Hazarde naturale si tehnologice

HAZARDE NATURALE SI TEHNOLOGICE

Dezastrele sunt o amenintare permanenta pentru dezvoltarea durabila si genereaza anual numeroase victime omenesti. Evaluarile globale ale expertilor O.N.U. au pus in evidenta faptul ca, in anul 2050, aceste fenomene vor produce anual 100 000 de pierderi de vieti omenesti si pagube care vor atinge 300 miliarde de dolari. In prezent, 97% din victimele produse de dezastrele naturale se inregistreaza in tarile in curs de dezvoltare.

In ultimele trei decenii, diferite calamitati naturale au generat peste 3 milioane de victime, au adus boli, saracie si multe suferinte pentru 1 miliard de oameni si au produs pagube materiale de sute de miliarde de dolari. Avand in vedere aceste aspecte, O.N.U., prin rezolutia 236, din 1989, a hotarat sa organizeze un amplu program de cercetare intitulat ,,Deceniul International pentru reducerea efectelor dezastrelor naturale" (IDNDR). Acest program a avut ca scop o colaborare internationala efectiva pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, a pierderilor de bunuri materiale si a dereglarilor sociale si economice datorate dezastrelor naturale, in special in tarile in curs de dezvoltare. Ulterior, incepand cu anul 2000, cooperarea internationala s-a desfasurat in cadrul unui alt program international denumit Strategia Internationala pentru Reducerea Dezastrelor (International Strategy for Disaster Reduction, ISDR).

In cadrul IDNDR au fost studiate dezastre naturale cum sunt cutremurele, eruptiile vulcanice, alunecarile, ciclonii, tornadele, inundatiile, seceta. Societatea si mediul sunt afectate si de unele dezastre produse de om, cum sunt accidentele tehnologice (explozii, emanatii de gaze toxice, accidente legate de transporturi si agricultura etc.) care necesita masuri speciale de prevenire.

Reducerea efectelor acestor dezastre implica studierea interdisciplinara a hazardelor, vulnerabilitatii si riscului si in mod deosebit informarea si educarea populatiei.  

1. Definirea unor termeni si clasificarea hazardelor

Hazardul este un eveniment amenintator si reprezinta probabilitatea de aparitie intr-o anumita perioada a unui fenomen potential daunator pentru om, pentru bunurile produse de acestea si pentru mediul inconjurator. In acelasi timp hazardele pot sa includa conditii latente care pot sa reprezinte amenintari viitoare (ISDR, 2004).

Deci, hazardul este un fenomen natural sau antropic daunator omului, ale carui consecinte sunt datorate depasirii masurilor de siguranta pe care orice societate si le impune. Hazardele pot sa fie simple sau, cel mai adesea, se pot combina rezultand hazarde complexe sau lanturi de hazarde, in cascada cu efecte multiple. Parametrii de evaluare ai hazardelor cuprind: localizarea, magnitudinea, probabilitatea de aparitie si frecventa.

Hazardele naturale sunt fenomene potential daunatoare societatii, declansate de manifestari extreme ale unor procese din natura. Acestea reprezinta o forma de interactiune dintre om si mediul inconjurator, in cadrul careia sunt depasite anumite praguri de adaptare ale societatii. Pentru producerea lor este necesara prezenta societatii omenesti.

Hazardele antropogene sunt fenomene potential daunatoare societatii declansate de activitatile umane. Aceste fenomene sunt legate de dezvoltarea tehnologiilor moderne, de activitatile agricole si de amenajarea spatiului, de transporturi si de conflictele militare.

In cele mai multe situatii, omul stie unde se pot produce diferite hazarde, dar nu stie cand.

Vulnerabilitatea reprezinta masura in care un sistem poate fi afectat in urma impactului cu un hazard si cuprinde totalitatea conditiilor fizice, sociale, economice si de mediu care maresc susceptibilitatea sistemului respecti Vulnerabilitatea pune in evidenta cat de mult este expus omul si bunurile sale in fata diferitelor hazarde, indica nivelul pagubelor pe care poate sa le produca un anumit fenomen si se exprima pe o scara cuprinsa intre 0 si 1, cifra 1 exprimand distrugerea totala a bunurilor si pierderile totale de vieti omenesti din arealul afectat.

