Informatia, resursa strategica a societatii

Informatia, resursa strategica a societatii

Orice societate nu poate exista fara informatie si comunicarea ei. Cantitatea de informatie este in continua crestere si aceasta este caracteristica evolutiei societatii umane care se afla in faza societatii informationale. "Alimentarea" oamenilor cu informatia de care au nevoie are darul de a duce la generarea unor noi si noi fapte, adica tot informatie. Noua.

Lumea in care traim se afla intr-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce inseamna o societate informationala? In privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi in tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, société de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala

Societatea informationala este societatea "in care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important" . Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii.

Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea in lucrarea sa Powershift. Puterea in miscare ca, daca in timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzand masinile si materialele, in societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti in acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte.

Societatea informationala este acea societate in care economia se dezvolta datorita progreselor tehnologice, in care informatia joaca un rol pe care altadata (in societatea industriala) il aveau bunurile materiale. Ea poseda trei caracteristici principale: informatia este cea mai importanta resursa economica, consumul de informatii este intens si dezvoltarea infrastructurii informationale globale este primordiala.

In primul rand, informatia este o resursa economica pe care intreprinderile trebuie sa o detina si sa o utilizeze pentru a ocupa o pozitie cat mai buna in mediul concurential actual.

In al doilea rand, informatia este utilizata de oameni din intreaga lume in activitatea lor de consumatori informationali.

Cercetatorii japonezi considera ca in societatea informationala sunt indeplinite urmatoarele patru conditii

Venitul pe cap de locuitor este mai mare de 4000

Numarul angajatilor din sectorul de servicii depaseste 50% din totalul productiei active;

Numarul studentilor depaseste 50% din totalul populatiei de aceeasi varsta;

Ponderea cheltuielilor legate de informatie depaseste 35% din bugetul unei familii.

Avand in vedere aceste patru criterii, Romania mai are multe de realizat pana va intra in societatea informationala.

In al treilea rand in societatea informationala se pune accentul pe infrastructuri informationale globale.

Dezvoltarea infrastructurii informationale presupune realizarea a cat mai multe linii de comunicatii prin care se fac legaturile intre retelele de calculatoare, intre noile retele create prin intermediul telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu, a sistemelor personale de comunicatii prin satelit.

Deoarece si in cazul societatii informationale au aparut diferente in ceea ce priveste modul de participare la dezvoltarea ei, la nivelul diferitelor tari sau organizatii, marile forte ale lumii, Uniunea Europeana, S.U.A. si Japonia, care alcatuiesc asa numita Triada a Societatii Informationale fac eforturi pentru realizarea unei zone informationale comune bazata pe convergenta tehnologiilor informationale si de telecomunicatii. Fiecare din componentele triadei, prin politicile organizatiilor guvernamentale, doresc sa asigure coerenta strategiilor de realizare a societatii informationale globale din punct de vedere al legislatiei, competitiei, tehnologiei informationale si a comunicatiilor, al aplicatiilor si serviciilor.

Zona informationala comuna este constituita din mai multe niveluri indivizibile, si anume

informatia ca atare, in format electronic (baze de date, baze de documente, baze de imagini s.a.)

componentele hardware si software disponibile utilizatorilor pentru a prelucra aceste informatii;

infrastructura fizica (cablu, retele de comunicatii radio si prin satelit);

serviciile de baza ale telecomunicatiilor, in special e-mail, transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date si transmiterea interactiva a imaginii digitale;

aplicatiile care ofera utilizatorilor serviciile specifice de care au nevoie pentru a utiliza nivelurile anterior mentionate. In general, utilizatorii vad numai aplicatia la care sunt conectati. Dar, in acelasi timp, este necesar ca si modul in care are loc "transportul" datelor sa fie transparent pentru utilizatori. Ca urmare, aplicatiile sunt cele pentru care trebuie depuse cele mai mari eforturi din punct de vedere al realizarii unei structuri informationale si a unei interfete prietenoase;

utilizatorii care nu au fost instruiti in vederea folosirii aplicatiilor, dar care sunt constienti de potentialul utilizarii tehnologiei informationale si de comunicatii si de conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a beneficia de avantajele ei.

