Unitati majore de relief ale Europei

Unitati majore de relief ale Europei

Unitati montane

a. Unitati alpine - formate din lanturi montane individualizate si masive despartite prin depresiuni intramontane si culoare
- Muntii Alpi - constituie cel mai important edificiu montan format in orogeneza alpina. Are lungimea de 1200 km, este format din culmi paralele desfasurate pe directia generala vest-est intre Marea Ligurica si Campia Panonica. Principalele caracteristici ale Alpilor sunt altitudinile mari de peste 4000 m (varful Mont Blanc, 4807 m), masivitatea, relieful glaciar cu prezenta ghetarilor actuali, iar in partea de est relieful carstic dezvoltat pe calcare si dolomite.
- Muntii Carpati - situati intre bazinul Vienei si Valea Timokului, au un traseu sinuos si sunt mai fragmentati decat Alpii, au multe depresiuni si culoare de vale. Altitudini de peste 2500 m se intalnesc doar in Masivul Tatra (varful Gherlakowka, 2655 m) si in Carpatii Meridionali (varful Moldoveanu, 2544 m). Alcatuirea geologica a Carpatilor este mai complexa decat cea a Alpilor (sisturi cristaline, roci vulcanice si flis) fapt pentru care au mai multe tipuri genetice de relief.
- Muntii Pirinei - se desfasoara intre Golful Biscaya si Marea Mediterana, au lungime de 400 km si altitudini ce depasesc 3000 m. Altitudinea maxima este de 3404 m in varful Pic d'Anetro, au ghetari actuali si masivitatea remarcabila in partea centrala.
- Muntii Apenini - un lant montan ce se desfasoara sub forma de culmi paralele in lungul Peninsulei Italice. Altitudinea maxima depaseste 2900 m (varful Gran Saso, 2912 m), iar la nord de Roma apar si vulcani stinsi cu cratere si lacuri vulcanice.
- Muntii Caucaz - se desfasoara pe directie vest-est intre Marea Neagra si Marea Caspica si au altitudinea cea mai mare din Europa (varful Elbrus, 5642 m). Sunt alcatuiti din granite, roci vulcanice, calcare si conglomerate. Au ghetari actuali si prezinta un relief glaciar pleistocen si actual.
- Muntii Alpii Dinarici - se desfasoara pe directia nord-vest sud-est sub forma unor siruri paralele de culmi ale caror cute revarsate spre Marea Adriatica au dus la formarea tarmului dalmatic.
- Muntii Balcani (Stara Planina) - se desfasoara pe directia generala vest-est sub forma a doua culmi paralele despartite de Valea Tundjei. Altitudinea maxima este de 2376 m in varful Botev.
- Muntii Pindului - situati in sudul Peninsulei Balcanice, orientati pe directia nord-sud, au un relief carstic bine dezvoltat, iar altitudinea maxima este de 2911 m in varful Olimp.

b. Unitati caledonice
- Muntii Scandinavici - lant de munti caledonici orientati pe directia generala nord-est sud-vest, au altitudini de peste 2000 m deoarece, dupa topirea ghetarului de calota, au fost antrenati in miscari de inaltare pe verticala. Spre tarmul atlantic se termina abrupt si prezinta numeroase fiorduri. Sunt alcatuiti din sisturi cristaline vechi, puternic metamorfozate, gnaise si granite. Altitudinea maxima este de 2469 m si are ghetari montani actuali. Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile inalte, hornurile, circurile si vaile glaciare. In Muntii Scandinavici se pot deosebi trei sectoare: un sector sudic al fjellurilor, avand extensiunea maxima in latime si altitudinile cele mai ridicate, cu podisuri de 1500-2000 m, peste care se ridica varfuri piramidale; un sector central mai jos de 800-1000 m si un sector nordic care se prezinta sub forma unei creste accidentate si inguste.
- Muntii Cambrieni, Muntii Penini si Muntii Cambrieni - sunt situati in Marea Britanie, au altitudini reduse si s-au format pe structuri caledonice si hercinice faliate si modelate de agentii externi. De la nord spre se desfasoara: Muntii Caledonieni, cu altitudinea maxima de 1182 m, Muntii Grampian, cu varful Ben-Newis 1343 m, Muntii Scotiei de Sud cu inaltimi de 600-800 m, , Muntii Cambrieni cu altitudini de 400-700 m.
c. Unitati hercinice
- Muntii Ural - este cel mai lung lant de munti din Europa (peste 2000 km) situat la limita dintre Europa si Asia. Sunt orientati pe directia generala nord-sud, au altitudinea medie de peste 600 m si au infatisare de deal, altitudinea maxima de 1894 m (varful Narodnaia). Relieful se desfasoara sub forma de culmi paralele si cuprinde trei sectoare: sectorul nordic cu piscuri, morene si vai glaciare; sectorul central cu relief carstic si vulcanic si sectorul sudic cu aspect deluros, o peneplena intens fragmentata de vai.