A fi vulnerabil inseamna a fi expus unor pericole potentiale care pot sa afecteze sanatatea, sa ameninte viata sau sa produca pagube. Alterarea mediului determina o crestere a vulnerabilitatii. Spre exemplu despaduririle determina o intensificare a eroziunii si alunecarilor, producerea unor viituri mai rapide si mai puternice si o crestere a vulnerabilitatii asezarilor si cailor de comunicatii. Vulnerabilitatea este diferita in functie de modul de echipare si de pregatire a populatiei.

In contextul modificarilor globale ale mediului vulnerabilitatea exprima masura in care un sistem poate sa fie afectat de schimbarile climatice, care includ variabilitatea climatica si extremele climatice (IPCC, 2001b).

Cele mai vulnerabile la actiunea fenomenelor naturale sunt tarile sarace si grupurile sociale fara mijloace materiale pentru a se apara de diferite evenimente extreme.

Capacitatea de rezistenta (coping capacity) reprezinta totalitatea fortelor si a resurselor prin care societatea poate sa faca fata unui hazard reusind sa reduca nivelul riscului prin atenuarea efectelor negative. Capacitatea de rezistenta creste atunci cand se asigura dezvoltarea durabila a regiunii respective, se iau masuri preventive din timp si se organizeaza sistemele de alarmare a populatiei.

Rezilienta exprima capacitatea unui sistem expus la un hazard de a-si mentine structura si un nivel acceptabil de functionalitate.

Riscul reprezinta probabilitatea unor consecinte daunatoare sau pierderile posibile (decese, raniri, proprietati, perturbari ale activitatilor economice si alterari ale mediului) care rezulta din interactiunea dintre un hazard si conditiile de vulnerabilitate (ISDR, 2004). Riscul reprezinta, deci, probabilitatea de expunere a omului, a bunurilor create de acesta si a mediului la actiunea unui anumit hazard de o anumita marime si vulnerabilitatea acestora. Riscul este redat cu formula:

R = Hazard x Vulnerabilitate.

Hazardele pot sa fie clasificate in functie de mai multe criterii, cum sunt: modul de formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat, numarul victimelor, complexitatea fenomenelor etc.

In functie de geneza se disting trei mari categorii:

hazarde naturale, in care fenomenele respective sunt declansate de factori de mediu;

hazarde antropice, care au la baza diferite activitati umane;

hazarde complexe, care reprezinta o inlantuire de doua sau mai multe hazarde naturale si antropice

Hazardele naturale cuprind, la randul lor, doua mari grupe de fenomene generate de geofactori endogeni si exogeni.

Hazardele endogene includ eruptiile vulcanice si cutremurele, fenomene care prin amploarea lor genereaza in cele mai multe situatii numeroase pierderi de vieti omenesti si pagube materiale. Actiunea lor este generata de energia provenita din interiorul planetei, ca urmare a redistribuirii permanente a caldurii prin curentii de convectie. Hazardele endogene si in special eruptiile vulcanice pot sa influenteze global Sistemul Terestru prin cantitatile mari de cenusi vulcanice emise in atmosfera.

Hazardele exogene se diferentiaza in hazarde climatice (ciclonii, tornadele, furtunile, fulgerele, grindina, poleiul, seceta etc.), hazarde geomorfologice (deplasari in masa, eroziune), hazarde hidrologice (inundatiile), hazarde oceanografice (ridicarea nivelului oceanului planetar, icebergurile, El Niņo), hazarde biologice (epidemii, invazii de insecte si rozatoare), hazarde biofizice (focul) si hazarde astrofizice (caderea meteoritilor).

Hazardele antropice sunt generate de diferite activitati umane si cuprind accidentele din industrie, agricultura, transporturi si razboaie.

In functie de durata de manifestare unele hazarde sunt rapide (cutremure, tornade, viituri) iar altele se manifesta in perioade indelungate (secete, ridicarea nivelului oceanului planetar).

In functie de suprafata afectata, hazardele se diferentiaza astfel:

hazarde globale, sistemice, cum sunt: tendinta de incalzire a climei datorita efectului de sera, tendinta de ridicare a Oceanului Planetar, reducerea stratului de ozon. Acestea se manifesta in cadrul intregului SP si reprezinta efecte globale ale presiunii societatii asupra mediului;

hazarde globale cu efecte regionale, cum sunt desertificarea si eroziunea solurilor. Aceste hazarde devin globale prin cumulare;

hazarde regionale, care afecteaza suprafete intinse pe continente si oceane si cuprind ciclonii, furtunile extra tropicale si poluarea apei aerului si solului;

hazarde locale si punctuale cum sunt alunecarile, eruptiile vulcanice, cutremurele. Desi se manifesta pe suprafete restranse aceste hazarde pot sa aiba efecte deosebit de puternice.

