Negustorul de tablouri si criticul de arta Daniel-Henri Kahnweiler (1884-1979) recunoscuse anterior "Domnisoarele din Avignon" a lui Picasso ca fiind "momentul nasterii cubismului".Intr-adevar,din multe puncte de vedere,acest tablou celebru prevesteste si pregateste revolutia cubismului.Pentru prima oara un pictor rupe intr-un mod atat de hotarat cu traditionala arta figurativa si cu modul de reprezentare bazat pe perspectiva,care guverna pictura inca din perioada Renasterii.
Dintre toate definitiile cubismului,indiscutabil se cuvine sa incepem cu cele care au fost formulate de insisi creatorii curentului.Braque afirma: "Pentru mine,cubismul,sau mai degraba cubismul meu-este un mijloc pe care l-am creat pentru propriul meu folos si a carui scop a fost mai presus de orice acela de a face ca pictura sa se poata gasi in sfera abilitatilor mele." Picasso pe de alta parte marturiseste:"( . )nu am avut nici cea mai mica intentie sa cream cubismul-am vrut doar sa dam glas trairilor noastre".Totusi definitia cea mai transparenta ii apartine lui Henri Matisse:"cubismul este un realism descriptiv".Intr-adevar,cubismul-in ciuda aparentelor-nu reprezinta distrugerea realismului;el pune sub semnul indoielii doar realismul iluzoriu(adica cel care naste iluzie,caci reproduce ceea ce vedem) care a luat nastere in Renastere odata cu descoperirea tehnicii perspectivei.Cubistii au creat fara indoiala semne noi si tocmai in aceasta a constat multa vreme dificultatea descifrarii tablourilor lor.Cubismul prezinta fiinte si lucruri intr-o maniera in care nu au mai fost pana atunci percepute.
Istoricii de arta disting trei faze ale cubismului.Prima dintre ele,cunoscuta sub numele de precubista si aflata sub puternica influenta a lui Cezanne,dureaza din anul 1907 pana in 1910.Ea va ramane sub influenta lui Cezanne si a celebrei lui recomandari de e "reda natura prin intermediul cilindrului,sferei si conului".Etapa urmatoare a cubismului care tine din 1910 pana in anul 1912, este cunoscuta sub numele de faza analitica .Caracteristica aceastei faze este optiunea artistica de descompunere a obiectului reprezentat intr-o multime de suprafete mici,geometrizate.Ultima faza a cubismului,faza sintetica,contine o tehnica noua de reducere a culorii in operele cubistilor,permitandu-le totodata restabilirea contactului cu realitatea gratie asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute.Obiectele nu mai sunt descompuse in multe parti mici,ci sunt din nou unificate.Nu sunt totusi forme copiate dupa natura,ci semne simplificate,care trebuiau sa dezvaluie trasaturile esentiale ale lor.
PICASSO si-a transformat viata in legenda.
Totul a inceput la Malaga,frumosul oras situat in Andaluzia.Jose Ruiz Blasco si Maria Picasso y Lopez se casatoresc in anul 1880.Pe 25 octombrie 1881,la ora 11 noaptea,vine pe lume primul lor copil.La nastere,copilul nu respira si toata lumea se temea ca nu avea sa supravietuiasca.Abia cand unchiul i-a suflat in fata fum de trabuc,Pablo se stramba si scoate primul tipat.Asa vine pe lume Picasso.
Copilul avea o privire intensa,ardenta,care exercita o puternica impresie asupra oricui intra in contact cu el.Mama povesteste:"Era un copil frumos,angelic si demonic totodata.Nu puteai sa-ti iei ochii de la el."Inca nu stie sa scrie cand incepe sa deseneze sub indrumarea tatalui,pictor si profesor la Scoala de Arte Frumoase din Malaga.
In anul 1891,familia Ruiz se muta la La Coruna,un oras situat in nord-vestul Spaniei.Talentul lui Picasso ii uimeste pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din oras,desi adolescentul suporta cu greu rigoarea traditiei si educatia academica.Mai mult decat atat,pe coasta atlantica ploua des si toti isi amintesc cu nostalgie de Andaluzia insorita.O lovitura pentru familie este moartea Conchitei,sora mai mica a lui Pablo.Jose Riuz inainteaza cererea de a fi transferat in alta functie si,in anul 1895,se muta cu familia la Barcelona.Chiar inainte de aceasta calatorie,remarcand progresele surprinzatoare ale lui Pablo,ii face copilului cadou pensulele sale. Prin acest gest simbolic,recunoaste geniul fiului.