Unitati de podis

a. pe structuri vechi (Podisul Donetk, Podisul Central Rus, Podisul Dobrogei);
b. pe structuri caledonice (Podisul Norland, Podisul Smaland, Podisul Finlandei) sunt puternic modelate de glaciatia de calota din pleistocen.
- Podisul Norland ocupa jumatatea nordica a Suediei, este usor inclinat de la vest spre est. Fundamentul precambrian este acoperit de acumulari glaciare si de argile. Panta generala a imprimat directia de scurgere a raurilor. Peisajul este dat de padurea de conifere si de numeroase turbarii.
- Podisul Smaland are altitudini mai coborate (150-250 m), este acoperit de morene glaciare si de argile postglaciare. Peisajul este dominat de padurile de amestec alcatuite din conifere si foioase.
- Podisul Finlandei, situat in partea de nord a Finlandei, are un relief usor ondulat, cu altitudini medii de 300-400 m, deasupra caruia se ridica masive izolate mai inalte. Partea de sud, Podisul Lacurilor, are altitudinea cuprinsa intre 120 m si 80 m, si este alcatuit din culmi deluroase alungite ce corespund sectoarelor de acumulare glaciara, intre care se interpun lacurile glaciare. Peisajul dominant este cel al padurilor de conifere si al turbariilor, in partea de nord si peisajul lacustru si paduri de conifere in sud.
c. Pe structuri hercinice
- Masivul Central Francez - este format in orogeneza hercinica, prezinta forme variate de relief: relief vulcanic, carstic, tectonic, cu grabene. Altitudinea medie este de 710 m, iar cea maxima este de 1886 m in varful Mt. Doré;
- Podisul Boemiei - incadrat intre Colinele Ceho-Morave, Muntii Metaliferi si Muntii Sudeti, are altitudini reduse si prezinta relief tectonic bine dezvoltat. Partea de nord-vest are altitudini mai mari, 500-900 m, jumatatea sudica 700-800 m, iar partea nord-estica este o depresiune de eroziune cu altitudinea de 200 m;
- Meseta Spaniola - regiune formata din podisuri cu altitudini de 600-1000 m, renumitele mesetas, platouri valurite si cordiliere (Muntii Cantabrici, Cordiliera Iberica, Sierra Morena si Cordiliera Betica). Altitudinea maxima este de 3478 m;
- Muntii Vosgi si Muntii Padurea Neagra - sunt formati in orogeneza hercinica, dar au fost separati de grabenul Rinului. Au altitudini medii de circa 1400 m si sunt puternic erodati de agentii externi;
- Masivul Sistos Renan - orientat pe directia est-vest, are altitudini cuprinse intre 600 si 800 m. In craterele vechi ale vulcanilor din regiunea Eiffel se pastreaza lacuri de crater numite maar.
d. Relief dezvoltat pe structuri mai noi
- Piemontul Getic si Regiunea Piemont din Italia - formate prin acumularea depozitelor de tip piemontan (pietrisuri si bolovanisuri) depuse pe suprafete usor inclinate in conditii subaeriene. Altitudinal se incadreaza la regiunile de podis.