In functie de marimea efectelor (numar de persoane afectate, pagube economice, distrugeri ale mediului), hazardele se deferentiaza in :

hazarde cu efecte reduse, care produc pagube mici ce pot sa fie remediate prin forte locale;

hazarde cu efecte severe, care produc perturbari ale functionarii societatii, pagube importante si raniri de persoane ce necesita interventia formatiunilor de protectie civila si a altor organisme abilitate;

dezastre (catastrofe), care produc intreruperea sau perturbarea grava a functionarii societatii si genereaza victime omenesti, mari pagube materiale si distrugeri ale mediului. Aceste efecte depasesc capacitatea societatii de a reactiona eficient prin folosirea resurselor locale, fiind necesare interventii si ajutoare pe plan national si international. Un hazard este considerat dezastru daca sunt inregistrate cel putin zece pierderi de vieti omenesti sau 50 de persoane ranite si pierderi materiale de peste un milion de dolari.

In timp ce numarul dezastrelor de natura geofizica a ramas oarecum acelasi, se remarca o crestere a celor de natura hidrometeorologica (secete, furtuni, inundatii). Aceasta situatie se explica prin cresterea instabilitatii sistemului atmosferic global (Fig. 1. si 2.).

Fig. 1. Numarul total al dezastrelor naturale pe glob (1975-2000)

Fig. 2. Persoane afectate de dezastre naturale pe glob (1975-2002)

Cele mai costisitoare dezastre sunt inundatiile, cutremurele si furtunile, dar evenimente extreme precum secetele si foametea asociata acesteia sunt mult mai periculoase in ceea ce priveste impactul asupra populatiei (Fig. 3.).

Fig. 3. Persoane afectate de diferite tipuri de hazarde naturale (1975-2000)

Pagubele provocate de cutremure reprezinta 30% din valoarea totala a pierderilor materiale provocate de dezastre, cauzand insa numai 9% din numarul persoanelor decedate. In schimb, foametea cauzeaza 42% din numarul persoanelor decedate si produce pagube de numai 4%.

In anul 1999, pe Glob au fost inregistrate 707 evenimente extreme care au provocat pierderi de peste 1 miliard USD, ceea ce reprezinta o crestere de aproape 9 ori a costului hazardelor naturale comparativ cu anii '60 (Munich Re, 2001). Spre exemplu, pierderile economice ale S.U.A. ca urmare a efectelor asociate evenimentului El Niņo din anii 1997-1998 au fost estimate la 1,96 miliarde USD (0,03% din PIB) (Fig. 4.).

Fig. 4. Costurile economice ale marilor dezastre naturale (miliarde USD) din perioada 1950-2000 (UNEP, 2002).

Ecuador a suferit in schimb pagube de 11,4% din PIB. Inundatiile din R.P. Chineza din anii 1991, 1994-1995 si 1998, au cauzat pierderi de 20-35 miliarde USD, aproximativ 3.9% din PIB (CNR-IDNDR, citat de UNEP, 2002).

Cele mai mari dezastre din secolul trecut sunt cutremurul de la Tangsan (R.P.Chineza), din 1976 cu 250 000 de victime si ciclonul si inundatiile din Bangladesh, din 1970, cu 225 000 de victime. Cel mai costisitor dezastru din secolul trecut este considerat cutremurul de la Kobe, Japonia (ianuarie 1975) cu pagube de peste 100 miliarde dolari. Pentru acest secol, uraganul Katrina (august 2005) din Golful Mexic, a produs pagube care depasesc cu mult aceasta cifra. Tot in acest secol, valurile tsunami din Oceanul Indian (decembrie 2004) s-au dovedit a fi un fenomen global prin amploarea pagubelor (26 miliarde USD) si prin numarul de victime (peste 160 000).

Tarile in curs de dezvoltare, cu economie si infrastructura slabe, au nevoie de un timp indelungat pentru a se reface in urma unui dezastru. Cele mai numeroase victime ale dezastrelor se inregistreaza in aceste tari, respective 2/3 din victimele inregistrate la nivel mondial.

