Dezvoltarea turismului in tara hategului

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" IASI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE SI GEOLOGIE

DEZVOLTAREA TURISMULUI IN TARA HATEGULUI

Motto:

" Actiunea de a a calatori in timp si in spatiu, fara interes material determinat, ci numai in scop fizic sau intelectual-adica pentru a dobandi voe buna, sanatate si cultura- se numeste turism."

G.Valsan 1936

Introducere

La nord de judetele Gorj si Mehedinti, dincolo de Carpatii Jiului si ai Retezatului, acolo se intinde si acolo se gaseste pe harta acea parte a Transilvaniei, care se numeste Tara Hategului. Strabatuta in lung si in lat, privita de pe Muntii Sebesului dinspre rasarit, ca si de pe muntii din apus, precum si din centrul ei la braul de munti care o inconjoara de jur-imprejur, frumusetea ei nu este numai una care se vede, una geografica, ci este si o frumusete istorica, pe care mai mult o simtim decat o vedem.Un urias abis asadar, in mijlocul muntilor, munti care au ramas sa o incinga de jur-imprejur ca un colan fermecat. In interiorul ei, drumuri ca niste dare de lumina o brazdeaza peste tot; ape ascunse sub zavoaie o strabat pe de-a randul si sate numeroase o presara.

E atit de mica Tara Hategului (550 kmp) incat ochiul o poate cuprinde toata, dintr-o data, si aceasta, indiferent din ce punct inalt, de pe margine, ar fi privita. In haina deosebit de frumoasa, insa, apare Tara Hategului din urmatoarele puncte : de pe pintenul cel inalt prin care dealurile din marginea muntilor Poiana Rusca se termina la Subcetate, apoi din marginea satului Densus-adica de pe muntii Poiana Rusca(numai ca acum privirea este indreptata dinspre nord-vest); dinspre Poarta de Fier, dupa aceea, de deasupra satelor Sarmizegetusa si Zeicani; de pe Muntii Sebesului,care o strajuiesc dinspre rasarit, de pe muntele Baleia, in sfarsit, de deasupra satului Pui. Spre nord , de pe muntele Furcitura, de deasupra Clopotivei, privirea alearga, pe vreme buna, pana peste Muntii Apuseni, pe deasupra masivului Poiana Rusca,iar spre rasarit se opreste tocmai pe Muncelul din Muntii Sebesului, unde sapaturile arheologice au dezgropat ruinele Sarmizegetusei lui Decebal. Spre miazazi,din Poarta de Fier si pina la Merisor, se inalta zidul Muntilor Retezatului. Cum cad de impresionant Bucegii pe Tara Barsei sau Muntii Fagarasului pe Tara Oltului, asa cad ei pe Tara Hategului. Se vad perfect acolo, sub creasta, largile vai in care au odihnit odinioara ghetarii si pe care, oricine si-a oprit candva privirile pe o fotografie sau pe un desen reproducand un peisaj glaciar in munti, le recunoaste indata ca atare.O suma de ape coboara din ei in Tara Hategului, despicand in versantul lor din aceasta parte tot atatea uriase contraforturi. Trei culmi lungi si plesuve, trei brate de acestea laterale ,ies mai ales in evidenta. Cu spatele lor lat, suie pe nesimtite catre miazazi, culminand toate trei in cele mai inalte trei varfuri din tot masivul : Retezatul(2482m), Peleaga(2509m) si Papusa(2508m). Iar intre ele, intre culmi ca si intre varfuri-acolo sus-gropile glaciare, din care cateva au si vara petice de omat. Spre apus, ca o crestatura apare Poarta de Fier Transilvana. In primavara anului 102, pe acolo au patruns in inima Daciei, dupa sangeroase lupte, armatele imparatului Traian. Si tot acolo, in 1442, armata lui Ioan Corvin de Huniade a inecat in moarte si rusine armata de cinci ori mai numeroasa a lui Sehabedin Pasa. De acolo si pana la picioarele promontoriului Orlea o sosea dreapta ca linia se intrezareste. Iar acolo unde ea se infunda in defileul Portii de Fier, se vede bine, de aici, un sat : numit in trecut Gradistea, intors astazi la un nume si mai vechi:Sarmizegetusa. Sub el, si la marginea lui, profesorul C. Daicoviciu a scos, de sub tarana si uitarea vremii, imaginea capitalei romane a Daciei invinse : Colonia-Ulpia -Traiana-Dacica -Sarmizegetusa.acest colt de tara, independent de vestigiile istorice care-l umplu,reprezinta o adevarata capodopera a naturii. Nici o "tara " romaneasca dintre cele mai tipice(adica toate depresiunile in care aceste tari se localizeaza) nu reprezinta unitati geografice atit de desavarsite, in aceeasi masura nici una nu a servit drept scena pentru desfasurarea, pe ea, a unor fapte istorice atat de marete.

Asadar, prima impresie este aceea de a celei mai desavarsite dintre "tari" . Nici una , dintre toate celelalte nu reprezinta un cuib, inconjurat totodata de munti,asa de intregi peste tot. Tara Lovistei are si ea munti, si tot cu trei porti, insa fundul ei este pe departe de a fi de netezimea Tarii Hategului (propriu-zis e o netezime impartita si ea, in jumatatea sudica, pe compartimente, pe vai,dintre care unele sunt, intr-adevar foarte netede;jumatatea nordica insa este neteda, ca o apa), iar daca Tara Barsei are fundul poate ca si mai neted, braul ei de munti, in schimb, e departe de a fi asa de intreg si de inalt peste tot.

Drumuri si ape strabat Tara Hategului paralel de la o margine la alta, din sud spre nord si din vest spre est. Streiul, Raul Mare si Raul Hategului sunt cele trei ape mai mari. Primul si ultimul curg in marginile tarii : Streiul, pe marginea de rasarit, se strecoara dinspre sud pe sub abruptul Muntilor Sebesului si razbesc spre Mures prin defileul de la Subcetate, iar Raul Hategului pe marginea de nord a tarii, se strecoara si el pe sub abruptul din aceasta parte a Dealurilor Hunedoarei. Acesta vine dinspre vest, de la Poarta de Fier. Iar Raul Mare, ale carui unde poarta impletite laolalta izvoare din Retezat, Borascu, Godeanu si Tarcu, curge cam prin mijlocul tarii, dinspre sud-sud-vest spre nord-nord-est, taind in diagonala Tara Hategului, primind toate raurile care vin din sud, din masivul Retezatului, reprezentand albia colectoare a celor mai multe dintre apele tarii.La Clopotiva iese din munti navalnica apa a Raului Mare, care sapa in Masivul Retezatului, pe latura lui nordica, una dintre cele mai frumoase vai ale Carpatilor.

Inspre rasarit, alte trei ape ies paralele din munte, gonind spre Strei: Raul Alb, Serelul, Raul Barbat. Fiecare trece prin cate un sat cu acelasi nume. In ceea ce priveste numele satului si al raului Barbat, N.Iorga a legat demult pe al fratelui lui Litovoi, viteazul voievod roman din Diploma Ioanitilor. Deasupra acestui sat se poate observa spinarea larga a Muntelui Tulisa (1792m), pe langa care trece, venind din sud spre a cobori Tara Hategului, stravechiul drum al pasului Valcan. Asadar, Tara Hategului poate fi laudata datorita minunatei sale infatisari si alcatuiri a pamantului ei, precum o comoara de veche istorie romaneasca care zace in acest magnific spectacol de munti, reprezentand o nestemata a pamantului romanesc.

CAPITOLUL I

Consideratii generale. Concepte. Definitii

Termenul de turism provine din termenul englezesc To Tour-a calatori, a colinda, avand deci semnificatia de excursie si avand semnificatii asemanatoare si in franceza (tour), greaca (tournos) si ebraica (tur), a aparut pentru prima data in lucrarea Voyage d'un français en Angleterre a lui G. Simond. Acesta s-a impus cu rapiditate in mai toate limbile lumii. Sensul sau de baza, intrat inca de timpuriu in limba engleza (insemnand calatorie de placere), s-a extins asupra unei game variate de activitati economice puse in slujba destinderii si a nevoii de evadare din cotidianul urban, in conditiile cresterii continui a nivelului de trai si a stresului la care organismul uman este supus in contextul civilizatiei industriale.

