Esti aici: Qreferat » Documente informatica

Instrumente pentru dezvoltarea de aplicatii IAC in Internet

WWW-ul s-a dezvoltat pornind de la limbajul HTML. Acesta a fost primul instrument pentru dezvoltarea de aplicatii Internet fiind un limbaj interpretat de catre browser-e. Au urmat cu timpul o serie de alte unelte dezvoltate de diverse firme si care au cunoscut o larga raspandire.

Limbajul HTML

Limbajul HTML (HyperText Markup Language) este un limbaj descriptiv folosit pentru transmiterea informatiilor in reteaua Internet (serviciul World Wide Web). Limbajul HTML are ca element caracteristic folosirea hiperlegaturilor (cuvinte si/sau imagini, evidentiate sau subliniate in documentele Web, care ascund de fapt legaturi catre alte documente HTML sau spre alte paragrafe din documentul curent). El are cateva caracteristici importante:

formatarea documentelor, ce utilizeaza diferite stiluri de litere, o gama de titluri si o noua functie numita cadre;

capacitatea de a insera hiperlegaturi care indreapta catre alte documente Web, fisiere multimedia sau servicii din calculatoare din intregul Internet;

o larga gama de structuri de liste;

capacitatea de a crea tabele si text performant;

capacitatea de a incapsula imagini grafice - care pot fi hiperlegaturi catre alte documente sau catre anumite zone dintr-un document HTML;

harti cu imagini pe care se poate efectua clic, cu puncte fierbinti care duc in diverse locuri in functie de zona din imagine unde s‑a executat clic;

includerea functiilor interactive, cum sunt formularele de completat si programele care il implica pe utilizator.

In ciuda schimbarilor recente din HTML, care ofera posibilitatea controlarii alinierii randurilor, dimensiunii literelor, plasarii imaginilor grafice si dispunerii textului in jurul imaginilor, HTML nu este inca un limbaj tipografic maturizat. Textul care va fi vazut si de ceilalti utilizatori nu este total sub controlul celui care il trimite, asa cum se intampla la documentele tiparite.

Un fisier HTML este un fisier text (ASCII), interpretat de un program de navigare (explorare) Web, care il afiseaza ca un document formatat, cu titluri, subtitluri, tabele, imagini sau hiperlegaturi catre alte documente. Aceste fisiere contin coduri speciale de marcare incastrate direct in text. Astfel, fisierele HTML contin doar litere, numere, semne de punctuatie si alte caractere ce pot fi tiparite si codurile de marcare HTML.

Documentele HTML se pot crea cu urmatoarele instrumente:

aplicatii helper, care iau datele pe care browserul de Web nu le poate interpreta si redau sunetele sau imaginile video neacceptate, intr‑o noua fereastra;

module plug-in, care au acelasi rol ca si aplicatiile helper, dar datele multimedia sunt redate in fereastra browserului;

editoarele de text Notepad, Write din Windows;

procesoare de text: Microsoft Word, Corel WordPerfect.

Fisierele HTML se deosebesc de oricare alt fisier de text simplu prin prezenta codurilor simple de marcare numite etichete HTML. Aceste coduri sunt introduse direct intr‑un document. Ele controleaza formatul documentului si asezarea lui in pagina, specifica hiperlegaturi catre alte documente.

Codurile sunt incadrate de marcaje speciale, care le separa de textul propriu‑zis al documentului. Introducerea lor se face folosind doua simboluri care semnalizeaza instructiunile. Acestea sunt parantezele unghiulare: "<" si ">".

Codurile nu fac distinctie intre literele mari si cele mici. Cei mai multi utilizatori folosesc majuscule pentru codurile HTML, pentru ca acestea ies in acest fel in evidenta din restul textului, usurand corectura.

Fiecare document HTML trebuie sa contina cateva etichete HTML standard. Un document consta dintr‑un antet (head) si un corp de text (body). Antetul contine titlul, iar corpul contine textul propriu‑zis, format din paragrafe, liste si alte elemente. Programele de exploatare asteapta informatii specifice, deoarece ele tin cont de specificatiile de tip HTML.

Elementele necesare intr‑un document HTML minimal sunt prezentate in acest document:

<html>

<head>

<TITLE>Exemplu de document HTML simplu</TITLE>

</head>

<body>

<H1>Limbajul este usor de invatat <H1>

<P>Bine ai venit in lumea HTML!

Acesta este primul paragraf </P>

<P>Acesta este al doilea paragraf. </P>

</body>

</html>

Elementele necesare sunt etichetele <html>, <head>, <title>, <body> si perechile lor de final. Rezultatul se poate observa in figura urmatoare.

Etichete de marcare

Eticheta <HTML>

Orice document HTML trebuie sa inceapa si sa se termine cu eticheta <HTML>, care afirma faptul ca documentul este HTML. Indiferent ce mai contine documentul, ele trebuie sa existe. Perechea de etichete arata astfel:

<html>

Primul meu document HTML

</html>

Aceasta pereche de etichete trebuie pusa mereu la inceputul si sfarsitul documentului. Daca se omite codul final, codul initial va afecta tot textul, de la punctul in care se afla pana la sfarsit.

Eticheta <HEAD>

Toate documentele HTML sunt impartite in doua parti logice: capul si corpul documentului. Browserele de Web trebuie sa distinga cele doua componente pentru a interpreta documentele corect. Capul unui document include informatii generale despre document. Antetul este afisat in partea de sus a ferestrei programului de exploatare:

<html>

<head>

continutul paragrafului

</head>

primul meu document HTML

</html>

Eticheta <BODY>

Reprezinta a doua si cea mai mare parte a documentului HTML, este corpul propriu‑zis, care contine textul documentului afisat in zona de text a ferestrei programului de explorare. Etichetele utilizate in continuare se utilizeaza in corpul documentului HTML.

<html>

<head>

continutul paragrafului

</head><body>

Primul meu document HTML

</body></html>

Eticheta <TITLE>

Elementul title contine numele documentului si identifica continutul sau intr‑un context global. Acesta este afisat in antetul paginii, si de asemenea, lista de semne de carte, asa incat trebuie ales un nume relevant, unic si relativ scurt.

Plasate intotdeauna in interiorul sectiunii <head> a documentului HTML, etichetele <title> sunt si ele pereche, incadrand textul introdus ca titlu pentru document.

<html><head><title>Titulu documentului </title>

</head><body>

Primul meu document HTML

</body></html>

Alte elemente de marcare sunt:

a) Titluri

HTML are sase niveluri de titluri, numerotate de la 1 la 6, nivelul 1 fiind cel mai proeminent. Titlurile sunt afisate pe ecran in fonturi mai mari si mai ingrosate decat textul obisnuit. Primul titlu al oricarui document va fi etichetat cu <H1>.

Sintaxa unui element de titlu este:

<Hy> Textul titlului </Hy>,

unde "y" este un numar intre 1 si 6, indicand nivelul titlului.

b) Paragrafe

HTML nu tine cont de lungimea randului, iar mai multe spatii vor fi transformate (la afisare) intr‑unul singur. Un program de explorare nu va interpreta trecerea la un nou rand din cadrul textului, decat daca apare marcajul <P>. Un program de explorare ignora orice aliniere sau grup de spatii in cadrul textului sursa. Fara elementele <P>, intregul document devine un singur paragraf.