Dintre dezastrele tehnologice, cele legate materialele chimice si radioactive, au avut ecou international deosebit, soldandu-se cu modificarea legislatiei in domeniu sau cu introducerea de noi reglementari (Fig. 5.). Astfel, accidentul chimic de la o intreprindere din localitatea Seveso (Italia), din 1976, a determinat initierea unei directive europene numita Seveso privind controlul accidentelor majore care implica substante periculoase. Aceasta a fost modificata de mai multe ori, ultima schimbare fiind legata de accidentele transfrontaliere de la Baia Mare din anul 2000. Accidentul chimic de la Bhopal, India, din 1984 si alte accidente similare au impus initierea, in 1983, a Conventiei privind Prevenirea Accidentelor Industriale Majore.

Fig. 5. Persoane afectate de accidente industriale pe glob (1980-2000)

Accidentele nucleare majore (Three Mile Islands, S.U.A., 1972 si Cernobal, Ucraina, 1986) au atras atentia comunitatii internationale pentru luarea unor masuri stricte de control si de limitare severa a constructiei centralelor nucleare in unele tari. Dupa accidentul de la Cernobal au fost adoptate doua tratate internationale majore: Conventia privind asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica si Conventia privind notificarea unui accident nuclear.

2. Diferentieri regionale ale hazardelor naturale si antropice

In Africa evenimentele extreme comune sunt inundatiile si secetele. Aici s-au inregistrat cele mai grave fenomene de seceta in ceea ce priveste numarul persoanelor afectate sau decedate, cu perioade severe intre 1972-1973 si 1984-1985 (Tabelul 1.). De asemenea, extinderea asezarilor in areale expuse inundatiilor cauzeaza pagube insemnate populatiei. Secetele si inundatiile cauzeaza foamete si malnutritie care, asociate cu importul de hrana si dependenta de ajutoare umanitare externe afecteaza sever potentialul de refacere al tarilor afectate. Dezastrele determina astfel fenomenul de migratie si existenta a milioane de refugiati. La sfarsitul anului 2000 numarul total al refugiatilor in Africa era de 3,6 milioane, 56% dintre acestia avand sub 18 ani (UNHRC, 2001, citat de UNEP, 2002). Acestia se instaleaza de obicei in ecosisteme fragile asupra carora exercita o presiune ridicata, intrand adeseori in conflict cu populatiile vecine.

In regiunea Asia-Pacific s-au produs 75% din dezastrele naturale majore de pe glob din perioada 1970-1997. Cele mai numeroase dezastre si care inregistreaza cresteri si in prezent sunt cele de natura hidrometeorologica (cicloni, inundatii), in timp ce numarul dezastrelor de natura biofizica (eruptii vulcanice, cutremure, tsunami) a ramas relativ constant.

Tabelul 1. Cele mai grave dezastre din Africa in perioada 1972-2000

(CRED-OFTA, 2002).

In perioada 1972-2000 s-au inregistrat 1,4 milioane persoane decedate, 4 000 de milioane afectate si pagube materiale de peste 430 milioane USD. China, India si Filipine au fost afectate in ultimele trei decenii de peste 300 de evenimente extreme, fiecare soldate cu numeroase pierderi si vieti omenesti si pagube naturale. Cele mai importante pierderi   s-au inregistrat in Asia de Sud. Numeroase tari sunt afectate de cutremure si de eruptii vulcanice, mai ales in lungul riftului Pacificului (Indonezia, Japonia si Filipine).

In Europa cele mai comune dezastre naturale sunt furtunile si inundatiile, urmate de cutremure. Unele dintre cele mai costisitoare inundatii din ultimii ani au fost cele din anul 2000, cu pagube de peste 10,6 miliarde USD (Swiss Re, 2001). Incendiile si secetele constituie o problema a tarilor mediteraneene (Croatia, Franta, Grecia, Italia si Spania). In ansamblu, in ultimele decenii se remarca o crestere a numarului dezastrelor naturale, cat si a pagubelor asociate, cu toate ca s-au imbunatatit masurile de prevenire si de atenuare a efectelor dezastrelor naturale si tehnologice. In crestere este si numarul accidentelor industriale. Astfel, spre exemplu, numai in anul 1997 au fost inregistrate 37 de accidente majore, acesta fiind cel mai mare numar din 1985.

