astazi manipulati, folositi, si le este jena. Dar, in ce ma priveste, si cred ca e valabil si pentru alti colegi, noi am actionat din sentimente curate, insa nu stii pe cine ai slujit si nu vreau sa fiu bagat in cine stie ce retele'.192
In sfirsit, in revista Expres magazin din decembrie 1990 apare informatia ca Stefan Prutianu confirma aparitia in Iasi a manifestelor care dadeau drept autor al organizarii manifestatiei Frontul Salvarii Nationale!193 "Sa-ti faci chica topor', cum a scris nemuritorul Creanga in Harap Alb. Frontul Salvarii Nationale la Iasi inainte de 22 decembrie?! Informatia se confirma: primele 50 de manifeste erau lansate in numele Frontului de Salvare Nationala. Dupa revolutie, aceasta "eroare' - atribuita de Cassian Maria Spiridon fratilor Stoica - a fost pusa pe seama celor doi prieteni notorii ai lui Ion Iliescu - Alexandru Tacu si Ilie Dordea. Ea ar presupune insa ca Ion Iliescu stia de existenta FSN-ului - initiat, conform Securitatii, printr-o intelegere franco-sovietica- inainte de revolutie. Raspunsul este nuantat: Ion Iliescu stia de FSN inainte de revolutie, dar faptul ca prietenii sai ar fi cei care au introdus FSN-ul in manifestele de la Iasi nu se confirma. Problema aparitiei "fronturilor' in diferite republici estice a fost tratata in timp - perioada 1991-1998 - de presa de la Chisinau.
Evidenta articolelor aparute in presa scrisa de la Chisinau in ultimul deceniu al secolului trecut ilustreaza o activitate subterana, in prelungirea unor planuri secrete ale Moscovei. Doi membri marcanti ai Frontului Popular din Moldova au furnizat informatii despre o adunare secreta tinuta in vara anului 1988 intr-o padure de linga Moscova unui important ziarist iesean, care a acceptat sa ne ofere o sinteza a lor: "Majoritatea liderilor provenea din fostele miscari de sprijin pentru reformele lui Gorbaciov, perestroikisti. Cei doi romani au participat la aceasta intrunire. Au fost dusi cu autobuze platite de statul sovietic, de la Moscova, si paziti de forte speciale, ca sa nu stie nimeni. S-au pus de acord cum sa se creeze noul curent politic, cunoscut cu denumirea de Front Popular. Asa a aparut el in mai multe republici cu aceeasi denumire sau cu mici modificari. Cei din Georgia insa nu au ramas in cadrul stabilit si au iesit. Asa se explica interventia in forta a trupelor Moscovei in Georgia. S-a intervenit numai acolo unde liderii Frontului Popular au iesit din intelegerea cu Moscova, in Tarile Baltice, in Basarabia. In Republica Moldova, Frontul Popular a pornit pe mai multe directii, pe trei directii: KGB, Drac si intelectualii. Lucrurile astea se cunosc pentru ca in momentul in care independenta Basarabiei a avansat cu viteza si se punea in discutie unirea cu Romania, KGB-ul i-a demascat. Asa a aparut in presa apartenenta lui Drac la KGB, asa au aparut si numele conspirative ale celorlalti, in rindul l erau Soltianu, Dinu Viorel si Mihail Dinu, care au fost prezentati in presa ca lucrind cu KGB. Actionau prin cenacluri, pina sa apara Frontul Popular si inainte de lansarea lui Drac. Rindul doi era format din Mosanu, Nedelciuc, Valeriu Matei, Alex Dabija, Ion Hadirca, intelectuali care toti erau ofiteri cu nume conspirative, ofiteri acoperiti. Li s-au publicat numele de cod in presa de la Chisinau. Ei se aflau in spatele lui Drac. A treia directie era Druc. A ajuns prim-ministru, a candidat la Presedintia Romaniei, a mers departe. Din cite imi amintesc, prin 1994-1995, Ambasada Romaniei de la Chisinau a primit dosarele lor de fosti ofiteri, colaboratori ai KGB. Moscova se razbuna. Nu stiu in ce masura atunci mai erau dependenti de KGB. Probabil ca de asta i-au lovit. Adica au fost santajati ca vor fi duse dosarele la Ambasada Romaniei daca nu mai lucreaza cu ei. Dupa actiunea asta, multi au disparut in neant, nu se mai stie de ei, s-au dat la fund. Matei a ramas in legatura cu Moscova. La fel si Dabija. Realitatea este ca grupul intelectualilor era infiltrat masiv'. Precizam ca unii lideri moldoveni au contestat informatiile despre colaborarea lor cu KGB-ul aparute in presa de la Chisinau si in citeva cazuri acuzatiile au fost demontate, ca fiind intoxicatii cu scopul de a-i compromite ca luptatori pentru unitatea nationala.
Sa ne adunam firea si sa incercam sa punem putina ordine in problema textelor inceputului revolutiei, in primul rind, Proclamatia (Chemarea), ca prim document al revolutiei romane, era un text curajos, destul de explicit, dar strict anticeausist, fara nici o nuanta anticomunista. El a fost identificat dupa revolutie ca perestroikist, pentru a sublinia cumva influenta sovietica asupra revolutionarilor de la Iasi, municipiu pe ale carui ziduri se scria de mult "Jos comunismul!' Apelul la faptul ca ramasesem ultima tara comunista care nu se misca din teroarea stalinista, precum si trimiterile repetate direct la Ceausescu si ceausism intaresc aceasta opinie, in al doilea rind se observa caracterul general, de adresare catre intreaga natiune, nu numai spre cetatenii Iasului intr-un limbaj care nu are nimic, nici macar un cuvint specific moldovenesc, nimic din stralucirea si bogatia de spirit si de lexic a articolelor, cartilor, altor texte aparute in Iasul prerevolutionar. Pare o proclamatie fara culoare locala, adresata intregii natiuni romane, ceea ce ar dezvalui o anumita intentie de proliferare - nesustinuta insa de nici un gest -, dar totodata si un semn ca revolta de la Iasi nu ar fi fost izolata, incurcatura datelor se afirma ca apartine revolutionarilor ieseni si probabil a fost una din cauzele esecului. Ea a fost favorizata de caracterul empiric al organizarii, precum si de lipsa de unitate a centrelor conspiratiei. Dupa revolutie, liderii s-au suspectat intre ei inclusiv de legaturi cu KGB-ul, punind erorile pe seama unor idei si planuri diferite, din care unele pareau inspirate de sovietici - evocarea FSN inainte de revolutie, legaturi cu ziaristi si diplomati sovietici, asigurari ca nu li se va intimpla nimic daca se revolta, circulatia inexplicabila a unor texte preconcepute, tiparite. Astazi se poate face o reconstituire, chiar si aproximativa, a aparitiei si difuzarii primului document al revolutiei, Proclamatia de la Iasi. Potrivit virfurilor Securitatii locale si centrale, ea a fost compusa in URSS sub controlul KGB si pusa la dispozitie, printr-o modalitate pe care inca nu o cunoastem, fratilor Stoica. Se pare insa ca s-a intervenit initial in textul Proclamatiei prin eliminarea unor formulari tipice limbajului basarabean, care ar fi dezvaluit si originea sa sovietica. Declaratiile colonelului Constantin Ciurlau aduc lumina asupra acestor aspecte. De exemplu, el arata ca "am avut de-a face la un moment dat si cu aparitia unor manifeste, sigur au fost unele redactate si de localnici, dar se putea face deosebirea intre ele datorita modului cum erau confectionate, calitatea hirtiei, iar acestea din partea de dincolo de Prut se recunosteau printr-un anumit limbaj care era folosit'194, in timpul audierii la Comisia senatoriala s-a inregistrat si acest dialog:
"Domnul Sandulescu: in legatura cu manifestele, fluturasii (pe) care i-ati gasit, ce se spunea in ele?
