Stadiile de evolutie ale carstului sunt: merocarstul, carstul de tradite si holocarstul; se adauga carstul fosil, clastocarstul sau pseudocarstul; carstul tropical - cu forma de turnuri; kegelkarst si vulcanul carst etc. Formele sint extrem de variate: endocarstice (pesteri , avene, vai in trepte antitetice etc.)
Formatiunile calcaroase sint in structuri de tipuri foarte variate, ce pot fi definite in functia de pozitia tectonica a fiecarei dintre ele si de pozitia lor in cadrul unitatii lor respective. In functie de aceeasi factori se pot distinge urmatoarele tipuri structurale:
1. Calcare tabulare, Prezente pe platformele prealpine care nu au mai suferit cutari dupa depunerea calcarelor sau in unitatile post-tectonice, unde de asemenea nu au mai fost deformate. In prima categorie intra formatiunile carbonate din platforma moesica, iar din a doua categorie fac parte calcarele neozoice din bazinul transilvaniei.
2. Calcarele de monoclin, apar ca fasii intercalate normal in srii necalcaroase, prezentant inclimari variabile. Tectonizarea lor este dependenta de evolutia ansamblului structural in care sint cuprinse. Asa, de exemplu fasiile de calcare oolitice sarmatianul Podisului Moldovenesc sint foarte putine tectonizate, in timp ce calcare eocene din capatul vestic al Muntilor Rodnei, in care este sapata marea pestera Izvorul Tausoarelor, sint puternic fisurate si fracturate.
3. Calcarele din flancuri de cute sint frecvente si prezinta o mare varietate de structuri de detaliu si de scari de marime. Cazul cel cel mai grandios il reprezinta indrazneata creasta a Pietrii Craiului o lama calcaroasa unica de 18 km lungime, ce atinge inaltimea de 2244 m si care nu este decat un flanc de sinclinal redresat ce se rastoarna tot mai puternic inspre nord. La aceeasi scara sint calcarele din trascau, Vinturatia, Muntii Mehedinti si muntii Sebes. La o scara Mai redusa sint fisiile de calcare pe versantul vestic.
4. Blocuri faliate de calcare sint grabene in care calcarele s-au pastrat incastrate prin falii in formatiuni impermeabile (de exemplu, calcarele de la Baia de Fier, cele din Podisul Mehedinti) sau masive separate prin falii atit de formatiunile de fundament, cat si de cele de acoperis (de exemplu, calcarele de la Rucar-Dimbovicioara cele din Magura Codlei). In toate cazurile calcarele formeaza masive mai mult sau mai putin intinse, ce sint inconjurate de formatiuni impermeabile, ceea ce determina drenaje complicate si de tipuri variate.
5. Calcare angajate in structuri complicate de mari dimensiuni. Spre deosebire de categoriile anterioare, in care calcarele apartineu numai unui element structural (Un flanc de cuta, un monoclin), in categoria de fata grupam calcarele care apartin unui ansamblu de elemente tectonice ce constitue mari unitati structurale. Se pot distinge urmatoarele forme structurale : -sinclinorii, in care calcarele se gasesc la diferite nivele stratigrafice formand mari ansambluri calcaroase. Asa este sinclinoriul Resita-Moldova Noua care, pe o lungime de 70 km si o latime 10 km, prezinta nenumarate fasii de calcare de varste variate, ce se repeta datorita cutelor si familii longitudinale :
-structuri in panze de sariaj, unde calcarele pot aparea fie in autohton si pinza (ceea ce genereaza mari ansambluri calcaroase, cum este Platonul Vascau), fie numai in panza, unde, printr-o dispunere tabulara sau de vast sinclinal, ca in cazul Muntilor Hasmas-Bicaz.
6. Calcare in masive izolate suprapuse rocilor impermeabile. Definitia este mai mult morfologica dar corespunde si structural unei categorii de calcare care a raspuns in mod asemanator solicitarilor tectonice, desi genetic masivele respective sunt foarte diferite. Se pot distinge urmatoarele tipuri genetice :
- martori de eroziune, care sint masive mai mult sau mai putin izolate de catre eroziune dintr-un strat cu extensiune mai mare.
