Modificari globale ale mediului (mgm)

MODIFICARI GLOBALE ALE MEDIULUI  (MGM)

INTRODUCERE

Imaginati-va o lume in care modificarea mediului ameninta sanatatea oamenilor, siguranta fizica, nevoile materiale si coeziunea sociala. Este o lume flagelata de furtuni tot mai puternice si mai dese si amenintata de un nivel al marii in crestere. Unii oameni se confrunta cu inundatii masive, altii indura secete severe. Extinctia speciilor are loc la rate fara precedent. Apa curata este tot mai putina, inhiband activitatea economica. Degradarea solului pune in pericol vietile a milioane de oameni. Aceasta este chiar lumea de azi.

_{Raportul ONU Global Environment Outlook 2007}

Activitatea umana - agent patogen

Unii o contesta, altii incearca s-o integreze in ordinea cosmica, dar pentru cei mai multi incalzirea globala este un fenomen cert si patologic, avand cauze nenaturale.

Scepticii insista ca temperaturile actuale sunt la fel de mari precum cele de acum 1.000 de ani. Nu aceasta au dezvaluit si "arhivele" meteo din ultimii 1.300 de ani: oamenii de stiinta au analizat inelele copacilor, coralii, compozitia straturilor inferioare ale calotelor glaciare si a sedimentelor si au stabilit ca temperaturile in emisfera nordica au fost aproape constante vreme de 1.000 de ani, dupa care, prin epoca industriala, au inceput subit sa creasca la cote neegalate nici macar in perioada calda din Evul Mediu. Concluzia: temperaturile din ultimele decenii sunt neobisnuit de mari.

Sa fie pur si simplu mari, in acord firesc cu minimele si maximele activitatii Soarelui, asa cum incearca sa contrapuna din nou scepticii? Pe parcursul unui ciclu solar de 11 ani, demarcat de un maxim si, respectiv, un minim al activitatii solare, radiatia emisa de soare se modifica cu aproximativ 10%, fenomen ce se resimte automat si la nivelul climei terestre. Insa investigatiile stiintifice nu au putut stabili decat o nesemnificativa relatie intre variabilitatea solara si evolutia recenta a temperaturii globale. Nu este vorba de cursul natural al lucrurilor, ci de o bulversare a sistemului climatic terestru. Potrivit Raportului din 2007 al Comisiei Interguvernamentale pentru Modificarea Climei (IPCC2007), incalzirea din ultimele decenii a fost exceptional de rapida in comparatie cu schimbarile climatice din ultimele doua milenii si constituie efectul net global al activitatii umane, in special arderea de combustibili fosili, din 1750 pana in prezent. Prin emisia de gaze cu efect de sera, mai ales CO2, oamenii au modificat compozitia atmosferei. "Cea mai mare parte a cresterii temperaturii medii globale, incepand cu secolul al XX-lea, se datoreaza foarte probabil cresterii observate a concentratiei de gaze cu efect de sera antropogene" (IPCC2007). In sistemul de notare IPCC, "foarte probabil" se traduce printr-o certitudine mai mare de 90%.

Planeta are febra!

Climatologii de la Institutul Goddard de Studii Spatiale, NASA, au stabilit ca cei mai calzi cinci ani din ultimul secol au survenit toti in ultima decada. Cota incalzirii globale in ultimii 100 de ani a fost de 0,80C, din care 0,60C numai in ultimii 30 de ani. La inceput a fost lent, insa din 1975 fenomenul s-a accelerat cu 0,220C pe decada.

Specialistii cred ca, in urmatorii 20 de ani, doar emisiile antropogene de gaze cu efect de sera cumulate in secolul al XX-lea vor sustine tendinta deja ascendenta a incalzirii globale cu inca 0,10C pe decada. Pentru secolul al XXI-lea, studiile IPCC anticipeaza o incalzire cu 1,10C pana la 6,40C.

Din punctul de vedere al naturii, omul este un fenomen nimicitor

Urmarile incalzirii induse de om sunt resimtite global la nivelul sistemelor fizice si biologice.