Domnul Ciurlau: Cele care erau scrise pe hirtie se chemau manifeste sau fituici, din terminologia serviciului respectiv, dar apareau si inscriptii. La gara, de exemplu, s-a scris: «Jos Ceausescu!», «Jos comunismul!», scris cu creta. In decembrie, cind au aparut manifestele, a fost unul cu continut care chema: «Romania este ultimul bastion al stalinismului, in lume este glasul perestroikai, glasnost-ului, de ce romanii nu ies sa-] dea jos pe Ceausescul Facem apel la armata, securitate, Militie sa dea dovada de clarviziune politica», cam asa se incheia, si acesta ni s-a parut noua ca a fost adus. Era scris pe o alta hirtie, nu era contrafacut. Aceste manifeste (se refera la fluturasi, n.a.) puteau fi facute la aparate de copiere sau puteau fi scrise foarte frumos de mina. Asta (afisul cu Proclamatia, n.a.) era tiparit intr-un anumit fel si (pe) un anumit fel de hirtie si limbajul din continut ne-a facut sa credem ca e adus de afara. Ne-am gindit la vecinii de dincolo. Fluturasi! pe care i-am gasit erau facuti cu radiera si pe ei era scris sa vina lumea la manifestatia din 14 decembrie, ora 14.00 (16.00, n.a.), in Piata Unirii, atita'195.
Proclamatia de la Iasi a fost imprimata printr-un procedeu original: pe o folie de plastic s-a scris textul cu creionul, apoi literele au fost decupate cu un ciocan de lipit, prin topire. Folia era asezata pe coala de hirtie si peste ea se trecea cu un dispozitiv simplu imbibat cu cerneala. Pe coala ramineau doar literele cuvintelor, textului. Asadar, se pare ca textul proclamatiei - suspectate a fi de inspiratie sovietica- avea urmatoarele caracteristici distincte: continea un indemn la urmarea perestroikai sovietice, la rasturnarea lui Ceausescu si era semnat Frontul de Salvare Nationala. S-au difuzat asa primele 50 de exemplare, apoi, de la exemplarul 51 textul Proclamatiei a fost modificat prin inlocuirea cuvintului cetateni cu romani - Securitatea afirma ca au fost eliminate si referirile explicite la perestroika si glasnost - si prin eliminarea semnaturii Frontul de Salvare Nationala. Proclamatii semnate Frontul de Salvare Nationala au fost raspindite si in orasele Bacau si Roman. Revolutionarii ieseni nu le revendica. Data anuntata, cea de 16 decembrie, data foarte suspecta, care a preocupat si Securitatea, a ramas, ceea ce arata ca intre grupul Prutianu-Cassian si grupul Stoica exista o deosebire esentiala, de sursa a actiunii, intr-o discutie purtata la 14 iulie 2004 cu Cassian Maria Spiridon, acesta mi-a declarat: "Manifestul ala mare, tiparit, a fost adus de fratii Stoica. Dupa revolutie unul a refuzat sa mai stea de vorba cu noi, iar celalalt a facut tot posibilul sa distruga «Asociatia 14 decembrie». Tot ei au pus data de 16 decembrie, data cind trebuia sa inceapa la Timisoara. E clar ca asta a fost ramura bolnava, ramura KGB'. Securitatea Iasi a facut o distinctie clara intre manifestele care anuntau marea adunare din Piata Unirii la 14 sau 16 decembrie. Ele au fost raspindite in zilele de 10 si 11 decembrie. In noaptea de 13 spre 14 decembrie insa a avut loc o alta operatie, cea de plasare a unor pachete cu ma-ifeste la complexul studentesc Tudor Vladimirescu. Colonelul Ciiurlau arata ca erau "pachete masive' din care au fost recuperate iteva sute. Conform Securitatii, ele fusesera plasate acolo de eteaua sovietica. Revolutionarii afirma ca le-au pus ei. Este insa perfect posibil ca agentura sovietica sa fi actionat paralel cu Frontul popular Roman, operind in numele acestuia. Ciurlau a raportat generalului Vlad, iar acesta i-a raspuns: "Sa se faca totul pentru a se evita o ciocnire intre fortele de ordine si nucleul acela ce se constituia', apoi a ordonat generalului Neculicioiu sa se deplaseze urgent la Iasi pentru a identifica implicarea sovietica. Acesta este traseul logic, sprijinit pe informatiile obtinute pina acum si care, indiferent de buna intentie, de naivitatea sau de angajarea constienta a fratilor Stoica, pune in lumina o implicare sovietica discreta, dar substantiala in provocarea si pregatirea manifestatiei de la Iasi. Este, de asemenea, semnificativ ca toate drumurile duc spre concluzia ca primul document al revolutiei romane, primul act politic materializat printr-o proclamatie, fusese inspirat de URSS si semnat Frontul de Salvare Nationala!