Societatea informationala globala nu prezinta numai avantaje, criticile aduse revolutiei informationale fiind sintetizate in literatura de specialitate astfel:

Pastrarea, in continuare, a celor doua straturi ale societatii: bogati si saraci, adica cei care au acces la noile tehnologii si se pot bucura de avantajele lor, respectiv cei care se "minuneaza" de ceea ce se intampla pe glob

Somajul cronic datorat automatizarii productiei, desi se urmareste prin noile proiecte privind societatea informationala elaborate de Uniunea Europeana sa se elimine acest efect prin crearea de noi locuri de munca in domeniul serviciilor informationale

Ruinarea vietii de familie sau a afinitatilor de grup prin izolare si continua cautare de mai bine, pentru dobandirea de noi si cat mai multe cunostinte, inclusiv amenintarea vietii private

Stres crescut care se datoreaza faptului ca oamenii doresc sa-si imbunatateasca permanent stilul de viata lasand pe ultimul loc fericirea si bunastarea culturala. Oamenii, pentru a-si mentine nivelul de trai au mai multe locuri de munca, chiar daca in rapoartele diferitelor comisii internationale acesta ar fi crescut in ultimele decenii

Elite desprinse de interesele predominante ale societatii, bucurandu-se de efectele globalizarii in sfera restransa.

Insa, ceea ce este esential sunt efectele intr-adevar benefice ale societatii informationale globale, cu avantajele directe sau indirecte pe care le aduce fiecarui individ.

Societatea informationala bazata pe cunoastere inseamna mai mult decat decat progresul tehnologiei si aplicatiilor informaticii si telecomunicatiilor, ea integrand si dimensiunile: sociala, ambientala, culturala si economica

In acest context, informatia devine de o importanta vitala. Se face insa diferenta intre informatie ca produs (apare astfel categoria de "intermediatori de informatii" care se ocupa de ordonarea si distributia informatiilor prin carti, reviste, radio si televiziune) si informatie ca mijloc de productie (numarul celor care se ocupa de informatii ca mijloc de productie a crescut mult in ultimii ani, ei participand "la alcatuirea stocurilor interne de informatii, necesare in activitatea continua si eficienta a oricarei intreprinderi sau institutii"

Daca in anii '50 informatia era vazuta ca un rau necesar (paper dragon), o cerinta birocratica, viziunea asupra informatiei s-a schimbat de-a lungul timpului, ea trecand progresiv de la suport al scopurilor generale (perioada 1960-1970), la suport in controlul managerial (perioada 1970-1980), devenind in prezent o importanta resursa strategica cu rol in asigurarea supravietuirii firmei , un agent hotarator al dezvoltarii, fiind numita si "petrolul secolului XXI"

Datorita importantei ei, informatia a devenit o resursa la fel de valoroasa ca resursele umane, cele materiale sau financiare. Pregatirea si organizarea unui sistem de informatii necesare unei actiuni coerente si de succes au devenit pentru intreprinderea moderna la fel de insemnate ca productia si vanzarea. Stapanirea informatiilor necesare si utile deciziei inseamna de fapt selectarea si utilizarea datelor obtinute din gestiunea interna si in al doilea rand capacitatea de a le compara cu cele provenite din mediul concurential pentru a evidentia ceea ce are un caracter de durata si strategic de ceea ce este neesential. Gestionarea acestei resurse, numita informatie, reprezinta o preocupare primordiala in intreprinderile moderne. Astfel, au aparut in structura organizatorica a intreprinderii compartimentele specializate de culegere, prelucrare si distribuire a informatiilor, responsabilii acestor compartimente fiind de multe ori manageri de nivel inalt.

Informatia ca notiune este foarte veche. Ea este utilizata cu diferite semnificatii: suport al cunostintelor umane, unitate de masura in informatica (biti), stire, noutate etc. Sensurile notiunii de informatie sunt mult discutate si interpretate de catre o disciplina sau alta.

Notiunea de informatie este complexa si de mare generalitate, toate stiintele operand cu informatii ca elemente ale cunoasterii senzoriale sau rationale. Cunoasterea umana, transmiterea cunostintelor vehiculeaza informatii.