America Latina si Caraibe sunt afectate in special de secete, furtuni tropicale, inundatii, avalanse, alunecari de teren si curgeri de noroi, cutremure si eruptii vulcanice. Dintre hazardele tehnologice se remarca accidentele legate de scurgerea de substante poluante.

In anii '90 hazardele naturale au cauzat moartea a peste 65 000 de persoane, ca urmare a inundatiilor (54%), epidemiilor (18,4%), furtunilor, ciclonilor si uraganelor (17,7%), cutremurelor (5,2%) si alunecarilor (3,2%) (CRED-OFTA, 2002, citat de UNEP, 2002).

In ansamblu, pentru aceasta regiune, se constata o scadere cu o treime a mortalitatii cauzate de hazardele naturale pentru perioada 1972-1990. In schimb pagubele asociate dezastrelor au crescut cu aproximativ 230% (1960-1990). Cele mai cunoscute si periculoase evenimente care au afectat aceasta regiune sunt evenimentele legate de fenomenul El Niņo. Uraganul Mitch, din anul 1998, care a afectat in special Honduras si Nicaragua, a generat peste 17 000 de decese, a lasat peste 3 milioane fara locuinta si a produs pagube estimate la 3 000 milioane USD. Cutremurele au cauzat moartea a peste 65 000 de persoane si au afectat alte 4 milioane (1972-1999).

America de Nord este afectata de cutremure, eruptii vulcanice, tornade, uragane, furtuni de zapada si de praf, secete si inundatii. In perioada anilor '60 - '70, peste 90% din dezastrele naturale ale S.U.A. au fost de natura climatica. Desi nivelul de pregatire al populatiei si totalitatea masurilor luate s-au imbunatattit, numarul persoanelor afectate de diferite dezastre a crescut, ca urmare a cresterii populatiei si a incidentei mult mai ridicate a evenimentelor extreme.

Asia de Vest este vulnerabila la secete, peste 80% din regiune fiind constituita din regiuni semidesertice si desertice. In ultimii 100 de ani precipitatiile au scazut cu peste 5%. Secete foarte severe au fost inregistrate in anii '30, '60 si '90, acestea devenind in ulmtii ani mai intense si mai frecvente. Hazardele tehnologice sunt asociate cu industria de exploatare a petrolului, care cauzeaza serioase probleme de poluare a solului si a oceanelor. Conflictele armate au determinat deteriorarea mediului prin incendieri deliberate, prin poluarea resurselor de apa si de sol si poluarea marina si a atmosferei.

3. Strategia internationala pentru reducerea efectelor dezastrelor

Cercetarile efectuate in cadrul Programului IDNDR (1990-1999) au pus in evidenta complexitatea deosebita a problemei dezastrelor naturale si necesitatea continuarii eforturilor interdisciplinare internationale pentru a se garanta generatiilor viitoare o lume mai sigura. Forumul international desfasurat cu acest prilej, in iulie 1999, la Geneva "Towards Partnerships for Disaster Reduction in the 21^st Century" a transmis, in primul rand, un mesaj politic precis subliniind necesitatea de a se integra managementul riscului si reducerea efectelor dezastrelor in politicile guvernamentale ale fiecarui stat.

Procesul politic derulat la Geneva a inclus adaptarea a doua documente si anume strategia "A Safer World in the Twenty-First Century: Risk and Disaster Reduction" si "A Geneva Mandate on Disaster Reduction", care au pus in evidenta consensul dintre participantii din toate sectoarele implicate: guverne, organizatii internationale, organizatii non-guvernamentale, comunitatea academica si sectorul privat, referitor la necesitatea continuarii unor cercetari globale, integrate asupra dezastrelor.

In cuvantarea Secretarului General O.N.U. rostita la acest forum a fost subliniata importanta actiunilor de prevenire a dezastrelor: "Trebuie sa trecem, in primul rand, de la o cultura a reactiei la o cultura a prevenirii. Prevenirea este nu numai mult mai umana decat vindecarea; este si mai ieftina. . .Este necesar sa nu uitam ca prevenirea dezastrelor este o obligatie morala la fel de importanta ca si reducerea riscului de razboi".

Forumul de la Geneva a pus in evidenta necesitatea continuarii, sub egida Natiunilor Unite, a eforturilor de reducere a impactului dezastrelor asupra societatii in cadrul unui nou program international numit "International Strategy for Disaster Reduction", ISDR.