Tentativa de revolta populara din 14 decembrie
Una din temele tentativei de revolta de la Iasi este Dinamoviada de judo organizata in pripa acolo intre 13 si 16 decembrie. Nu stim daca s-a desfasurat ceva din ea, dar peste 300 de sportivi s-au cazat cu citeva zile inainte in hotelurile din Iasi. Ei sunt suspectati a fi luptatori si tragatori din trupele speciale ale Securitatii sau ale Armatei. Nucleul s-ar fi aflat la Hotelul Unirea, care domina cu inaltimea sa Piata Unirii si unde se cazasera 110 "sportivi'. Pe aceasta ipoteza, intamplarile au o doza de spectaculozitate, pentru ca in acelasi hotel se cazasera si 176 de turisti sovietici din localitatile Nikolaev si Odessa. Securitatea afirma ca "turistii' erau luptatori din trupele speciale sovietice. Cum s-or fi simtit impreuna vecini de camere? Cert este insa ca in dupa-amiaza zilei de 14 decembrie, cind era clar ca Manifestatia a esuat, hotelul s-a golit in mai putin de o ora. Cercetarea ^ata ca mutarea Dinamoviadei a fost o simpla coincidenta, dar asta nu exclude ca sovieticii sa fi vazut in ea o contraoperatie a Securitatii, fiind probabil unul din motivele abandonarii actiunii.
In dupa-amiaza de 14 decembrie, liderii Frontului Popular Roman : s-au deplasat in Piata Unirii, unde au gasit toate intrarile blocate de t Militie si de Garzile patriotice. Fortele de ordine fusesera amplasate in dispozitive inca de la ora 03.00 dimineata. Statia de tramvai a fost mutata din piata pe o strada din apropiere pentru a nu reprezen-,< ta un punct de stationare. Numerosi cetateni, atentionati prin mani-: feste si telefon, au incercat sa vina in Piata Unirii pentru a participa s la miting si au fost obligati sa circule, sa nu se opreasca, iar altii, observind dispozitivul de interventie si pustiul pietei, au traversat ca si cum erau doar in trecere pe acolo. Dispozitivul amplasat de fortele Ministerului de Interne a fost compus in realitate dintr-un numar mai mic de forte decit cel prezentat exagerat de revolutionari, insa el avea anumite particularitati pe care abia in 1994 le-a dezvaluit colonelul Constantin Ciurlau, incepind cu 12 decembrie 1989 in Iasi au intrat doua autocare de turisti din RS Moldoveneasca si din alte republici sovietice si 60-70 autoturisme in care erau doua-patru persoane. Puse sub urmarirea filajului, s-a descoperit ca asteptau in anumite puncte, desi aveau program de vizitare, apoi plecau la obiective (probabil descoperisera filajul) si se intorceau in acelasi punct de asteptare. La ora 16.00, ora declansarii manifestatiei, cele doua autocare au parcat in zona laterala a Hotelului Traian, in dreptul stradutei de acces spre Piata Unirii. Dispozitivul de contracarare din 14 decembrie era format din patrule ale Militiei, doua masini de pompieri si in rezerva o companie de securitate-mi-litie de la batalionul din Falticeni. Dispozitivul era completat cu o echipa mare de filaj in piata. Efectivele trupelor de militie-securi-tate au fost plasate la intrarile in oras pentru a observa daca se intorc masinile straine dinspre Bolboca, Tirgul Frumos. Este vorba de coloanele de masini cu turisti sovietici care intrasera la 9 decembrie in tara si se oprisera pe soseaua de iesire din Iasi (in dreptul actualului cimitir "Maresal Ion Antonescu'). Autocarele si autoturismele din oras au fost puse sub observare. Numarul celor identificati in piata ca fiind convocati, mai bine zis raspunzind apelul^1 FPR, a fost intre 200 si 300 de persoane. Totodata, in Piata Unirii au fost identificati numerosi straini care cunosteau pregatirea mitingului. «Unii (straini, n.a.) au participat, pentru ca au fost identificati de filaj, intr-un anume fel. Ba, mai mult, retin ca mi s-a raportat a au fost identificati chiar un ziarist sau doi din Elvetia sau din alta tara, care se gaseau in acel moment in piata. Eu am vrut sa raportez ca initial s-a spus ca acest 14 decembrie sa fie 16, dupa aceea s-a spus ca e 14 si nu 16. Iar in final, cind s-a facut analiza tuturor datelor si informatiilor, ne-am intrebat, dar nu am putut sa gasim un raspuns pina azi: cine hotarise 16 decembrie si cine a schimbat apoi 14 decembrie!'196. Raspunsul il putem da astazi: cine a organizat si diversiunea de la Timisoara din 16 decembrie. Turistii sovietici au inceput sa plece din 15 decembrie din Iasi si nu au mai aparut toata perioada. Surprinzator, la Iasi pe toata perioada acuta a revolutiei a fost relativ liniste!
Liderii Frontului Popular Roman din Iasi au fost arestati cu exactitate, dovada ca numele lor era cunoscut dinainte pe cale informativa. "Primul arestat a fost pe 14 decembrie - Vasile Vicol, un inginer, coleg la ICPUMP, unde era nucleul de baza al miscarii. Au urmat, in aceeasi zi, in ordine: Valentin Odobescu, Stefan Prutianu, Ionel Sacaleanu, Cassian Maria Spiridon si Aurel Stefanachi'197. Arestarea lui Vasile Vicol s-a facut dimineata, la locul de munca, fara ca restul colegilor sa fie si ei retinuti cu aceasta ocazie. Misterul acestei atitudini poate fi dezlegat doar daca identificarea lui Vicol ca facind parte din conspiratie nu se realizase pina atunci. Neavindu-1 sub observatie de mai mult timp, noutatea informatiei despre apartenenta sa la actiune a determinat retinerea imediata, pentru a nu scapa de sub control vreo directie a miscarii, in presa ieseana a aparut dupa revolutie informatia ca unul dintre cei contactati de Vicol, un anume Dorin Vladeanu, nepot al primului-secretar de Ia judetul Vaslui, a comunicat telefonic Securitatii tentativa sa de racolare. Practic, Securitatea nu putea ramine pasiva in fata unui Eest care se facuse public, dar nici nu putea risca surprinderea revo-'utionarilor in flagrant printr-o arestare prematura. Ramine logica oar varianta necunoasterii apartenentei lui Vicol la FPR. Vladeanu n-are nici o legatura cu deconspirarea actiunii, in aceeasi dimineata, Cassian Maria Spiridon si Stefan Prutianu au plecat pe jos prin sectiile CUG, reconfirmind muncitorilor ora si convocindu-i inca o data la manifestatie, apoi s-au deplasat la Uzinele Nicolina si, in sfirsit, tot pe jos in Piata Unirii.
