Viscolul

Aspecte generale

Viscolul este un fenomen climatic deosebit de complex, la producerea careia concura doua elemente mai importante: viteza vantului și cantitatea de zapada cazuta. Viscolul se definește ca ,,un transport de zapada deasupra suprafetei pamantului provocat de vant suficient de puternic și turbulent, insotit sau nu de ninsoare". In conditii de viscol, vizibilitatea scade simtitor, zapada este puternic rascolita și foarte greu se poate aprecia daca este vorba numai de o simpla spulberare a zapezii deja cazuta, sau de spulberarea concomitenta atat a zapezii de pe sol, cat și a celei care cade in timpul viscolului. In raport cu elementele care intra in componenta sa și cu locul in care acesta se manifesta se pot deosebi mai multe tipuri de viscol: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zapada la sol, viscol cu transport de zapada in altitudine.

Cauzele genetice care duc la aparitia viscolelor sunt determinate de particularitatile circulatiei generale a atmosferei, sub influenta caracteristicilor suprafetei active.

Viscolele se formeaza in situatii sinoptice asemanatoare cu cele in care se produc ninsorile, situatii in care insa contrastul termic dintre masa de aer rece aflata la sol și cea calda tropical din altitudine este deosebit de mare ( 20-25°C).

Cercetarile intreprinse in tara noastra de O.I.Balescu și N.N.Beșleaga (1962) au dus la precizarea situatiilor sinoptice care determina producerea viscolului. Cele mai importante sunt situatiile cand actioneaza un brau de mare presiune atmosferica dezvoltat peste Europa Centrala și de Est, sau o serie de anticicloni ( Azoric,Scandinav, Siberian) , concomitent cu depresiunile ce se dezvolta pe Marea Mediterana și Marea Neagra.

Cele mai puternice viscole din tara noastra s-au produs sub influenta braului de mare presiune atmosferica dezvoltat peste Europa Centrala și de Est care a actionat concomitent cu o serie de depresiuni de pe Marea Mediterana .De mentionat, viscolul din februarie 1954, care s-a produs in mai multe interval, dintre care primul s-a caracterizat printr-un viscol violent, neobișnuit. El s-a produs in conditiile unei invazii de mase aer cald și umed tropical, cu temperature de 7-8°C, peste aerul arctic, foarte rece de la sol, cu temperature de -15°C. Cantitatea mare de vapori de apa transportata de masa de aer tropical și temperaturile foarte coborate ale aerului arctic au determinat nisori abundente in toata partea de sud, sud-est și est a tarii. Vantul a batut cu o viteza mai mare de 125km/ora, iar cantitatea de zapada cazuta a format un strat a carui grosime a depașit 100 m. Datorita brajului orografic, viscolul din februarie 1954 a avut cea mai mare intensitate din regiunile periferice din sud-estul tarii , in mod deosebit in Baragan, peste care s-au plasat fronturile atmosferice.

In geneza viscolului, un rol deosebit revine și particularitatilor morfologice ale suparafetei active și, in mod deosebit, barajului orografic al Carpatilor Romanești. Datorita faptului ca viscolele sunt produse la interferenta a doua tipuri de mase de aer cu caracteristici fizice mult diferite, care uneori afecteaza numai patura inferioara a atmosferei pana la 600-800 m altitudine, rolul barajului orografic apare și mai evident. Deoarece cele mai multe viscole se produc ca urmare a invaziei aerului arctic Siberian peste cel tropical, mediteraneean, cele mai multe fenomene de viscol se produc in regiunile din sudul și estul tarii situate in fata Carpatilor, in timp ce, in regiunile din spatele arcului carpatic, fenomenele de viscol devin o raritate.

In functie de complexitatea fenomenului, se pot deosebi mai multe tipuri de viscole: viscol general, viscol cu ninsoare, viscol cu transport de zapada la sol, viscol cu zapada in altitudine.