Turismul reprezinta astazi, prin continutul si rolul sau, un domeniu distinct de activitate, o componenta de prima importanta a vietii economice si sociale pentru un numar tot mai mare de tari ale lumii.

Receptiv la prefacerile civilizatiei contemporane, turismul evolueaza sub impactul acestora, dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin vastul potential uman si material pe care il antreneaza in desfasurarea sa, ca si prin efectele benefice asupra domeniilor de interferenta, turismul actioneaza ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltarii.

Multiplele sale conexiuni si implicatii in plan economic, social, cultural si politic, rolul sau active in societate, pe de o parte, si transformarile sale ca fenomen, pe de alta, argumenteaza actualitatea preocuparilor pentru cunoasterea continutului turismului, a sensibilitatilor si incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de functionare. In acest context se inscriu si eforturile specialistilor privind definirea, cu rigurozitate stiintifica, a sistemului categorical integrat turismului, a interdependentelor cu celelalte componente, de cuantificare a efectelor sale.

I.1. Conceptele de turism si turist

In ceea ce priveste definirea termenilor de turist si turism, exista numeroase deificultati in definirea acestora.In literatura internationala dedicata turismului, acesti termini sunt definiti cu intelesuri diferite, dar inca nu se poate spune ca exista o definitie universal acceptata.

Astfel, turismul este definit ca o calatorie de placere, activitate ce procura calatorii si servicii pentru turisti, iar turistul este persoana care calatoreste de placere.

Turismul, in intelesul actual de activitate complexa reprezinta un sistem de relatii intre mai multe componente ale unei structuri dinamice.

Turismul, fara indoiala, a dat nastere unei mari diversitati de intelesuri si interpretari. Numeroasele definitii date turismului se datoresc pe de o parte faptului ca un singur termen incearca sa defineasca o multitudine de concepte si pe de alta parte, pentru ca este domeniul de studiu al mai multor discipline stiintifice ca geografia, economia, comertul si marketingul, sociologia, antropologia, istoria, pshihologia. Diferentele intre conceptele acestor discipline induc inevitabil anumite contraste si genereaza variate definitii. Geografii studiaza motivatia turistica, calitatea ariei de destinatie de a atrage turistii, materializata in medii naturale si valori cultural-istorice capabile sa satisfaca dorinta de recreere si cunoastere. Sociologii si antropologii studiaza inclinatia omului sau a grupurilor de oameni spre cunoasterea reciproca, dar si a altor obiceiuri, tradtii, moduri de viata. Economistii sunt preocupati de contributia turismului la dezvoltarea economica a unei arii de destinatie(localitati, regiuni, tari) si in acest scop, studiaza cererea si oferta, piata locurilor de munca, schimburile valutare, balanta de plati etc.

Desi este considerat de cei mai multi dintre experti un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului XIX si ca atare, primele incercari de definire si caracterizare a lui dateaza din aceasta perioada. Pret de un secol de la aparitie, turismul a avut o evolutie relativ lenta, ceea ce a reflectat si planuri ale clasificarilor conceptuale. Dupa al doilea razboi mondial, incepand cu 1960, si ca urmare a unor profunde transformari din economia mondiala, turismul cunoaste o expansiune deosebita-de unde si caracteristica atribuita de numerosi autori, cea de "fenomen specific lumii moderne"-, antrenand tot mai multe resurse, angrenand in mecanismele sale un numar in crestere de tari si organisme.

Mutatiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetarilor cu privire la continutul si trasaturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru metodologic unitar pentru inregistrarea si evaluarea dimensiunilor si efectelor sale.

In ansamblu, turismul reprezinta o notiune neclara, subiectiva, data fiind combinatia intrinseca a mai multor activitati de profil cu alte sectoare economice. Este dificil a separa ce este turistic sau nu intr-un anumit spatiu, intrucat aceleasi amenajari pot servi scopuri multiple.

Identificarea unui loc turistic este realizata de catre turisti, astfel turismul nu poate exista fara turisti. Iata asadar motivul pentru care turismul reprezinta o activitate umana, fondata pe deplasarea in spatiu a indivizilor. De aici rezulta si diferenta fara de termenul de recreere (loisir in limba franceza) care nu necesita neaparat si o deplasare. Turismul este considerat in primul rand o "forma de recreere alaturi de alte activitati si formule de petrecere a timpului liber" (J.CH. Holloway, The Business of Tourism). Turismul presupune "miscarea temporara a oamenilor spre destinatii situate in afara resedintei obisnuite si activitatile desfasurate in timpul petrecut la acele destinatii" (St. F. Witt, M.Z. Brooke, P.J. Buckley, The management of International Tourism).

De asemenea in cele mai multe dintre situatii el implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate dar in acelasi timp intretine astfel raporturi privilegiate cu spatiul, implicit cu geografia, care poate contribui cu elemente originale la analiza si intelegerea multiplelor fatete ale acestui fenomen.

M. Boyer in L'invetion du tourisme mentiona ca definirea turismului este indispensabila oricarei incercari de aprofundare a mecanismelor care guverneaza aceasta activitate. Avand in vedere ca turismul se refera , in esenta, la calatoriile oamenilor in afara resedintei obisnuite, definirea continutului acestuia aduce in discutie aspecte precum: scopul calatoriei, distanta, durata deplasarii, precum si caracteristici ale subiectului calatoriei, respective ale turistului, componente care intervin in definirea turismului si din care rezulta caracterul destul de evident interdisciplinar.    Privind din perspectiva geografica, pot fi retinute patru elemente esentiale ale caror interelatii trebuiesc lamurite: turistii, populatia locala, fluxurile si teritoriile astfel marcate. Avand aceste premise, un prim aspect care se impune este cel economic. Ca orice activitate de acest tip, turismul are o anumita localizare, pune in valoare anumite "resurse". Din acest punct de vedere, turismul este activitatea economica destinata exploatarii avantajelor pe care le ofera unele elemente ale peisajului (natural sau antropic), in scopul valorificarii lor superioare. Aceasta definitie este incompleta intrucat lipseste agentul principal, masa de turisti. Exploatarea conditiilor de mediu implica insa si indeplinirea unui minim de cerinte in corcondanta cu normele ecologice. Trebuie astfel asigurata protejarea nu numai a elementelor naturale si social-culturale care pot reprezenta interesul turistilor dar si ansamblul mediului in care acestia sunt prezenti in timp. Aceasta are referinta nu numai in comportamentul celor care vin ci si la autohtoni. Acestia in graba unui profit imediat pot produce (prin diverse constructii, amplasarea de unitati economice poluante, defrisari, depozitarea gunoaielor etc.) daune de multe ori ireparabile in sistemul natural sau pot conduce la conditii de discomfort atat pentru localnici cat si pentru vizitatori. De aici necesitatea ca turismul sa capete un caracter ecologic bazat atat pe reglementari cat si pe o educatie adecvata si cu caracter de masa.

In prima definitie data de catre O.M.T. in 1978 se afirma ca turistul este" orice persoana care se afla in afara resedintei sale curente pentru o durata de cel putin 24 de ore (sau o noapte) si pentru maximum patru luni din motivele urmatoare: agrement(vacante si week-end-uri), sanatate (termalism, talasoterapie etc), misiuni sau reuniuni de orice fel, deplasari profesionale, calatorii scolare etc." (figura nr.2 ) .

Figura nr.2: Clasificarea calatorilor dupa Organizatia Mondiala a Turismului

Printre turisti, se pot deosebi mai multe categorii de indivizi care sunt antrenati in deplasari, scopul lor prioritar fiind destinderea. Printre acestia mentionam:

-calatorii, exceptand pe cei care cauta de lucru in alte state sau sunt constransi a se refugia ori care exercita o meserie care implica deplasarea de durata (armata, diplomatie). Adeseori, acesti calatori nu mai sunt inregistrati statistic ca turisti dupa patru luni de sejur in afara domiciliului. Astfel, in afara miscarilor turistice raman: muncitorii frontalieri, nomazii, pasagerii aflati in transit, refugiatii, membrii fortelor armate si ai misiunilor consulare, diplomatii, imigrantii temporary sau permanenti.

