Urmele culturilor Boian si Gumelnita au fost descoperite de-a lungul litoralului - la Mangalia, Limanu, Costinesti, Agigea si Navodari.
Urmele omului care a trait in neoliticul tarziu in Dobrogea se intalnesc la Harsova, Cernavoda (Dealul Sofia) si Medgidia.
Trecerea de la neoliticul tarziu la epoca bronzului este marcata de Cultura Cernavoda.
In aceasta perioada patrund pe teritoriul Dobrogei populatii de pastori nomazi nord - pontici, care intretin relatii de schimb cu populatiile bastinase.
Epoca bronzului (1.300-1.150 i.Hr.) este pusa in evidenta prin descoperirile de la Harsova, tezaurul cuprinde pahare si cupe cu picior, vase mari de provizii, castroane, platouri cu décor, precum si descoperirile facute la Hagieni, Neptun, Sinoe, Dervent, Rasova, Medgidia, Poarta Alba s. a.
La sfarsitul epocii bronzului apare carul si se constata folosirea calului pentru tractiune. Cultura Cernavoda se perfectioneaza continuu in conditiile destramarii oranduirii comunei primitive.
Epoca fierului (Hallstatt,sec.XII-V i.Hr. si La Tene, sec.V-I i.Hr.)este reprezentata prin descoperirile facute la Garlita, Rasova, Ghindaresti, Harsova, Cernavoda s.a.
Trecerea la folosirea fierului a determinat o dezvoltare a mijloacelor de productie (multe arme, unelte, podoabe etc.
Secolul al VII-lea i.Hr. este marcat de inceputul colonizarilor grecesti pe tarmul Marii Negre - Histria (657 i.Hr.), Tomis si Callatis (ambele sec. al VI-lea i.Hr.)pe locul unor mai vechi asezari autohtone.
Asezarilor stabile de origine greceasca de pe litoralul maritim li se adauga asezamintele autohtonilor de la Dunare.
Primele stiri scrise despre triburile getice din sudul Dobrogei apartin invatatului grec Hecateu (sec. al VI-lea i.Hr.). Istoricul Herodot ne-a lasat o insemnare despre campania regelui persan Darius in Dobrogea in anul 514 i.Hr.
In anul 300 i.Hr. regele geto-dac Dromihetes lupta cu Lisimach invingandu-l. In anul 292 i.Hr. Lisimach este din nou infrant si Dromihetes reintra in stapanirea cetatilor de pe malul dobrogean al Dunarii : Capidava si Genucla.
In secolele III-I i.Hr. se remarca puternice capetenii locale carora cetatea Histria le platea tribut.
In timpul lui Burebista (62-44 i.Hr.) Dobrogea (Dacia Pontica) cu cele trei cetati grecesti Tomis, Histria si Callatis cunoaste o mare inflorire.
Expansiunea romana spre nord este oprita la Dunare, dar in Dobrogea romanii patrund in anul 29-28 i.Hr.
Aceasta provincie primeste numele de Scythia, in anul 86 d.Hr., in timpul imparatului roman Diocletian.
Permanentizarea prezentei romane la Tomis este marcata de exilul poetului Ovidius Naso pe aceste meleaguri, unde realizeaza lucrari valoroase: Metomorphoses, Tristia si Ex Ponto.
Armata romana cuceritoare deschide calea unei importante perioade de colonizare romana. Romanii si geto-dacii se amesteca intr-un proces indelungat de romanizare - urmele arheologice marcheaza acest proces, monumentul Tropaeum Traian de la Adamclisi considerat pe buna dreptate "actul de nastere al poporului roman"(dupa cum consemna istoricul Grigore Tocilescu).
In sapte secole de stapanire romana in Dobrogea de sud au aparut numeroase asezari intinse si puternice. Alaturi de fostele cetati grecesti de pe tarmul marii: Histria, Tomis si Callatis, apar noi asezari puternice Axiopolos, vechi centre getice dezvoltate de romani - Sucidava, Scidava, Capidava, Carsium, Troesmis s.a.
Vestigiile antice descoperite in Dobrogea, impreuna cu numeroasele si variatele dovezi aflate in toate provinciile romanesti exprima indiscutabil, prin timp, procesul romanizarii ca baza a etnogenezei poporului nostru.
Acestia au intemeiat, alaturi de asezarile geto-dacice existente o serie de castre si asezari civile romane, printre care Axiopolis (Cernavoda), Ulmetum (Pantelimon), Altina (Oltina) s.a.
De importanta majora pentru aceste meleaguri il constituie procesul de crestinare a populatiei autohtone, care a inceput in a doua jumatate a secolului I d. Hr., cand in Dobrogea a inceput sa predice Sf. Apostol Andrei - unul dintre cei 12 apostoli, fratele Sf. Petru.
In timpul secolelor IV-VII si dupa marile migratii ale popoarelor, crestinismul pe aceste meleaguri s-a manifestat printr-o viata bisericeasca cu lacasuri de rugaciune, episcopi, preoti, calugari si credinciosi.