In ultimii ani, s-a inregistrat o diminuare a suprafetelor inzapezite si a maselor de ghetari alpini si polari. In regiunea arctica, perioada de inghet s-a scurtat, iar temperaturile medii au crescut de doua ori mai rapid decat in restul lumii. Prin topire, gheata pierde din puterea de a reflecta radiatia solara si absoarbe mai multa lumina si caldura, sustinand pe mai departe procesul de topire. Diminuarea calotei glaciare arctice din ultimii 30 de ani s-a accelerat dramatic incepand cu 2002, rata topirii in perioada verii depasind rata formarii de gheata in sezonul rece. In intervalul 1980-2005, suprafata continentului arctic s-a micsorat cu aproape 2,5 milioane km2, de la 7,8 milioane km2 la 5,32 milioane km2. In 2007, a ajuns la 4,13 milioane km2, in doar doi ani cumuland o pierdere de 1,2 milioane km2! In urma cu cativa ani se preconizau veri arctice fara gheata pana in 2080. Insa la inceputul verii 2008, suprafata inghetata s-a redus din nou la dimensiunea din iunie 2007, in ciuda iernii ceva mai reci, astfel ca specialistii de la US National Snow and Ice Data Center cred ca ne putem astepta la o dezghetare completa a apelor arctice pe timp de vara, in decurs de cinci-zece ani. Se pare ca stratul de gheata s-a subtiat considerabil, favorizand o topire mult mai rapida decat indicasera calculele anterioare.

Topirea ghetarilor si a calotelor glaciare s-a soldat cu un debit crescut de apa preluat de ocean. In plus, masuratorile din 1961 pana in prezent arata ca temperatura medie a apei oceanice a crescut pana la adancimi de peste 3.000 m, ceea ce a facut ca apa sa se dilate. Toate acestea au contribuit la cresterea semnificativa a nivelului marii in decada 1993-2003. Pana in secolul al XX-lea, media globala a nivelului marii a fost stabila, variind cu aproximativ 0,1 mm/an. In secolul al XX-lea, s-a inregistrat o crestere medie de 1,7 mm/an. Rata observata in prezent este de 3 mm/an, iar specialistii se asteapta sa continue sa creasca.

Raportul IPCC 2007 preconiza ca, pana in 2010, nivelul marii va creste cu 0,28-0,43 m , insa fara a fi luat in calcul topirea exacerbata a calotelor polare. Alte studii estimeaza, pentru aceeasi perioada, o crestere 0,5-1,4 m.

Curentii si temperatura de suprafata a apelor oceanice influenteaza activitatea eoliana si astfel determina climatul regional. O crestere relativ mica a mediei atrage o modificare substantiala a extremelor atat in ceea ce priveste temperatura, cat si precipitatiile. Iar ceea ce prejudiciaza cel mai mult ecosistemelor sunt extremele, nu mediile. Valurile de caldura nimicitoare inregistrate recent in America si Europa, perioadele de seceta prelungita, ploile violente si ninsorile abundente din America de Nord, Europa si Asia sunt semne ale climei extreme ce se va instala pe Pamant ca urmare a cresterii concentratiei de gaze cu efect de sera din atmosfera.

Tot mai obisnuite vor deveni zilele si noptile cu temperaturi anormal de ridicate, la fel si valurile de caldura. In ultimii 50 de ani, s-a inregistrat o diminuare a numarului si a intensitatii zilelor friguroase, cu amplificarea perioadelor toride. Un caz notabil recent il constituie valul de caldura ce a lovit Europa in 2003, facand peste 70.000 de victime (World Disasters Report, 2007).

Din anii 1970 s-a observat o intensificare a activitatii ciclonice in Atlanticul de Nord, ca urmare a cresterii temperaturii suprafetei oceanice. In ultimii 35 de ani, numarul furtunilor tropicale de maxima intensitate aproape s-a dublat in toate bazinele oceanice. Anul 2005 a fost cel mai activ din istorie, cu 27 de furtuni suficient de puternice pentru a primi un nume, dintre care 15 s-au calificat ca uragane. A fost anul uraganelor Katrina si Wilma - cea mai puternica furtuna din istoria Atlanticului. Pe viitor, se prevad furtuni tropicale cu maxime in crestere ale vitezei vantului si cantitatii de precipitatii.