-vizitatorii, care reprezinta doar acea parte dintre turisti care sunt inregistrati ca atare de statistici. Acestia pot fi impartiti in doua grupe. O prima grupa o reprezinta excursionistii, care nu sejurneaza si nu fac apel la serviciile turistice propriu-zise, in afara unor cheltuieli simbolice (vizitatori de o zi, pasageri aflati in croaziere, echipaje ale transporturilor aeriene etc.) Cea de-a doua grupa este reprezentata de catre turisti, care reprezinta acei indivizi care petrec cel putin o noapte in afara domiciliului, dintre care se disting cei aflati in vacante, considerate ca atare cand sunt depasite patru nopti de sejur in afara domiciliului. Conform expertilor O.M.T., cei aflati in vacante sunt doar vizitatorii al caror motiv este agrementul.

Motivatia deplasarii turistice este multipla. Sunt structurate si precizate pe grupe si subgrupe principalele mobiluri ale calatoriilor turistice, si anume :

- loisir, recreere si vacanta(odihna) : vizitarea oraselor, participarea la diverse manifestari culturale si sportive, efectuarea cumparaturilor, plaja(cura helio-marina), practicarea diferitelor sporturi( de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihna, voiaje, nunta etc.

- vizite la rude si prieteni : vizitarea parintilor, concedii in familie, participarea la funeralii, participarea la programe de ingrijire a invalizilor etc.

- afaceri si motive profesionale : instalarea de echipamente, inspectii, vanzari-cumparari in contul intreprinderilor straine, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, targuri si expozitii, participarea la activitati sportive, profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire profesionala etc.

- tratament medical : statiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie, statiuni termale si alte tipuri de cure si tratamente(slabire, infrumusetare)

- alte motive : echipajele aeronavelor si vasele destinate transportului public(personalul insotitor la bord), tranzit, alte activitati.

Este de asemenea de recomandat si utilizarea atit pentru turismul intern cat si pentru cel international a clasificarii propuse in 1979 de O.N.U. (figura nr.3).

Figura nr3: Clasificarea internationala a calatorilor (dupa OMT)

Distinctia turist/nonturist nu este intotdeauna facila. Un bolnav care se deplaseaza la circa 20 de km de domiciliu pentru un timp oarecare sau un oficial aflat in inspectie nu efectueaza o calatorie turistica. Departajarea este cu atat mai dificila , la nivel national, turismul intern, mult mai important decat cel international, nefiind definit cu exactitate nici chiar de catre O.M.T. Utilizarea serviciilor turistice poate fi rezultatul unor motivatii obisnuite, fara ca cei implicate sa le consemneze, conducand la o subestimare generala a fluxurilor si a veniturilor turistice

Ca fenomen social, turismul a devenit o componenta de baza a comportamentului uman in tarile avansate, consecinta a cresterii standardului de viata (mai mult timp liber, mai multi bani, un raport spatiu- timp tot mai redus) si modificarii radicale a mediului social.

Astfel, se poate conchide ca turismul este o componenta activa a vietii social-economice contemporane, care marcheaza profund regiunile favorizate de un potential natural si antropic de exceptie, prin atractia exercitata asupra maselor largi, in contextual cresterii nivelului de trai si al necesitatii atenuarii influientelor nocive ale mediului urban-industrial modern.

O.M.T. a adoptat in 1993 o definitie care incearca sa tina cont de practicile turistice efective si de necesitatea observatiei, cunoasterii fenomenului turistic. Acceptiunile atribuite termenului turism au variat direct proportional cu extinderea paletei activitatilor specifice si a penetrarii, in masele largi, a "sindromului" turistic, pe masura trecerii de la simpla admirare a peisajului, la efectiva lui consumare, transformare, in spiritual exigentelor lumii moderne.

Daca la inceput turismul se confunda cu vilegiatura (retragerea la tara, sau in zonele cu climat bland, a claselor avute, in secolul XIX; termenul este de origine italiana sau mai probabil latina, avand efectiv aceasta significatie), astazi el cuprinde o gama diversa de activitati menite sa contribuie la nevoia de evadare din cotidian, deosebindu-se diverse tipuri de turism-termal, balnear, litoral, montan, cultural etc. Sunt incluse in turism si activitati precum participarea la diverse congrese, festivaluri, manifestari sportive, pelerinajele, banalele deplasari de la sfarsitul saptamanii, toate presupunand o puternica baza materiala capabila sa deserveasca fluxurile umane generate de astfel de ocazii. Si intalnirile de afaceri sunt tot mai legate de turism, fiind organizate aproape obligatoriu in localitati cu vocatie turistica internationala, in scopul crearii unei atmosfere deosebite de aceea a marilor capitale politice si financiare.

Turismul a devenit treptat un fenomen bine structurat, infiltrate in toate sferele vietii economico-sociale, un ingredient fara de care nu poate fi conceput universal semiartificial al civilizatiei contemporane(figura nr.4).

Figura nr.4: Ofertele turismului

Desi geografic vorbind, turismul trebuie privit in integralitatea sa, cea mai mare parte a studiilor abordeaza doar o parte a sistemului turistic si anume locul de destinatie al turistilor. Spatiul turistic aproape exclude conceptual locul de plecare, luand in considerare doar spatial parcurs,de tranzit, si spatial ocupat.

O legatura directa se leaga intre timpul liber si activitatile turistice, majoritatea acestora avand loc in afara timpului acordat muncii (vacante, concedii, week-enduri etc). Tendintele contemporane converg catre extinderea duratei timpului liber atat ca urmare a diminuarii duratei timpului oficial de lucru, cat si indirect, prin automatizarea unor activitati casnice, mari consumatoare de timp. Turismul nu reprezinta singura activitate care incearca sa profite de noul model de organizare a vietii social-economice. Comertul incurajeaza societatea de consum in acelasi scop iar mass-media ofera suficiente alternative impotriva unei eventuale "plictiselii". Turismul dispune insa de avantajul oferit de asocierea cu natura, divertismentul si contactul direct cu alte realitati culturale.Turismul a devenit o componenta indispensabila atat pentru sistemul economic modern, marcat de mondializare, cat si pentru noul mod de viata bazat pe consum si dorinta de evadare din cotidian.

Turistul poate fi oricare om care se deplaseaza de la domiciliu spre unul sau mai multe locuri sau obiective avand ca scop recreerea, odihna cunoasterea, realizarea de activitati, altele decat cele pe care le indeplineste in mod curent etc. Calatoria si sederea temporara la locul de destinatie nu necesita doar timp liber, ci si potentialul turistic dorit, o infrastructura adecvata(cai de transport), baza de cazare, servicii variate, facilitati, toate sustinute de un buget financiar .

Figura nr.5: Relatia turist-teritoriu de destinatie

De aici rezulta o sfera a notiunii foarte larga care s-a extins treptat pe masura scopurilor care determina deplasarea, situatii favorizate de multiplicarea dorintelor si necesitatilor, de sporirea veniturilor, de cresterea nivelului de pregatire culturala, de accentuarea stresului intr-o societate din ce in ce mai complexa. In sfera acestei notiuni in present se regasesc atat drumetul ce strabate potecile muntelui una sau mai multe zile, excursionistul care foloseste mijloace auto motociclete sau biciclete pentru a parcurge trasee in locurile si punctele care il intereseaza, vizitatorul unor cetati, muzee, cetati, gradini botanice, din propria localitate dar si din afara, cat si participantul la actiuni de vanatoare, pescuit, natatie, sporturi de iarna , conferinte si intalniri de afaceri, in afara localitatilor de resedinta, la tratamentul balnear, la manifestari folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje etc.

Deci, o multiplicare a sensului acordat acestei notiuni (simplul calator in afara localitatii de domiciliu pentru un interval de timp minim conditionat si de o cazare in afara acesteia) acceptate la mijlocul secolului XX, la o situatie noua, a prezentului, in care s-a amplificat intelegerea acestei notiuni in mai multe sensuri:

- spatiala( de la vizitarea unor locuri interesante in propriul oras sau recreere, distractie in padurea limitrofa, la cunoasterea unor elemente din mediul natural, cultura etc dintr-o tara situate la mari departare)

- temporara(de la cateva zile la mai multe saptamani)

- motivatie(de la clasica excursie sau intrunire de afaceri, la actiuni complexe insotite si de momente de destindere sau divertisment)

-nivelul de satisfacere a scopului( este dependent de volumul bugetului alocat pentru a realize acest act)

In acest sens in structura acestei notiuni sunt incluse actiuni ce par in mare masura a fi diferite(drumetie, calatorie, vizitare, recreere, destindere, balneoterapie) dar care pentru toti cei care le efectueaza exista in comun anumite lucruri: deplasarea, durata si realizarea altor activitati, in afara preocuparilor de serviciu sau a unor cerinte administrative si gospodaresti.

