Informatica si informatica juridica

Informatica si informatica juridica

Una din caracteristicile fundamentale ale epocii actuale o reprezinta explozia informationala determinata de cresterea ritmului de dezvoltare a societatii si de avantul fara precedent al stiintei si tehnicii. Prelucrarea electronica a datelor a fost si devine tot mai mult o necesitate stringenta pentru toate domeniile activitatii umane. Astfel, informatica - stiinta culegerii, transmiterii, stocarii si prelucrarii automate a datelor - patrunde, pe zi ce trece, in tot mai multe sfere de activitate, generalizandu-se.

Se considera ca aparitia informaticii constituie cea de-a cincea descoperire venita in sprijinul omului pentru a lua decizii. Cele cinci momente care au marcat evolutia civilizatiei umane sunt urmatoarele:

aparitia limbajului articulat, ca principal mijloc de comunicare intre oameni;

inventarea scrisului prin care se compenseaza limitele memoriei biologice;

realizarea tiparului care a pus bazele memoriei sociale constituita din carti si publicatii;

utilizarea sistemelor de telecomunicatii care inlatura limita determinata de distanta;

aparitia calculatoarelor electronice care permit culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor facilitand realizarea dezideratelor activitatii de informare.

Daca primele calculatoare electronice apar in deceniul 5 al secolului XX, termenul de informatica apare abia in 1962 si provine din literatura franceza. Notiunea de informatica a fost creata prin asocierea cuvintelor informatie si automatica: INFORmation si autoMATIQUE.

Prima definitie a informaticii apartine Academiei Franceze care in 1966 preciza ca informatica este "stiinta prelucrarii rationale, indeosebi prin masini automate, a informatiei considerata ca suport al cunoasterii umane si al comunicarilor in domeniile tehnice, economice si sociale"

Din definitia informaticii se desprind cel putin trei caracteristici ale acesteia:

- prelucrarea rationala bazata pe legi generale si pe anumite tehnici proprii cercetarii operationale, programarii liniare, teoriei algoritmilor etc.;

- prelucrarea logica si automata prin intermediul masinilor electronice, acesta reprezentand aspectul fundamental al informaticii;

- universalitatea informaticii, adica posibilitatea de cuprindere a tuturor domeniilor de activitate.

In dictionarul de informatica, definitia data este urmatoarea: informatica reprezinta o activitate pluridisciplinara, avand ca scop initial elaborarea de metode noi, inclusiv sisteme automate pentru distribuirea informatiei tehnico-stiintifice, studiind procesele de comunicatie in colectivitatile stiintifice si industriale si urmarind dezvoltarea unor tehnici si sisteme pentru organizarea, memorarea si distribuirea mai eficienta a informatiei

Pe masura dezvoltarii ei, informatica a capatat noi valente, iar domeniile sale de utilizare s-au extins continuu. Specialisti din toate sferele de activitate: tehnica, economica, sociala etc., vorbesc de informatica lor specifica si incearca a lega tot mai mult informatica de domeniul lor de activitate, considerand-o ca o informatica particulara. Lucru posibil, deoarece informatica este o stiinta universala care se conduce dupa legi generale aplicabile in toate domeniile de activitate. Astfel, a ajuns sa se vorbeasca de 'informatica industriala', 'informatica medicala', 'informatica economica', 'informatica juridica" etc.

Informatica juridica reprezinta totalitatea aplicatiilor informatice din domeniul juridic. Principala aplicatie este de natura documentara. Dintre programele de documentare juridica mai importante sunt: Legis, LegeNet, TC Lex. Informatica de gestiune, un alt domeniu, este reprezentata de informatica judiciara. Ea isi gaseste aplicatii in informatizarea tribunalelor (vezi sistemul ECRIS) si in gestiunea criminalitatii (gestiunea amprentelor). Invatamantul juridic asistat de calculator este un alt domeniu al informaticii juridice.