Piramidele din Egipt au fost intodeauna, inca de la inceput, trecute printre Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice, insa de fapt Marea Piramida de la Giseh a fost in centrul atentiei si in fruntea listei. Este singura din Cele Sapte Minuni care mai exista inca intr-o forma aproape complecta si usor de recunoscut, ea fiind si cea mai veche. Construita pentru faraonul Keops, din dinastia a-IV-a, in jurul anului 2560 i.e.n. piramida reprezinta cea mai inalta realizare a constuctilor de piramide din Regatul Vechi al Egiptului.
In mod curios in ciuda dimensiunilor si a importantei Marii Piramide, a ajuns la noi o singura reprezentare completa a creatorului ei, Keops. Este vorba despre o minuscula statuieta din fildes a faraonului, gasita in 1993, de catre Petrie, in fundatile templului inchinat zeului Osiris de la Abydos. Faraonul este asezat tinand in mana dreapta un imblaciu, si purtand Coroana Rosie a Egiptului de Jos. In fata tronului pe care sta, este scris numele sau, asezat intr-un chenar regal. In ciuda dimensiunii mici si a materialului, este un portret cu tasaturi puternice. Exista cateva portrete superbe ale altor constructori de la Giseh, remarcandu-se in mod deosebit statuia din diorit a lui Kefren, in pozitia asezat, si in seria de placi triptice din ardezie , precum si statuile lui Mykerinos.
Inainte de inceperea activitatii propiu-zise de constructie, era necesar sa fie pregatit terenul trbuia nivelat si laturile sa fie orientate cu multa grija fata de punctele cardinale. Nivelarea ara probabil era efectuata prin marcarea zonei respective cu o serie de patru valuri joase de argila. Spatiul era apoi umplut cu apa. In mod firesc suprafata era perfect plana. Se sapau in continuare o serie de santuri in roca de pe fundul apei, astfel incat baza acestora sa pastreze o distanta egala fata de nivelul apei. Atunci cand se sapa suficient pentru marcarea zonei, apa eara evacuata, iar stanca dintre santuri era sapata in continuare, pastrandu-se acelasi nivel. In cazul Marii Piramide s-a facut insa o exceptie. In cadrul zonei propuse pentru constructie a fost lasati o portiune de roca nedislocata.
Nu se stie cat de mare a fost initial, desi parti din ea pot fii vazute in intreaga structura a piramidei.
Orientarea exacta a laturilior piramidei se obtinea prin observarea stelelor, deoarece in acea vreme nu era cunoscut nici un tip de busola. Putem judeca precizia cu care masurau vechii egipteni prin aceea ca eroarea de asezare a celor patru laturi este de doar cateva fractiuni de grad. Diferenta de lungime dintre cea mai lunga si cea mai scurta dintre cele patru laturi este mai micaa de 20 cm. Acest din urma fapt este incredibil daca tinem seama de doua lucruri: in primul rand toate masuratorile se efectuau dea-lungul laturilor, nefiind posibil sa se traseze diagonale, datorita portiunii de stanca ramase in mijloc, si, in al doilea rand, toate masuratorile se efectuau cu ajutorul franghiilor sau a sforilor facute din fibre de palmier sau de in, care se intindeau si isi puteau modifica dimensiunile in functie de temperatura.
Dupa ce se incheiau aceste pregatiri, initiale, putea incepa intr-adevar munca de constructie, care pune inca in fata egiptologilor o serie de probleme, greu de rezolvat.
In ciuda faptului ca putem studia piramida insasi, care se inalta mai jos de Cairo, pe platoul de la Giseh, si cum toate teoriile formulate pana acum, nu se stie exact cum a fost construita piramida. Trebuie sa amintim ca egiptenii nu cunosteau nici macar scripetele, sau sistemul de scripeti pana in vremea ocupatiei romane, la peste 2500 de ani de la construirea Marii Piramide. Singurele instrumente disponibile erau tavalugele sau rolele si parghile. Cu ajutorul acestor elemente primitive au fost inaltate statuietele si obeliscurile din Egiptul Antic.
Exista doua teorii importante privind modul cum au fost construite piramidele: una , folosind rampe care inconjurau constructia pe masura ce aceasta se inalta, cealalta impiedicand edificarea unei rampe ce s-ar fi intins in desert, inaltanu-se si lungindu-se atat cat era nevoie, o data cu inaltarea piramidei. Dar, nici una dintre aceste doua explicatii nu este pe deplin satisfacatoare. O a treia alternativacare ne poate venii in gand este utilizarea unor schele care sa poata ridica blocurile de piatra cu ajutorul roabelor, asa cum au fost inaltate lespezile oritontale care formeaza trilitonii de la Stonehenge. Acest lucru nu ar fi fost posibil din doua motive: lemnul era un material rar si scump in Egiptul Antic, neexistand noci copaci cu diametrul necesar, nici cantitatea enorma de care ar fi fost nevoie. De asemenea, dimensiunile foarte mari si mai ales greutatea blocurilor ar fi impiedicat acest procedeu.