In acelasi sens, evolutia preocuparilor turistului roman s-a diversificat treptat. Astfel, pana in 1960 turistul era drumetul montan, vizitatorul ocazional al unor locuri inedite din natura, muzee, cetati medievale si in mica masura calatorii in strainatate. La ele participau dominant tineri si o parte restransa a populatiei ce dispunea de venituri. Intre 1960 si 1990, campul preocuparilor s-a marit, pe prim plan situandu-se drumetiile, excursiile la final de saptamana, activitatile balneare si chiar calatoriile in tarile sistemului socialist. Turistii erau din toate categoriile socio-profesionale si de varsta cu diferentierea predominarii persoanelor pana la 50 de ani la deplasarile lungi si a celor care solicitau efort si a varstnicilor la excursii de cateva zile, balneoterapie, etc.Deci era un turism de masa, cu colective largi antrenate in aceste actiuni de catre O.N.T., B.T.T. sau de catre organizatii sindicale, pionieri, pensionari etc. Se adauga in plan secund si forme de turism individual in week-end si mai ales in drumetiile pe munte.

Dupa revolutie se mentin ca prioritare drumetiile, se afirma puternic calatoriile in statele din vestul si sudul Europei si chiar in America si Asia, dar se micsoreaza excursiile in fostele state socialiste, slabesc mult participarile la activitatile balneo-climaterice si se dezvolta forme noi precum intrunirile de afaceri, politice, stiintifice, pelerinajele etc. Resursele financiare reduse pentru o mare parte din populatie au condus la micsorarea numarului celor care participa la efectuarea unor activitati de turism in afara localitatii de domiciliu, acestia limitandu-se la puncte de agreement, recreere, vizitare in cadrul acestora(parcuri, lacuri, muzee, paduri). Treptat forma de "turism de masa" pentru excursii in tara slabeste foarte mult. Se pastreaza insa activa doar in excursiile din diferite tari mult departate de un turism civilizat (trasee extreme de lungi uneori si cu rulaj in timpul noptii, pe care sunt insirate orase cu interval de vizitare de cateva ore, cazari la departare de centrul localitatii si cu conditii de cazare relative bune, lipsa sau o prezentare necorespunzatoare a informatiilor de natura turistica pe parcurs). In schimb s-au diversificat formele de turism alternative care implica familia sau grupuri restranse de prieteni si care prefera sa-si organizeze programe dupa gustul si puterea economica a fiecaruia. In afara de week-end, recreere, tratament balnear in concedii se dezvolta forma de agroturism valorificata cu orice prilej(mai ales in concedii vara si la sarbatorile de iarna, de Pasti ) datorita a doi factori(servicii tot mai bune si cadrul natural deosebit) apoi turismul de "pelerinaj" la manastiri sau biserici prilejuite de diferite sarbatori (in Dobrogea de Sf. Andrei, la Patriarhie de Sf. Dumitru, la Mitropolia din Iasi de Sf. Paraschiva), excursii individuale in strainatate pentru odihna si vizita in diverse statiuni climaterice sau orase etc.

I.2. Conceptul de potential turistic

Dintre termenii mentionati anterior, cel de potential pare a fi cel mai potrivit pentru a exprima modul in care omul selecteaza anumite portiuni de spatiu in vederea amenajarii lor turistice. Acestea nu pot fi intreprinse fara un studiu atent care diferentiaza spatial in functie de prezenta sau combinatia unor atractii. Chiar daca nici un element natural sau antropic nu poarta in sine o valoare turistica, procesul de ocupare a spatiului de catre turism este dependent de calitatile intrinseci ale mediului, omul cautand, de obicei, tot ce este spactaculos, apparent unic si irepetabil. Valoarea turistica a unui loc nu are sens decat in prezenta turistului, pentru ceilalti putand avea o cu totul alta conotatie. Potentialul turistic este o suma a unor conditii obiective, naturale sau sociale, dar si subiective, ce tin de motivatii si necesitati aflate intr-o continua dinamica. Potentialul turistic se imbogateste permanent cu noi surse de atractie, generate fie de evolutia tehnicii sau civilizatiei, fie, mai rar, de schimbarile spactaculoase ce pot interveni in mediul natural.

Asadar, potentialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale si antropice de pe un teritoriu care starnesc interesul turistilor conducand la realizarea unor activitati turistice. In literatura straina deseori pentru potential turistic se utilizeaza termenul de destinatie turistica.

P. Cocean (1996) defineste potentialul turistic mult mai sintetic ca fiind rezultatul asocierii spatiale a fondului turistic cu baza tehnico-materiala aferenta. Prin imbinarea celor doua grupe de elemente definitia corespunde patrimoniului turistic. In acceptiunea sa doar fondul turistic poate fi asimilat potentialului.

G. Erdeli si I. Istrate considera potentialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice si cultural-istorice, care prezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie premise pentru dezvoltarea activitatii de turism. Aspectul limitativ al definitiei decurge din faptul ca se rezuma la doar o parte din elemente cu valoare pentru turism si anume la cele binecunoscute, ce ofera posibilitati de valorificare in aceasta directie. Prin aceasta se exclude cele care au importanta locala sau care sunt stiute de un numar limitat de vizitatori. De aici a rezultat si necesitatea de a separa in cadrul potentialului turistic a cel putin doua grupe de componente: cunoscute si valorificate si slab cunoscute si inca putin vizitate, care se afla in stare latenta.

Atfel, in functie de gradul de recunoastere se poate separa un potential turistic latent, in care elementele exista dar sunt putin cunoscute si potential turistic cunoscut,in care cuprinde ansamblul de elemente de pe un teritoriu care sunt stiute, popularizate si conduc la organizarea de activitati turistice, iar in functie de specificul obiectivelor in potentialul turistic natural(elemente naturale care sunt introduce in cadrul activitatilor turistice), potential turistic antropic(vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectura, arta etnografie, economie, constructii, cu valoare turistica-adica elemente datorate activitatii omului de-a lungul timpului).

I.3. Potentialul turistic natural

Multe dintre elementele componentelor de mediu au insemnatate pentru afirmarea vocatiei turistice a unei regiuni. Unele se impun imediat, altele cu dificultate ceea ce face ca in ansamblul de amenajari necesare unui turism civilizat si insasi motivatia pentru o forma sau alta de activitati turistice sa se realizeze in grad diferit.

Potentialul turistic natural este dat de totalitatea trasaturilor esentiale ale componentelor naturale ale unui teritoriu. De cele mai multe ori, este o conditie esentiala pentru dezvoltarea turismului. Cuprinde totalitatea elementelor cadrului natural utilizabile in scopuri turistice la un moment dat. Diversificat si inegal repartizat, constituie suportul oricarei amenajari turistice. Daca la inceput acest potential constituia mai mult un decor, in care turistul venea sa guste frumusetea peisajului, astazi el este in asa fel amenajat, incat peisajul initial a devenit nesemnificativ adesea. Printre numeroasele sale atractii amintim coastele insorite, muntii, formele si microformele care prezinta un relief deosebit, raurile si lacurile, izvoarele termale si minerale, asociatiile vegetale si speciile de anumale salbatice etc. Tot ce este spectaculos in natura are automat o atractie turistica, omul fiind atras de tot ceea ce iese din cotidianul urban al societatii dde consum, iar natura ii pune la indemana astfel de locuri Ariile naturale protejate au intrat si ele in circuitul turistic, solicitand un management special al vizitatorilor

Potentialul turistic natural constituie o conditie permanenta a existentei activitatii turistice. Modul in care acesta este amenajat conditioneaza gradul de utilizare si deci includerea sa in programele de turism. Astfel, exista cazuri in care regiuni cu un potential natural asemanator calitativ sunt antrenate diferit in circulatia turistica, tocmai datorita diferentierilor de amenajare. Valorificarea adecvata, la nivelul capacitatii de suport a mediului ridica regiunea din punct de vedere turistic. Potentialul turistic natural este sporit pe un teritoriu unde prin imbinarea armonioasa a componentelor fizico-geografice ale mediului se compun peisaje geografice de interes turistic.

