Suprafata totala a fondurilor de ape al R. Moldova este de 92,8 mii ha sau 2,7% din fondul funciar (Cadastrul funciar 2000). Teritoriul este drenat de 3085 cursuri permanente si temporare de apa, majoritatea absoluta ale acestora fiind foarte mici - 92% au lungimea sub 10 km si doar 8 rauri au peste 100km lungime: Nistru, Prut, Raut,Cogalnic, Bac, Iaplug si Ichel. Pe un sector de cca 0,8 km teritoriul este scaldat de apele Dunarii (langa satul Giurgiulesti, jud. Cahul).
Pe teritoriul RM sunt 57 lacuri naturale cu o suprafata totala de 62,2 km2. Mult mai mare este numarul lacurilor de acumulare si al iazurilor, ce acopera o suprafata de 32 mii ha. Au fost construite 82 lacuri de acumulare, cele mai mari fiind indicate in tabel. Pe teritoriul Moldovei au fost construite doua bazine de acumulare: unul in 1956 pe Nistru la Dubasari si altul in 1980, pe Prut, la Costesti-Stanca. Bazinul de la Dubasari ocupa o suprafata de 67,5 km3 si acumuleaza 277 mln. m3 de apa; adancimea medie este de 4,5 m, iar cea maxima de 19,5 m in apropierea digului.
Denumirea Raul pe care se afla
Anul constructiei
Suprafata oglinzii de apa, km2
Stanca-Costesti Prut 1976 92,0
Dubasari Nistru 1954 76,5
Cuciurgan Cuciurgan 1963 28,0
Ghidighici Bac 1963 28,0
Congaz Ialpug 1961 4,9
Razeni Botna 1963 1.9
Costesti Botna 1962 1.8
Comrat Ialpug 1967 1.7
Resursele de apa. Resursele de apa. Resursele potentiale regenerabile de apa pe suprafata sunt formate din volumul anual total al scurgerii raurilor interne si 1 din volumul scurgerii raurilor Nistru si Prut, aceste rauri sunt de frontiera si R. Moldova are dreptul la 50% din volumul scurgerii. Din resursele potentiale de apa de suprafata, 5,24mlrd m3 , din care revin: 71% - raului Nistru, 28% - raului Prut, iar restul altor rauri. Raportate la populatia republicii, revin cca 1220m3 apa anual pe locuitor.
Sunt importante resursele de ape minerale. In partea de nord predomina apele sulfato-bicarbonatato-calcicosodice, (Soroca, Balti, Gura Cainarului, -jud. Soroca etc.), in partea de nord-vest - apele bicarbonatato-sodice, cu o mineralizare de 0,8-2,6 g/l. In partea centrala apele au aceeasi compozitie chimica, dar mineralizarea atinge 2-5 g/l (Cornesti, Chisinau), ca si in sud-est - izvoarele din Varnita; in partea de sud apele sunt bicarbonatato-clorosodice, cu o mineralizare de 2 g/l (Cahul etc.). Au fost descoperite si ape subterane termale: langa s. Cornesti (jud. Ugheni), la adancimea de 180 m (avand temperatura de 20%C) si langa Cahul, la adancimea 514 m, avand temperatura de 350C si o mineralizare de 70 g/l. S
Resursele pedologice reprezinta cea mai importanta bogatie naturala a R. Moldova. Predomina cernoziomurile - principala clasa de soluri, care acopera 72% din invelisul pedologic total si fac parte din categoria celor mai fertile soluri.
O mare importanta au solurile aluviale, care detin 10,2% din invelisul pedologic. Alte clase de soluri au o raspandire mai redusa: solurile cenusii silvice, brune silvice, (specifice sectoarelor celor mai inalte ale podisurilor), solurile hidromorfe, halmomorfe, etc., care se intalnesc insular si au o insemnatate economica redusa.
Resursele vegetale includ padurile, pajistile, vegetatia acvatica, segetala si alte formatiuni vegetala.
