Podisul Siberiei Centrale

Podisul Siberiei Centrale

Podisul Siberiei Centrale este cuprins intre fluviile Enisei si Lena si are altitudini sub 2000m.

Podisul Siberiei Centrale este legat de relieful din centrul Asiei printr-o serie de lanturi muntoase reunite sub numele de regiunea muntoase a Siberiei de Sud cum ar fi:
- Muntii Saian
- Muntii Iablonovi
- Muntii Stanovoi
- Muntii Altai(4500m), ce fac legatura cu lanturile muntoase din Asia Centrala.

Platoul Siberian Central este o zona foarte veche care forma un continent independent inainte de Permian. Este exceptional de bogata in minerale, continand mari depozite de aur, diamante, si mine de magneziu, plumb, zinc, nichel, cobalt si molibden. Doar extremitatea nord-vestica era inghetata in timpul Cuaternarului insa aproape toata zona este sub un permafrost extrem de adanc. Sakha centrala si de est este compusa din numeroase lanturi muntoase orientate dinspre nord spre sud, de varste variable. Acesti munti se extind pana la 3000m inaltime, insa dupa cateva sute de metri sunt extrem de lipsiti de vegetatie. Hidrografie , ape curgatoare: -rauri: Oleniok, Tobol, Irtas, Tom, Angara, Taz, Pur, Tunguska Inferioara, Tunguska Pietroasa, Hatanga, Viliui, Iana, Aldan, Silka, Argun, Amur, Kolama, Orholon, Indighirka, Bija, Orholon, Anadar, Tobol; -fluvii: Obi, Enisei(este unul dintre cele mai mari fluvii din lume. Isi incepe drumul de 4092 km la sud, in muntii Saiani, in centrul

geografic al Asiei. In cursul inferior are latimea de 12 km, iar in delta, la varsarea sa in Marea Karskoie - 40-50 km. Aici, in aval, sunt situate doua porturi mari, Igarka si Dudinka, prin care trece aproape tot exportul de cherestea. Navigatia este posibila numai in perioada de vara, iar in cazul cand convoaiele de nave sunt insotite de spargatoare de gheata - in decursul intregului an. Aceste porturi se afla tocmai pe traseul Caii Maritime Nordice a Rusiei, care trece prin marile Oceanului Inghetat. In ceea ce priveste porturile Krasnoiarsk si Lesosibirsk, situate in cursul mijlociu al Eniseiului, aici pot intra navele de clasa fluviu-mare de pana la 5.000 tdw), Lena. Ape statatoare: lacuri: Bratask, Baikal(este situat in sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apa dulce (reprezinta cea mai mare rezerva de apa dulce din lume). Are 31, 5 mii km pt. Adancimea maxima este de 1637m), Zeia, Viliui.

Platoul este marginit la nord de Campia Siberiana de Nord (regiune cu smarcuri dintre gurile de varsare a lui Lena si Ienisei), la sud de Platoul Siberian de Sud (cu muntii Saian, muntii Baikal, la vest de cursul lui Ienisei si Campia Siberiana de Vest iar la est de Campia Iacuta Centrala si cursul inferior la lui Lena ca si Platoul Siberian de Est.Platoul este o regiune inalta fragmentata in podisuri si lanturi muntoase care au in medie altitudinea de 500 si 700 de m, rareori ating inaltimea de 1000 de m, ca de exemplu muntii Ienisei situati central cu varful "Jenaschimski-Polkan" ( 1.104 m) sau lantul muntos Wiliui (1.006 m), caz de exceptie sunt muntii Putorana din nord ce ating altitudinea de 1.701 m deasupra n.m. cu Norilsk unicul oras din regiune.Vegetatia care domina pe platoul central este specifica regiunilor de taiga, cu paduri de conifere, sau de tundra.

In partea de nord umiditatea redusa a solului este datorata inghetului permanent (permafrost), aici nu cresc copaci ci numai tufisuri, muschi, licheni si ferigi.In regiunea platoului nu sunt sosele ci numai drumuri nepavate, in timpul dezghetului si precipitatiilor abundente din primavara, regiunea devine o mocirla noroioasa fara drumuri amenajate, ceace face ca circulatia sa fie aproape imposibila. Singura posibiltate de circulatie sunt cele oferite de calea ferata sau ciculatia nautica pe rauri.