I.4. Potentialul turistic antropic

Potentialul turistic antropic cuprinde totalitatea realizarilor cultural-istorice accumulate pe parcursul istoriei omenirii si a formelor de activitate socio-demografica si tehnico-economica ce pot fi utilizate pentru turismul dintr-un teritoriu. In cadrul lui se disting potentialul turistic cultural-educativ si economic (figura 5).

Figura nr.6: Potentialul turistic antropic

Potentialul turistic cultural-educativ cuprinde toate formele creatiei culturale si social-economice dintr-o asezare sau un terotoriu declarat ca avand valoare turistica (vestigii arheologice, monumente de arta, monumente istorice, cladiri, cetati, castele, manastiri, muzee, parcuri etc.), etnografie si folclor, muzee , case memoriale. Elementul cultural-artistic trebuie sa constituie o parte integranta a oricarei activitati turistice. Proportia celor care sunt atrasi de monumentele istorice, de muzee, festivaluri sau concerte este in crestere, ca urmare a banalizarii turismului balnear. Cunoasterea modului de viata al populatiei lcale nu este suficienta pentru atragerea turistului obisnuit, dar atunci cand se alatura nevoii de contemplare si descoperire a civilizatiilor mai vechi sau mai noi, constituie un support solid care sustine numeroase centre turistice. Simpla observatie sau atingere a vestigiilor antice ori a unor locuri cultural-artistice vestite poate completa cunostintele de cultura generala.

Potentialul turistic economic reprezinta totalitatea formelor de activitate social-economica (industriala, agricola, constructii variate, cai de comunicatie, transporturi, comert), institutii sociale si administrative, asadar cuprinde latura practica, a valorizarii potentialului natural sau cultural. Un prim aspect al potentialului economic este cel financiar, capacitatea si posibilitatile pe care le au cetatenii unei tari de a genera fluxuri turistice importante. Un al doilea aspect este cel demografic, deosebit de important in sustinerea unor fluxuri masive de turisti, mai ales in atrile dezvoltate, dar si intretinerea amenajarilor turistice, mari consumatoare de forta de munca. Aspectul politico-militar, aparent fara insemnatate, prin efectele pe care le produce asupra altor componente isi face simtita din plin prezenta.  

Din cauza marii diversitati a elementelor mediului inconjurator, evaluarea potentialului turistic se poate face mai mult calitativ. O estimare cantitativa a mediului este imposibila in conditiile absentei unor indicatori corelati intre ei si omogeni pentru toti factorii de mediu.

In concluzie, oricat de bogat ar fi potentialul turistic, valorificarea sa depinde, in ultima instanta, de distributia spatiala a resurselor financiare si a centrelor de putere care dicteaza ce zone, regiuni sau centre merita sa fie sprijinite in valorificarea acestuia.Acolo unde concentrarea resurselor financiare se suprapune centrelor de putere, potentialul turistic este valorificat la maximum, spre perferii doar anumite puncte strategice ori aflate sub controlul marilor puteri cunoscand o anumita dezvoltare.

CAPITOLUL II  

Cadrul natural si socio-economic al regiunii Tara Hategului

II.1. Caracterizarea fizico-geografica

II.1.1. Accesibilitatea

O adevarata retea de cai se pot deosebi pe tot cuprinsul depresiunii. Accesul rutier este foarte facil, Tara Hategului aflandu-se la intersectia drumului European E 64, ce vine din Ungaria, si a drumului european E 79, ce vine din Bulgaria.

Axele importante din zona sunt: Hateg- Sarmizegetusa - Caransebes(DN 68), Hateg - Petrosani(DN 66), Hateg- Deva si Hateg- Hunedoara. Pe calea feroviara se poate ajunge pe magistrala 200 Bucuresti Timisoara.. Venind din Bucuresti, exista trenuri directe pana in Subcetate si Ohaba de sub Piatra. Cele mai apropiate aeroporturi sunt Aeroportul International Timisoara, la 175 km, si aeroporturile nationale Cluj (aflat la 210 km) si Sibiu (la 134 km).

Figura nr.7 : Principalele cai de acces

II.1.2. Relieful

Tara Hategului, situata la intretaierea drumurilor dintre Oltenia-Banat si Transilvania este un teritoriu in care abunda locurile cu deosebita semnificatie istorica culturala si stiintifica, toate amplasate intr-un cadru natural mirific, in vecinatatea Parcului National al Muntilor Retezat.

Tara Hategului este un domeniu depresionar al Carpatilor Meridionali, cu suprafata de cca 550 Kmp. Cercetatorii geografi considera acest spatiu ca avand o forma triunghiulara, cu latura sudica orientata aproximativ vest-est, la poalele Muntilor Retezat si care trece prin localitatile urmatoarele localitati (de la vest catre est): Zeicani, Suseni, Nucsoara, Coroiesti, Uric, Banita.

La vest, depresiunea este delimitata de o latura care porneste din Muntii Tarcului pana in Muntii Poiana Rusca, si care trece pe la vest de localitatile : Poieni, Criva, Stei, Rachitova, traversand dealurile Fagetu, Padis, Fagetel.

Linia nordica este o linie sinuoasa, cu directia nord vest-sud est, care leaga Muntii Poiana Rusca cu Muntii Sureanu, unde se inchide asa-numitul « triunghi » al Depresiunii Tara Hategului. Aceasta linie porneste din dreptul localitatii Mesteacan, de sub Dealurile Hunedoarei, care se continua cu Dealurile Silvasului pana in valea Streiului, la Subcetate, trecand pe la nord de localitatile: Valioara, Boita, Livezi, Craguis, Hateg, Subcetate; apoi, linia traverseaza cursul Streiului prin Culmea Rusorului, Culmea Barnei, pana in Dealul Arsului din Muntii Sureanu. Partea de nord est a acestei linii conventionale uneste estul localitatilor Federi, Ohaba-Ponor, Ponor, nordul localitatii Petros, Crivadia, Merisor, culmile dealurilor Blidaru, Stanghis, Comarnic, incheindu-se la Pestera Bolii.Contactul brusc dintre fundul depresiunii si rama muntoasa inconjuratoare denota originea tectonica a ei.

Tara Hategului este o zona considerata din vechime cu o pozitie geo-strategica importanta, ce face legatura intre zona intracarpatica cu celelalte teritorii. Astfel, prin Poarta de Fier a Transilvaniei (cota 699 m) se trece in culoarul Bistra-Timis spre Caransebes, iar prin pasul Merisor (saua Banita, cota 700 m) catre Depresiunea Petrosanilor. Pe valea Streiului se face legatura cu zona nordica a Muresului.

II.1.3. Geologia

In timpul sutelor de milioane de ani in care au fost formate si modelate structurile geologice din Tara Hategului marea si uscatul au alternat continuu, lasand in urma roci de diverse tipuri mereu supuse eroziunii. Istoria geologica a rocilor sedimentare din zona a inceput acum mai bine de 250 milioane de ani la sfirsitul erei Paleozoice, in Permian (295 - 245 milioane de ani) si a continuat pana in prezent.

Cele mai vechi roci sedimentare s-au format in Permian si sunt reprezentate azi prin conglomerate ce apar la suprafata in zona localitatii Cioclovina. Dupa Permian apele marine revin abia in Jurasic (205 - 135 milioane de ani). Rocile formate acum cuprind congomerate, gresii (nisipuri cimentate) si argile cu intercalatii de carbuni ce contin resturi de plante, calcaroase cu un bogat continut de fosile de organisme marine: gastropode, bivalve, amoniti. Tipurile de organisme ce au trait atunci erau toate tipice unui climat cald, tropical.

Aceleasi conditii marine tropicale s-au mentinut si in timpul cretacicului inferior (135 - 108 milioane de ani) cind s-au format calcare recifale si perirecifale ce vor fi supue unui proces de carstificare si de formare a bauxitei, ce afloreaza in zona Ohaba Ponor.

Actualul aranjament al Carpatilor Meridionali incepe sa se formeze dupa cretacicul inferior cand are loc deplasarea si incalecarea unor mase mari de roci, pe distante kilometrice, intr-un proces complex de orogeneza ce sta la baza formarii edificiilor muntoase. Tot de aceste momente de orogeneza este legata si formarea Bazinului Hateg, ca o arie depresionara rezultata prin prabusirea unor segmente ale catenei muntoase nou formate si ridicate deasupra nivelului marii.