La Barcelona,tanarul isi continua studiile la Scoala de Arte Frumoase.Manuel Pallares isi aminteste cu mare placere de talentatul sau coleg:"Rapiditatea cu care desena ne uluia pe toti.Prindea din zbor totul,numai ca nu-l prea interesa ceea ce spuneau profesorii.Aveam cu totii impresia ca pur si simplu ii ignora.".Spre sfarsitul anului 1897,parintii il trimit pe Pablo la studii la Academia de Pictura din Madrid.Scoala asigura conditii bune de lucru,dar studentul considera cursurile lipsite de valoare.Isi necajeste profesorii cu tot felul de glume si sicane,incat,in cele din urma,este exmatriculat.
La Barcelona,se intoarce slabit,bolnav de scarlatina.Il ia cu sine pe Pallares si pornesc impreuna la Horta de Ebro.Isi petrec timpul pictand si desenand.Dupa ce se intorc din aceasta vacanta lunga (1899),Pablo se elibereaza definitiv de influentele academismului cultivat de tatal sau si de scoala pe care o frecventa.Din acel moment,se va semna cu numele mamei sale-considera ca Picasso "suna foarte bine".
Atmosfera care domnea in Barcelona,unde infloreste modernismul sub tutela pictorului Santiago Rusinola (1861-1931),i se potriveste ca o manusa.Anvangarda artistica si intelectuala din capitala Cataluniei se aduna la localul Els Quatre Gats (La patru pisici).Vin aici toti cei "care tanjesc dupa hrana nu numai pentru trup,ci si pentru suflet".Picasso si noul sau prieten,sculptorul Jaime Sabartes,(1881-1968) se numara printre obijnuitii localului.Cartea pe care Sabartes o va scrie ani mai tarziu va contribui in mare masura la legenda care inconjoara personalitatea lui Picasso.In anul 1900,Pablo,in varsta de 19 ani,isi expune pentru prima data lucrarile-chiar la Els Quatre Gats-si pentru prima data pleaca la Paris.
Picasso isi va petrece urmatorii ani din viata calatorind intre Franta si Spania.In anul 1900,locuieste pe strada Gabrielle,pe dealul Montmartre.Duce o viata lipsita de griji,frecventeaza in mod regulat barurile si bordelurile,traieste o poveste de dragoste cu o tanara pe nume Odette.Vinde cateva tablouri unui negustor originar din Barcelona pe nume Pedro Manach.Merge des la Louvre,studiaza operele marilor maestri si viseaza sa il cunoasca pe Toulouse-Lautrec (1864-1901),care cam in acea vreme moare in castelul Malrome,in sud-vestul Frantei.
Ambroise Vollard,negustorul lui Cezanne (1839-1906) si al lui Renoir (1841-1919), expune in galeria sa panzele artistului.Expozitia este vizitata,printre altii,de poetul si pictorul Max Jacob (1876-1944).Intalnirea celor doi artisti va marca inceputul unei prietenii de lunga durata. "Era extraordinar de frumos,pe chipul lui ca sculptat in fildes,fara nici cel mai mic rid,ardeau ochii( . ),parul negru ca pana corbului ii cadea pe frunte ca o mangaiere."-iata cum il descrie Jacob pe Picasso.Cand in anul 1902,dupa o alta perioada petrecuta la Barcelona,pictorul se reintoarce la Paris,va locui impreuna cu Jacob in casa acestuia,pe bulevardul Voltaire.Indura o saracie crunta,dar lucreaza mult.Pablo picteaza tablouri triste,in tonuri albastre-reci (asa-numita perioada albastra),iar Max,pentru a-l consola,ii recita versuri din Alfred de Vigny (1797-1863) si Paul Verlaine (1844-1896).
Anul 1903 Picasso il petrece la Barcelona,iar in 1904 se hotaraste sa se stabileasca definitiv la Paris.Se muta intr-o casa veche,sub numele de Bateau Lavoir,situata in pitorescul cartier Montmartre.Locatarii acestei cladiri sunt studenti,pictori,sculptori si actori.Intr-o zi,Pablo vede in curte o tanara bruneta,eleganta,Fernande Olivier,si se indragosteste nebuneste de ea.
Din anul 1905,Fernande si Pablo locuiesc impreuna.El picteaza,ea citeste romane foileton si este muza artistului.Serile isi viziteaza prietenii,printre ei aflandu-se poetii Andre Salmon (1881-1969).Pentru a se distra,pun in scena in atelier piese de teatru."Nu aveam pentru a merge alaturi la o bere,astfel incat stateam aici"-povesteste Max Jacob.Iar Picasso va spune:"Era o vreme cand poetii si pictorii se inspirau reciproc".