Pentru pastrarea lizibilitatii, intr‑un fisier HTML titlurile se pun pe linii separate, se folosesc linii goale pentru a identifica inceputul unei noi sectiuni si se folosesc paragrafe separate cu linii goale, in completarea etichetelor <P>.

Eticheta finala </P> poate fi omisa pentru ca programul de exploatare intelege ca intalnirea cu o noua eticheta <P> marcheaza si finalul paragrafului precedent.

Daca se foloseste atributul "ALIGN" intre <P> si </P> se poate alinia respectivul paragraf dupa dorinta.

Acesta este un paragraf centrat.

</P>

c) Liste

HTML accepta liste numerotate, nenumerotate si de definitie.

c.1) Liste nenumerotate

Pentru a crea o lista nenumerotata, marcata cu buline, se procedeaza astfel:

1. se incepe cu o eticheta <ul> ("unnumbered list");

2. se introduc elementele listei precedate de eticheta <li> ("list item");

3. se incheie lista cu eticheta <ul>

Se poate lua urmatorul exemplu:

<ul>

<li> computer

<li> fax

<li> imprimanta

</ul>

Rezultatul este:

. computer

. fax

. imprimanta

c.2) Liste numerotate

Listele numerotate sunt identice cu cele nenumerotate, doar ca se foloseste in locul marcajului <ul>, marcajul <ol> ("ordered list"). Elementele sunt marcate tot cu eticheta <li>.

Se poate lua urmatorul exemplu:

<ol>

<li> computer

<li> fax

<li> imprimanta

</ol>

Rezultatul este:

. computer

. fax

. imprimanta

c.3) Lista de definitie

Lista de definitie este marcata prin <dl> si consta din alternarea unui termen de definit, care este marcat cu <dt> si o definitie, marcata prin <dd>. In general programele de navigare formateaza definitiile pe un nou rand.

De exemplu:

<dl>

<dt> html

<dd> html, limbajul de marcare hipertext,

este folosit pentru descrierea documentelor

din World Wide Web.

<dt> Web

<dd> Web este o prescurtare

</dl>

Rezultatul este:

Html

Html, limbajul de marcare hipertext, este folosit pentru descrierea documentelor din World Wide Web.

Web

Web este o prescurtare

Listele pot fi cuprinse una intr‑alta dand nastere listelor imbricate:

<ul>

<li> fructe de vara

<ul>

<li> capsune

<li> caise

<li> piersici

</ul>

<li> fructe de toamna

<ul>

<li> struguri

<li> mere

<li> pere

</ul>

Codul acesta va avea drept rezultat:

. fructe de vara

. capsune

. caise

. piersici

. fructe de toamna

. struguri

. mere

. pere

d) Text preformatat

Pentru a genera text afisat intr‑un font de grosime fixa se foloseste eticheta <pre>, care va marca si spatiile, trecerile la rand nou, taburile semnificative. Aceste texte pot fi folosite in listinguri de programe.

Urmatoarele linii:

<pre>

md universitate

cd universitate

md facultate

md colegiu

cd ..

</pre >

vor fi afisate astfel:

md universitate

cd universitate

md facultate

md colegiu

cd ..

Marcajul <pre> se poate folosi cu un atribut optional (width), prin care se precizeaza numarul maxim de caractere de pe o linie. Width indica programului de navigare sa aleaga un font si un mod de aliniere a textului adecvate.

e) Citate extinse

Pentru a introduce citate foarte lungi -intr‑un bloc separat de pe ecran - se foloseste eticheta <blockquote>. Multe programe de explorare schimba marginea unui bloc de citat pentru a‑l separa de textul inconjurator.

f) Adrese

Eticheta <address> este folosita pentru a specifica autorul unui document, o modalitate de a‑l contacta. De obicei este ultima linie dintr‑un document. Aceasta eticheta nu este folosita pentru adrese postale.

istoria liceului George Bacovia /

bogdan@ lbbc.sorosis.ro, aprilie 1998

</address>

Rezultatul este:

Istoria liceului George Bacovia / bogdan@ lbbc.sorosis.ro, aprilie 1998.

g) Delimitatoare de linii

Marcajul <br> (forced break line) forteaza terminarea unei linii, despartirea ei de alta, fara nici un spatiu intre ele.

In cele ce urmeaza avem un exemplu pentru o adresa postala:

Colegiul Liceal "Ferdinand I" <br>

5500 Bacau <br>

str. George Bacovia, nr. 45 <br>

tel. 034-111249 <br>

Rezultatul este:

Colegiul Liceal "Ferdinand I"

5500 Bacau

str. George Bacovia, nr. 45

tel. 034-111249

h) Rigle orizontale

Riglele orizontale din fereastra navigatorului sunt introduse cu ajutorul etichetei <hr> (horizontal rule). Aceasta linie este necesara pentru a separa diferite sectiuni din documentul respectiv. Multi utilizatori adauga o astfel de linie la sfarsitul textului lor si inainte de informatiile <address>.

Formatarea caracterelor

Limbajul HTML ofera un bun control in ceea ce priveste stilurile de tiparire si formatul literelor si un oarecare control asupra dimensiunii fonturilor.

Limbajul HTML are doua tipuri de stiluri pentru cuvinte individuale sau propozitii: logic si fizic.

Stilul logic marcheaza textul in concordanta cu semnificatia lui.

Stilul fizic indica infatisarea specifica a unei sectiuni.

Stilul logic depinde de modul de configurare a programelor de explorare. De obicei caracterele dintr‑o definitie se afiseaza inclinat, dar aceasta regula se poate schimba de catre un utilizator.

Daca se opteaza pentru folosirea unuia dintre aceste stiluri, acesta trebuie folosit pana la sfarsitul documentului.

Stilurile logice

<DFN>

Se foloseste pentru un cuvant ce va fi definit. De obicei se afiseaza cu caractere italice (inclinate).

<EM>

Se foloseste pentru accentuari si se afiseaza cu caractere italice.

<CITE>

Este folosit pentru a indica nume de carti, filme, etc. De obicei se afiseaza cu caractere italice.

<CODE>

Aceasta eticheta este destinata textelor de programe pentru calculator si se afiseaza cu un font cu latime fixa.

<KBD>

Eticheta este folosita pentru intrarile de la tastatura si se afiseaza cu un font de latime fixa. De exemplu: se da comanda passwd pentru a schimba parola.

<SAMP>

Este folosita pentru o secventa de caractere si se afiseaza sub forma unui font cu latime fixa.

<STRONG>

Aceasta eticheta marcheaza citate importante, iar cuvintele sunt afisate ingrosat.

<VAR>

Se foloseste cand este utilizata o variabila care ulterior trebuie inlocuita cu o informatie concreta. De exemplu: cd nume_director creeaza un subdirector.