Ape

Rauri

• Ienisei
• Angara
• Taseieva
• Tunguska Inferioara
• Tunguska Pietroasa
• Kureika
• Piasina
• Lena
• Cheta
• Anabar
• Oleniek
• Kotui
• Viliui
• Ciorna
• Ciurna

Lacuri

Cel mai adanc lac - Lacul Baikal este cel mai adanc lac si cu cel mai mare volum de apa dulce, situat in partea de S a Siberiei centrale. Lacul Baikal a fost descoperit in anul 1643 de catre K. Ivanov si V. Kolesnikov, iar in 1675, cunoscutul calator si diplomat roman Nicolae Milescu Spatarul, cunoscut in descrierile in limba rusa sub numele de Nicolae Spafarovici, in drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestica, facandu-i si o descriere amanuntita. De atunci lacul a constituit obiectul multor expeditii, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adancimea, regimul hidric, plantele si animalele ce traiesc in el. Astfel, lacul a fost cercetat de I. D. Cerski - dupa care s-a dat si numele varfului de langa localitatea Sludianka, inalt de 2090 m, din culmea Hamar-Daban - de V. A. Obrucev, E. V. Pavlovski, P. E. Riabukin, V. V. Belousov, L. S. Berg, B. Dibovski, V. Godlevski, F. Drizenko, M. M. Kojov, G. I. Veresceaghin, A. Korotnev si altii.

Vegetatia, fauna si solurile
Clima determina succesiunea zonelor de vegetatie, fauna si soluri, de la sud spre nord sub forma unor fasii paralele, asemanatoare zonelor climatice :

clima temperat continentala moderata a favorizat extinderea stepei, cu vegetatie ierboasa si animale caracteristice (rozatoare, pasari), precum; si solurile de tip cernozim
- spre nord, dupa o vegetatie de amestec (foioase si conifere) urmeaza padurea de conifere, denumita taiga, care se intinde de la Marea Baltica la Oceanul Pacific; este cea mai intinsa padure din lume, cuprinzand specii de brad, molid, zada, plop siberian, animale caracteristice (ursul brun, rasul, lupul, hermelina) si soluri podzolice .
- in regiunile subpolare si polare exista o vegetatie de trunda (muschi si licheni) si animale adaptate la frig (ren si vulpe polara).
Raurile si fluvile sunt populate de o mare varietate de pesti, iar lacul Baikal pastreaza numeroase specii rare si o varietate de focide apa dulce unice pe glob.

Resursele naturale
Federatia Rusa, in ansamblul ei, poate fi considerata tara cu cele mai variate si bogate resurse naturale de pe glob.
Principalele resurse naturale sunt:
- petrol (zona Volga-Ural, Campia Precaspica si Campia Siberiei Occidentale
- gaze naturale
- carbuni (bazinele Peciora, Lena si Enisei
- minereuri de fier (Ural, Podisul Valdai)
- minereuri neferoase (Ural si Siberia)
- diamante , aur si uraniu (Podisul Siberiei Centrale, Muntii Altari)

Populatia

Federatia Rusa este un mozaic de circa 100 de nationalitati si popoare:rusi(peste80%); ucraineni, ciuvasi, baskiri, bielorusi, osetini, daghestani, iakuti, kareli s.a.In partea europeana, care cuprinde 25%din teritoriul Rusiei, traieste 75% din populatie (intre 50-335locuitori/km2); in partea asiatica, care cuprinde 75% din teritoriul Rusiei, traieste 25% din populatie (sub 25 locuitori/km2).Concentrarea maxima in partea europeana este de 200-300 locuitori/km2(zona Moscovei, Petesburgului).In partea extrem nordica europeana densitatea scade sub 1locuitor/km2.Concentrarea maxima in partea asiatica este in Uralul central (cateva nuclee); 40 locuitori/km2 si in bazinele carbonifere (in Kuzbass): 35 locuitori/km2; in extremul estic siberian densitatea scade pana la 30 locuitori/km2.Zone uriase din taiga sunt nelocuite; de asemenes in nord.Rata natalitatii este de 14, 5%o; a mortalitatii de 10, 5%o.Populatia urbana este de 75%.

Economie

Industrie grea este de asemenea:industria chimica, metalurgia neferoasa, bazata pe exploatareacuprului, zincului, plumbului si bauxitei (Ural, pe langa hidrocentralele de pa marile fluvii sibe-riene); industria chimica (Ural, PeninsulaKola, Omsk, Tomsk, Krasnoiarsk, etc.); industria lem-nului (Sankt Petesburg si Arhanghelsk) si textila ( in zona europeana indeosebi); industria alimentara (de lactate, conserve de carne, peste, fructe, legume, ulei, votca si bere).Agricultura se face pe suprafate mari, cu o mare varietate.In zonele de stepa si silvostepa in partea europeana( in special regiunea Volgai) se cultiva: cereale: grau, orz, secara; legume, cartofi; plante tehnice; floarea-soarelui, in, tutun, sfecla de zahar; pomicultura, viticultura.Cresterea animalelor: cornute mari, porcine, pasari, reni; apicultura.Pescuitul este extins in Oceanul Pacific si Marea Neagra.Vanatoarea este dezvoltata in Siberia, pentru blanuri scumpe.Turismul este foarte dezvoltat( in special pentru Moscova si Sankt Petesburg).Exporta: utilaje, instalatii industriale, petrol, gaze naturale, minereuri.