Dintre cei sase revolutionari arestati - Stefan Prutianu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Stefanachi, Vasile Vicol, Valentin Odobescu si Ionel Sacaleanu -, doar scriitorul Cassian Maria Spiridon a dat detalii ample despre ancheta si detentie. Era luat in fiecare zi de la institut cu un ARO la sediul Securitatii, interogat, pus sa dea declaratii, apoi era lasat peste noapte acasa. In acest timp i s-au prezentat probe din cursul urmaririi sale: "Mi-au spus si ce am vorbit in Piata Unirii si cu cine m-am intinit la intoarcerea acasa, mi-au aratat fotografii din care imi cereau sa recunosc diverse persoane'. Dupa trei zile de interogatorii, a fost transferat la Procuratura, unde a fost batut in timpul anchetei. Dupa aproape 24 de ore de interogatoriu si batai - asezat pe un scaun cu genunchii si batut la talpi cu bastonul, intins apoi pe o masa lunga si lovit in cap si pe spate cu pumnii -, Cassian Maria Spiridon a fost anuntat ca va fi inchis, apoi imbracat in zeghe, cu numarul 31, si incarcerat. Era 18 decembrie, incepuse Timisoara. Aurel Stefanache, o personalitate mai dinamica si purtator al unui spirit hotarit, va face declaratii complete anchetatorilor, fara sa incerce sa ascunda ceva din gindurile, proiectele si intentiile anticeausiste. "Am recunoscut ce fac fara nici o retinere - ii va declara autorului la 11.09.2004. Le strigam: Indiferent ce se in-timpla cu mine, eu am cistigat, eu am invins!'. Liderii Securitatii admit ca revolutionarii de la Iasi au fost influentati de sovietici, dar nu neaga, ci chiar subliniaza caracterul curat al actiunii anticeausiste a grupului Prutianu-Cassian-Stefanache.
Din ceea ce s-a publicat pina acum sau a fost discutat cu ocazia simpozionului tinut la 10 decembrie 1999 la Iasi, ramin citeva lucruri obscure si chiar ciudate. La un moment dat, in febra destainuirilor de dupa decembrie 1989, a aparut si urmatoarea declaratie1 "Dorin Astefanoaie, muncitor la CFS (aceasta a fost o aripa nede-conspirata, alaturi de cea de la Metalurgica), astepta doar un semna' de la Prutianu, pentru a declansa un mic incident, cu baietii care-1 insoteau, in preajma statuii lui Cuza, incident care ar fi adunat multimea'198. Este tipul de incident, cu scop de a aduna lumea, in-tilnit apoi la Timisoara si care a fost pus mereu pe seama grupurilor de agitatori si incendiatori. Tot ca metoda pentru a aduna lumea, Emilian Stoica mentioneaza ca a folosit in timpul telefoanelor pe care le dadea diferitilor ieseni argumentul ca joi, 14 decembrie 1989, in Piata Unirii se vor aduce "portocale, orez si alte bunata-turi'. De ce? Raspunsul il da tot Emilian Stoica: "Majoritatea, imediat cum auzeau despre ce e vorba, ne trinteau telefonul in nas'199. Iesenii nu erau pregatiti pentru o revolta, nici anticeausista, nici anticomunista. Profesorul Gheorghe I. Florescu de la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol' din Iasi a rostit cu ocazia simpozionului din 1999 un mare adevar: "Poate, la un moment dat, undeva, s-a decis ca la Iasi sa inceapa ceea ce s-a intimplat pe 16 decembrie 1989 la Timisoara. Altii au gindit, poate, altfel si au manipulat totul pentru a avea ei cistig de cauza. Poate, pur si simplu, capitala Moldovei a intrat intr-o asemenea punere in scena numai in virtutea planului imaginat de Frontul Popular Roman () Nimeni si nimic nu a provocat sclnteia asteptata'200. Alte intimplari ciudate, in timpul anchetei de la Securitate, lui Cassian Maria Spiridon i s-au reprodus si urmatoarele cuvinte pe care le rostise intr-adevar in Piata Unirii: "Ce interesant ar fi sa fie si ziaristul sovietic pentru a vedea ce-i in Piata!'201. Care ziarist sovietic? Aurel Stefanache a explicat ca, in timpul uneia din vizitele la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, a luat legatura cu prozatorul Razvan Petrescu, iar acesta 1-a anuntat ca la Iasi va veni "un ziarist sovietic la voi sa vada ce faceti'. Agentii sovietici sub acoperire de ziaristi au fost identificati la Iasi de filaj, apoi de UM 0110. Vasile Vicol avea printre sarcinile sale in complot si pe aceea de a declansa dispozitivul care face sa sune clo-Potele Mitropoliei, in ziua de 14 decembrie 1989 fix la ora 16.00.
In dimineata de 14 decembrie 1989 Vasile Vicol a fost arestat de Securitate, iar la ora 16.00 era sub ancheta. Dar la ora 16.00 fix clopotele de la Mitropolie au inceput sa sune! Dupa revolutie Vicol va declara socat: "Desi eram captiv, clopotele au fost trase'. Vom face din nou apel la Creanga: "Na, pozna!'. In sfirsit, Titi lacob, muncitorul de la "Nicolina', isi aminteste un telefon inexplicabil pe care 1-a primit de la Timisoara in seara zilei de 17 decembrie 1989: "Voi ce faceti acolo, dormiti? Doar trebuia sa fiti primii'202. Precizez ca secta (cum era denumita in acea vreme) din care facea parte lacob a fost implicata si la Timisoara in evenimente.
Cercetarea cazului in rindul fostilor ofiteri de Securitate a adus autorului un amanunt interesant. Conform unei astfel de surse Securitatea era in posesia a mai multor tipuri de manifeste, iar din cursul anchetarii organizatorilor a rezultat ca aria de raspindire a manifestelor era mult mai mare decit cea revendicata de au»ori. Ancheta primara, inca din seara de 14 decembrie, a tras concluzia ca au existat cel putin doua retele de intocmire si raspindire a manifestelor si a pornit o actiune de identificare a celui de-al doilea grup. Pina la caderea regimului nu s-a putut obtine un rezultat convingator, dar convingerea interlocutorului - ofiter cu un grad mai mic in Securitatea Iasi -, care a furnizat autorului acest amanunt, fiind ca a doua retea era agentura sovietica. Oricum, intre 9 si 14 decembrie, au trecut granita pe la punctele rutiere de trecere a frontierei, numai dimineata la ore foarte mici, mai multe coloane de "turisti' sovietici. Acestia au fost legitimati si inregistrati pe liste la punctul de frontiera si intrebati prin sondaj cu ce scop calatoresc. Raspunsul a fost invariabil in limba romana, cu accent basarabean, si a constat in afirmatia ca isi fac vacanta in Iugoslavia si Bulgaria. Ceea ce cunoastem deja de la Timisoara - tineri atletici, cu parul scurt, cite doi-trei barbati intr-o masina, citeva femei cu alura sportiva, nici un copil - a fost mai intii inregistrat la Iasi. Mai mult decit atit, a existat si un indiciu. Colonelul Ciurlau arata ca "la un hotel, parca «Moldova», in camere existau niste pliante si s-a gasit intr-o camera o harta pe care se trasese o linie incepind de la Iasi, Craiova, Timisoara'20*. Subiectul a trezit interesul senatorilor:
"Domnul Sandulescu: Ati spus ca vi s-a dat o harta pe care era o linie ce trecea - Craiova - Timisoara, era romaneasca sau ruseasca?