Viscolul general este fenomenul cel mai complex care include toate elementele: ninsoare, vant tare, spulberarea si transportul zapezii atat la sol cat si in altitudine: uneori nu se poate distinge daca are loc ninsoarea sau este spulberata numai zapada de pe sol.

Viscolul cu ninsoare este fenomenul in timpul caruia sunt asociate ninsoarea cu viteza mare a vantului.

Viscolul cu transport de zapada la sol este fenomenul in care vantul bate tare, spulberand zapada de pe sol, fara sa ninga in timpul lui.

Viscolul cu transport de zapada in altitudine este fenomenul in care vantul este atat de puternic incat zapada este spulberata la altitudini mari.

Trebuie precizat ca, nu orice viscol poate fi considerat un fenomen climatic de risc, deoarece viteza vantului si cantitatea de zapada cazuta in timpul lui sau spulberata in timpul caderii ninsorii din aer, ori de pe sol variaza foarte mult atat in timp cat si in spatiu. Adesea, zapada proaspat cazuta poate fi spulberata de vanturi cu viteze sub 10 m / s, fara a fi considerate riscuri climatice. Acestea sunt viscole moderate. Efectul acestora ii constituie acumularea zapezii pe la adaposturi si dezvelirea culturilor, care, in absenta stratului de zapada, sunt supuse ingheturilor din timpul iernii.

Viscolul intra in categoria riscurilor climatice in primul rand datorita vitezei vantului (viteze de peste 11 m / s -viscole puternice, sau de peste 15 m / s - viscole violente), dar datorita caderilor abundente de zapada, care pot forma strat de zapada de 25 - 50 cm grosime, sau troiene de 1 - 2 m inaltime sau mai mari, perturband activitatile economice.

Asadar, viscolul ca fenomen climatic de risc, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

vanturi cu viteze tari si ninsori abundente in sezonul de iarna;

viscole foarte timpurii (toamna) si respectiv foarte tarzii (primavara), in extrasezon.

Cauzele genetice ale viscolului

Viscolele din Dobrogea se produc in perioada rece a anului, cel mai obisnuit in prezenta unui relief baric caracterizat printr-un brau de mare presiune, care uneste anticiclonii est-europrean si azoric, marginit la sud de o arie ciclonica vasta, situata deasupra Marii Negre si in jumatatea estica a bazinului Marii Mediterane.

Cele mai puternice viscole insa, sunt cele care iau nastere in conditiile in care peste Europa Centrala si de Est actioneaza un brau de mare presiune atmosferica concomitent cu o familie de cicloni pe Marea Mediterana (Bogdan Octavia , Niculescu Elena,1999).

Acest brau este determinat de inaintarea unei dorsale a anticiclonului est - european care , se uneste, peste Europa Centrala cu o alta dorsala a anticiclonului azoric.

Pe langa cauzele de natura sinoptica, un rol determinant in geneza viscolului revine si structurii suprafetei active .

Principalii parametri care caracterizeaza viscolul

In Dobrogea, viscolul este un fenomen aproape nelipsit in anotimpul de iarna.

Intervalul favorabil aparitiei viscolului este cuprins intre datele medii de producere a acestuia de la inceputul si sfarsitul semestrului rece al anului.

Pe baza observatiilor din perioada 1965-2005 de la statiile meteorologice de pe teritoriul Dobrogei, s-a putut totusi preciza, care este intervalul favorabil producerii acestuia, diferentiat pe trepte de relief, in raport de altitudine si de departarea fata de mare.

Datele medii de producere a viscolului si intervalul mediu anual cu viscol

In Dobrogea, data medie a primelor viscole se plaseaza in luna decembrie la marea majoritate a statiilor (Constanta, Mangalia, Adamclisi, Tulcea, Sulina , Medgidia), si ultima decada a lunii noiembrie (Harsova, Corugea).