Irkutsk

Irkutk (ru. Иркутск) este un oras din Regiunea Irkutsk. Federatia Rusa situat pe cursul lui Angara care isi are obarsia in lacul Baikal si pe traseul caii ferate Transsiberian, orasul are o populatie de 593.604 locuitori.Orasul este situat la cca. 70 km departare de partea sud-vestica a lacului Baikal. La est de oras se intind Muntii Baikal, iar la sud-vest partea estica din Muntii Saian. Raul Angara curge la marginea sudica a orasului spre barajul Irkutk.

Localitatea a luat nastere din fortul cazac "Ostrog", care a fost intemeiat pe malul raului Angara in 1661 de conducatorul cazac Iakov Pohabov. In 1684 primeste numele de Irkutk cu drepturile unui oras, iar in 1760 este legat printr-un drum militar si comercial de Moscova si Vladivostok. Orasul se dezvolta prin comertul cu China cu blanuri, metale pretioase, diamante si peste, dezvoltarea culturala a regiunii se datoreaza in mare parte deportatilor politici rusi. In decembrie 1825 are loc o revolta a nobililor rusi (dekabristi) in timpul tarului Nikolai I, nobili care vor fi deportati in Siberia, o mare parte din ei vor ajunge in Irkutk.

In anul 1879 un incendiu distruge trei sferturi din oras (4000 de case de lemn), dupa incendiu se vor construi case si din caramida sau piatra. In anii 1784-1797 va fi construit un teatru, in 1896 orasul are strazile iluminate electric si este legat la reteaua telefonica, iar in august 1898 va fi terminata o gara de cale ferata. Cu toate ca strazile inca nu sunt pavate si apa de canal curge in santuri neacoperite, Irkutk va fi numit prin anul 1900 "Parisul Siberiei". In timpul regimului comunist se intensifica procesul de industrializarew al orasului, construindu-se pe Angara barajul Irkutk (1950 - 1959) si adancirea pntru navigatie a albiei fluviilor Angara si Enisei.

Krasnoiarsk

Krasnoiarsk este un oras din Rusia, din Siberia, centrul administrativ al regiunii Krasnoiarsk.Orasul se afla la 56°01′N 93°04′E. Suprafata totala a orasului inclusiv suburbiile si fluviul este 172 km². Temperatura medie in ianuarie este −20°C, in iulie +18°C. Temperatura minima inregistrata vreodata a fost -56°C, iar cea maxima +36°C. Fluviul Enisei strabate orasul de la vest la est.Conform recensamintului din 2002 populatia era de 909, 341 locuitori, formata in special din rusi, ucraineni, tatari, germani si bielorusi. In ultima vreme se inregistreaza cresterea numarului de tadjici, uzbeci si chinezi, ca urmare a imigrarii, deseori ilegale.Orasul a fost intemeiat in iulie 1628.

Transsiberian

Constructia a inceput din plin in 1891, condusa si supravegheata de Serghei Witte, ministrul de finante din acea vreme.

La fel ca la Calea ferata transcontinentala americana, inginerii rusi au inceput constructia de la ambele capete, avansand spre centru. Din Vladivostok linia merge spre nord, de-a lungul malului drept al raului Ussuri, pana la Habarovsk, pe fluviul Amur.

In 1890 a fost construit un pod peste fluviul Ural si astfel calea ferata a intrat in Asia. Podul peste fluviul Obi a fost construit in 1898, micul oras Novonikolaevsk, fondat in 1883, devenind un important centru al Siberiei, Novosibirsk. In 1898 primul tren ajunge la Irkutsk, pe malul lacului Baikal. Constructia caii ferate continua spre est, peste raurile Shilka si Amur, ajungand la Habarovsk. Portiunea Vladivostok-Habarovsk fusese terminata ceva mai devreme, in 1897.

Soldatii armatei ruse, precum si condamnatii la munca fortata din Sahalin si alte locuri au participat la constructie. Unul din cele mai mari obstacole a fost lacul Baikal, aflat la 60 km est de Irkutsk. Linia a fost intrerupta de fiecare parte a lacului, pentru traversare fiind folosit un feribot spargator de gheata, de constructie englezeasca. Pe timp de iarna se foloseau sanii pentru transportul pasagerilor sau marfurilor dintr-o parte a lacului in cealalta. Dupa construirea liniei Amur in 1916, la nord de granita chineza, linia ferata Petrograd-Vladivostok a devenit continua, si ramane pana in ziua de azi cea mai lunga din lume. Linia a fost electrificata, in perioada 1929-2002, permitand astfel dublarea greutatii trenurilor, pana la 6000 tone.