In sens larg, informatia este notiunea prin care se defineste fiecare din elementele noi continute in semnificatia unui simbol sau grup de simboluri, intr‑o comunicare, stire, semnal, imagine etc. prin care se exprima o situatie, o stare, o actiune.

Pentru a fi perceputa, informatia trebuie exprimata intr-o forma concreta. Aceasta forma concreta se numeste data. Prin data se intelege un numar, o marime, o relatie care serveste la rezolvarea unei probleme sau care este obtinuta in urma unei cercetari urmand a fi supusa unor prelucrari. Data poate fi considerata materia prima pentru informatie. Data are o existenta obiectiva, tangibila. Ea este o informatie potentiala intrucat prin prelucrare conduce la obtinerea informatiilor. Nu orice prelucrare de date genereaza informatii. Informatia este produsul prelucrarii datelor, care sunt aduse intr-o forma inteligibila si care pot fi utilizate intr-un scop anume. Deci o procesare de date poate genera informatie numai daca exista un receptor care sa considere acest rezultat inteligibil si folositor. Daca data este receptata de un utilizator capabil de intelegere, persoana poate spune ca a primit o informatie.

Un exemplu il poate reprezenta o ecuatie matematica. Pentru cineva familiarizat cu limbajul matematicii, aceasta ecuatie sau data, cand este primita, receptata si prelucrata, comunica o informatie semnificativa. Cineva, insa, neobisnuit cu limbajul matematic, cu toate incercarile pe care le-ar face, nu reuseste sa obtina un plus de informatii prin citirea acestei date.

In informatica prin data se intelege un "model de reprezentare a informatiei, accesibil unui anumit procesor (om, unitate centrala, program), model cu care se poate opera, pentru a obtine  noi informatii despre fenomenele, procesele si obiectele lumii reale". Sistemele de calcul prelucreaza date, iar datele furnizate la iesire pot reprezenta informatii diferite pentru utilizatori diferiti.

Schematic relatia dintre date si informatii poate fi reprezentata astfel:

unde d₁d_n  date

i₁i_ninformatii

Fig. nr. 1.1. Relatia date-informatii

O trasatura fundamentala a informatiei este subiectivitatea. Ceea ce poate fi o informatie pentru o persoana, poate sa nu insemne nimic pentru altele. Pe de alta parte, pornind de la acelasi set de date, persoane diferite, prin prelucrari diferite, pot obtine informatii diferite. Daca data are o existenta fizica, tangibila, informatia exista numai in receptor, fiind intangibila.

Corespondenta data-informatie este considerata ca fiind un prim nivel in informatica economica. Acestui nivel i se adauga un al doilea, acela al informatiilor derivate din alte informatii pe baza de rationament, nivel considerat a fi nivelul cunostintelor.

Progresele inregistrate in domeniul tehnologiilor informationale, materializate in cea de‑a cincea generatie de calculatoare electronice au generat trecerea de la calculatoare care calculeaza si memoreaza date la calculatoare care rationeaza si informeaza. Astfel, denumirea de calculator devine improprie intrucat se prelucreaza cunostinte, termenul adecvat fiind cel de sisteme de prelucrare a cunostintelor.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane se precizeaza ca "cunostintele cuprind totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare".

Nu orice data sau informatie creeaza cunostinte. Astfel, unele informatii sunt deja intre cunostintele receptorului si deci nu genereaza informatii noi. Pe de alta parte, unele informatii s-ar putea sa nu aiba semnificatie pentru receptor, in sensul ca nu se integreaza intre cunostintele lui. Cunostintele reprezinta, deci, totalitatea informatiilor debandite anterior cu privire la obiectul considerat.

In toate modelele decizionale, locul informatiei in procesul luarii deciziilor este esential. Decidentul utilizeaza pentru fiecare decizie informatii specifice, precum si o cunoastere generala (experienta acumulata, formatie, strategie globala aleasa). Procesul decizional produce, la randul sau, o informatie; fara aceasta informatie si fara comunicarea ei, decizia nu va fi insa urmata de efecte. Rolul comunicarii informatiei revine sistemului informational.

1.1.1. Evaluarea informatiei

Pentru evaluarea calitativa a informatiei pot fi luate in considerare trei aspecte: dimensiunea temporala, continutul si forma informatiei.

