Eritrea, stat independent in Africa, avind granite: in est cu Marea Rosie, in sud-est cu Dijboti, in sud si vest cu Etiopia si in nord si nord-vest cu Sudan. Formal sub control italian, Eritrea a fost luata de Marea Britanie in al doilea Razboi mondial.A fost un protectorat britanic din 1941 in 1952, cand a fost federalizat cu Etiopia. Creatia unui stat unitar etiopian in 1962 in care Eritrea a fost ancorporata ca o provincie, a ajutat sa provoace un razboi lung de eliberare care a culminat in independenta eritreana in 1993. Eritrea are o suprafata de 121144 kmp (46774mip). Asmara este capitala si cel mai mare oras.
Relief si resurse
Eritrea are patru tipuri de suprafete: campia coastala a Marii Rosii; dealul platou sud central care formeaza miezul tarii; dealurile din zonele nordice si vest centrale si campiile vestice largi. Costa Marii Rosii se intinde mai mult de 1000 km (600mi) si este din partea aceasta de apa din care a derivat numele tarii (greaca, erythraea, rosu). Campia coastala ingusta primeste putina ploaie si este foarte fierbinte. Depresiunea Denakil in sud-est cade sub nivelul marii si a fost locul unora dintre cele mai mari temperaturi intalnite pe Pamant. Catre vest, campia coastala se ridica ascutit catre dealul platou, unde altitudinea difera de la 1830 la 2440 m (6000 la 8000 pc) peste nivelul marii si ploaia anuala este semnificativ mai mare decat pe coasta. Dealul tarii in nord si vest al miezului platoului difera de la 760 la 1370 m (2500 la 4500pc) peste nivelul marii si in general primeste mai putina ploaie decat platou. Campiile largi se intind in vestul raului Baraka si in nordul raului Setit.
Un numar de rauri se scurg in regiunile platoului si dealului. Gash ( Mereb), Baraka si Anseba merg dela platou vestic in Sudan, in timp ce Falkat, Laba si Alighede merge de la dealurile nordice la Marea Rosie.
Resursele Eritreei traditional a suportat un stil de viata agricultural mare, desi o baza industriala semnificativa a fost dezvoltata in timpul conducerii italiene in jurul Asmarei. Natiunea are depozite de potasiu pretios potential si posibil aur, otel si ulei, dar exploatarea si explorarea asemenea resurse minerale a fost epuizate de cateva ori de 3 decade de razboi.
Populatia
Populatia Eritreei este diversa, reflecteaza multe limbi, culturi si religii. Cele mai folosite limbi sunt araba si tigrinia. Aproximativ, jumatate din populatie vorbeste tigrinia, care s-au stabilit traditional in zona platoului. Jumatate din populatie este musulmana , impartita in cateva grupuri etnice si lingvistice. Musulmanii care vorbesc tigrinia s-au stabilit in campiile coastale nord.estice si in depresiunile vestice si saho traiesc langa Massawa si la baza campiei coastale. Majoritatea oamenilor vorbitori de beleina din jurul Kerenului sunt musulmani, cum sunt afari (denakilii) care s-au stabilit in portiunea sud-estica a campiei coastale si arhipelagul Dahlak. Nomazii hedarebi vorbitori de beja din nord-vest si nord-est sunt predominant musulmani. Desi de asemenea musulmanii, barii si kunamii din sud-vest vorbesc limbi nilotice care se deosebesc ascutit de majoritatea oamenilor eritreeni- a caror limba vine din grupul afro-asiatic. In ciuda diversitatii etnice, neintelegerile dintre grupurile eritreene nu au fost o problema majora: eritreeni au ramas impreuna datorita opozitiei lor impotriva controlului etiopian.
Eritrea are o populatie estimativa de 3427883, dandu-i o densitate a populatiei de 28 de oameni pe kmp (73 pe mip). Aprox. 80% din populatia Eritreei este rurala, cu pastoritul si cultivarea ca pricipalele mijloace de supravietuire. Orasele majore ale Eritreei includ orasul capitala si cel mai mare, Asmara ( populatia de 385100), porturile Massawa (19400) si Assab (36569) si Keren, Nak`fa, Ak`ordat si Tessenei.
