Relieful nisipos

Relieful nisipos

Nisipul este o roca detritica, necimentata, marea mobilitate si permeabilitate fiind proprietatile ei specifice. Nisipurile predominant cuartifere au o mare mobilitate, pe cand cele care contin minerale diverse, pot forma un fel de liant (nisipuri micacee, feldspatice). In ultimul caz, ele pot fi modelate de siroire, alunecari superficiale. Daca nisipul nu contine liant el este afectat de creeping sau spulberat de vant. Apele din precipitatiile atmosferice se infiltreaza repede in masa nisipurilor, patrunzand pana la stratele de roci impermeabile. De aceea modelarea reliefului se face intr-o masura mica prin intermediul apelor curgatoare.

Aspectele cele mai variate si tipice ale reliefului nisipos se intalnesc in regiunile cu climat arid si semiarid, si in special in cadrul regiunilor desertice, care ofera cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea acestei morfologii. A doua categorie de regiuni cu relief nisipos o constituie zonele de tarmuri marine si lacustre, in lungul carora se dezvolta o plaja. Urmeaza campiile acumulative, vaile largi ale marilor rauri, cat si unele zone unde nisipurile au fost scoase la zi de eroziunea apelor curgatoare.

In Romania cele mai frecvente orizonturi de nisipuri apar in Oltenia, Campia Vestica, lunca Dunarii, litoralul Marii Negre.

Forme de relief pe nisip

Pe nisip se dezvolta un relief, in general instabil, cu linii sterse sau estompate, forme plate, cu pante mult reduse. Unde exista nisipuri pure si deci permeabile, apar vai seci, care numai in cazul caderii de precipitatii atmosferice foarte bogate, prezinta apa in albiile lor. Daca fundul vailor atinge, datorita adancirii raurilor o roca impermeabila atunci retinerea apei in albii este de durata sau chiar permanenta. In profil transversal vaile sunt foarte largite, versantii lini avand poalele inecate cu material nisipos alunecat din partile superioare. Profilele longitudinale ale vailor nu prezinta rupturi de panta decat in cazul cand se intersecteaza si alte roci mai rezistente (gresii, marne).

In nisipuri apar concretiuni cu forma sferica, denumite trovanti, iar popular balatruci, dimensiunile lor ajungand la peste 1m in diametru, avand o rezistenta destul de mare, asemanatoare cu cea a gresiilor. Se gasesc in Dealul Feleacului - Cluj, la Costesti - Valcea.

Nisipurile cuartoase curate, prin mobilitatea lor mare permit alunecarea particulelor unele peste altele, creepingul fiind in acest caz un proces de modelare principal. Pentru nisipurile argiloase procesele care le modeleaza sunt solifluxiunea si siroirea. Cand nisipurile cuprind in amestec si pietrisuri, prin actiunea siroirii se formeaza piramide de pamant sau piramide coafate.

O trasatura morfologica a nisipurilor o creeaza si dunele, tipice pentru regiunile desertice, unde vantul este agentul modelator de baza. Dunele mai sunt prezente si in diferite parti ale Globului, in lungul marilor rauri, pe tarmurile marilor si lacurilor, acolo unde sunt nisipuri in stare de mobilitate sau exista o vegetatie saraca, specifica stepelor bantuite de vanturi.

Pe nisipuri se formeaza periodic o structura cu aspect ondulatoriu, constituita din creste paralele si regulat distantate. Aceste forme, denumite ripple-marks, se intalnesc pe nisipurile plajelor si in deserturi; apar datorita actiunii unui curent de aer sau de apa. Se pot distinge ripple-marks-uri asimetrice (produse de curentii cu viteza si directie oscilanta) si simetrice (curentii au viteza si directii constante).