In ceea ce priveste data medie de producere a ultimelor viscole, pe intreg teritoriul Dobrogei aceasta a fost semnalata in prima decada a lunii martie (tabelul 1)

Tabelul 1

Numarul mediu lunar si anual de zile cu viscol in Dobrogea (1965-2005)

Intervalul mediu anual favorabil producerii viscolului. Acesta este intervalul cuprins intre cele doua date medii, dintre primul si ultimul viscol, si variaza teritorial astfel:

pentru regiunile litorale sau de adapost aerodinamic acesta este cuprins intre data medie a primului viscol (decembrie) si data medie a ultimului viscol (inceputul lunii martie), ceea ce inseamna 3-3.5 luni / an;

pentru regiunile din nord-vest dar si in cele de vest, acest interval creste cu altitudinea, pe masura ce se creeaza conditii din ce in ce mai favorabile producerii ninsorilor si cresterii vitezei vantului; in general, acesta este cuprins in mod corespunzator, intre noiembrie si martie , ceea ce inseamna 3.5-4 luni /an.

Datele extreme de producere a viscolului

Acesta poate avea loc mult mai devreme, sau mai tarziu, in extrasezon, cand poate capata caracter de risc climatic prin consecintele pe care le declanseaza asupra societatii si  mediului.

Cel mai timpuriu viscol care s-a produs in ultimul perioada avuta in vedere a fost in luna noiembrie ( 20.XI.1975, noiembrie 1993, viscolul s-a produs in patru intervale: 6-7.XI, 12-14.XI, 20-22.XI si 29.XI 1.XII, care, ca si cel de ia 4 noiembrie 1995).

Cel mai tarziu viscol semnalat in aceeasi perioada a avut loc in martie( /a 18.IV. 1974 s-a produs in un viscol, in timpul caruia viteza vantului a fost de 20 m / s, fiind insotit de caderi abundente de zapada). Din cauza datei destul de tarzii, cand soiul incepea deja sa acumuleze caldura, zapada s-a topit, neputandu-se forma strat. La aceasta data, florile din gradini erau inflorite, ca si visinii, incat, daca vantul n-ar fi batut cu viteze mari s-ar fi putut crede ca este o ploaie cu petale de visini

Intervalele de risc pentru viscol

Intervalele cuprinse intre datele medii si extreme de producere a viscolului, de la inceputul semestrului rece si respectiv de ia sfarsitul acestuia constituie intervalele de risc climatic pentru viscolele care se produc in extrasezon si care pot determina numeroase pagube economiei dobrogene, cu precadere agriculturii. Viscolele produse in extrasezon, fiind insotit de temperaturi negative si acumulari de zapada, pot determina compromiterea culturilor agricole

Intervalul cuprins intre data medie a primului viscol de la inceputul semestrului rece si cea a ultimului viscol de ia sfarsitul acestuia este intervalul de risc climatic pentru viscolele produse in sezonul rece al anului, care pot fi si ele cu consecinte destul de grave (in special asupra transporturilor), daca tinem seama de violenta lui si stratul de zapada produs, ca si de caracterul depunerii lui.

Numarul mediu si maxim anual de zile cu viscol

Desi durata intervalului posibil cu fenomene de viscol este destul de mare (3-4 luni), uneori fiind egala cu durata totala a perioadei reci a anului (daca tinem seama si de intervalele de risc climatic in extrasezon), totusi numarul mediu anual al zilelor cu viscol este scazut (figura 1, figura 2).

Ce/e mai putine zile cu viscol se produc in regiunile de adapost aerodinamic precum si in zonele litorale (sub 1,5 zile/an) iar cele mai multe in partea de vest si regiunile mai inalte din nord-vest (peste 2, chiar 4 zile/an)  

Figura 1

Acestea au fost repartizate neuniform in lunile cu viscol, maximul fiind de 1,5 zile in luna ianuarie(luna cu cele mai multe zile cu viscol) la Corugea (figura 2).   In privinta numarului maxim de zile cu viscol , acesta a fost de 8 in zona litorala si 11 in vest si nord-vest, in conditiile celor mai violente viscole din ianuarie 1966.