La inceputul Cretacicului superior zona este din nou inundata de ape marine. Spre diferenta de perioada anterioara, cand depozitele marine erau in principal calcaroase, in cretacicul superior rocile formate sunt rezultate din transportul masiv de material erodat din zonele continentale invecinate. Acest fapt se datoreaza miscarilor orogenice care au dus la ridicarea anumitor sectoare din Carpatii Meridionali dispuse pe marginea nordica. Resturi ale sedimentelor acumulate atunci se gasesc in zona Pui - Fizesti, extinzandu-se si in jumatatea vestica a bazinului la Stei - Rachitova.

Maximul instabilitatii bazinului este atins la sfarsitul cretacicului, cand se acumuleaza asa -numitele depozite de tip "flis" (alternante ritmice de depozite mai grosiere si mai fine, depuse din curgeri submarine de sedimente) atat in regiunea Pui - Fizesti cat si in zona Stei - Rachitova (83 - 72 milioane de ani). Depunerea acestor depozite precede orogeneza laramica ce este responsabila de formarea structurii actuale a Carpatilor Meridionali si favorizeaza aparitia insulei. La sfarsitul cretacicului (Maastrichtian, intre 72 - 65 milioane de ani) intreaga zona a Hategului sufera o ridicare in bloc si devine o arie continentala, depresionara, inconjurata de zone muntoase in ridicare.

Concomitent, in partea vestica a bazinului, precum si in zona Rusca Montana (si alte regiuni ale Carpatilor Meridionali de vest si a Muntilor Apuseni) au avut loc importante manifestari vulcanice.

Stratele fosilifere cu resturi de dinosauri sunt formate in principal din conglomerate, gresii si argile, ce au diferite culori si compozitii. Se pot intalni si in sud-vestul si nord-vestul Bazinului Transilvaniei, in zona localitatilor Alba Iulia-Sebes si respectiv Jibou. Analiza caracteristicilor rocilor fosilifere a permis reconstituirea conditiilor de mediu din vremea dinosaurilor. S-a dedus astfel existenta unor unor albii de rauri si a unor campii de inundatie. Din punct de vedere paleogeografic, zona de sedimentare se afla pe o insulara, pozitionata la sud de marginea de sud europeana, de la acea vreme. Climatul era subtropical dominat de alternanta anotimpurilor secetoase si ploioase.

Depunerea sedimentelor continentale a continuat si in cea mai mare parte a Erei Neozoice, probabil din Paleocen si pana in Miocenul inferior (aprox. 65 - 20 milioane de ani), cand se acumuleaza depozite asemanatoare cu cele purtatoare de resturi de dinosauri: conglomerate, gresii si argile. Acestea sunt raspandite in principal in zonele piemontane (la baza zonelor muntoase) ale bazinului, in apropierea localitatilor Merisor, Crivadia si Clopotiva. Pe langa numeroasele resturi de gastropode de apa dulce, apar si fosile de organisme marine, precum si un mamifer (Crivadiatherium, denumit asa dupa localitatea unde au fost descoperite resturile fosile ale acestuia).

Incepand din Miocenul mediu, apele marine inunda pentru un ultim scurt episod regiunea Bazinului Hateg, dinspre Bazinul Transilvaniei; diversele tipuri de roci contin resturi de gastropode si bivalve. Ridicarea, in miocen, a intregului bloc al Carpatilor Meridionali a avut impact si in Bazinul Hateg, care devine o zona continentala, emersa asa cum este si azi.

Ultimele sedimente importante s-au format in decursul glaciatiunilor cuaternare, cand catenele Carpatilor au suferit un proces continuu de ridicare si au fost acoperite de ghetari. Terasele principalelor rauri din depresiune se formeaza in acest interval de timp, acestea reprezentand cele mai noi roci din regiunea Hategului.

Elementele geologice de interes stiintific educational si turistic din zona sunt reprezentate de :

- calcarele cu fauna de varsta Jurasic de la Fizesti;

- roci de tip "terra rosa" si bauxita de varsta Cretacic inferior la Ohaba Ponor;

- depozitele continentale de varsta Cretacic Superior ce afloreaza in localitatile Sanpetru (V Sibiselului), Nalat Vad si Totesti (Valea Riul Mare) si Tustea;

- depozitele vulcanogen-sedimentare de varsta Cretacic Superior de la Rachitova ;

- depozitele cu resturi de gastropode de apa dulce si fosile de organisme marine, precum si un mamifer la Crivadia, Merisor si Clopotiva.

II.1.4. Conditii climatice

Culturile de cereale, vii si pomi fructiferi tradeaza un climat mai placut decat al Depresiunii Petrosani si al Culoarului Merisor.Acest lucru se datoreaza si contactului cu Podisul Transilvaniei, dar si altitudinii mai joase intre 300 si 600 m la care se gaseste. Clima este tipica depresiunilor intramontane, temperatura medie anuala este in jur de 8sC. Primele zile de inghet apar treptat, uneori la mijlocul lunii octombrie, iar ultimele pot fi la inceputul lunii mai.Platourile muntoase joase, platoul Luncani si Poiana Rusca, ca si Poarta de Fier, permit maselor de aer umed din vest si nord-vest sa patrunda in interiorul ei.Aceste mase, in inaintarea lor spre sud si est se lovesc de relieful inalt al Muntilor Retezat si se condenseaza. Regimul vanturilor este neregulat, dar predomina circulatia vest-est, cu viteze moderate. In comuna Sintamaria Orlea, pe vaile Raului Mare si Streiului, apar frecvent fenomene de ceata, din cauza conformatiei depresiunii.Ploile sunt frecvente si regiunea nu cunoaste seceta.In schimb,masele de aer care escaladeaza Retezatul dinspre sud se incalzesc foehnic in coborarea lor spre depresiune.Acestea sunt frecvente mai ales la sfarsitul iernii si inceputul primaverii favorizand topirea zapezilor.Prezenta elementelor termofile din flora regiunii, ca cer, mojdrean, nuc, castan dulce se datoreaza in parte si activitatii foehnului.

Luand in considerare covorul vegetal, climatul depresiunii respective corespunde etajului climatic al padurilor de stejar.Temperatura medie anuala este de 8 grade, a lunii iulie de 20 de grade, iar a lunii ianuarie nu coboara sub -3 grade.

Conditiile climatice sunt favorabile dezvoltarii pomilor fructiferi. Jumatatea nord-vestica a depresiunii este un tinut de livada(pometuri).Se cultiva marul ionatan si parul, prunul renglot, ciresul etc.Viile ocupa suprafete mai restanse.

II.1.5. Reteaua hidrografica

Hidrografia regiunii este bine exprimata. Depresiunea fiind puternic udata de ploi si strabatuta de numeroase rauri cu debit permanent, apa nu constituie o problema. Depresiunea Hategului este udata de o retea importanta de ape, colectate de valea Streiului, care brazdeaza teritoriul de la sud catre nord: Breazova, Raul Mare, Sibiselul, Salasul, Rau Alb, Rau Barbat, etc., sau de la vest spre est, cum sunt : Rachitova, Densus, cele doua unindu-se apoi cu Breazova, dupa care cursul este cunoscut cu numele de Galbena, pe care se afla situata principala localitate si singurul oras al tinutului - Hategul.Chiar raurile care isi au izvoarele in cuprinsul depresiunii, cum este Balta, nu seaca.

Cel mai important rau este Streiul, ce izvoraste din Muntii Sureanu, de la o altitudine de 1794 m si curge pe latura estica a depresiunii. El aduna apele celorlalte rauri principale: Raul Mare, cu Galbena si Sibisel, Paros, Raul Alb si raul Barbat, toate pe partea stanga.Pe Raul Mare sunt amenajate patru lacuri de acumulare, ce constituie zone de observatie pentru pasari si locuri de recreere pentru turism.

Pe teritoriul comunei Sintamaria Orlea se afla punctual cel mai jos ca altitudine din zona si corespunde confluentei raurilor Galbena, Sibisel, Raul Mare cu Streiul, inainte de defileul format de acestea spre nord. In imediata apropiere a satelor Vadu si Sintamaria Orlea, se afla ultimul lac de acumulare de pe Raul Mare.

Desi campia este constituita din prundisuri si nisipuri, in genere, orizonturile impermeabile nu lipsesc. In unele locuri stratele impermeabile se gasesc la suprafata. Atunci, campia capata un character mlastinos. Aceste portiuni umede de pe suprafata campiei se numesc, in limbajul local, "plostine".