Domnul Ciurlau: Era romaneasca, in fiecare camera de hotel erau pliante turistice si pe o harta dintr-un asemenea pliant era acea linie trasa, in acea camera statusera niste turisti rusi. Noi cautam prin camere de hotel si, ceea ce gaseam foarte mult, erau sticle goale de bautura, inclusiv sticle de colonie, tampoane de vata prin care strecurau, era la ei o perioada de restrictie'204.
Alte surse din Securitate care afirma cu tarie ca turistii respectivi faceau parte din trupele speciale sovietice ar putea sa exagereze, insa exista un fapt cel putin ciudat care le da dreptate. Un grup de turisti care calatoreste cu automobilele pentru a ajunge in Bulgaria isi planifica parcursul in asa fel incit sa nu-1 prinda noaptea pe drum. Pentru asta trece intr-adevar frontiera de la Est foarte devreme dimineata pentru a strabate soselele din Romania pe lumina si ajunge in Bulgaria inainte sa se insereze. Numai ca "turistii' sovietici au patruns pe teritoriul Romaniei dimineata, au declarat ca se duc in Bulgaria, dar au oprit si au ramas in Iasi. in ziua de 13 decembrie, una dintre coloane - si aici e vorba si de martori ocazionali - s-a deplasat pe Dealul Bucium, o zona impadurita si cu acces unic prin soseaua nationala. Cealalta coloana a ramas in oras. Apoi, la un moment dat, in seara zilei de 13 decembrie, coloana din oras s-a PUS in miscare cu o directie de deplasare spre Vest. Coloana de la Bucium asteapta pe acelasi loc si in noaptea de 14 spre 15 decembrie, apoi dimineata isi continua drumul pe soseaua nationala spre Bucuresti (si Bulgaria?). Aceasta este coloana vazuta de ministrul Apararii Nationale, generalul Vasile Milea, si consemnata in Rapor-tul Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989: "in ziua de 15.12.1989, in timp ce ministrul Apararii Nationale general-colonel Vasile Milea, se inapoia la Iasi, iar seful Marelui Stat Major, general-maior Gusa Stefan, de la Buzau, unde participase la activitati de depunere a juramintului in unitati militare, au observat de-a lungul intregului traseu foarte multe masini straine din care majoritatea aveau numere de inmatriculare sovietice'205. Informatia este confirmata si de generalul de Securitate (r) Nicolae Plesita: "Generalul Vasile Milea era deputat de Iasi. Mergea spre nord si s-a intilnit pe la Bacau cu o coloana de masini Lada din Uniunea Sovietica. Securitatea n-a putut face nimic pentru ca ei s-au declarat «turisti». Milea a cerut militarilor lui sa opreasca o coloana. Avea si el informatii prin DIA. «Suntem turisti si trebuie sa mergem in coloana». Aceeasi virsta, aceeasi tinuta civila, aceeasi pregatire fizica, atletica. Milea mi-a povestit cu lacrimi in ochi: «E de rau, Nicule. Zvonurile cu Malta nu sunt vorbe in vint. Se pregateste si la noi» Spera ca o sa-i spun lui Ceausescu. Am procedat ca in cazul lui Militaru. «Foarte bine ca mi-ai spus, dar tu esti ministrul Apararii, Val. Trebuie sa te duci sa-i raportezi lui Ceausescu, fiindca s-ar putea sa aiba efect mai mare decit daca ne-am duce noi. De multe ori mi-a dat cu informatiile peste ochi. Daca spui si tu, spun si eu, poate reusim sa-1 sensibilizam». «Ai dreptate». I-o fi spus, nu mai stiu. Noi am centralizat informatiile, mai ales ca intrasera si coloane de «turisti» pe la Nadlac si Bors'206. Informarea lui Nicolae Ceausescu asupra prezentei coloanelor suspecte de "turisti' sovietici s-a facut prin buletine informative trimise de la Departamentul Securitatii Statului si de la Ministerul Apararii Nationale. Seful statului a cunoscut cazul "turistilor' sovietici, va urmari evolutia informatiilor despre ei si, mult mai important, va folosi drept argument pentru mobilizarea generalului Milea impotriva manifestantilor de la Timisoara in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. De la postul de Militie Podul Iloaiei este semnalata Securitatii trecerea (spre interiorul tarii) a sase coloane in intervalul 9-14 decembrie.
Pasajul despre evenimentele de la Iasi din cartea colonelului FiliP Theodorescu a trezit cele mai mari controverse printre revolutionarii din Orasul lumina al Romaniei: "S-a scris cite ceva despre acel inceput de tulburari la Iasi in 14 decembrie 1989. Realitatea este ca pregatirile au fost chiar minutioase si cu importante cheltuieli materiale si umane. Premergator datei amintite a fost trimis in zona un numar apreciabil de «turisti» sovietici. A ingrijorat nu numai numarul mare si prezenta nejustificata pentru acel sfirsit de an, dar si faptul ca nu mai ieseau din tara in aceeasi proportie cum se intim-pla de regula. A u fost aduse si s-a incercat raspindirea unei cantitati considerabile de manifeste cu continut anticeausist si nicidecum anticomunist. Apreciindu-se ca mediul studentesc este mai receptiv la incitare, pachete intregi de manifeste au fost lasate in preajma caminelor studentesti, in realitate insa calculele au fost gresite, mizindu-se indeosebi pe dificultatile materiale cu care se confrunta populatia Moldovei. Evident, s-a marsat si pe contributia celor doi asa-zisi disidenti din Iasi: Dan Petrescu si Luca Pitu, care insa nu se bucurau de audienta decit in imaginatia celor interesati din afara tarii, in consecinta, populatia Iasului nu a reactionat la chemarile la revolta lansate cu insistenta. Nu este meritul exclusiv al organelor locale, indiferent de rostul si coloratura lor, ca la Iasi a fost «liniste». Aceasta a fost urmarea socotelilor gresite facute de cei interesati, dar si «caderii» a doua importante personaje trimise in zona tocmai in scopul declansarii evenimentelor'207. Conform revolutionarilor ieseni, cele doua importante personaje erau Ion Iliescu, aflat in vizita la Victor Surdu in localitatea Tomesti (5 km de Iasi) - intr-o alta versiune la Schitu Duca - si Petre Roman, aflat la un simpozion Despre mecanica fluidelor la Institutul Politehnic din Iasi. Ambele Personalitati neaga acest fapt, desi presa ieseana a publicat mai Kiulte marturii ale unor participanti la aceste intilniri, care au confirmat prezenta celor doi cunoscuti oameni politici. Petre Roman a fost la Iasi pentru probleme profesionale, dar mult inainte de 14 decembrie.