Asadar, Dobrogea, alaturi de Baragan poate fi considerata 'arena' principala de manifestare a viscolului datorita pozitiei lui intre Curbura Carpatilor, pe de o parte si Marea Neagra pe de alta parte, care determina canalizarea maselor de aer rece de origine arctica din nord si nord - estul Europei, prin aceasta 'Poarta Carpatica' spre Campia Romana si Dobrogea, concomitent cu interactiunea lor cu cele calde, de origine tropicala de pe Marea Mediterana (Bogdan, 1978, 1980).

Figura 2

Directia si viteza vantului in timpul viscolului

Aceasta completeaza aspectul de hazard climatic al viscolului.

Directia evidentiaza sensul de advectie a aerului rece, iar viteza, valoarea contrastului termo-baric dintre cele doua mase de aer rece si cald, care determina turbulenta si actiunea mecanica a vantului. In timpul viscolelor s-a constatat faptul ca predomina vanturile nordice, urmate de cele nord-estice si nord-vestice (figura 3).

Figura 3

Directiilor dominante le revin si ce/e mai mari viteze ale vantului, in timpul viscolului. Acestea pot atinge, in medie, 6-10 m/s pe litoralul sudic si in regiunile adapostite si 11-15 m/s in restul teritoriului.

Durata viscolului

Persistenta viscolului amplifica caracterul de risc climatic al acestuia, daca vitezele se mentin ridicate, peste valoarea medie. Un interes practic deosebit au doua aspecte:

durate intervalului (in zile succesive) in care se pot produce unul sau mai multe viscole (deci, durata totala in zile cu viscol);

durata unui viscol.

Persistenta unor conditii sinoptice generatoare de viscol poate determina producerea acestui fenomen in una sau mai multe zile succesive, in mod continuu, sau discontinuu (adica un viscol se poate produce in mai multe zile consecutive, sau in mai multe zile consecutive se pot produce mai multe viscole); este vorba deci, de doua aspecte ale duratei viscolului.

Un exemplu concludent il constituie viscolul din 21-22.XII.1998 a durat in Dobrogea 48 ore, inzapezind toate arterele de circulatie astfel ca, autoturismele au stat blocate peste 62 ore in camp deschis; precum si viscolul din 2-4.I.2008, care a durat 54 de ore si care a perturbat transporturile din Dobrogea centrala si de sud (figura 4, figura 5).

Figura 4 Figura 5

Constanta - viscolul din 2-4 ian. 2008 Constanta - viscolul din 2-4 ian. 2008

Cantitatea de zapada depusa in timpul unui viscol.

Viscolele sunt insotite, adesea, ninsori abundente, din care provin mari cantitati de apa. Au fost situatii cand, zapada cazuta in timpul viscolului, in luna ianuarie, considerata una dintre lunile cele mai secetoase din an, sa confere acesteia calitatea de luna a maximei de precipitatii cazuta in 24 ore. Este cazul statiei Constanta, care in timpul viscolului din 2-4.I.2008 a inregistrat valoarea maxima de 100.9 mm.

Valorile cele mai ridicate (peste 8 l/ m²) se produc in conditii mai avantajoase de depunere (viscol mai putin violent) si de transport, de umezeala, conditii care se intrunesc in partea septentrionala, datorita ciclonilor mediteraneeni cu evolutie normala din in nordul Dobrogei, consecinta a perturbatiilor mediteraneene (a ciclonilor mediteraneeni cu caracter retrograd). Cantitatea medie de apa scade treptat odata cu apropierea fata de mare pana la 4-5 l/ m² (figura 6).

^{Figura 6}

In raport cu intensitatea si durata viscolului, depunerile de zapada au grosimi variabile. Grosimea medie a stratului de zapada depus in timpul viscolului masurata pe platformele meteorologice din Dobrogea in perioada 1965-2005, a variat de la 8 - 10 cm, ia 50 - 100 cm, fara a lua in considerare inaltimea troienilor care se formeaza in urma acumularii zapezii in locurile adapostite.

