Ruinele in lumina matinala erau straniu illuminate, fapt remarcat de Hawkins care este incitat cat de curios se reflecta razele soarelui in pietre formand un desen de umbre si lumini pe pamant. Acest ciudat desen amintea parka de forma unuia dintre instrumentele sale stiintifice folosite pentru masuratori astronomice.
Alinierea monolitilor de piatra ( menhire ) era astfel gandita incat marca rasaritul si apusul soarelui chiar la data solstitiului de vara si de iarna.
Mai mult, arata pozitia Lunii in preajma unor asemenea evenimente astronomice. Vechii druizi stiau, prin combinarea miscarilor a sase pietre diferite, sa prezica evenimentele astronomice importante cu sute de ani inante.. Despre aceste concluzii, confirmate de o riguroasa cercetare , profesorul Hawkins publicase inca din 1963 un articol in revista engleza,, Nature " . Nimeni insa pana atunci nu se gandise la ipoteza care il tulburase in acea dimineata de iunie 1974: Stonehenge era nu numai un obiectiv astronomic ci probabil si un cosmodrom in plin neolitic!
Templul Soarelui
Hawkins isi gasea confirmata ipoteza sa intr-o relatare din scrierile lui Diodor din Sicilia, care a trait in anii 80 - 21 i.Hr . Autor ,, Bibliotecii Antice ", aceasta pomenea despre un minunat templu al soarelui ca se gasea in insula Hyperboreenilor si care, la fiecare 19 ani, era vizitat de zeul soarelui. Iata o sumara descriere a presupusului templu de la Stonehenge in 1974.
Temelia avea un diametru de 115 metri. Marginita de un sant cu doua povarnisuri,are o singura intrare. In interior, vizitatorul este intampinat de in cerc alcatuit din 56 de gauri. Perpendicular pe intrare , un dreptunghi perfect este delimitat de pietre. Apoi urmeaza un alt cerc interior format din 30 de pietre, fiecare cu o greutate de 25 de tone. Diamentrul este de 31 de metri. Pietrele sunt acoperite architrave , niste grinzi monolitice de origine vulcanica numite ,, sarsen " .Dar de unde Vulcani la Stonehenge ? Si cine le-a dat forma si precizia dimensionala, facandu-le sa cada exact deasupra celorlalte pietre, aidoma unui acoperis ?
Mana omului se simte, dar cum si cat ramane de dovedit. In exterior exista un alt cerc, format din 59 de pietre azurii, amplasate ca intr-o imensa potcoava orientate spre intrarea ,, templului " , cu zece blocurimonolitice ( sarsen ) cantarind fiecare 50 de tone. Aceste sarsenuri sunt legate, doua cate doua, de grinzi orizontale, formand cinci ,, trilianti ". In sfarsit, un ultim cerc de pietre format din 19 piese,trei monoliti si un menhir. Monolitul central este numit traditional ,, altar " , celalalt, de la intrare, ,, piatra jertfei " , iar cel de-al treilea ,, Hellstone " ( piatra infernului ).
Dosarele ,, Stonehenge " au fost redeschise dupa mai bine de zece ani, in 1982, cand savantii au precizat sententious: ,, Stonehenge a fost un templu al soarelui ", adica inca din 1963 pentru ca apoi sa demonstreze ca este in fapt un observatory astronomic din neolitic, darn u numai.
Un observator astronomic in plin neolitic !
In 2300 I.Hr. a avut loc o mare eclipsa de Soare considerate de contemporani o dovada a unei pedepse divine, in urma careia Zeul Soarelui i-a abandonat pe oameni. Pentru a descoperi eclipsele de Soare, oamenii au incercat sa interpreteze datele pe la 2800 i.Hr., s-a infipt un stalp de piatra ( menhir ) in afara cercului. Acesta a fost botezat ,, Hellstone " . La 21 iunie ( inceperea solstitiului de vara ) o raza de soare trecea exact pe extremitatea concave a ,, pietrei infernului ". Dupa sase luni,in ziua solstitiului de iarna,au asezat al doilea menhir. Intre 2500 si 1400 i.Hr. au fost astfel ridicate,intr-o riguroasaarmonie, toate piesele megalitice de la Stonehenge. Unul dintre menhire marca locul de unde a rasarit luna. Oscilatiile ei au fost jalonate pana cand au ajuns sa se repete. Astfel in jurul pilonului central s-a construit un cerc din 56 de menhire. Pilonul central reprezinta Soarele. Urma sa se astepte ca Soarele si Luna sa fie pe aceeasi linie. Atribuind fiecarei rotatii a Soarelui o durata de un an ( de la 21 iunie la urmatorul solstitiu de vara ) se puteau determina cu precizie datele eclipselor. Era evident ca oscilatiile Lunii dadeau nastere eclipselor de Luna, dar care era rolul nodurilor? Hawkins a descoperit ca prin aceste noduri, marcate si ele cu monoliti, pozitia Lunii trecea la fiecare ciclu de 19-18-19 ani.