Stilurile fizice

<B> text ingrosat (bold)

<I> text inclinat (italic)

<TT> text ca la masina de scris

Pe langa stilurile logice si fizice exista secventele escape care au un rol dublu. Pe de o parte permit utilizarea caracterelor speciale, cum ar fi parantezele, iar pe de alta parte sunt folosite pentru a afisa caracterele ASCII extinse (cu diacritice).

In acest sens, parantezele unghiulare sunt folosite in etichetele HTML, iar caracterul "&" este folosit la marcarea secventelor escape. De aceea, acestea nu vor aparea in text asa cum sunt. Apostroful poate fi scris prin dublare sau prin folosirea secventei escape &quote.

Pentru a folosi unul din cele trei caractere intr‑un document, in locul acestuia trebuie scrisa secventa escape corespunzatoare:

&lt pentru <

&gt pentru >

&amp pentru &

Spre deosebire de restul limbajului HTML, aceste secvente fac deosebirea iintre caracterele minuscule si cele majuscule.

Legaturi

Marea putere a limbajului HTML se bazeaza pe capacitatea sa de a lega texte si imagini de un alt document. Un navigator evidentiaza legaturile catre un alt hipertext din dreptul unui text sau a unei imagini.

Hiperlegaturile se bazeaza pe eticheta HTML numita ancora. Sintaxa generala pentru aceasta este:

<A Atribut = "tinta" > text evidentiat </A>

In interiorul parantezelor exista doua parti divizate prin semnul egal. Partea din dreapta se afla intre ghilimele. In partea din stanga se inlocuieste Atribut cu HREF sau cu NAME. Comanda HREF anunta faptul ca textul din partea dreapta a semnului egal este tinta legaturii. In general eticheta ancora arata astfel:

<A HREF = "tinta" > text evidentiat </A>

Inainte de a selecta o legatura intr‑un document Web, trebuie sa existe un text evidentiat care este corelat cumva cu hiperlegatura. Aceasta este partea din ancora care specifica fraza sau cuvantul care va aparea evidentiat in documentul HTML.

Iata un exemplu de hipertext intr‑un fisier numit Romania.html:

<A HREF = "Moldova.html" > Moldova </A>

Aceasta intrare din document va face sa fie afisat textul Moldova. Daca se executa clic pe acest text, acesta va fi trimis la fisierul HTML cu numele Moldova.html, din acelasi director ca si fisierul curent (Romania.html).

Legaturi relative si absolute

Legaturile catre alte documente din alt director se pot face prin specificarea unei cai relative. Daca se scrie o legatura catre fisierul Iasi.html, din subdirectorul Moldova, trebuie scris:

<A HREF = "Moldova/Iasi.html" > Judetul Iasi </A>

Aceasta este o legatura relativa, deoarece a fost specificata calea catre fisierul referit, relativ la locatia fisierului curent. Aceste legaturi se utilizeaza mai frecvent deoarece:

este mai usor de mutat un grup de documente intr‑o alta locatie (caile relative se vor pastra);

conexiunea la server este mai eficienta;

este mai putin de scris.

Uneori, trebuie utilizate legaturile absolute - de exemplu, cand nu exista o referinta directa catre un anumit document, cum ar fi o adresa oarecare de pe alt server Internet. De exemplu, pentru a face o referire la serverul de cautare Yahoo, trebuie ca in documentul utilizatorului sa existe o legatura de genul:

<A HREF = "htpp://www.Yahoo.com" > Serverul Yahoo </A>

Legaturi pentru anumite locuri dintr‑un document

Ancorele pot fi folosite si pentru a trimite cititorul catre o anumita sectiune dintr‑un document, in alta parte decat la inceputul documentului, asa cum face in mod prestabilit. Acest gen de ancora se numeste ancora de nume, deoarece pentru a crea legaturi trebuie inserate in documente anumite nume HTML. Pentru aceasta se va folosi comanda NAME. Sintaxa este simpla:

Aceasta ancora reprezinta un marcaj in documentul tinta al zonei catre care se indreapta hiperlegatura din primul document.

Pentru a face o legatura din documentul Romania.html catre o sectiune aparte, referitoare la clima tarii, din alt document, Date.html, trebuie sa existe o trimitere de genul urmator:

< a hclim = "Date.html # CLIMA" > Clima Romaniei </a>

Caracterul "#" indica programului de navigare faptul ca trimiterea se face catre sectiunea numita CLIMA din cadrul fisierului Date.html. Astfel, daca se executa clic pe textul legaturii, programul de explorare va incarca pagina Date.html, pozitionandu‑se la inceputul sectiunii cu numele CLIMA. De aceea, in fisierul Date.html trebuie sa fie o ancora cu nume (CLIMA), inainte de inceputul acelei sectiuni referite.

<H2>< A NAME = "CLIMA" > Clima tarii </A></H2>

Pentru a face o legatura catre o sectiune din cadrul documentului curent, se foloseste acelasi procedeu, doar ca se omite numele fisierului:

< A HREF = "#CLIMA" > Clima tarii </A>

Folosind tehnica ancorelor cu nume in cadrul unui singur document HTML, se poate crea o tabla de materii a unui astfel de document, cu trimiteri la diferite sectiuni ale documentului.

Imagini in documentele HTML

In limbajul HTML se folosesc doua tipuri de imagini: imagini inserate (care se afla in documentul utilizatorului) si imagini externe.

Cele mai multe browsere Web accepta doar cateva tipuri de imagini inserate:

imagini GIF (Graphic Interchange Format);

imagini X Window, numite X‑Bitmap - imagini alb-negru;

imagini color X‑Pixelmap;

imagini de tipul Joint Photographic Experts Group (JPEG).

Imaginile inserate se introduc cu etichetele HTML. Eticheta minimala pentru inserarea unei imagini este:

Eticheta <IMG> are mai multe atribute facultative, dintre care cele mai importante sunt:

ALT specifica textul alternativ care apare in timpul incarcarii imaginii, cand incarcarea este partiala sau cand imaginea nu poate fi vizualizata;

ALIGN specifica alinierea fizica a imaginii in pagina;

HEIGHT si WIDTH specifica dimensiunile paginii;

ISMAP specifica faptul ca imaginea este o harta pe care se poate efectua clic.

Utilizatorii care au conexiuni lente la Internet dezactiveaza adesea incarcarea automata a imaginilor. Altii folosesc browsere de tip text‑only, care nu au posibilitati grafice. Atributul "ALT" permite specificarea unei linii din text care sa apara in locul imaginilor. De exemplu, daca se insereaza sigla unei firme, se ofera utilizatorilor cu browsere non‑grafice un text alternativ, in felul urmator:

Alinierea imaginilor inserate se controleaza cu ajutorul atributului ALIGN, care poate avea cinci valori: middle, top, bottom, left, right.

</p>

De obicei, browserele de Web descarca imaginile inainte sa le identifice dimensiunile, rezultand intarzieri in afisarea documentului HTML, in timpul cat browserul utilizatorului asteapta sa se edifice asupra dimensiunilor documentului, inainte de a afisa textul. Spatiul pentru imaginile inserate se rezerva cu ajutorul atributelor HEIGHT si WIDTH, ceea ce permite descarcarea mai rapida a documentelor, iar browserele vor lasa spatiul liber pentru imagini si vor afisa textul in timpul descarcarii grafice. Ambele atribute sunt marimi specificate in functie de pixelii ecranului si trebuie sa fie de aceleasi dimensiuni ca si imaginea propriu‑zisa.

Multi autori de pagini Web creeaza pagini cu imagini de fundal. Aceste imagini pot fi texte sau imagini ale unui obiect. Pentru a se adauga o imagine de fundal se foloseste atributul BACKGROUND.

BACKGROUND este un atribut al etichetei BODY.

Imaginile de fundal sunt alcatuite din afisarea repetata a unei imagini mici, astfel incat sa acopere tot fundalul.

In mod prestabilit, programele de explorare afiseaza textul in negru pe un fundal gri, elemente care pot fi schimbate. Codificarea culorilor se face cu ajutorul a sase cifre hexazecimale, precedate de simbolul diez (#). Codul contine un grup de trei numere hexazecimale (intre 00 = 0 si FF = 255), reprezentand cantitatea de rosu, verde si albastru continute de fiecare culoare.

Tabele in documente WEB

Inainte ca tehnica etichetelor HTML sa fie pusa la punct, autorii de pagini Web prezentau informatiile sub forma tabelara utilizand marcajele <PRE>, numarand spatiile si previzualizand rezultatul.

Tabelele sunt folosite in prezentarea unor informatii sub forma tabelara, dar unii autori le folosesc si pentru paginile Web obisnuite. Astfel, pentru ca se pot include imagini in cadrul celulelor unui tabel, autorii folosesc un tabel fara margini, pentru a crea o imagine alcatuita din mai multe parti. Imaginea rezultata va avea in ea mai multe legaturi, in functie de zona de tabel aleasa.

Un tabel este alcatuit dintr‑un cap de tabel (antet) unde se explica ce contin coloanele, din randuri pentru informatii si celule pentru fiecare element. Astfel, in exemplul urmator prima coloana contine informatiile de cap de tabel, fiecare rand explica o eticheta de tabel HTML, iar fiecare celula contine o pereche de etichete sau explica functionarea lor.

Elemente de tabel:

Element	Descriere
<TABLE> . </TABLE>	Defineste un tabel in HTML
<CAPTION> . </CAPTION>	Defineste titlul tabelului
<TR> . </TR>	Indica un rand in cadrul tabelului
<TH> . </TH>	Defineste o celula cap de tabel
<TD> . </TD>	Defineste o celula obisnuita a tabelului, pentru date

Atribute pentru tabele:

Atributul	Descrierea
ALIGN	Alinierea orizontala a celulei
VALINGN	Alinierea verticala a celulei
COLSPANsn	Numarul (n) de coloane pe care le acopera o celula
ROWSPANsn	Numarul (n) de randuri pe care le acopera o celula
NOWRAP	Precizeaza ca fals atributul de "impachetare" a unei celule

Utilizarea etichetelor

HTML foloseste eticheta <TABLE> pentru a desemna un tabel. Un tabel are trei etichete principale de marcare: <TH> pentru titlurile tabelului, <TR> pentru sfarsitul unei linii si <TD> pentru datele dintr‑un tabel, precum si mai multe atribute pentru alinierea celulelor. In exemplul urmator avem un tabel HTML foarte simplu cu doua linii si doua coloane:

<TABLE>

<TR><TD> Linia 1, Coloana 1 </TD>

<TD> Linia 1, Coloana 2 </TD> </TR>

<TR><TD> Linia 2, Coloana 1 </TD>

<TD> Linia 2, Coloana 2 </TD></TR></TABLE>

Marcajele <TABLE> si </TABLE> trebuie sa cuprinda in interiorul lor intreaga definitie a tabelului.

Primul element din interiorul tabelului este titlul CAPTION, care este optional. Aceasta eticheta functioneaza numai in interiorul etichetelor <TABLE> si ea poate specifica titlul tabelului astfel:

<CAPTION>Titlul tabelului</CAPTION>

Standardele actuale ofera un bun control asupra latimii si alinierii tabelelor.

Atributul WIDTH impreuna cu atributul facultativ UNITS controleaza latimea tabelelor. Implicit latimea tabelului este exprimata in unitatile "en" ale imprimantei: fiecare unitate este egala cu jumatate din dimensiunea curenta a literelor (latimea tabelului se exprima folosind atributul UNITS fie cu PIXEL, fie cu RELATIVE, un procent din latimea paginii. Pentru a crea un tabel care sa ocupe o jumatate din latimea paginii, codul HTML este urmatorul:

Latimea si inaltimea coloanelor mai pot fi controlate si cu ajutorul atributelor COLSPAN si ROWSPAN. De exemplu <TH rowspan='3> creeaza' un titlu de tabel care are inaltimea a trei linii, iar <TD COLSPAN=2> creeaza o celula care are latimea a doua coloane.

Alinierea de baza a tabelelor este controlata de atributul ALIGN. De exemplu pentru a centra un tabel in pagina, marcajul se va face astfel:

Alte valori pentru aliniere sunt: LEFT, RIGHT, JUSTIFY, BLEEDLEFT si BLEEDRIGHT. Ultimele doua se folosesc cand in jurul tabelului exista un text neinclus in tabel.

Formatul general al unui tabel arata astfel:

<TABLE>

inceputul definitiei tabelului

<CAPTION> continutul titulului </CAPTION>

definitia titlului

<TR>

inceputul definitiei primului rand

<TH> continutul celulei </TH>

prima celula in randul 1 (cap de tabel)

. . . . . . . .

<TH> continutul celulei </TH>

ultima celula din randul 1 (cap de tabel)

</TR>

sfarsitul definitiei primului rand

<TR>

inceputul definitiei randului doi

<TD> continutul celulei </TD>

prima celula din randul 2

. . . . . ..

<TD> continutul celulei </TD>

ultima celula din randul 2

</TR>

sfarsitul celui de al doilea rand

. . . . . . .

<TR>

inceputul definitiei ultimului rand

<TD> continutul celulei </TD>

prima celula din ultimul rand

. . . . . . . ..

<TD> continutul celulei </TD>

ultima celula a ultimului rand

</TR>

sfarsitul definitiei ultimului rand

</TABLE>

sfarsitul definitiei tabelului

Fiecare rand al tabelului este esential, formatat independent de randurile anterioare sau de cele urmatoare.

Tabelele pot fi dimensionate in doua moduri: procentual sau cu ajutorul pixelilor. Un tabel constituit pe baza de procente se va extinde odata cu latimea ferestrei browser, ceea ce insemna ca dimensiunea sa va depinde de forma ferestrei browser. Daca specificatI ca un tabel foloseste o latime de 75%, de exemplu, acesta se va extinde pe o latime egala cu trei sferturi din spatiul disponibil pe orizontala, indiferent de dimensiunea ferestrei browser. Aceasta poate constitui un mare avantaj in unele situatii, dar nu intotdeauna. Cand doriti sa limitati dimensiunea unui tabel, indiferent de dimensiunea ferestrei browser, utilizatI pixelii ca unitate de masura pentru dimensiunea tabelelor. Cand doritI ca tabelul sa se extinda pana la dimensiunea ferestrei browser, tabelel construite procentual reprezinta solutia. Este posibila imbricarea unui tabel bazat pe pixeli in interiorul unui tabel bazat pe procente sau invers.

Tabelele asigura mentinerea alinierii si a gruparii elementelor artistice, in timp ce elementele HTML care nu sunt inserate in tabele pot fi supuse unor deplasari in functie de dimensiunea ferestrei browser.

Cadre

Un cadru este o pagina HTML situata in interiorul altei pagini HTML. Aceasta inserare este necesara pentru a permite actualizarea unei parti dintr-o pagina in mod independent de celelalte parti ale acesteia.

Se presupunem ca ati creat o imagine care se afla in partea inferioara a unei pagini HTML. Daca situl dumneavoastra contine 100 de pagini si doriti sa plasati aceeasi imagine la baza fiecareia din aceste pagini, ar fi necesar sa inserati imaginea respectiva de 100 de ori, in fiecare din cele 100 de pagini individuale.

Cadrele permit reutilizarea unei singure pagini HTML prin imbricarea sa intr-un alt document HTML (cunoscut sub numele de set de cadre). Astfel, este posibila crearea imaginii respective la baza unei pagini HTML o singura data, dar si incarcarea imaginii in alte 100 de pagini HTML.

Daca ati construit un set de cadre care contine doua cadre, unul in stanga, pentru navigare si altul in dreapta pentru continut, vizitatorii sitului vor vedea numai doua cadre. Ceea ce vizitatorul nu stie este ca va lucra cu trei documente: un set de cadre si doua cadre (pagina HTML care include continutul si pagina HTML pentru navigare). Fiecare pagina care contine cadre va include intotdeauna un set de cadre care asigura unitatea cadrelor.

Puteti colora cadrele in mod independent, adauga imagini de fundal,de asemenea exista optiunea de a dezactiva chenarele dintre cadre sau sa folositi legaturi in fiecare din cadrele dumneavoastra. Fiecare legatura trebuie sa aiba o tinta si exista diferite specificatii HTML pentru tinte. Daca numele tintei este "_blank" se incarca legatura intr-o noua fereastra a browserului. Aceasta este tinta care trebuie utilizata daca doritI ca vizitatorii sa nu paraseasca situl dumneavoastra si, simultan, sa le aratati un alt site. Aceata tinta deschide o noua fereastra browser, astfel incat pe ecran se vor afla doua ferestre in acelasi timp: una care contine situl dumneavoastra, iar cealalta contine adresa URL a sitului la care atI stabilit legatura. Tinta "_parent" este folosita in situatiile de imbricare a seturilor de cadre, pentru a trimite utilizatorul final la parintele seturilor de cadre imbricate. Aceasta tinta se foloseste rareori deoarece nu se folosesc frecvent seturile de cadre imbricate. Tinta "_self" se foloseste cand se doreste ca rezultatele legaturii sa se incarce in aceeasi pagina in care s-a aflat legatura. Aceasta este comportarea prestsabilita HTML deci nu folosim niciodata acesta tinta. Ultima, tinta "_top" transporta utilizatorul final de la un set de cadre la o pagina HTML singulara. Astfel, cadrele sunt intrerupte si toate rezultatele vor fi incarcate intr-o singura pagina, in aceeasi fereastra. Se foloseste aceasta tinta atunci cand se doreste parasirea unui set de cadre.

Este de retinut faptul ca aveti posibilitatea de a utiliza panoul Frames (Window>Frames) care ofera o previzualizare a structurii setului de cadre si poate fi util pentru selectarea diferitelor portiuni din acesta.

Exista avantaje si dezavantaje care va pot ajuta sa luati o decizie cu privire la utilizarea cadrelor.

Avantaj	Explicatie
Ritm de lucru mai bun	Daca inserati un element de navigare intr-un singur cadru al unui set de cadre si apoi pagina de navigare a sitului se modifica, va trebui sa modificatI numai pagina respectiva.
Pagina de navigare fixa	Cand se executa clic pe o legatura, nu este necesara reincarcarea intregii pagini, ci numai a unor sectiuni ale paginii. Aceasta inseamna ca puteti "ancora" o pagina de navigare, astfel incat sa nu fie necesara reincarcarea acesteia la fiecare clic pentru a obtine accesul la o pagina noua, precum si sa-si pastreze aspectul pe intreg cuprinsul sitului.
Efecte speciale	Cadrele permit realizarea unor efecte speciale deosebite, cum ar fi inserarea unui singur fundal in mai multe cadre, din ratiuni de estetica.

Dezavantaj	Explicatie
Sunt derutante	Daca nu sunt corect implementate, cadrele pot crea pagini de navigare derutante pentru vizitatorii dumneavoastra.
Probleme la tiparire	Tiparirea unui set de cadre este imposibila. Este ca si cum s-ar tipari simultan trei sau mai multe pagini HTML. Utilizatorul final poate tipari un cadru individual, dar cadrelev sunt deseori transparente pentru utilizatorul final, deci aceasta operatie se poate dovedi o problema.
Probleme la utilizarea semnelor de carte	Unica parte a unei pagini cu cadre careia i se poate atasa cu usurinta un semn de carte este setul de cadre. Nu exista nici o solutie la aceasta problema; eventual, puteti specifica foarte clar modul de acces la celelalte pagini din setul de cadre respectiv, prin adaugarea unei cai de navigare simple in interiorul primei pagini.
Probleme de securitate ascunse	Daca se plaseaza din greseala un formular de comanda securizat in interiorul unui set de cadre nesecurizat apare o problema si anume utilizatorii nu pot vedea simbolul in forma de lacat in coltul din stanga jos al ferestrei browser, simbol care garanteaza siguranta paginii, desi pagina cu formularul de comanda este sigura.
Prea multe casete	Cadrele impart o suprafata de ecran, si asa redusa, in regiuni mai mici, ceea ce determina aparitia unui numar prea mare de casete.

Butoane derulante

Una din principalele probleme care apar in cursul procesului de dezvoltare a paginilor Web consta in conceperea unor elemente artistice care sa indice modul de navigare in cadrul unui site. Obiectele grafice de tip buton derulant, care-si modifica aspectul la deplasarea pe deasupra lor a indicatorului mouse-ului, sunt folosite pentru adaugarea unor repere vizuale care va vor asigura ca publicul va observa ca o imagine are o semnificatie speciala sau ca reprezinta o legatura. Butoanele derulante sunt de asemenea oportune in cazul lipsei de spatiu, deoarece in interiorul acestui obiect grafic cu aspect variabil pot fi inserate informatii suplimentare.

Butoanele derulante nu sunt scrise in HTML standard, ci intr-un limbaj de scripting folosit pe scara larga si inventat de Netscape, denumit JavaScript.

Butoanele derulante necesita utilizarea a minimum doua obiecte grafice: unul pentru starea activa si unul pentru starea inactiva. Pentru crearea obiectelor grafice avem nevoie de un program de prelucrare a imaginilor, precum Fireworks sau Photoshop.

Daca veti realiza propriile imagini pentru butoane derulante intr-un editor de imagini, o regula importanta pe care trebuie sa o intelegeti este aceea ca imaginile pentru starea activa, respectiv pentru starea inactiva, trebuie sa aiba aceeasi dimensiune pentru fiecare buton derulant in parte; in caz contrar, riscati ca imaginile sa apara distorsionate. JavaScript necesita informatii legate de latimea (Width), respectiv inaltime (Height) butonului respectiv.

Mai exista o categorie de butoane derulante si anume butoane de tip bara de navigare. Un buton de tip bara de navigare permite fiecarui buton sa afiseze patru stari: sus (up), mouse deasupra (over), apasat (down) si mouse deasupra si apasat (over while down). In loc de a lucra cu doua imagini pentru fiecare buton derulant, acest tip de buton impune utilizarea a patru imagini, cate una pentru fiecare stare.

Poate va puneti intrebarea daca JavaScript are vreo legatura cu limbajul de programare Java, creat de firma Sun Microsystems. Netscape a achizitionat de la Sun licenta pentru utilizarea numelui, in speranta ca membrii comunitatii Web vor adopta mai rapid limbajul sau de scripting daca acesta are un nume usor de recunoscut. O diferenta importanta intre Java si JavaScript consta in faptul ca programele pentru JavaScript sunt inserate in interiorul paginilor HTML, in timp ce Java este compilat ca program separat, ceea ce inseamna ca liniile de cod aferente acestuia sunt invizibile in paginile HTML. In consecinta, liniile de program JavaScript sunt vizibile in interiorul documentelor HTML daca vizualizati codul sursa, in timp ce liniile de program ale unei miniaplicatii Java sunt ascunse.

Foile de stil in cascada

CSS (abreviere de la Cascading Style Sheets - foi de stil in cascada) este un standard definit de World Wide Web Consortium care pune la dispozitie o modalitate de a defini aspectul textului si elementele de formatare intr-o maniera mai flexibila, mai precisa decat limbajul HTML. Daca, de exemplu, doritI ca tot textul documentului dumneavoastra sa fie de culoare albastra si ca toate titlurile sa fie scrise cu verde, si folositi limbajul HTML standard, va trebui sa parcurgetI unul cate unul elementele din fiecare pagina pentru a colora textele in nuantele respective. Prin intermediul foilor de stil, putetI redefini tot textul de baza din corpul documantului astfel incat acesta sa se coloreze in albastru in urma unei singure instructiuni, dupa care sa efectuati aceeasI unica operatie pentru ca titlurile sa capete culoarea verde.

Specificatia pentru foile de stil ofera, de asemenea, un control mai extins asupra tipului de litera decat limbajul HTML standard. Cu ajutorul stilurilor, puteti preciza intervalul dintre liniile unui anumit tip de litera (numit in Dreamweaver inaltimea liniilor), puteti indica dimensiunea tipului de litera in pixeli, nu in puncte tipografice; de asemenea, puteti specifica anumite corpuri de litera pentru anumite elemente ale paginii.

Stilurile nu sunt lipsite de dezavantaje; singurele browsere care le accepta sunt Netscape 4.0 +, 6.0+, respectiv Explorer 4 si 5. Nici macar aceste browsere nu asigura un suport complet al intregii specificatii CSS1, desi Netscape 6 asigura un suport extins pentru CSS1. Daca pagina dumneavoastra cu stiluri ar fi exeminata de posesorul unui browser mai vechi, acesta nu ar vedea nici un element de formatare in afara de culorile, dimensiunile, tipurile de litere si pozitiile prestabilite. Dreamweaver este singurul program cunoscut care poate converti in mod automat stilurile in etichete HTML. Dreamweaver ofera toate avantajele ambelor metode de abordare: permite proiectarea cu ajutorul stilurilor si conversia la o versiune HTML compatibila mai veche.

Multi dezvoltatori Web au o parere foarte buna despre foile de stil, dar nu le folosesc foarte frecvent. In prezent, o decizie privind utilizarea foilor de stil este dificil de luat, din cauza inconsecventei suportului existent pentru acestea. Puteti sa creati doua versiuni ale documentelor: una cu foi de stil si alta fara foi de stil. Folosind o comportare Dreamweaver puteti furniza versiunea cu foile de stil persoanelor care dispun de browsere recente, iar pagina HTML o putetI pune la dispozitia posesorilor de browsere mai vechi.

Termenul "in cascada" folosit pentru caracterizarea foilor de stil se refera la modul in care interpreteaza browserele codul aferent foilor de stil. Uneori, cand sunt utilizate mai multe foi de stil, browserul nu va sti ce foaie de stil trebuie sa aplice. Termenul "in cascada" din denumirea CSS are tangenta cu regulile pe care trebuie sa le respecte browserul cand intalneste informatii CSS contradictorii.

Exista mai multe tipuri de foi de stil:

inglobat (embedded) - acest tip de foaie de stil reprezinta o componenta interna a documentului HTML. Toate liniile de program sunt scrise in interiorul etichetei <head> a documentului si influenteaza numai aceasta pagina. Acest tip este util daca doritI sa-l aplicati unei singure pagini;

extern (external) - foile de stil externe reprezinta cel mai puternic tip de foi de stil. Un singur fisier se poate folosi pentru formatarea a sute, mii de pagini. Apoi, cu pretul unei singure schimbari, stilul tuturor acestor pagini poate fi inlocuit instantaneu. Continutul unui fisier foaie de stil externa este similar cu acela al codului inglobat, cu deosebirea ca primul nu face parte din pagina HTML. In schimb, este stocat intr-un fisier extern cu extensia .css. Acest fisier contine pur si simplu o lista cu stiluri, fara alte linii de program HTML. In loc de a ingloba codul in documentul HTML, creati o legatura cu fisierul foaie de stil externa;

in linie (inline) - este util atunci cand mai multe pagini folosesc unul sau mai multe stiluri in comun. Stilurile in linie sunt incluse in documentul HTML, in sectiunea <body> a paginii. Stilurile in linie sunt mult mai slabe decat foile de stil inglobate si cele externe, deoarece daca doriti sa modificati stilul, va trebui sa efectuati acesta operatie in fiecare pozitie din document unde a fost utilizat stilul respectiv. Totusi, stilurile in linie pot fi utilizate pentru a redefini stilurile provenite dintr-o foaie de stil externa.

Formulare

Formularele se numara printre cele mai importante elemente ale unui site Web, deoarece va permit sa puneti intrebari utilizatorilor si sa primiti raspunsuri de la acesta. Desi formularele sunt similare celor folosite in realitatea non-virtuala, se pot utiliza si pentru lucruri mai interesante, cum ar fi exprimarea unui vot, pentru carti de oaspeti sau in comertul electronic. In general, paginile bazate pe formulare sunt cu mult mai interactive decat alte tipuri de pagini HTML, deoarece pot colecta informatii si vi le pot raporta ulterior.

Procesul de creare al formularelor incumba doua aspecte: crearea obiectelor formular (campuri de text, casete de validare, butoane Submit etc.) si asigurarea functionarii corecte a formularelor. Formularele reprezinta esenta diferentei dintre Web si suporturile informationale din trecut.

Tabelul de mai jos prezinta succint diferitele obiecte pe care le contine un formular de tip Forms:

Nume	Functie
Insert Form	Aceasta este prima etapa a procesului de creare a formularelor. Insereaza eticheta <form> in document. Toate obiectele trebuie plasate in interiorul formularului.
Insert Text Field	Insereaza un obiect Text Field in formular. Acesta poate contine una sau mai multe linii de date.
Insert Button	Insereaza un obiect Submit Button (buton de trimitere). Puteti transforma acest buton intr-un buton Reset (reinitializare) sau iI puteti atribui valoarea None (nimic).
Insert Checkbox	Insereaza un obiect de tip Checkbox (caseta de validare) in formular. Casetele de validare se folosesc pentru selectarea unei optiuni, sau mai multor optiuni intr-un formular.
Insert Radio Button	Insereaza un buton radio in formular. Butoanele sunt folosite pentru a selecta o optiune dintr-o lista de optiuni disponibile.
Insert List/Menu	Insereaza un obiect de tip lista sau meniu in formular. Aceste doua obiecte va permit sa efectuatI una sau mai multe selectii in cadrul unei suprafete de mici dimensiuni.
Insert File Field	Insereaza o caseta de text si buton, care ii permit utilizatorului final sa navigheze la un fisier situat pe hard-discul sau, fisier care urmeaza a fi incarcat.
Insert Image Field	Insereaza o imagine intr-un formular, imagine pe care utilizatorul poate executa clic. Se poate utiliza la cereera de butoane cu imagini.
Insert Hidden Field	Stocheaza informatii care nu trebuie afisate, dar sunt necesare pentru prelucrarea formularului la server
Insert Jump Menu	Insereaza un meniu de salt, care ii permite utilizatorului sa selecteze o adresa URL din meniu sI apoi sa execute salt la pagina respectiva.

Expedierea informatiilor din formular la serverul sau baza dumneavoastra de date necesita operatii prea complexe pentru HTML. Pentru prelucrarea formularelor este necesara utilizarea unor limbaje de scripting care depasesc nivelul HTML. Desi este posibila prelucrarea datelor din formular folosind JavaScript sau chiar Java, majoritatea dezvoltatorilor Web sunt de acord ca modalitatea cea mai sigura de programare a formularelor consta in utilizarea uneia din tehnologiile CGI, PHP sau ASP.

CGI este abrevierea de la Common Gateway Interface (interfata comuna de tip poarta). In esenta CGI reprezinta un protocol pentru trimiterea informatiilor spre si dinspre un server Web. Scripturile CGI pot fi scrise intr-o diversitate de limbaje de programare, de la Perl la C si la AppleScript. Diferitele tipuri de scripturi CGI functioneaza cu diferite tipuri de servere Web, de la Unix la MacOS si WindowsNT.

JAVASCRIPT

Introdus pentru prima data de catre Netscape in produsul Netscape Navigator 2.0, limbajul JavaScript ofera posibilitati multiple de interactivizare si de sporire a 'intelegentei' paginilor dumneavoastra de Web. Spre deosebire de Java, unde codul este compilat si scris in fisiere separate numite appllet-uri, codul JavaScript este inclus ca parte integranta a codului sursa HTML si nu necesita compilari sau preprocesari, fiind un limbaj 100% interpretat. Astfel, comenzile JavaScript vor fi citite de browser-ul Web si procesate atunci cand user-ul apeleaza la acele functii (prin apasare de butoane, completare de formulare etc). Destul de similar cu limbaje de programare cunoscute precum Pascal, C++ si in special C, limbajul JavaScript este usor de invatat si folosit.

De ce sa folosim JavaScript?

Limbajul HTML ofera autorilor de pagini Web o flexibilitate insa prin natura sa este un limbaj static. Documentele *.html nu pot interactiona cu utilizatorul in alt mod decat pentru a pune la dispozitia acestuia legaturi la alte resurse (URL-uri). Crearea CGI-urilor (Common Graphics Interface) ca programe care ruleaza pe serverul Web si care accepta informatii primite din pagina de web si returneaza cod HTML a dus la largirea posibilitatilor efective de lucru. Urmatorul pas spre interactivizare a fost realizat de JavaScript, care permite inserarea in document de mici script-uri care se executa in cadrul paginii web si, mai exact, in cadrul browser-ului utilizatorului in locul executarii pe server. Spre exemplu intr-o pagina destinata colectarii de la utilizator se pot insera scripturi JavaScript pentru a valida corectitudinea introducerii si apoi pentru a trimite serverului numai date corecte spre procesare. JavaScript ofera utilizatorilor o lista destul de ampla de functii si comenzi incorporate, menite sa ajute la operatii matematice, manipulari de siruri, imagini, sunete, de obiecte si ferestre ale browser-ului, locatii URL si verificari de introduceri ale datelor in formulare interactive. Codul necesar acestor actiuni poate fi inserat in pagina si executat cand pagina s-a incarcat. De asemenea aveti posibilitatea crearii de functii apelabile cand anumite conditii sunt indeplinite (apasarea unui buton, modificarea unei valori numerice etc). De asemenea, JavaScript poate fi suport pentru setarea atributelor si a variabilelor de functionare a unor applet-uri Java sau modificarea proprietatilor obiectelor deja existente.

Pentru a introduce JavaScript intr-un document deja existent, necesita o singura adaugire la aceasta, si anume introducerea in fisier a tagului <script> ai </script>. Tagul <script> necesita setarea parametrului LANGUAGE care va specifica browserului limbajul folosit pentru a interpreta codul ce este inclus.

Exemplu:

document.write('Textul va fi afisat pe ecran dar nu si sursa sa');

</SCRIPT>

Limbajul si conventiile sale

Exista cateva conventii ale limbajului, si de asemenea cateva chestiuni standard care trebuiesc utilizate atunci cand doriti sa lucrati JavaScript in pagina dumneavoastra de Web. Astfel, asemanarea cu limbajul C si C++, Pascal sau dBASE presupune ca:

Limbajul JavaScript sa fie case-sensitive (conteaza daca scrierea a fost facuta cu litere mari sau mici).

JavaScript-ul este foarte flexibil la partea de scriere a comenzilor. O singura comanda poate ocupa mai multe randuri si de asemenea pe fiecare rand se vor scrie comenzi separate prin ';'.

Ascunderea scripturilor fata de browserele care nu suporta JavaScript. Unele browsere nu au fost implementate din anumite motive de limbaj ca Java sau JavaScript. Astfel, pentru a nu apare texte in plus fata de cele dorite, scripturile JavaScript se vor ascunde.

De exemplu:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE> Titlul Paginii </TITLE>

<HEAD>

<BODY>

<!-- aici incepe comentariul HTML

document.write('Text afisabil');

/*comentariu JavaScript va fi ignorat de interpretor */

</SCRIPT>

</BODY>

Java si JavaScripul ofera o multitudine de functii si librarii, care sunt disponibile pentru Netscape Navigator incepand de la versiunea 2.0 si pentru MicroSoft InterNet Explorer 3.0. Puteti deci creste gradul de interactivizare a paginilor dumneavoastra de Web folosind tehnologia JavaScript. Documentatia completa JavaScript este disponibila pe serverul: https://www1.kappa.ro/doc/javascript/ cat si pe serverul Web al Netscape https://www.netscape.com/.