Grosimea maxima absoluta a stratului de zapada format in timpul unui viscol este si mai mare, comparativ cu cea medie.

In perioada de dupa 1965, cel mai gros strat de zapada s-a format in timpul viscolului din 2-4.I.2008; acesta a atins, pe alocuri, 110 -120 cm in estul Podisului Dobrogei de sud, iar in  regiunile adapostite si pe vaile din regiunile nordice acesta a atins, in unele locuri, 150 cm, amplificand astfel (prin grosimea lui si cantitatea de apa cazuta), caracterul de risc climatic.

Aspecte de risc

Caracterul de fenomen climatic de risc pe care II atribuim viscolului, se pune foarte bine in evidenta prin consecintele produse. Datorita vitezei mari a vantului si a cantitatii de zapada cazuta in timpul viscolului au loc numeroase consecinte cu urmari, uneori, foarte grave, asupra mediului si a economiei.

Violenta viscolului determina spulberarea zapezii, culturilor agricole fiind, ulterior, supuse inghetului, formarea troienelor ia adapostul obstacolelor (la marginea satelor, in lungul parazapezilor ce marginesc caile de transport, sau a terasamentelor de cale ferata, in luncile raurilor, in crovuri etc.). Zapada troienita intrerupe circulatia rutiera si feroviara, distruge zidurile si acoperisurile locuintelor; prin actiunea lui mecanica asupra obiectelor de la sol, viscolul provoaca ruperea ramurilor tinere, dezvelirea locuintelor, ruperea cablurilor electrice, telefonice, telegrafice etc.

Dintre viscolele recente, putem aminti pe cele din :

-noiembrie 1993, sau 4 - 5 noiembrie 1995, cand viscolul produs la inceputul sezonului rece (nu atat de violent ca cele amintite mai sus), a mentinut intrerupta circulatia timp de 3 - 5 zile consecutiv, din cauza neintervenirii cu mai multa promptitudine si fermitate pentru dezapezire; practic, circulatia a fost intrerupta, nu din cauza urmarilor atat de grave, cat din cauza neinterventiei la timp; acelasi lucru s-a produs si in cazul viscolului din 21-22 X11998.

2-4.I.2008 - circulatia pe mai multe drumuri judetene a fost restrictionata, trenurile au avut intarzieri de sute de minute, iar traficul maritim este suspendat. Orasul Constanta a fost practic sub nameti, iar viata celor obligati sa iasa din case a fost un cosmar.
Un plop inalt de 10 metri a fost smuls din radacini si a fost aruncat peste doua masini.
Autobuzele au avut intarzieri de zeci de minute sau au ramas blocate in intersectii. Altele au derapat si s-au rasturnat, spre groaza calatorilor. 31 de localitati din judetul Constanta au ramas fara curent electric. Pe doua drumuri nationale s-a circulat in conditii de iarna, iar alte doua, Constanta-Ostrov si Constanta-Mangalia au fost blocate blocate.

Combaterea viscolelor

Masurile preventive fata de viscole pe termen lung si scurt sunt mai diversificate si eficiente, in comparatie cu cele de combatere.

Masurile preventive pe termen lung cuprind:

- amenajarea de perdele de protectie formate din specii forestiere si/sau pomicole cu talie inalta, care impiedica spulberarea zapezii pe terenurile agricole;

- montarea de parazapezi de-a lungul principalelor artere de circulatie, rutiere si feroviare, cu scopul de a impiedica blocarea acestora prin troienirea zapezii (ex. la nord de E 81 intre Constanta si Valul lui Traian).

Masurile preventive pe termen scurt includ: adapostirea animalelor; crearea rezervelor de hrana; alte masuri pentru producerea unor pagube cat mai mici de catre viscol.

Combaterea propriu-zisa a urmarilor viscolelor se realizeaza prin operatiuni de dezapezire efectuate cu diferite mijloace, in functie de gradul de dotare si organizare.