Tot din 1970 s-au inregistrat secete de mai mare durata si intensitate, pe suprafete tot mai extinse, mai ales in zonele tropicale si sub-tropicale. Ariditatea s-a accentuat in tarile mediteraneene, Sudul Africii si Sudul Asiei. Fenomenul a fost atribuit incalzirii apelor oceanice de suprafata, mai ales in emisfera sudica, consecinta fiind alterarea circulatiei curentilor de aer. In viitorul apropiat, bazinul mediteranean se va transforma pe timp de vara intr-un veritabil cuptor sterp. Asediat de seceta vreme de 30 de ani si mai bine, Lacul Chad, una din cele mai mari surse de apa dulce din Africa, de care depind 20 de milioane de oameni, s-a micsorat pana la 5% din volumul originar. In schimb, frecventa precipitatiilor abundente in zonele cu climat umed (nordul Europei, Asiei si Americii de Nord) si riscul inundatiilor, cu consecinte grave pentru societate, infrastructura si calitatea apei, sunt in crestere.

Potrivit unui studiu recent, in viitorul apropiat, acumularile de gaze cu efect de sera deja prezente in atmosfera vor devansa perioada topirii zapezii cu pana la 60 de zile. In ultimii 50 de ani, maximul topirii s-a inregistrat cu 10-15 zile mai devreme decat data obisnuita. Urmarile nu pot fi decat tragice pentru ecosisteme si agricultura. Daca zapada se topeste mai devreme, aceasta inseamna prea multa apa la inceputul anului si insuficienta mai tarziu, rate si mai mari ale pierderilor forestiere si risc crescut de izbucnire a incendiilor, cu efecte adverse pentru fauna si integritatea solului.

Impactul incalzirii globale s-a facut simtit si asupra sistemelor biologice. In fiecare primavara, ciclul vegetal incepe mult mai devreme, pasarile migratoare sosesc mai devreme. In lanturile muntoase din Europa a fost semnalata o veritabila transhumanta a copacilor si arbustilor de pe coastele montane la inaltimi mai mari si temperaturi mai mici. In unele regiuni alpine, in secolul al XX-lea, temperaturile au crescut cu peste 0,90C.

Concentratiile mari de CO2 din atmosfera s-au tradus prin cantitati mari de CO2 dizolvat in oceane care, ca urmare, au suferit o acidificare a apei. Modificarea pH-ului apelor oceanice de suprafata pune in pericol supravietuirea organismelor si ecosistemelor marine care sunt adaptate la o marja de valori ale pH-ului extrem de ingusta. Tot ca o consecinta a incalzirii globale, in ultimii 50 de ani a fost observata si o dez-oxigenare a apelor oceanice, mai ales in zonele in care s-au inregistrat cele mai mari cresteri ale temperaturii. Diminuarea cantitatii de oxigen va fi cu mult mai drastica in zona tropicelor, decimand fauna si flora marina si lasand in urma adevarate deserturi subacvatice.

Bumerang

Modificarea climei este vazuta, in prezent, ca o amenintare pentru securitatea omenirii. Fenomenele meteo extreme, variabilitatea climatica cu impact asupra rezervelor de apa potabila si productiei de hrana, formele noi de boli infectioase sunt factori de risc pentru omenire, toti asociati cu incalzirea globala.

Incalzirea planetei are loc gradat, insa cu efecte abrupte si acut resimtite, manifestate prin radicalizarea climei. Anul acesta, cu ocazia Zilei Mondiale a Sanatatii, dr. Margaret Chan, director general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, avertiza ca ambele tendinte submineaza fundamentele bunastarii societatii: aerul, apa, hrana, adapostul si sanatatea.

Furtunile violente, inundatiile, secetele, temperaturile extreme pun in pericol viata si posesiunile oamenilor. In raportul din 2007 cu privire la dezastrele naturale, Crucea Rosie comunica o crestere cu 60% a numarului si violentei dezastrelor naturale in decada 1997-2006, comparativ cu 1987-1996. Totodata, numarul de dezastre naturale inregistrat spre sfarsitul decadei aproape s-a dublat fata de anul initial, cu 433, si, respectiv, 427 de calamitati, in 2005 si 2006, fata de 236, in 1997. In aceeasi perioada, numarul de morti s-a dublat, iar cel al persoanelor afectate anual a crescut cu 12%. Anul 2007 s-a mentinut la aceleasi cote alarmante, cu 433 de dezastre naturale raportate.