Vegetatia spontana a R. Moldova este relativ bogata, numai plantele superioare fiind reprezentate prin cca1900 de specii. Se disting trei zone de vegetatie: de padure, de silvostepa si stepa, insa flora spontana a fost foarte mult modificata de catre om si ocupa in prezent suprafete restranseVegetatia spontana detine o suprafata de cca 800 mii ha sau 23,5% din teritoriul republicii. In cadrul acestui invelis de flora se evidentiaza 2 tipuri principale de asociatii vegetale: padurile si pajistile. Padurile se intalnesc sub forma de areal insular, detinand suprafete mai importante in sectoarele mai inalte din Podisul Codrilor, Podisul Moldovei de Nord, Podisul Nistrului, Colinele Tigheciului, precum si in luncile Nistrului si Prutului. Suprafata silvica totala este 424,5 mii ha (anul 1997) din care padurile propriu-zise detin 369,9 mii ha, iar cealalta suprafata revine perdelelor forestiere de protectie si terenurilor ocupate de arbusti. Gradul de impadurire a teritoriului (9,4%) este unul din cele mai mici din Europa. Valori reduse are si suprafata silvica care revine in medie unui locuitor - doar 0,1 ha, fiind mult sub media mondiala de 0,8 ha pe locuitor. Pentru R. Moldova sunt specifice padurile de foioase de tip central-european, cu exceptia padurilor din partea de Sud care sunt de tip mediteranean. In structura lor floristica dominante sunt speciile de stejar, care acopera cca. 61% din suprafata silvica totala. In padurile de foioase din partea centrala si de nord cei mai frecventi edificatori sunt stejarul pedunculat, gorunul, insotiti de carpen, jugastru, tei, frasin, ulm s.a. iar in padurile xerofite din sudul republicii - specia edificatoare este stejarul pufos. Pe suprafete reduse, doar in Codrii de Nord-vest se intalneste fagul, specia lemnoasa cea mai valoroasa din padurile noastre, lemnul caruia este utilizat in industria mobilei. Subarboretul din aceste paduri, reprezentat de corn, paducel, porumbar, alun, maces etc, are o importanta economica redusa, insa totusi se utilizeaza fructele unor specii (de maces, corn, alun), precum si lemnul, indeosebi pentru foc. Padurile de lunca (zavoaiele) sunt raspandite sub forma de fasii de-a lungul vailor Nistrului, Prutului mai putin ale altor rauri. Aceste paduri sunt dominate de specii de arbori si arbusti cu lemn moale: plopul alb, plopul negru, salcia alba s.a., insotite de unele specii cu lemn tare si de arbusti. Padurile se afla aproape in totalitate in proprietatea statului, intrucat legislatia respectiva (mostenita inca din perioada sovietica) in permite privatizarea fondului silvic.
Padurile au o repartitie spatiala neuniforma, fiind situate cu predilectie pe sectoarele cu un relief mai inalt si in vaile Nistrului si Prutului. Regiunea Centrala detine 192 mii ha sau 45% din suprafata totala, localizate indeosebi in Podisul Codrilor, detasandu-se judetele Chisinau, Ungheni si Orhei. Suprafetele silvice cele mai mari se afla in comunele:
Lozova (5575 ha), Capriana (4741 ha) din jud. Chisinau, Radenii Vechi (5260 ha) din jud. Ungheni s.a. In aceasta regiune se inregistreaza si frecventa cea mai ridicata a padurilor in totalul teritoriului, cu maximele in comunele Capriana - 76,2%, Scoreni - 71,0% (jud. Chisinau) etc. In regiunea de Nord suprafata silvica este mai redusa - 113 mii ha sau 27% din total. Padurile sunt localizate mai ales in culoarele Nistrului si al Prutului si in Podisul Moldovei de Nord. O frecventa foarte mica a padurilor este caracteristica pentru Campia colinara a Baltilor si regiunile limitrofe, padurile detinand in majoritatea comunelor sub 5% din fondul funciar. Aceasta regiune are cel mai inalt nivel de valorificare agricola a teritoriului, de aceea suprafata silvica este foarte restransa. Padurile au un rol redus si in regiunea de Sud (23% din suprafata 1 totala), indeosebi in Campia Bugeacului, unde detin 4-10% din fondul funciar. In aceasta regiune se remarca doar sectoarele mai ridicate din Colinele Tigheciului, cu o frecventa a padurilor de 20-40% in multe comune. In Transnistria suprafata silvica este, de asemenea, redusa - doar 5,0% din total, avand o frecventa sub 10% in majoritatea comunelor.
Pasunile si fanetele ocupa o suprafata de 372 mii ha sau 11% din teritoriul republicii. Asociatiile vegetale ierboase ocupa cu precadere sesurile, campiile si podisurile cu altitudinea de pana la 200 m. Speciile de plante edificatoare din pajisti sunt gramineele: paiusul, negara, colilia, firuta s.a. In luncile raurilor s-au format pajisti de lunca, dominate de specii higrofile, care sunt mai productive decat cele de stepa. Unele plante spontane au si importanta melifera. Printre acestea principalele sunt: salcamul, teiul, zmeura, precum si speciile erbacee.