Numeroasele coincidente aparute pina acum au nevoie de o explicatie, intr-o operatiune de subversiune menita sa produca o revolta populara, sub observatia serviciilor de informatii ale tarii respective si in conditiile in care, odata descoperit, poti deveni obiectul unei reactii in forta, cu morti si raniti, prezentati apoi public drept marturii ale unei interventii straine, era obligatoriu ca actiunea sa permita afluirea rapida a grupurilor diversioniste la adapost (peste granita). Din acest motiv, orasele care ofereau cele mai bune posibilitati de retragere erau cele de granita - Iasi, Timisoara, Oradea. Ramine in discutie deplasarea grupurilor diversioniste catre orase din centrul tarii. Cum este acoperita operatiunea de retragere rapida peste granita de la Brasov sau Cluj? Faptul ca grupurile de "turisti', identificate de Securitate, de rapoartele comisiilor parlamentare, de presa romana drept grupuri sau detasamente ale trupelor speciale sovietice intentionau sa actioneze si in centrul tarii, nu numai in apropierea frontierelor, demonstreaza ca operatiunea viza producerea unor subversiuni care sa duca la o revolta urbana generalizata, de amploare, care sa impiedice rezolvarea rapida a crizei, asa cum se intimplase de mai multe ori sub regimul Ceausescu. In al doilea rind, caracterul nesigur al influentei sovietice in Romania si probabil slabiciunile retelelor KGB si GRU din tara (luate sub control sau identificate de Securitate), precum si perspectiva unei evolutii care sa depaseasca scenariul inlocuirii lui Ceausescu si sa fie proiectata rapid spre o miscare populara anticomunista, au facut ca detasamentele speciale sovietice sa primeasca misiuni etapizate, care presupuneau, pe de o parte, generalizarea revoltei si pe de alta parte canalizarea ei spre o solutie politica rapida. Nu exclud posibilitatea ca ele sa fi avut in misiune si pregatirea, in caz de forta majora, a unei interventii militare cu forte conventionale. Asta este o justificare plauzibila pentru riscul asumat de a actiona cu grupuri diversioniste in mijlocul tarii - stiau ca in caz de nereusita va urnia invazia. Iasul era foarte bun din punctul de vedere al retragerii fortelor de interventie, insa era si foarte riscant. O provocare a revoltei la Iasi urmata de un esec ar fi fost fara indoiala folosita nu numai pentru a se arata spre Moscova, dar si pentru a se trece la o alta varianta, operatiunea din Vestul tarii, care nu mai beneficia de controlul total al sovieticilor. In Vestul tarii interferentele erau mliltiple si occidentale. Iar despre coloanele de "turisti' aflate deja centrul tarii este greu de spus ce s-ar fi intimplat cu ele. Probabil ca ar fi fost conduse spre granita in mod fortat, iar daca "ar fi facut figuri', cum a spus la un moment dat generalul Gusa, seful MSIM, s-ar fi pus tancul pe ele. Asa cum 1-au cunoscut foarte bine subordonatii lui, cum 1-a cunoscut si autorul acestor rinduri si cum a avut destule inclinatii la Timisoara, generalul Gusa, tanchist de specialitate, n-ar fi ezitat sa traga la un ordin. Dar si asta ar fi fost o cale deschisa spre interventia militara a trupelor sovietice. Iar sovieticii il cunosteau foarte bine pe generalul nationalist. Timisoara, pe de alta parte, oferea cele mai bune conditii pentru declansarea subversiunii. Era la granita si in plus oferea sprijinul logistic, informativ si diversionist al fortelor ungare si sovietice de pe teritoriul Ungariei, precum si sprijin de pe teritoriul Iugoslaviei. La Iasi, sovieticii erau singuri si usor de identificat ca autori, in plus, la Timisoara numarul intreprinderilor cu efective muncitoresti era mai mare, astfel ca formula celebra a lui Curtio Malaparte despre lovitura de stat prin greva generala se putea aplica cu sanse de reusita. La Timisoara, unitatile economice erau relativ apropiate de centrul orasului, astfel ca posibilitatile fortelor de ordine romanesti de a bloca accesul erau mai reduse. La Iasi, accesul spre centru era usor de blocat, cum s-a si vazut, chiar daca liderii Frontului Popular Roman ar fi organizat manifestatia de protest in Piata Palatului. Conform unei declaratii facute autorului de fotoreporterul iesean Agapi in anul 1991, oamenii Securitatii au reusit sa-i izoleze pe muncitorii si pe maistrii de la intreprinderile din Iasi, care intentionau sa se duca in Piata Unirii, oferindu-le o masa la restaurant sau tinindu-i de vorba, in intreprinderi s-a facut prezenta de mai multe ori in ziua de 14 decembrie si unele sotii ale celor tinuti sub observatie au primit telefoane suspecte la locul de munca. Sotiile si-au sunat barbatii, cerindu-le sa vma acasa direct, sa "nu mai bata orasul'. Nu este nimic frivol si nici macar comic in aceste amanunte, este o realitate asa cum a fost perceputa atunci si este oricum realitatea de la baza piramidei. Usuruita cu care Securitatea a dezamorsat revolta la nivelul cetatenilor nu mai tine de amatorismul celor din Frontul Popular Roman, ci de acceptarea realitatii ca o mare majoritate a cetatenilor Iasului nu era pregatita pentru o revolta anticeausista si cu atit mai mult pentru una anticomunista. Ele aveau nevoie de un factor dinamic, unul care nu se gasea la Iasi, dar se gasea la Timisoara: minoritatea maghiara extremista.