Razboiul cu Etiopia si epidemiile au lovit intreaga regiune in 1970 si 1980 care au cauzat disrupere si miscare a populatiei in special in zonele rurale. La independenta din 1993, aprox. 20% din populatia din Eritrea era deplasata, in timp ce un estimativ de 500000 de eritreeni traiau ca refugiati in Sudan. In adaugare la problemele de foamete, saracie si analfabetism, noua natiune infrunta un nou obiectiv de a reintoarce oameni goniti de razboi si epidemi. Un om traia in 1996 cam 50 ani.
Economia
Eritrea este una dintre cele mai sarace tari din Africa. Putine statistici economice sunt disponibile; scara venitului anual pe cap de locuitor este estimat ca fiind mic de 75$ SUA la 150$ SUA. Traditional, cultivarea era norma in regiunea platoului si in nord si vest unde ploaia era suficienta. Pe campia coastala mai uscata si in partile aride din nord si vest pastoritul predomina. Politica coloniala italiana si britanica din secolele 19 si inceputul lui 20 au incercat sa mareasca productia si exportul de materii prime - cereale, animale, minerale si pesti. In timpul acestei perioade, industria usoara a fost dezvoltata in jurul Asmarei si Massawei. Dupa multi contabili, Eritrea a avut parte de o dezvoltare economica la un nivel mai inalt decat Etiopia in timpul federalizarii din 1952. Anexarea Eritreei la Etiopia in 1962 a cauzat expansiunea industriala sa fie oprita si multe fabrici au fost inchise si mutate in Etiopia. Dupa 1974, Guvernul Marxist a pus majoritatea industriei eritreene sub control statal.
Economia eritreana a suferit lovituri masive si dislocare ca un rezultat al epidemiei, seceta si razboiul cu Etiopia care a inceput in 1960. Pana la timpul independentei din 1993, baya industriala a tarii era in ruine. Un estimativ de 75 % din populatie depinde de ajutor cu mancare, in ciuda bunelor recolte din 1991 si 1992.
Eritrea a infruntat probleme economice descurajante. Recuperarea din razboi, reasezarea oamenilor, asigurarea de mancare suficienta si reconstruirea infrastructurii tranportului, toate cereau planificare atenta si alocarea de resurse, la fel de bine ca asistenta internationala. Guvernul promitea sa incurajeze capitalismul si a inceput procesul de privatizare a sectorului statului. Oricum, sunt prospecte de termen lung pentru venit din dezvoltarea uleiului din mare, pescuitului din mare si turismul, ca Eritrea a mostenit intreaga linie a coastei Etiopei. Iesirea domestica este substantial argumentata expedierea muncitorilor din afara; venitul guvernului vine din treburile vamale si taxele de vanzare.
Reteaua transportului eritrean afost de asemenea lovita de razboi de cateva ori. Majoritatea strazilor sunt nepavate si acelea ce au fost pavate au primit putine ingrijiri. Caile ferate care leaga portul Massawa si Asmara si care leaga Keren cu Ak`ordat erau slab functionale la sfarsitul razboiului. Un aeroport international este localizat in Asmara. O singura statie de radio, apatinand guvernului serveste Eritrea si un serviciu de televiziune pentru Asmara a fost initiat in 1993. Guvernul publica ziarul Hadras Eritrea ( Noua Eritrea) in araba si tigriniana. Telecomunicatile sunt inadecvate; cam patru telefoane la o suta de familii sunt in uz.
Guvernul
Urmarind eliberarea de facto a Eritreei din regula etiopiana in 1991, Frontul de Eliberare a Oamenilor Eritreeni (FEOE) a luat controlul administrativ dar a fost de acord sa tina un referendum pentru independenta. Electoratul a aprobat independenta in aprilie 1993 si suveranitatea a afost proclamata pe 24 mai. O perioada de patru ani tranzitionala, pentru a pregati o constitutie a fost declarata. Guvernul tranzitional formal, sub controlul FEOE, a fost pus sub contract in mai 1993. Acesta a dat un presedinte, un consiliu de ministri si o asamblare nationala.
Issaias Afewerki, secretar general a FEOE, a fost ales formal presedinte de asamblarea nationala in iunie 1993. Cele noua provinci ale tarii sunt sub controlul administratorilor pusi de presedinte. In adaugarea lui FEOE alte organizatii politice includ Miscarea Democratica pentru Eliberarea Eritreei ( MDEE) si Frontul de Eliberare Eritreana (FEE).