Ideea rampei care ar fi inconjurat piramida are insa mai multe elemente laudabile. Rampe de caramizi de lut s-ar fi inaltat in jurul celor patru laturi ale piramidei, pe masura ce aceasta se inalta, blocurile uriase din piatra fiind urcate pavalugi sau role. Imediat ce blocul trecea de ultimele role, acestea eliberandu-se elibera de greutate, puteau fi mutate in fata, iar blocul era tras inainte, si mai sus de grupuri de oameni, cu ajutorul franghiilor. Daca din punct de vedere teoretic lucrurile par realizabile, (exista un model reusit al acestei metode la muzeul Stiintei din Boston), din punct de vedere practic el lasa mult de dorit. O panta cu inclinatie mica ceruta de greutatea blocurilor de piatra, care sa inalte din toate partile ar fi creat doua probleme majore: prima, cea a grupului de oameni care trebuiau sa aiba grija de colturi si care sa pastreze blocurile in echilibru pe role; a doua, este problema ridicari din ce in ce mai sus a blocurilor in jurul structurii, pentru a ajunge in cele din urma la nivelele superioare. Acest procedeu ar fi insemnat o forta de munca impresionanta si personal pentru conducerea si controlul numeroaselor grupuri de oameni, care ar fi ridicat blocurile dela diferite nivele, cu ajutorul planurilor inclinate. Este greu de imaginat multimea celor care ar fi trebuit sa urce.
Exista si a treia teorie privind construirea Marii Piramide. Ea afost formulata de Peter Hodges, un maiestru constructor britanic, care era interasat in mod practic de problemele transportilui pe orizontala si a ridicarii unor greutati enorme doar cu ajutorul parghiei si rolelor. El a reusit sa demonstreze ca doi oameni piteau ridica o greutate de doua tone cu parghii lungi care aveau la capete un piciorius cu un anumit unghi si protejat de o bucata de metal. Prin introducerea acestui cap sub blocul de piatra si folosirea a doua astfel de parghii, sau mai multe, in functie de greutate si marime, un capat al blocului putea fi ridicat, asezandu-se sub el proptele. Procesul se repeta si la celalalt capat si deplasarea continua mai sus folosindu-se proptele sau alte forme de sustinere. In acest fel un mare de piatra putea fi ridicat relativ usor la o inaltime rezonabila. Consructia piramidei s-a realizat pe nivele, fiecare treapta fiind destul de lata si, in medie mai inalta de un metru. Principiul lui Hodges ar fi permis catorva grupuri de oameni sa ridice blocuri de piatra, pe toate cele patru laturi in acelasi timp, numarul lor micsorandu-se, o data cu scurtarea laturilor si cu inaltarea intregii piramide. In momentul in care fiecare bloc de piatra ar fi ajuns la nivelul potrivit, el ar fi fost deplasat orizontal pe role, pana la locul unde trebuia sa fie deplasat definitiv.
Odata consructia de baza terminata, piramida trebuia acoperita sau imbracata cu blocuri de calcar alb, stralucitor de Tura, aduse din carierele aflate pe Dealurile Moqqatam, la est de orasul modern, Cairo. Imbracamintea exterioara se realiza de la varf in jos, blocurile de calcar, fiind asezate pe trepte, si umplandu-le apoi erau taiate si slefuite in jos, pentru a se realiza unghiul potrivit si aspectul stralucitor. Toate piramidele, cu exceptia Piramidei in Trepte, au fost acoperite sau slefuite cu placi de calcar.
Inainte de a merge mai departe si de a descrie structura interna a Marii Piramide , ar fi potrivit sa prezint dimensiunile sale esentiale. Unghiul de inclinatie a laturilor este de 54 de grade si 54 de minute. Inaltimea sa era de 145,75 de metri, dar si-a pierdut varful cu inaltimea de 10 metri, fiind trunchiata, dar acest amanunt nu este observat de la distanta. Laturile au fiecare 229 metri, cu o difernta mai mica de 20 de centmetri, inre cea mai lunga si cea mai scurta latura. Piramida acopera o suprafata de 5,37 hectare. Privind blocurile de piatra pot spune sunt aproximativ 2.300.000. cu o greutate cuprinsa inre 2-15 tone.
Facea parte din cerintele religioase ca intrarea in piramida sa fie localizata in partea nordica, indreptata spre steaua polara. Toate piramidele s-au conformat acestei cerinte, singura variatie fiind la Piramoda lui Kefren care are doua intrari pe latura nordica.
Piramida lui Keops nu face exceptie si are o intrare joasa de circa 17 metri inaltime pe latura nordica si 7,5 metri spre est de punctul central. Aceasta are 4 blocuri mari de piatra dispuse piramidal doua cate doua, asezate deasupra inrtari, pentru a prelua din greutatea blocurilor de deasupra.