JAVA

Java este un limbaj de programare al Sun Microsystems. A devenit popular dupa anul 1995, cand Netscape l-a licentiat ca sa poata fi folosit in browserul sau, Netscape Navigator Java este foarte cunoscut in Internet (fiind folosit in cadrul paginilor Web pentru jocuri, animatie, multimedia, etc), dar poate fi utilizat si pentru dezvoltarea de software. Cu ajutorul pachetului JDK (Java Developement Kit), pe care il puteti gasi pe Internet gratuit, la adresa java.sun.com, puteti scrie, compila si testa programele scrise in acest limbaj. Raspandirea rapida a Java este determinata si de punerea gratuita la dispozitia utilizatorilor a programului.

Pe langa JDK, exista mai multe instrumente de dezvoltare Java:

Symantec Visual Cafe

Borland JBuilder

SuperCede

Rogue Wave Jfactory

Natural Intelligence Roaster

MetroWerks CodeWarrior

SunSoft Java WorkShop

Limbajul Java se poate deci folosi atat pentru crearea applet-urilor pentru World Wide Web cat si a aplicatiilor independente. Java este un limbaj de programare orientat obiect, independent de platforma. Programele Java pot rula in acelasi mod pe Microsoft Windows, Apple Macintosh, UNIX, etc. Java se aseamana mai mult cu C, C++, Delphi, Visual Basic decat cu HTML sau JavaScript. Versiunile mai noi ale browserelor pot incarca un program Java intr-o pagina Web si sa il execute local pe sistemul utilizatorului. Aceste programe se numesc applet-uri si sunt plasate in pagina de Internet precum imaginile.

Utilizatorii Web care nu au un browser ce suporta Java pot vedea text, imagini sau altceva, in functie de ceea ce realizatorii paginii au oferit ca alternativa la acel applet. Java este un limbaj complex, care se poate utiliza pentru dezvoltarea de software, care suporta interfete utilizator grafice, comunicatie prin retea, conectivitate cu baze de date, etc.

La inceput se dorea ca acest limbaj de programare sa fie folosit pentru dispozitivele elecrocasnice ale viitorului. Limbajul Java a fost dezvoltat de Sun Microsystems in anul 1991, ca parte a proiectului Green. La inceput, cercetatorii de la Green au realizat un dispozitiv - Star7, care putea sa comunice cu altele de acelasi tip, dorindu-se initial ca sistemul de operare Star7 sa fie dezvoltat in C++, limbaj dezvoltat de Bjarne Stroustrup. Insa un membru al proiectului Green, James Gostling, considerand C++ un limbaj mult prea greoi, a scris un nou limbaj de programare, numit pentru inceput Oak (stejar), datorita stejarului pe care James il vedea de la fereastra biroului sau. Dar a aflat mai tarziu ca acest nume fusese deja folosit si limbajul a ajuns sa fie numit JAVA.

Java trebuia sa fie mic, eficient, fiabil, si sa functioneze pe o serie intreaga de dispozitive hardware; aceasta datorita faptului ca a fost proiectat pentru dispozitive electrocasnice, nu PC-uri. Insa Java s-a dovedit a fi foarte bun pentru World Wide Web, datorita urmatoarelor caracteristici:

- programele Java pot fi incarcate rapid intr-o pagina ;

- Java este sigur ;

- Java este portabil; el poate fi rulat pe diferite platforme, fara modificari.

Un avantaj semnificativ pe care Java il are fata de alte limbaje de programare este independenta de platforma - posibilitatea ca acelasi program sa ruleze pe diferite platforme sau sisteme de operare. Aceasta independenta se realizeaza prin intermediul unei masini virtuale. Aceasta masina virtuala preia programele Java compilate si le converteste in comenzi inteligibile pentru sistemul de operare. Acest program compilat exista intr-un format denumit bytecode, acesta putand rula pe orice platforma si orice sistem de operare care are instalata o masina virtuala Java (interpretor Java sau executor).

Ce este un applet ?

Un applet reprezinta o suprafata de afisare (container) ce poate fi inclusa intr-o pagina Web si gestionata printr-un program Java. Un astfel de program se mai numeste miniaplicatie sau, prin abuz de limbaj, applet. Codul unui applet poate fi format din una sau mai multe clase. Una dintre acestea este principala si extinde clasa Applet, fiind clasa ce trebuie specificata in documentul HTML ce descrie pagina de Web in care dorim sa includem appletul.

Diferenta fundamentala dintre un applet si o aplicatie consta in faptul ca, un applet nu poate fi executat independent, ci va fi executat de browserul in care este incarcata pagina Web ce contine appletul respectiv. O aplicatie independenta este executata prin apelul interpretorului Java, avand ca parametru numele clasei principale a aplicatiei, clasa principala fiind cea care contine metoda main. Ciclul de viata al unui applet este complet diferit, fiind dictat de evenimentele generate de catre browser la vizualizarea documentului HTML ce contine appletul.

Compilarea

Compilarea se face la fel ca si la aplicatiile independente, apeland compilatorul javac pentru clasa principala a appletului (cea care extinde Applet).

javac AppletSimplu.java

In cazul in care compilarea a reusit va fi generat fisierul AppletSimplu.class.

Executia (vizualizarea)

Pentru a vizualiza acest applet trebuie sa cream un document HTML, sa-i spunem demo.html, in care sa specificam cel putin urmatoarele informatii:

-clasa ce contine codul appletului

-latimea si inaltimea suprafetei alocate pe pagina Web

<HTML>

</HTML>

Vizualizarea acestui document se poate face cu orice browser (Internet Explorer, Netscape, etc), sau cu utilitarul appletviewer ce vine in pachetul JDK.

Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:

Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Documente similare:

Instrumente online pentru creearea si publicarea materialelor de invatare [pedagogie]
Instrumentele Structurale si Complementare pentru finantarea Politicii de Coeziune Economica si Sociala [stiinte politice]
Cum sunt alocati banii pentru politica regionala a UE? Care sunt instrumentele,obiectivele si principiile directoare? [stiinte politice]
Reglementari comunitare pentru Instrumentele Structurale ale U.E. [stiinte politice]
Metode, procedee, tehnici, instrumente, utilizate pentru elaborarea programelor individuale de recuperare complexa si initierea masurilor de orientare [psihologie]

Administratie	Alimentatie	Arta cultura	Asistenta sociala	Astronomie
Biologie	Chimie	Comunicare	Constructii	Cosmetica
Desen	Diverse	Drept	Economie	Engleza
Filozofie	Fizica	Franceza	Geografie	Germana
Informatica	Istorie	Latina	Management	Marketing
Matematica	Mecanica	Medicina	Pedagogie	Psihologie
Romana	Stiinte politice	Transporturi	Turism

Instrumente pentru dezvoltarea de aplicatii IAC in Internet

Instrumente pentru dezvoltarea de aplicatii IAC in Internet

Comentarii

Caracterizari

Cauta document