Legatura lasi-Timisoara
Daca pornim de la afirmatiile colonelului Filip Teodorescu, pe care le citeaza mereu revolutionarii de la Iasi, luind in calcul si imaginea pozitiva, de credibilitate, pe care i-a creat-o presa romana intr-o perioada cind fostii ofiteri de Securitate erau facuti in toate felurile, negativ, trebuie sa acceptam ca in arhivele Securitatii se afla dovezile implicarii sovietice in evenimentele de la Iasi. Aparatul logic nu poate rata ocazia: daca in decembrie 1989 sovieticii se ocupau cu provocarea unor tulburari care sa permita inlaturarea regimului Ceausescu, atunci dupa esecul de la Iasi au incercat sa produca acelasi tip de concentrare a uneimasse de manevra in alte orase. Spre deosebire de Brasov, Arad sau Cluj, la Timisoara s-a ivit scinteia. Este perfect posibil ca ea sa fi fost produsa de fortele occidentale cu mina maghiara, avind in vedere tacerea Occidentului fata de ce se petrecea la Iasi si zgomotul din preajma izbucnirii revoltei din Timisoara.
Toti cei care reproduc citatul de la pagina 43 din cartea colonelului Filip Teodorescu fac o greseala editoriala. Ei nu citesc cele citeva rinduri care premerg citatul. Iata-le: "Fara a mai repeta, se impune totusi sa amintesc cititorului ca, daca consensul cu pnvire la inlaturarea lui Ceausescu si a celor din jurul acestuia era stabilit intre Est si Vest, inclusiv referitor la caile de realizare, au existat totusi importante nuantari cu privire la punctul pina la care trebuie mers si zona in care sa se declanseze actiunea'. Consensul cu privire la inlaturarea lui Nicolae Ceausescu fusese stabilit, asa cum afl1 vazut, intre Mihail Gorbaciov si George Bush la Malta. Este ins& nerealist sa credem ca cei doi lideri mondiali au discutat si cum sa-' dea jos pe Ceausescu si daca sa produca subversiunea la Iasi sau 'a Timisoara. Aceste amanunte fusesera stabilite si puse la punct, cu exceptia nuantelor mentionate de colonelul Teodorescu, intre serviciile de informatii din Vest (SUA, Germania, Franta) si Est (URSS, Ungaria, Iugoslavia). Acolo s-a lucrat pe amanunt, cu pregatiri "minutioase' si "importante cheltuieli materiale si umane'. Ceea ce s-a intimplat in Romania in subteranul revolutiei - adica al revoltei populare, al puciului si al victoriei Frontului Salvarii Nationale - a avut la baza o operatie combinata a mai multor servicii de informatii din Vest si Est. Fara acceptarea acestei realitati si fara tentativa tenace de a identifica diferitele miscari ale diferitelor interese in haosul si vacarmul revolutiei nu vom afla niciodata adevarul.
in al doilea rind, nemultumirea si frustrarea pe care o incearca si o arata revolutionarii de la Iasi in legatura cu ignorarea evenimentelor din orasul lor este intr-adevar justificata, dar numai pina la un punct. Oamenii au inceput sa-i uite; esecul miscarii de atunci este platit cu tacere in operele istoriografice. in 1998, o ziarista de talent, Anda Purdelea, semnala pericolul uitarii: "Desi acesta a fost un moment important din istoria Iasului, putini isi mai amintesc de el. Am intrebat ieri mai multi ieseni ce s-a intimplat pe 14 decembrie 1989, dar am avut surpriza sa constatam ca nu stiau - dadeau din umeri si treceau nepasatori mai departe'208. Cheia salvarii evenimentului din 14 decembrie 1989 de la Iasi nu se afla in mina Securitatii sau a SRI, pentru ca acestea nu vor dezvalui niciodata informatii despre dosare operative. Cheia recunoasterii Iasului drept initiator al revolutiei se afla la revolutionari. Numai ei pot sa lase la o parte teama, sfiala si nesiguranta si sa vorbeasca public despre legaturile pe care le-au avut cu emisarii din Basarabia, cu ziaristii rusi, cu diferiti indivizi "binevoitori' aparuti de peste Prut si care se declarau foarte preocupati de dictatura lui Ceausescu. in acel moment si numai in acel moment se va putea separa partea de manipulare de partea de revolta autentica, de slujirea interesului national de catre patrioti romani, de inceputul autentic al revolutiei. Dezvaluind implicarea sovietica la Iasi, ei vor permite demonstrata similitudinilor cu Timisoara si cu alte localitati. Cind aceasta legatura va fi facuta cu probe si apoi cu logica fiecarui cititor, Iasi, 14 decembrie 1989 va fi trecut fara indoiala in cartea de Istorie drept inceputul revolutiei. Iata, de exemplu, o fraza cheie care trebuie explicata: "Ne intilneam cu fratii de peste Prut si, mai in gluma, mai in serios, am inceput sa ne gindim la o miscare revolutionara - a continuat Cassian Maria Spiridon'209. Astazi, Cassian Maria Spiridon afirma ca intilnirea cu fratii de peste Prut s-a produs dupa revolutie si ca fraza a fost distorsionata de presa. Cartea in care a aparut acest citat din presa este insa ingrijita chiar de Cassian Maria Spiridon.