Dimensiunea temporala. O buna informatie trebuie sa fie obtinuta la momentul potrivit (adica sa fie oportuna) si la anumite intervale stabilite (adica sa aiba o anumita frecventa). In plus, informatia trebuie sa reflecte realitatea din momentul (sau cat mai aproape de momentul) utilizarii sale, ceea ce defineste actualitatea sa. Perioada la care se raporteaza informatia constituie un atribut temporal de mare importanta. Din acest punct de vedere, in diverse situatii sunt necesare informatii despre trecut, despre o situatie prezenta sau o prognoza a evolutiei anumitor marimi.

Continutul este, de obicei, considerat a fi cea mai importanta dimensiune a informatiei. Exactitatea este un atribut vital al acesteia. Cu toate acestea, o informatie exacta nu este de mare folos daca nu raspunde unei nevoi specifice a utilizatorului, altfel spus daca nu este pertinenta. Insa, chiar pertinenta, informatia poate fi inadecvata daca nu este si completa. De asemenea, exhaustivitatea este, la fel de importanta ca si conciziunea informatiei, in sensul furnizarii utilizatorului exact a informatiei de care are nevoie, fara a-l sufoca cu un suvoi informational din care sa fie incapabil sa selecteze ceea ce ii este necesar.

Forma defineste modalitatea de prezentare a informatiei, fiind cea care face informatia atragatoare, usoar de utilizat si inteles. De multe ori, informatii actuale, oportune, exacte, pertinente, exhaustive si concise nu au fost valorificate deplin datorita unei prezentari necorespunzatoare. In ultimul timp, insa, efortul a fost canalizat in directia ameliorarii modului de prezentare pentru a face informatiile mai atractive, comprehensibile si mai usor de folosit. Din punctul de vedere al formei, informatiile trebuie sa fie clare, precise, ordonate, prezentate intr-o modalitate adecvata (text, grafice, scheme etc) si pe un suport accesibil (hartie, transparente, ecranul unui calculator etc.).

Pentru a opera cu notiunea de informatie, pe langa evaluarea ei calitativa se folosesc si forme de evaluare cantitativa. Astfel, s-a pus problema gasirii unui etalon pentru cantitatea de informatie, adica a unei unitati de masura, obiectiv determinata, unitate cu ajutorul careia sa se masoare informatiile si sa se compare, independent de continutul lor sau de modul in care sunt emise, transmise si receptionate.

Preocuparile de masurare a cantitatii de informatie provin din teoria statistica a comunicatiei si se bazeaza pe ideea ca informatia exprima incertitudinea inlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile.

In 1928, R.V. Hartley a introdus notiunea de cantitate de informatie. In 1948, Claude Shannon numeste masura informatiei entropie informationala, prin analogie cu entropia din termodinamica ce masoara, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informatia este acea cantitate care inlatura total sau partial starea de nedeterminare, numita entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor.

unde H reprezinta entropia informationala, iar p reprezinta probabilitatea de realizare sau existenta a unui element sau eveniment k in cadrul sistemului.

C. Shannon a propus ca unitatea de masura a cantitatii de informatie sa fie informatia generata de realizarea unui experiment cu doua evenimente avand probabilitati egale de realizare. Aceasta unitate de masura poarta denumirea de BIT (BInary DigiT = cifra binara) deoarece precizarea uneia dintre cifrele 0 sau 1 ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informatie unitate. Cantitatea de informatie de un bit este, de exemplu, informatia obtinuta cand se alege un raspund "da" sau "nu" la o intrebare sau informatia obtinuta la aruncarea unei monede.

La nivelul unei intreprinderi pentru evaluarea informatiei pot fi luate in considerare urmatoarele teme de reflectie:

1. Care este impactul informatiei asupra intreprinderii, daca:

a. informatia n-ar exista?

b. principalul concurent are informatia?

c. principalul concurent are informatia, iar intreprinderea nu o are?

2. Cat ar costa obtinerea informatiei la preturile actuale?

3. Cat am plati pentru ca informatia sa nu fie divulgata sau pierduta?

4. Cat am incasa pe informatie daca am vinde-o sau licentia-o:

a. unui competitor indirect?

b. principalului concurent?