Figura nr.8: Raul Mare

II.1.6. Solurile

Solul, partea integranta a mediului, primeste fluxurile de energie si de materie sosite pe suprafata pamantului, le acumuleaza si partial le transforma si este totodata o resursa naturala care se regenereaza in raport reciproc cu lumea vie in cadrul circuitului general al materiei si energiei.

In conditiile fizico-geografice ale judetului, sub influenta factorilor care au influentat procesele pedogenetice in judetul Hunedoara a luat nastere un invelis variat de sol.

Solurile sunt reprezentate prin soluri brune de padure podzolite intens.Pe terenurile umede apar lacovistile. Pe alocuri solul este nisipos si sarac. Productivitatea acestora se datoreste in mare masura apei suficiente de ploaie.

II.1.7. Vegetatia

Biodiversitatea regiunii este strans legata de zonele de vegetatie, dispuse sub forma de amfiteatru, din cauza reliefului de depresiune. Se formeaza astfel mai multe centuri de vegetatie si habitatele speciale ce corespund fiecareia.

Covorul vegetal spontan este reprezentat de padurea amestecata. Elementele predominante ale acestei paduri sunt cerul, gorunul, carpenul si chiar fagul. Ele alcatuiesc pe alocuri, dupa caz, asociatii. Ultima apare pe unele inaltimi care domina campia si pe rama de contact. In padurile respective apar pe langa cer si alte elemente termofile ca mojdrean(la Ciopea), castanul dulce si nuc (la Rau de Mori). Mesteacanul, element microterm, se intalneste peste tot. Pe campia inalta de langa Pui ocupa mare parte din teren. Luncile raurilor sunt intovarasite de zavoaie de arini si salcii(rachita).

Vegetatia face parte din complexele teritoriale de vegetatie potentiala F si G, paduri mezofile de foioase si respectiv paduri xeroterme de foioase.

Ca tipuri de habitate sunt prezente:

paduri de brad si fag (Abies alba, Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra (F92)

paduri de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum (F79)

paduri de fag cu carpen (Fagus sylvatica, Carpinus betulus) (F82)

paduri de gorun cu carpen (Quercus petraea, Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii (F40)

paduri de stejar (Quercus robur) cu Carex brizoides (F15)

paduri de gorun si cer (Quercus petraea, Q. cerris) cu Lychnis coronaria (G9)

paduri de gorun, cer si garnita (Quercus petraea, Q. cerris, Q. frainetto) cu Lathyrus niger (G13)

paduri de cer si garnita (Quercus cerris, Q. frainetto) cu Crocus flavus (G16)

Ca pondere cea mai bine reprezentata este padurea dacica de fag cu carpen (F82). Unitatea este destul de omogena cuprinzand aproape numai paduri de fag din asociatia Carpino-Fagetum. In aceasta asociatie dominant este fagul (de regula Fagus sylvatica dar frecvent si varietatea moesiaca). Carpinus betulus este in amestec, dar mai mult pe margini de padure sau in portiunile de padure mai putin inchise. Se pot intalni exemplare de Quercus petraea, Tilia tomentosa, T. cordata, T. platyphyllos, Sorbus torminalis, Acer campestre, Cerasus avium. Stratul arbustilor este slab dezvoltat (Crategus monogyna, Corylus avellana, Staphyllea pinnata). In statul ierbos domina speciile padurilor mezofile (Dentaria bulbifera, Lamium galeobdolon, Viola reichenbachiana, Hepatica nobilis, Pulmonaria officinalis, Asarum europaeum, Stachys sylvatica, galium odoratum, Rubus hirtus, Moehringia trinervia). Athyrium filix-femina si Dryopteris filix-mas sunt dominante ca ferigi.

Pe locul padurilor defrisate s-au instalat pajisti de Festuco-rubrae-Agrostetum capilaris sau Agrosti-Genistelletum.

Cea de-a doua in ordinea ponderii, este padurea estcarpatica de fag (F79) cu Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Hepatica nobilis, Hedera helix. Unitatea este coplexa, suprafete mari ocupa asociatiile Symphyto cordati-Fagetum si Festuco drymeiae-Fagetum; pe formele pozitive de relief (creste, varfuri de dealuri) cu soluri acide se gasesc comunitati de Hieracio rotundati-Luzulo-Fagetum iar pe vai Epipacteto-Fagetum.

Asociatia Symphyto cordati-Fagetum este dominata de Fagus sylvatica in stratul arborilor. In afara de aceasta specie, se intalnesc rare exemplare de Acer pseudoplatanus, Ulmus glabra, iar spre altitudini mari Picea abies. In stratul ierbos foarte neuniform dezvoltat se intalnescnumai specii de paduri mezofile, caracteristice pentru asociatie sunt speciile dacice (Dentaria glandulosa Symphytum cordatum, Pulmonaria rubra, Heleoborus purpurescens, Crocus heuffelianus). Cele mai multe sunt specii de paduri mezofile (Galium odoratum, G. Schultesii, Dentaria bulbifera, Circaea lutetiana, Anemone nemorosa, Carex sylvatica, Sanicula europaea, Lamium galeobdolon, Paris quadrifolia, Actaea spicata, Rubus hirtus, Mercurialis perennis, Impatiens noli-tangere, Viola reichenbachiana). Frecvente sunt ferigile: Athyrium filix-femina, Dryopteris filix-mas, Polystichum aculeatum). Pe locurile padurilor de fag defrisate s-au instalat pajisti de Festuco rubrae-Agrostetum.

In vegetatia Hategului la limita cu Retezatul este posibila si prezenta unor specii protejate, monumente ale naturii cum ar fi: Lilium jankae, Draba dornei, Angellica archangelica, Cypripedium calceolus.

Pajistile uscative sunt reprezentate prin Festuca sulcata, Kőleria gracilis, Trifolium montanum, printre care se gasesc Cichorium intybus, Galium verum, Hieracium bauhinia etc.In cele de la Paros apare Orchis coriphora, iar in cele de pe campia de langa Pui, Centaurea stenolepis.

Pajistile umede de pe luncile raurilor sunt alcatuite din Antoxantum odoratum, Festuca sulcata, Poa trivalis, Trifolium pretense, Trifolium montanum etc.

Tara Hategului este o zona unica in Romania atat prin raportul echilibrat intre terenurile influentate antropic si cele aflate in regim natural, cat si prin gradul ridicat de conservare al zonelor naturale. Din punctul de vedere al utilizarii terenurilor suprafetele cele mai mari sunt acoperite de paduri, pasunile au o pondere putin mai redusa, iar cel mai slab reprezentat este terenul arabil.

Majoritatea suprafetei impadurite este in proprietatea statului, peste 90 %, restul apartinand domeniului public si sectorului privat. Exploatata in regim silvic intreaga suprafata se afla intr-o stare foarte buna, atat in parcelele plantate cat si in cele naturale.Dominante sunt padurile naturale, in special fagetele care reprezinta ~ 45 %,cuercetele constituite din gorun si cer sunt urmatoarele ca pondere si reprezinta ~ 21 %. Rasinoasele in proportie de 13 % sunt constituite in special din paduri de pin plantat in vederea obtinerii colofoniului si larice pentru seminte care furnizeaza materialul germinativ pentru pepiniere.

Puietul utilizat pentru impaduriri si pentru fixarea haldelor de steril de la minele Boita, Ponor, Brad este obtinut in pepinierele ocoalelor silvice din zona. In aceste pepiniere sunt produsi si arbusti ornamentali (tuia, lemn cainesc, liliac, magnolia, catalpa, spirea), comercializati cu scopul de a infrumuseta spatiile verzi din orase, gari, gradini publice si parcuri.

In perioada comunista prin schimbarea regimului de proprietate al terenurilor traditia de a planta exemplare de arbori din specii exotice si autohtone in gradini si parcuri proprii a disparut, totusi in regiunea Hategului o parte din aceste parcuri s-au pastrat pana astazi.  

Cu valoare deosebita se remarca parcurile din imprejurimile vechilor conace care in pofida faptului ca reunesc exemplare de arbori din specii rare autohtone si aclimatizate pentru Romania, de varste venerabile, multe dintre ele depasind 100 de ani, nu sunt descrise in monografiile localitatilor carora le apartin.