Unitati de campie

a. Campii fluvio-glaciare
- Campia Nord-Europeana - situata intre unitatile hercinice si Marea Baltica si Marea Nordului, este intens modelata de ghetarii cuaternari. Pe cuprinsul sau intalnim aliniamente de morene glaciare si sandre. Altitudinile sunt cuprinse intre 0-300 m. In sectorul vestic, unde sunt poldere, campia este sub nivelul marii,uscatul fiind mentinut prin indiguiri. Campia este acoperita la suprafata de formatiuni cuaternare glaciare, fluvio-glaciare, fluviale, maritime si eoliene. Este o campie valurita, acoperita cu loess, fragmentata de numeroase rauri.
b. Campii fluvio-lacustre
- Campia Romana - este cea mai mare campie din Romania, se dezvolta pe stanga Dunarii, de la Drobeta-Turnu Severin pana la Galati. Campia apartine vastei arii depresionare dintre Platforma Moesica si orogenul carpatic si s-a format prin colmatarea succesiva a unui bazin lacustru, in timpul cuaternarului timpuriu si mediu. O trasatura dominanta o constituie frecventa loessului si a depozitelor loessoide pe toata intinderea campiei fapt care a dus la aparitia crovurilor.
- Campia Panonica - situata pe cursul mijlociu al Dunarii, in Bazinul Panonic, s-a format prin colmatarea Marii Panonice. Are un fundament faliat si cazut in trepte, cu compartimente mai joase (sub 150 m), si mai inalte (intre 150 si 300 m) dominate de masive cristaline si munti insulari (Bakony 704 m, Vertes 480 m,). Campia prezinta mai multe diviziuni: Campia Tisei, Campia Dunarii de Mijloc (a Cumaniei), Campia Bratislavei etc. Este traversata de Dunare si cativa afluenti mai importanti ai acesteia: Tisa, Drava, Sava si Morava.
- Campia Padului - situata in nordul Italiei, intre Muntii Alpi in nord, Muntii Apenini la sud, Marea Adriatica si Muntii Dinarici la est. Campia Padului a aparut prin colmatarea unui fost golf marin cu depozite aduse de rauri din Muntii Alpi si Apenini. Napoleon Bonaparte a numit-o ,,cea mai fertila campie a lumii" si reprezinta intr-adevar principala zona agricola a Italiei.
c. Campii pe structura de podis. Aceste campii nu sunt campii propriu-zise, ci sunt podisuri joase pe structuri foarte vechi.
- Campia Europei de Est (Campia Rusa) - este cea mai intinsa campie din Europa, are o suprafata de 4 mil. km2 si este a doua campie din lume ca suprafata dupa Campia Amazonului. Ocupa aproape intreaga jumatate estica a Europei, de la Carpatii Padurosi, in vest, pana la Muntii Ural, in est, si de la Marea Neagra si Marea Caspica, in sud si pana la Oceanul Arctic in nord. Are altitudini cuprinse intre -28 m in Campia Caspica, 343 m in Podisul Valdai si 463 m in Colinele Timan. Campia apare ca o asociere de campii joase, coline si podisuri vechi. Din punct de vedere tectonic se suprapune peste Placa Est Europeana, avand un fundament precambrian larg boltit si modelat de calota glaciara in jumatatea nordica. In nordul acestei campii relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciara care se intrepatrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristica a acestei campii este si faptul ca marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.
d. Campii fluvio-litorale. S-au format prin acumularile fluviatile si submerse, dar si prin retragerea spre larg a liniei tarmului
- Campia Precaspica - este o campie de self formata, pe de o parte, prin colmatarea cu sedimente marine si retragerea apelor ca urmare a coborarii nivelului cu -28 m sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de alta parte, cu aportul aluviunilor aduse de apele curgatoare care se varsa in Marea Caspica (Volga, Ural etc.). Aceasta campie este parazitata de cea mai mare delta din Europa (Delta Volgai). In partea de sud a campiei, in sectorul dintre fluviile Volga si Ural, apar si forme de relief eolian (dune de nisip).
- Campia Marii Negre - numita si Campia Pontica, margineste la nord Marea Neagra, intre Delta Dunarii, la vest, si Marea Azov, la est. La nord vine in contact cu Podisul Volano-Podolic si Podisul Donetului, iar la sud limita este data de tarmul Marii Negre. Alcatuita din depozite paleogene si neogene, la suprafata , campia este acoperita cu depozite de loess. Altitudinea acestei campii scade de la nord spre sud, pana la 0 m Fasia litorala este intersectata de vaile Nistrului, Bugului si Niprului, cu terase bine dezvoltate, iar la varsare formeaza limane.