Prin rezolutia Adunarii Generale A/54/219 s-a stabilit ca ISDR va continua programul IDNDR prin intensificarea eforturilor multi-disciplinare si intersectoriale pentru cercetarea impactului hazardelor naturale, tehnologice si environmentale asupra societatii moderne. De la alocarea preponderenta a resurselor si a activitatilor pentru protectia fata de hazarde se va trece, in viitor, la orientarea cu precadere a acestora spre managementul riscului prin integrarea strategiilor de prevenire a riscului in planurile de dezvoltare durabila. Deci, noul program va avea o sfera de preocupari extinsa de la protectia fata de hazarde la actiuni de prevenire a riscurilor prin integrarea problematicii acestora in dezvoltarea durabila. Acest concept nou este semnificativ pentru corelarea activitatilor referitoare la calitatea mediului cu cele legate de prevenirea riscului in spiritul Conferintei de la Rio.

In Declaratia de intentii a Forumului de la Geneva a fost subliniat rolul esential al vointei politice pentru implementarea unei "culturi de prevenire" la toate nivelele societatii.

Principalele obiective ale ISDR constau in: constientizarea publicului privind riscurile pe care le implica hazardele naturale, tehnologice si environmentale pentru societatea moderna; obtinerea hotararii autoritatilor publice de a reduce riscurile pentru populatie, pentru spatiul in care traieste pentru infrastructura sociala si economica si pentru resursele mediului; angajarea participarii publice la toate nivelele in scopul de a forma comunitati rezistente la dezastre printr-o colaborare mai intensa si prin crearea unor retele de reducere a riscului la toate nivelele; reducerea pierderilor economice si sociale generate de dezastre masurabile, spre exemplu, prin cota parte din Venitul National Brut (UN Documents on ISDR, 2000).

Este evident interesul ISDR pentru educarea publicului si pentru o crestere a colaborarii cu autoritatile publice in vederea realizarii unor structuri rezistente fata de dezastrele potentiale care le ameninta. In acelasi timp, comparativ cu Programul IDNDR (1990-1999), care s-a concentrat numai asupra dezastrelor naturale, se inregistreaza o largire a preocuparilor prin includerea dezastrelor tehnlogice si environmentale, in eforturile de reducerea a vulnerabilitatii societatii moderne fata de acestea.

Pe baza experientei acumulate in deceniul trecut, ISDR si-a propus o serie de obiective complexe prin care se urmaresc sinergetic colaborari internationale majore, semnificative pentru fiecare comunitate umana in parte:

- stimularea cercetarii si aplicarea rezultatelor in activitatile practice; cunostintelor stiintifice si a experientei obtinute celor mai vulnerabile grupuri de oameni prin dezvoltarea capacitatilor locale si prin alocarea resurselor necesare pentru reducerea sau prevenirea impactelor severe si recurente ale hazardelor;

- cresterea rolului organizatiilor institutiilor multidisciplinare in furnizarea informatiilor stiintifice si tehnice factorilor de decizie pentru probleme referitoare la prevenirea hazardelor si dezastrelor;

- formarea unei comunitati globale cu preocupari pentru a face valori publice din prevenirea riscurilor si a dezastrelor; corelarea prevenirii riscurilor si a competitivitatii economice pentru a dezvolta un parteneriat economic;

- dezvoltarea si aplicarea strategiilor de reducere a riscurilor si de atenuare a efectelor prin introducerea unor masuri de obtinere a resurselor pentru prevenirea dezastrelor la toate nivelele de activitate;

- identificarea si implicarea autoritatilor specifice a specialistilor din domenii cat mai variate si a liderilor comunitatilor pentru a dezvolta activitati in sistem de parteneriat;

- organizarea unor sisteme integrate de monitoring si de alterare, o atentie speciala urmand sa fie acordata hazardelor cu implicatii globale;

- dezvoltarea unor programe de informare a publicului si de institutionalizare a educatiei pentru toate varstele referitoare la hazardele si la efectele lor, la managementul riscului si la activitatile de prevenire a dezastrelor;

- stabilirea unor standarde si a unor metodologii acceptate la nivel international pentru analiza si exprimarea impactului dezastrelor asupra societatii;

- identificarea unor mecanisme inovative de finantare a activitatilor de prevenire a riscurilor si a dezastrelor.