Doua articole despre inceputul revolutiei la Iasi publicate in numerele 3333/30 aprilie 2004 si 3334/1 mai 2004 ale cotidianului Jurnalul National au incercat sa completeze tabloul. Un ofiter al fostei UM 0110 arata ca in timpul evenimentelor de la Iasi, consulul sovietic de la Timisoara (!) comunica cu ambasadorul sau, anuntindu-1 ca nu sunt inca gata de actiune, in articolele respective, un fost ofiter al Directiei I, informatii interne, arata ca "la Iasi trebuia sa se declanseze revolutia si ca la Timisoara nu era decit varianta de avarie. Conform acestuia, in Iasi, cei care coordonau operatiunea de declansare a revoltei isi aveau comandamentul intr-un apartament «intesat cu tehnica». Ofiterul Directiei I sustine ca varianta Iasului a picat din cauza unei operatiuni de filaj. Filorul, care il avea in lucru pe seful comandamentului respectiv, a incercat sa-1 fotografieze noaptea, in infrarosu. Cind ofiterul strain tocmai se pregatea sa intre in apartamentul in care era comandamentul, filorul a fost tradat de becul de la aparatul foto, iar «subiectul», brusc, s-a aplecat sa se incheie la pantofi, dupa care s-a intors si a plecat'210. Conducerea Securitatii nu a cunoscut aceste detalii. Dar, ne putem imagina eventualitatea ca la Iasi, in decembrie 1989, sa fi existat un "comandament' sovietic ascuns intr-un apartament, precum cel de la Praga si de la Sofia, precum cel maghiar de la Timisoara - dupa cum afirma col. Gheorghe Ratiu in cartea sa -, fara ca seful Securitatii sa stie? Ne putem imagina doar in doua situatii: o tradare la nivelul Directiei I sau o situatie mult mai simpla, mai naturala si lipsita de mister, in care ratarea operatiei de filaj a fost ascunsa superiorilor, act care se mai intimpla in Securitate inainte de revolutie. Mai multe astfel de ratari ale misiunii au fost descoperite de autor la Timisoara, neraportate superiorilor sau raportate sub alta forma decit realitatea. Aceasta ipoteza aplicata la Iasi nu-mi apartine; este afirmatia unui ofiter de Securitate de la Iasi, care a recunoscut ca unele ratari si esecuri din activitatea Securitatii locale erau ascunse colonelului Ciurlau, iar altele nu ajungeau la Bucuresti. Pentru a incheia, voi reproduce un text exponential pentru sinteza analizei noastre. El apartine tot lui Iulian Chifu: "Afirm si sustin ca, daca la Iasi nu a existat revolutie, atunci nu a existat revolutie in Romania. Aici este singurul loc in care un grup de disidenti, organizati - oricit de infantila si nepolitica era atunci structura din triadele inventate de Stefan Prutianu - intr-o forta de natura politica ce se intitulase Frontul Popular Roman, cu un program in citeva puncte care se poate asimila cu unul revolutionar, ca un set de actiuni de fronda fata de regim care tradeaza organizarea, chiar daca semnalul pentru mitingul din 14 decembrie 1989 nu a mai avut loc. Ca miscarea aceasta a fost inclusa in planul mai-ma-rilor arhitecturii unei lovituri de stat, ca a fost diversiunea ce a grupat la Iasi fortele de Securitate ce au reactionat tardiv, peste doua zile, la Timisoara, este un fapt ce poate fi lesne acceptat, insa tocmai neprofesionismul din aceasta miscare revolutionara, lipsa de pregatire minutioasa si, in final, neconsumarea completa a mitingului din 14 decembrie sunt elemente care demonstreaza ca miscarea a fost una facuta cu inima deschisa, cu buna-credinta si cu asumarea urmarilor ce puteau aparea dupa iminenta arestare a noilor disidenti, necatalogati in catastifele Europei Libere sau ale Vocii Americii. Chiar daca a fost controlata din interior, miscarea nu a putut fi dirijata de cineva, tocmai pentru ca structura ei era mult prea flasca, prea neinchegata, pentru a putea permite acest lucru'211.
Punind cap la cap toate informatiile, imaginea cea mai plauzibila se compune dintr-o politica cu caracter global, vizind inlaturarea regimurilor vechi comuniste din Europa de Est, dintr-un plan general de subversiune destinat in particular Romaniei, avind drept tinta declansarea simultana a unei serii de diversiuni in citeva mari orase - Iasi, Brasov, Cluj, Timisoara - in ziua de 16 decembrie 1989. La Cluj, nucleul disident din jurul Doinei Cornea nu se formeaza si, in consecinta, nu poate constitui o sursa credibila pentru diversiune. Inclusiv natura nonviolenta a protestului Doinei Cornea nu putea misca mai nimic in Cluj. La Brasov, liderii sindicali vizati pentru a redestepta revolta din 1987 erau izolati si pusi sub o stricta supraveghere. Represiunea, chiar si sub forma raspindirii liderilor prin mai multe localitati ale tarii, isi facuse efectul. La Iasi, suportul popular nu a existat. Ca, de altfel, si la Timisoara in prima faza. In aceste patru orase sunt raspindite mii de manifeste, sunt formate nuclee disidente, sunt activizate retele de spionaj si de influenta, se instaleaza rezidente ale unor servicii de informatii, se difuzeaza seara de seara semnale si mesaje incitatoare prin posturi de radio si televiziune straine. Nu se misca nimic la nivelul populatiei. Probabil ca secretul incitarii calificate de la Timisoara spre acte de violenta se afla tocmai in aceasta lipsa de reactie a populatiei Romaniei, ilustrata prin experimentul facut la Iasi. Iasul revolutionar este un paradox: avea cea mai avansata si activa studentime, avea un corp muncitoresc solid si nemultumit, avea cel putin un opozant celebru si nimic! O miscare de massa izbucnita in patru orase mari ale Romaniei, plus Aradul si Tirgu-Mures, avea menirea sa forteze establishment-ul de la Bucuresti la o debarcare pasnica a lui Ceau-sescu. O miscare de o asemenea amploare avea avantajul ca nu putea ramine neobservata, ignorata sau reprimata fara. consecinte in plan politic. Esecul de la Cluj, de la Brasov, mai ales cel de la Iasi, precum si esecul din primele doua zile (14-15 decembrie) de la Timisoara prin lipsa de reactie a populatiei, prin incapacitatea "mamaligii' de a face explozie, a facut necesara trecerea subversiunii straine intr-o alta etapa, in etapa violenta de la Timisoara.
Aceasta este legatura functionala, dar si cauzala, intre Iasi si Timisoara si tocmai ea determina amplasarea corecta a inceputului revolutiei in capitala Moldovei. O revolutie poate avea un debut ratat, dar asta nu inseamna ca acel debut nu face parte din revolutie. Esecul manifestatiei de la Iasi este el insusi, prin comparatie cu Timisoara o dovada a caracterului curat si romanesc al actiunii liderilor Frontului Popular Roman. Daca actionau mina in mina cu sovieticii, cum s-a intimplat la Timisoara, revolta populara reusea.
La 15 ani de la revolutie, statul roman, partea sa de existenta oficiala, pluteste in continuare in confuzie si in ridicol. Parlamentul Romaniei a emis la 20 iulie 2004 Legea recunostintei fata de eroii-mzrtiri si luptatori care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989. La art. l , alin. l se afirma: "Revolutia romana din decembrie 1 989, declansata prin revolta populara de la Timisoara' etc. Confuzie totala si incultura politica - revolta populara de la Timisoara se produce abia in 20 decembrie 1989 si nu reprezinta inceputul revolutiei. Ea a inceput la Iasi, a continuat prin diversiunea si miscarile de strada din 16 decembrie de la Timisoara, a continuat cu represiunea militara. De altfel, in aceeasi lege nu lipseste fenomenul deja tipic al legislatiei romanesti in care articolele aceluiasi act oficial se bat cap in cap, se contrazic, astfel ca, in momentul in care textul Legii abordeaza intervalul de timp caruia i se adreseaza ansamblul privilegiilor stipulate de lege, data de la care se calculeaza activitatea revolutionara este 14 decembrie 1989 (art. 3, alin. 3).
in 14 decembrie 1989 in Romania nu a existat decit o singura actiune revolutionara - Iasi, Frontul Popular Roman.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |