Dreptul feudal scris

DREPTUL FEUDAL SCRIS

1. Pravilele bisericesti

Datorita organizarii sale ierarhice si a rolului de principal factor ideologic in societatea feudala, Biserica ortodoxa a fost in masura sa elaboreze reguli de conduita care sa fie aplicate pe intreg cuprinsul tarii, prin extinderea autoritatii sale spirituale si cu sprijinul statului feudal.

In vedrea consolidarii statului feudal si centralizarea puterii, domnii erau interesati sa introduca noi reguli juridice si sa le asigure un caracter uniform, spre deosebir de particularitatile uniforme. Trebuie sa intelegem ca pravilele bisericesti au un caracter oficial, pentru ca au fost intocmite din ordinul domnului sau ak mitropolitului si pe cheltuiala acestora. Pe de alta parte, dispozitiile din pravile erau obligatorii atat prin clerici, cat si pentru mireni (laici), atat in domeniul religios propriu - zis, cat si in domeniul juridic.

De altfel, potrivit autorilor de pravile, dispozitiile de drept civil, de drept penal si de drept procesual tineau tot de domeniul religios. Intrucat Biserica ortodoxa romana se afla sub autoritatea spirituala a Patriarhiei de la Constantinopole, domnii si mitropolitii romani au respectat intru totul regula de mult consacrata, conform careia pravilele bisericesti ortodoxe se intocmesc numai dupa izvoarele canonice bizantine.

Intrucat procesul crestinizarii daco-romane, apoi a romanilor a inceput inca din  epoca domniatiei romane si a continuat si dupa retragerea aureliana, un numar mare de cuvinte latine au patruns in limbajul religios fundamental, semnificativ fiind termenul de ,,biserica', limba romana fiind singura limba romanica in care acest termen vine din latina, ,,basilica'. In toate celelalte limbi, termenul de biserica vine din greaca, ,,eclesia'.

Patrunderea slavilor in masa si asezarea lor la sud de Dunare, a dus la ruperea de romanitatea orientala in 2: Nordul Dunarii, ce a evoluat in poporul romanesc si Sudul Dunarii, ce a evoluat in aromani, anumite enclase ramase. Totodata, contactul direct nord dunarean cu Bizantul s-a intrerupt, astfel incat, inca din timpul feudalismului timpuriu, influenta bizantina a fost receptata pe filiera slava, astfel incat, slavona devine limba cancelariei domnesti si limba cultului religios. Insa slavona era cunoscuta de un numar infim de persoana (cativa calugari) dincalcelaria domneasca. Marea masa a populatiei nu cunoastea limba. Datorita acestui fapt, din se. 16 pravilele bisericesti incep sa fie redactate si in limba romana.

Pravilele bisericesti, cele in slavona si romana au fost la inceput multiplicate ca manuscrise, iar din sec. 17, apar pravilele tiparite.  

A. Cele mai importante pravile in slavona sunt:

1. ,,Pravila de la Targoviste', elaborata de catre gramaticul Dragomir, din porunca domnului Vladislav al Tarii Romanesti in anul 1452.

2. ,,Pravila de la Putna', bilingva (text interliniar in romana), din anul 1581.

3. ,,Pravila de la manastirea Bistrita' (Moldova), in anul 1618.

4. ,,Pravila de la manastirea Bistrita' (Oltenia), elaborata la 1636.

Izvoarele acestor pravile sunt:

a. ,,Sintagma alfabetica' a lui Matei Vlastares

b. ,,Hexabiblul' lui Constantin Armenopulos (judecator la Salonic)

c. ,,Nomocanoanele parintilor Bisericii (literatura patristica)

d. Legislatia imparatilor bizantini:

1. ,,Bazilicalele' lui Leon al II-lea filosoful

2. ,,Nomos Ghiorghicos' (,,Legiuirea Agrara Bizantina')

3. ,,Prohironul' si ,,Epanagoga' elaborate in timpul lui Vasile Macedoneanul

B. Cele mai importante pravile in romana sunt:

1. ,,Pravila Sfantilor Apostoli', elaborata de Diaconul Coresi la Brasov intre 1560 si 1580. Un exemplu este ,,Pravila de la Ieud, numita dupa numele unui locuitor din Maramures, unde a fost descoperita in 1921, fiind singurul exemplar ce s-a pastrat.

2. ,,Pravila Aleasa', elaborata de logofatul Eustache, in Moldova, in 1632.

3. ,,Pravila de la Govora' (,,Pravila cea Mica'), tiparita in Tara Romaneasca, in 1640, in 2 editii identice: una pentru Tara Romaneasca, prefata de mitropolitul Theofil si una pentru Transilvania, prefata de mitropolitul Ghenadie al Transilvaniei.

Continutul pravilelor bisericesti este eterogena, foarte variata, pentru ca alaturi de textele cu caracter juridic propriu - zis exista si altele texte din diverse alte domenii:

a. extrase din lucrarile religioase

b. date istorice despre sinoadele bisericesti si cele ale parintilor Bisericii, autori de pravile

c. cronici

d. tabele de calculare a timpului.

e. diferite alte formulare pentru intomirea actelor.

La randul lor, textele juridice nu sunt sistematizate pe ramuri si institutii de drept, in sensul ca dispozitiile juridice pe care le cuprind sunt amestecate: norme de drept civil, intercalate cu cele penale si procesuale. Ca o particularitate, pe planul dreptului penal, infractiunile era socotite pacate, iar pedepsele clasificate in pedepse fizice si pedepse duhovnicesti erau socotite ca forme de ispasire a pacatelor. Prin continutul lor mistic si prin discriminarile sociale pe care le-au consacrat, pravilele bisericesti au contribuit la consolidarea relatiilor de productie de tip feudal.

Pe de alta parte, avand in vedere izvoarele utilizate la elaborarea lor, pravilele bisericesti au marcat inceputul procesului de receptare a ideilor si institutiilor juridice romane, astfel cum au fost ele adoptate la realitatile feudale ale Bizantului de catre legislatia bizantina. Din acest moment, dreptul roman evolueaza sub influenta imediata a dreptului roman, adica influenta imediata a dreptului roman nu se exercita direct, ci prin filiera bizantina.

Pravilele bisericesti au un continut asemanator, mergand pana la identitate in toate tarile romane, ce inseamna o continuare a unitatii de reglementare asigurata de legea tarii. Pravilele biseriesti nu au fost doar monumente de drept cu valoare pur teoretica, ci destinate sa se aplice in mod nemijlocit in practica instantelor de judecata, lucru contestat de multi autori, intrucat exista foarte putine documemte care sa ateste ca hotararile au fst date pe baza pravilelor bisericesti.

Insa acest fenomen are o explicatie: faptul ca hotararile, de exemplu, date in materie penala si unele date in materie civila (hotarari in dreptul familiei), imbracau forma orala si nu ne-au parvenit, iar daca erau date in forma scrisa, nu aratau capul de pravila pe care se sprijina, pentru ca partile nu erau interesate sa pastreze asmenea documente. Dimpotriva, hotararile ce se dadeau in litigiile privind proprietatea, imbracau mereu forma scrisa si mentionau mereu in curinsul lor capul de pravila pe care se sprijineau, pentru ca aceste hotarari erau mereu pastrate de partile litigante.

O asemenea hotarare celebra este continuta intr-un hrisov emis in timpu lui Alexandru Ilias, hotarare pronuntata in litigiul dintre Florica (fiica legitima) si Maria (fiica naturala), fiicele lui Mihai Viteazul, litigiu avand ca obiect o mosie. Castig de cauza a avut Florica, iar in Cuprinsul hotararii se mentioneaza capul de pravila pe care se sprijina acea hotarare.

2. Hrisoavele legislative

Hrisoavele domnesti contineau, de obicei, acte cu caracter individual, acte prin care dispozitiile legii tarii erau aplicate de domn la cazuri particulare. La sfarsitul sec. 16 si inceput de sec. 17, apar hrisoavele legislative, care contineau dispozitii cu caracter general, emise de domn, ce modifica dispozitiile legii tarii.

Primul si cel mai important hrisov dat de Mihai Viteazul este cel dat in anul 1595, ce prevede, cu referire la taranii dependenti, ca ,,fiecare pe unde va fi, sa fie ruman pe veci'. In legatura cu acest hrisov, unii autori au afirmat ca prin intermediul lui, Mihai Viteazul, fortat de o conjunctura nefavorabila si sub presiunea boierilor, ar fi procedat la legarea taranilor dependenti, de glie. Opinia nu poate fi impartita, pentru ca in 1595 se afla in plina desfasurare riposta militara otomana in Tara Romaneasca fata de atitudinea antiotomana a lui Mihai Viteazul. Poporul din stanga Oltului s-a refugiat pe mosiile din dreapta Oltului, ce apartineau lui Mihai Viteazul si partidei boieresti ce-l sprijinea.

Dand acest hrisov, cu privire la taranii dependenti, Mihai Viteazul nu i-a legat de glie, ci pentru a-i favoriza pe boierii olteni, a modificat dispozitiile legii tarii, ce anterior anului 1595 prevedeau legarea de glie a taranilor dependenti. Daca s-ar fi aplicat dispozitiile legii tarii, boierii din dreapta Oltului ar fi trebuit sa-i remita pe taranii dependenti din stanga Oltului, refugiati pe mosiile lor, stapanilor acestora, ori prin asezamant Mihai Viteazul ii elibera pe boierii din dreapta Oltului de aceasta obligatie legala, pentru a-i favoriza. Mihai Viteazul creeaza o noua categorie de tarani dependenti, ,,rumanii de legatura', fiind tarani liberi, care la data asezamantului, fugisera pe mosiile din dreapta Oltului.

Hrisoavele domnesti au continut asemanator, au fost adoptate si in Moldova de catre domnii Stefan Tomsa si Miron Barnovski. Iar din sec. 16, pe masura centralizarii statului feudal si intaririi puterii domnesti, numarul hrisoavelor legislative a crescut in mod semnificativ.

Curs 15 - 16 - 15.01.2009

3. Pravilele laice

Pravilele laice au fost adoptate la mijlocul sec. 17, aproape simultan si cu un continut similar in Tara Romaneasca si in Moldova, ca o necesitate pentru puterea de stat centralizata, de a interveni rapid cu reglementari in diverse domenii. In acelasi timp, parviele aice au reprezentat pentru boieri si intrumente de limitare a puterii domnului, caci, cum zice Grigore Ureche, ,,acolo unde nu sunt pravile, din voia domnilor, multe strambatati se fac'.

In Moldova, din porunca domnului Vasile Lupu, logofatul Eustrache a elaborat in 1646 ,,Cartea romaneasca de invatatura', aceasta reprezentand prima codificare legislativa u caracter laic din istoria statului si dreptului romanesc. Din titlu rezulta ca este o initiativa romaneasca, iar lucrarile straine care au stat la baza elaborarii pravilei au fost codificate intr-o viziune proprie, astfel incat aceasta lucrare nu este o copie sau o compilatie a lucrarii respective, ci o opera de sinteza cu trsaturi originale. In al II-lea rand, cuvantul ,,invatatura' utilizat in titulatura pravilei nu are un sens didactic, ci unul juridic de dispozitie obligatorie, de porunca domneasca, dar care atrage sanctiunea domnului asupra celor ce nu asculta de asemenea ,,invatatura'.

Izvoarele acestei pravile sunt:

1. ,,Nomos ghiorghicos' (legiuirea agrara bizantina) - adoptata in timpul domnului Leon Isaul

2. Lucrarile penalistului italian Prospero Falinaci, latinizat Falinacius, intitulate ,,Pracsis et teoriae criminalis'

In Tara Romaneasca, in 1652, din porunca domnului Matei Basarab, Daniil Panoneanul, un calugar ajuns ulterior mitropolit al Transilvaniei, a elaborat lucrarea ,,Indreptarea legii' sau ,,Pravila cea mare', tiparita la Targoviste si care contine o predoslovie scrisa de mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti. Titlul sau este semnificativ, exprimand ideea scopului avut in vedere, adica influentarea comportamentului uman prin dispozitii legale noi. Cuprinsul este mai amplu decat cel al ,,Cartii romanesti de invatatura', pentru ca cuprinde, alaturi de versiunea muntenizata a pravilei moldovene si ,,Nomocanonul' lui Mihail Malaxus.

Totodata, in partea finala a pravilei sunt expuse o serie de probleme de interes mai general din domenii nejuridice (medicina, gramatica, filosofie), dar si chestiuni de interes canonic. Continutul juridic al celor 2 pravile este asemanator si se refera in principal la reglementarea relatiilor din agricultura si sanctionarea faptelor cu caracter penal, iar dispozitiile de drept civil si drept procesual sunt putin numeroase. Prevederile celor 2 pravile sunt structurate in pricini, glave si zaciale, adica sectiuni, capitole si articole.

Dispozitiile juridice din pravile sunt sistematizate in 2 parti:

A. Prima parte contine:

I. prevederi ce reglementeaza relatii feudale din agricultura si care consacra:

1. legarea de pamant a taranilor dependenti

2. drepturile stapanilor feuali de a-i urmari pe taranii dependenti fugiti de pe mosii si de a-i aduce inapoi.

3. interdictia celorlalti boieri de a-i primi pe mosiile lor pe taranii fugari so obligatia de a-i remite stapanilor lor.

4. obligatiile de renta feudala ale taranilor aserviti fata de boieri si drepturile acestora din urma de a-i   pedepsi pe taranii ce nu-si executa obligatiile.

II. reglementari care vizeaza:

1. paza hotarelor

2. paza recoltelor

3. paza bunurilor agricole

4. cresterea vitelor

5. impartirea recoltelor

6. schimburile de terenuri

B. A doua parte contine:

I. institutii de drept civil, de drept penal si de drept procesual.

II. 1. reglementarea statutului juridic al persoanelor se face dupa criteriul conditiei sociale. Persoanele fizice (obraze) se impart in: slobozi (erau pe o parte taranii liberi si pe alta parte erau boierii, clerul) si robi (nu-si puteau schimba statutul juridic decat cu acordul stapanului sau ca rasplata pentru denuntarea stapanului vinovat de savarsirea anumitor infractiuni; asupra robillor, stapanul avea avea un intins drept de corectie).

2. majoratul este fixat la 25 de ani, insa raspunderea pentru faptele proprii intervine de la 18 ani.

III. Institutia familiei, a casatoriei, a rudeniei sunt reglementate pe baza acelorasi principii ca si in pravilele bisericesti. Casatoria este precedata de logodna, consacrata ca institutie juridica dupa modelul bizantin si confera sotului puterea maritala asupra sotiei si dreptul de a-i administra zestrea. Puterea maritala presupune ca sotul are asupra sotiei un drept de corectie, incuzand bataia si inchiderea ei.

IV. In materia bunurilor este protejata proprietatea asupra imobilelor si se face distinctia intre bunurile ce formeaza obiectul proprietatii reglementate de dreptul laic (mirean) si bunurile considerate sfintite, ce se bucura de o protectie speciala, potrivit prevederilor dreptului canonic.

V. Succesiunea poate fi deferita prin testament in forma scrisa (zapis) sau in forma orala (cu limba de moarte) sau ,,ab in testa' (potrivit legii). Exista anumite incapacitati de a testa, spre exemplu: cei condamnati pentru infratiuni contra moralei, precum si incapacitati de a mosteni (asasinul nu vine la succesiunea celui asasinat). Categorii de mostenitori legali: ascendentii, descendentii (pana la gradul 9) si colateralii. Copii naturali vin doar la succesiunea mamei si sunt reglementate rezervele succesorale si cantitatea disponibila in functie de numarul copiilor.

VI. In materia obligatiilor, reglementarea are la baza raspunderea individuala si sunt considerate izvoare de obligatii: tocmelile (contractele) si delictele. Pentru validitatea contractelor se cere ca vointa partilor contractate sa nu fie vitiata prin violenta (sila) sau prin dol (amagire). Actele juridice puteau fi incheiate si prin mandatari sau reprezentanti conventionali ai partilor (pristari, ispravnici). Principalele contracte reglementate de pravile sunt: de vanzare, incheiere, imprumut, donatie. Se mentine acelasi sistem de garantie ca si in legea tarii (zalogul si chezasii).

VII. Materia dreptului penal cunoaste o ampla reglementare, potrivit celor mai avansate principii ale epocii. Infractiunile continua sa fie clasificate dupa gradul lor de periculozitate sociala (exemplu: vinii mari, vinii mici). Este reglementata acum pentru prima data la nivel general infractiunea flagranta. Pentru prima data, la calificarea infractiunii se aveau in vedere pozitia subiectiva a faptuitorului 9gandul faptasului), precum si momentul si locul faptei. Sunt introduse unele categorii juridice noi: tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea si recidiva. De asemenea, sunt prevazute pentru prima data cauze ce inlatura raspunderea penala (nebunia, legitima aparare, varsta sub 7 ani, ordinul superiorului), cauze ce atenueaza raspunderea penala (mania, starea de ebrietate, varsta sub 10 ani) si cauze ce agraveaza raspunderea penala (calitatea de boier in cazul infractiunii de hiclenie). Sistemul sanctionator cuprindea: pedeapsa cu moartea (sub diferitele sale forme), alte pedepse fizice, pedepsele privative de libertate (temnita, ocna, surghiunul la manastire), pedepse cu caracter religios (anatema, interdictia de a intra in Biserica, neingroparea), pedepse inflamante si pedepse pecuniare (amenzi), uneori si pedepse complimentare (confiscarea averii). La stabilirea pedepsei, judecatorul avea o larga posibilitate de apreciere. Se spunea ca pedepsele se stabileau dupa ,,voia judetului' (a judecatorului), astfel incat acesta, in anumite cazuri, putea dispune schimbarea pedepsei si chiar iertarea pedepsei. Dispozitiile de drept penal aveau un vadit caracter discriminator de clasa, sens in care pravilele recomanda ca boierilor si clericilor sa nu li se aplice pedepse fizice, ci acestea sa fie inlocuite de amenzi. Dimpotriva, pravilele recomandau aplicarea pedepselor fizice pentru infractorul ,, de gios' (cei ce apartineau unei categorii sociale inferioare).

VIII. In materia dreptului procesual, pravilele prevad existenta a 2 categorii de instante: laice si bisericesti. Nu functioneaza principiul specializarii instantelor, astfel incat instantele laice judecau si pricinile civile si cele penale. In materia penala, actiunea penala putea si intentata si de alte persoane si de victima: parintele (pentru copil), stapanul (pentru sluga), sotul (pentru sotie). Exista anumite infractiuni, precum falsificarea monedei, pentru care denuntul era obligatoriu. Mijloacele de proba erau martorii, juramintele, inscrisurile, carora li se adauga si 2 mijloace de proba noi: expertiza si prezumtiile (in pravile sunt numite ,,presupusuri' sau ,,semne' sau ,,intelesuri'). In materie penala era admisa si tortura (caznirea), pentru a smulge marturisirea invinuitului ce nega comiterea faptului. Pe plan probator, in ceea ce priveste elementul vadit discriminator, valoarea marturiei trebuie apreciata de judecator in mode diferit, in raport de statutul juridic al martorului, spunandu-se in pravile ca boierii si clerul trebuie crezuti mai mult. Nu era insa cunoscut conceptul de ,,cale de atac', insa pravilele permiteau celor nemultumiti de hotararea pronuntata sa se adreseze numai judecatorilor superiori. De asemenea, nu era cunoscut conceptul de ,,autoritate de lucru judecat', insa erau prevazute anumite termene de prescriptie ale dreptului material la actiune.