Nascut in 1813, in satul italian Le Roncole de langa Busseto, Giuseppe Verdi si-a petrecut anii tineretii studiind orga. La varsta de sapte ani, el a devenit organist in orasul San Michele Arcangelo. Acolo tanarul Verdi a cantat pentru biserica si dupa legenda, in 1814 mama sa l-a salvat de catre cotropitorii francezi. In 1823, Verdi s-a mutat la Busseto si a absolvit scoala de muzica condusa de Antonio Provesi. La varsta de 13 ani, Verdi era ajutor de conducator al orchestrei din Busseto. Dupa ce a terminat scoala, Verdi s-a prezentat pentru admitere la conservatorul din Milano. Dar a fost respins, iar unul din examinatori i-a spus lasa conservatorul si ia-ti un post de maestru in oras. Verdi a studiat compunerea in Milano cu Vicenzo Lavigna, compozitor si maestru la teatrul La Scala. Verdi a oscilat intre Milano si Busseto pana in Martie 1836, cand a fost numit maestrul filarmonicii din Busseto.
In mai 1836, el s-a insurat cu tanara, Margherita Barezii, fiica binefacatorului sau. El s-a intors in Milano cativa ani mai tarziu cu o tanara familie.
Oberto, prima opera a lui Verdi, a fost prezentata pe scena teatrului La Scala in noiembrie 1839. Firma Ricordi a publicat Oberto si pentru ca aceasta a fost un mare succes, firma s-a angajat sa publice alte trei piese ale lui Verdi. Verdi a inceput sa lucreze la urmatoarea sa opera Un Giorno di Regno, dar a fost intrerupt cand, unul dupa unul, toti membrii familiei Verdi s-au imbolnavit. In curs de doua saptamani Verdi si-a pierdut fiul fiica si sotia. Din nefericire Un Giorno di Regno, a fost un fiasco total. Atunci Verdi a jurat ca nu va mai compune niciodata comedii si si-a orientat gandirea spre destinul inevitabil. Chiar si asa directorul teatrului La Scala si-a pastrat increderea in Verdi , care, mai tarziu cu opera Nabuco a declarat cariera mea muzicala a inceput cu adevarat. La repetarile pentru Nabuco, la teatrul La Scala tamplarii care reparau cladirea s-au oprit din muncit si s-au asezat pe schele si scari pentru a asculta opera. La terminarea operei toti muncitorii au izbucnit in strigate de Bravo, bravo, viva il maestro!. Prezentarea piesei a fost un succes. Verdi a devenit faimos cerand un onorariu mai mare decat oricare alt compozitor al timpurilor sale. Dupa Nabuco, a urmat opera I Lombardi, care a castigat o victorie neasteptata asupra cenzorilor austrieci. Triumful lui Verdi in retinerea libretului si a temelor melodice i-a adus compozitorului o reputatie de erou ideologic al italienilor. Aceasta a fost una din multele bataliile pe care Verdi le-a cu cenzorii pentru libertate artistica.
Peste urmatorii sapte ani, compozitorul a scris zece opere de succes variat, facand legatura intre doua ere distincte ale compozitiei lui Verdi. Captat initial de stilul bel canto si mostenitor al stilului Donizetti, Verdi a incercat sa-si faca propriul sau stil.
Il Trovatore a fost o strafulgerare de indrazneala despre care Verdi a spus ca este nucleul muncii sale, Cred (daca nu ma insel ca ceea ce am facut am facut bine; dar am facut mereu dupa cum imi dicteaza sufletul. Cu toate ca era un geniu Verdi a compus numai din inima. Ca un muzician scolit el a plasat sensibilitatea emotionala deasupra intelectului in tot ceea ce scria.
Creatia unui tur operativ de forta bazat pe ingeniozitatea formularii artistice i-a asigurat lui Verdi nemurirea, incepand in 1851 cu Rigoletto, urmata de Il Trovatore, La Traviata, si in 1871 de Aida. Chiar si fara capodoperele care au urmat - Simon Boccanegra, Un Ballo in Maschera, La Forza del Destino si Don Carlos s-au Requiem Mass - maestrul s-ar fi putut retrage fara teama ca-l va putea depasi vreodata alt compozitor. Dar de fapt cu Aida, Verdi parea ca a abandonat sa mai compuna pentru cincisprezece ani.
Dar din fericire pentru posteritate, Otello, un libret electrizant, creat de poetul Arrigo Boito a adus compozitozitorului o retragere fortata. Deschiderea operei Otello in februarie 1887 a atras o audienta o audienta internationala la Milano.
In 1893, cu premiera operei Falstaff, Verdi si audienta sa au repetat intregul succes avut cu Otello, in onoarea unei comedii pe care jurase sa nu o mai scrie. In final maestrul s-a retras in satul natal Sant'Agata cu a doua sa sotie, cantareata Giuseppina Strepponi. Ei au petrecut cativa ani fericiti, pana la moartea ei in 1897. Moartea sotiei sale l-a lasat pe Verdi foarte indurerat. El s-a mutat de la Sant'Agata la hotelul Grand din Milano, iar dupa patru ani nefericiti, Verdi a murit in 1901. Moartea lui Verdi a lasat Italia in doliu. El este considerat in toata lumea muzicii un mare compozitor si mai particular, In Italia este considerat un erou patriotic si un campion al drepturilor omului.