Trecerile rapide de la temperaturi mici la temperaturi mari favorizeaza producerea deceselor din cauze cardiace si respiratorii. Totodata, cresterea mediei temperaturii globale exacerbeaza nivelul smogului si al particulelor din aer care pot declansa astmul. In intreaga lume, in jur de 300 de milioane de oameni sufera de astm. In 2005, numarul de decese din aceasta cauza a fost de 250 de mii si se asteapta sa creasca cu aproape 20% in anii urmatori.

Ca urmare a alterarii regimului caderilor de precipitatii, rezervele de apa dulce sunt compromise cantitativ si calitativ. Deja in lume patru din zece oameni se confrunta cu problema insuficientei apei potabile, iar efectele acestui fapt se regasesc in statisticile cu privire la epidemiile de malarie, holera, diaree si alte afectiuni declansate de consumul de apa contaminata si care anual fac milioane de victime. Pana in 2020, problema apei se va acutiza si mai mult in Africa, Australia si Noua Zeelanda si multe insule mici; pana in 2030, se va diminua drastic debitul bazinelor hidrologice din centrul, sudul Europei, Sudul, Estul si Sud-Estul Asiei, America de Nord si Latina.

Temperaturile crescute si aridizarea unor regiuni tot mai mari, precum si escaladarea inundatiilor in zonele de coasta si de delta isi spun cuvantul si in ceea ce priveste productia agricola. Problema a atins cote tragice in Australia si India, unde fermierii falimentati de capriciile vremii recurg la sinucidere pentru o iesire - definitiva - din impas. In urmatoarele patru decade se preconizeaza reducerea cu 50% a terenurilor arabile din America Latina, prin desertificare si salinizare. Intr-un studiu publicat in luna mai de Comisia Europeana, pierderile pricinuite de modificarea climei la nivel de produs global brut au fost apreciate la 7%. Insa, tinand cont ca majoritatea celor afectati sunt oameni saraci, pagubele se ridica la 40-50% din "Produsul Global Brut al saracilor".

Cresterea nivelului marii amplifica riscul inundatiilor si al dislocarii populatiei din zona de coasta. In 1992, intr-un raport ONU se estima ca mai mult de jumatate din populatia actuala a lumii traieste pe o raza de 60 km distanta de tarm si aproape jumatate din orasele cu mai mult de un milion de locuitori sunt situate in zonele de coasta si de delta. Cele mai vulnerabile regiuni sunt Delta Nilului, mega-deltele din Asia si insulele mici din Atlantic si Pacific. O ridicare a nivelului marii cu 1 m s-ar solda cu inundarea permanenta a 2,2 milioane km2 de uscat si dislocarea a 145 de milioane de oameni. "Modificarea climatica anticipata va agrava serios standardele de viata deja la limita in multe state din Africa, Asia si Orientul Mijlociu, cauzand instabilitate politica extinsa," se avertiza in raportul National Security and the Threat of Climate Change, publicat in 2007 de o organizatie nonprofit din SUA, sub supervizarea unei comisii militare.

In cursul secolului alXX-lea, deteriorarea conditiilor de trai din cauze climatice a fost cauza principala a 38 de cazuri de migratii masive, din care jumatate s-au soldat cu conflicte, unele violente . Potrivit unui raport ONU din 2006 (Overcoming One of the Greatest Environmental Challenges of Our Times: Rethinking Policies to Cope with Desertification), in urmatorii zece ani, aproximativ 50 de milioane de oameni vor fi nevoiti sa-si paraseasca locul de resedinta din cauza desertificarii, iar alte zeci de milioane, din cauza lipsei de apa sau, dimpotriva, din cauza revarsarii marii. In tarile din Nordul Africii, Statele Unite, Franta, Spania, Italia, India migratia reprezinta o problema politica tot mai acuta.

Leon Fuerth, profesor de relatii internationale la Universitatea George Washington si fost consilier la Casa Alba, in probleme de securitate nationala, afirma ca una dintre consecintele presiunii crescande asupra granitelor si resurselor naturale va fi si un fel de lupta de clasa internationala, cu natiunile bogate blindandu-si granitele in fata valurilor de refugiati. "Ori de cate ori se instaureaza frica, cu sau fara asistenta politica, aceasta poate conduce la luarea de masuri severe impotriva unui grup de oameni considerati o amenintare."