Un exemplu il constituie parcul conacului Nalati care pe o suprafata de aproximativ 7500 m2 reuneste un numar de 525 de exemplare apartinand la 45 de specii de arbori si 15 specii de arbusti. Sunt prezente in aceasta asociatie artificiala specii tipice de etaj inalt cum ar fi bradul, molidul, tuia, ienuparul, laricea, tisa; cu cele de etaj mijlociu (stejarul, gorunul, carpenul, teiul) si inferior de lunca cum sunt plopul si salcia. De asemenea sunt adusi la olalta indivizi ai speciilor autohtone fructifere ca marul, corcodusul, ciresul, dudul cu indivizi din specii decorative aclimatizate: catalpa, chiparosul de balta, sequoia, arborele lalea, magnolia, etc.

Prin bogatia mare de specii tipice pentru intregul gradient altitudinal pentru speciile autohtone, prin prezenta speciilor aclimatizate reunite pe o suprafata restransa, prin vigoarea exemplarelor si venerabila lor varsta, parcul Nalati poate constitui nucleul unui parc dendrologic in viitor. Daca ideea constituirii unui parc dendrologic implica costuri suplimentare ce nu pot fi suportate din bugetele locale, se impune numai conservarea acestor exemplare fara plantarea de noi exemplare din noi specii.

Pasunile apartin in special domeniului public, iar cele aflate in proprietate privata se deosebesc de cele ale domeniului public prin prezenta unor exemplare de pomi fructiferi care maresc eficienta in exploatarea acestor terenuri.

Parcelarea acestor pasuni cu scopul de a delimita diferitele proprietati se realizeaza prin garduri vii formate din tufarisuri, siruri de pomi fructiferi, taluzuri. Aceasta modalitate de delimitare naturala este prezenta si in cazul terenurilor arabile.

Terenurile arabile au o structura in mozaic, pe suprafata ce apartine aceluiasi proprietar coexistand mai multe tipuri de culturi. In aceasta zona colinara suprafata cea mai mare este cultivata cu cartof, conditiile pedoclimatice de aici favorizand cresterea lui; cerealele paioase graul, orzul, ovazul au o pondere redusa, ocupand suprafete aproximativ egale cu cele cultivate cu porumb. Plantele furajere trifoiul, lucerna sunt cultivate pe suprafete extrem de reduse deoarece nutretul pentru animale este obtinut preferential din pasuni cu efort minim si costuri mai scazute. Plantele oleaginoase, textile, sfecla de zahar sunt inexistente.

II.1.8. Fauna   

Fauna este caracterizata printr-o bogatie deosebita de specii. In secolul al XVIII lea, zona era cunoscuta ca un paradis al vanatorii de animale pentru blana. Majoritatea speciilor de mamifere din Romania sunt intalnite si in Tara Hategului. Astfel, dintre speciile de interes cinegetic, exista cerbul, capra neagra, caprioara, precum si marile carnivore - ursul, lupul, rasul. Liliecii sunt bine reprezentati si trebuie ocrotiti, conform legislatiei europene- de fapt, sunt specii utile in combatereadaunatorilor pe cale naturala (biologica). Exista 7 specii apartinand clasei Mammalia, limitate ca raspandire la aceasta zona a tarii: Crocidura leucodon(Ord. Insectivora),Myotis nattereri si Myotis daubentoni (Ord.Chiroptera),Spalax microphtalamus ssp.mezosegiensis,Microtus agrestis si Pitymys subterraneus ssp. subterraneus (Ord. Rodentia),Capreolus capreolus transsylvanicus (Ord. Artiodactyla). Specia Myotis nattereri se afla si pe Lista Rosie Europeana.

O singura specie din clasa Reptilia se poate intalni pe teritoriul Romaniei numai in aceasta parte a tarii: Lacerta agilis ssp.erythronotus (Ord. Sauria).

Din clasa Amphibia, fiecare din cele doua ordine componente are cate un reprezentant cu arie de raspandire limitata la aceasta parte a Transilvaniei : Triturus cristatus ssp.cristatus (Ord. Urodela),si Rana arvalis ssp. worterstorffi (Ord. Anura).

In ceea ce priveste avifauna Tarii Hategului, o importanta deosebita o are specia Ciconia ciconia (barza alba), relativ numeroasa in zona, care se afla inscrisa pe lista "Acordului pentru conservarea pasarilor de apa african-eurasiatice" adoptat la Haga in data de 16 iunie 1995, semnat si de Romania si publicat in M.O. al Romaniei Partea I Nr.236/30-V-2000, si de asemenea este inscrisa si in Directiva 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 a Consiliului Europei pentru conservarea pasarilor salbatice.

Pe listele acestei Directive mai sunt inscrise si alte 4 specii de pasari periclitate pe plan european, care se intalnesc si in Tara Hategului: Glaucidium passerinum, semnalat la Brazi (8 aug.2001-1 exemplar adult); Ficedula parva, semnalat la Nalati Vad (8 aug.2001-1 exemplar mascul adult); Lanius collurio, semnalat la Brazi (5 aug.2001-1 exemplar mascul adult) si la Tustea (10 aug.2001-7 exemplare adulte si 5 juvenili); Lanius minor, semnalat la Rachitova (5 aug.2001-1 exemplar mascul adult) .

O alta specie reprezentativa pentru aceasta regiune este Delichon urbica (lastunul de casa), al carei efectiv depaseste 500 de exemplare numai in zona barajului de pe Riul Mare.

Datorita cadrului natural geografic deosebit in care se gaseste Tara Hategului (dispusa la poalele masivului Retezat si incluzand si o mica parte din portiunea nordica a acestuia), se poate vorbi si de o varietate de specii de plante si animale alpine si subalpine, care constituie un punct de atractie puternic pentru aceasta zona a tarii.

Zona Retezat gazduieste o comunitate complexa de mamifere, de la ierbivore mari (Rupicapra rupicapra, Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Ursus arctos), si carnivore mari (Canis lupus, Lynx lynx), pana la mamifere mici (mai ales rozatoare si carnivore mici).

De asemenea, cel putin 15 specii de lilieci (chiroptere) au fost identificate. Printre acestea se gasesc si : Rhinolophus ferrum-equinum (amenintat la nivel global, UICN ), Vespertilio murinus, Pipistrelus pygmaeus .

O atractie aparte o reprezinta cele 145 de specii de fluturi de zi ce pot fi intalnite aici, in diverse tipuri de habitate, ele reprezentand peste 75% din fluturii de zi semnalati in Romania. Odata cu topirea zapezii, in primele zile insorite de primavara timpurie, apar speciile care au hibernat in stadiul de adult (fluture) - lamaita, urzicarul, sau mantia-de-doliu, iar ultimele albilite intarziate zboara pana toamna tarziu, spre finele lui octombrie. Majoritatea fluturilor zobara insa in zilele calde din mai-iulie, cand intr-o zona favorabila, cu vegetatie mozaicata, cat mai naturala, se pot observa chiar si peste 30 de specii intr-o singura zi. Si printre fluturi exista specii ocrotite la nivel european, care ridica valoarea Tarii Hategului in conservarea naturii.

In afara de speciile cu importanta valoare stiintifica, biodiversitatea Tarii Hategului include si specii de animale cu valoare economica atat pentru culturile agricole si livezi,cat si ca atractie turistica sau ca fond cinegetic.

II.1.9. Situri naturale protejate

Geoparcul Tara Hategului , cu o suprafata de 102.329 ha inglobeaza toata tara Hategului dar si rama montana limitrofa pana la contactul cu parcurile nationale Retezat si Cioclovina-Gradistea de Munte. In cadrul sau sunt incluse :

- depozitele continentale de dinosaurieni de la Sinpetru, (2205`37,736``E) (45032`36,342``N) rezervatie paleontologica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 5 ha, situata pe teritoriul satului Sinpetru, Comuna Santamaria Orlea. Straturile bogate in resturile scheletice ale reptilelor mezozoice (Cretacic superior) afloreaza pe ambii versanti ai Vaii Sibiselului, in punctele: Ripa, Mocioconilor, La Huma, Maluri, Scoaba, Mereuta etc. De-a lungul anilor au fost descoperite fragmente scheletice apartinand dinozaurilor: Orthomerus transsylvanicus, Titanosaurus dacus, Rhabdodon priscum, Struthiosaurus transsylvanicus, la care se adauga numeroasele resturi de chelonieni si crocodilieni.

Figura nr.9: Rocile cu resturi de dinozaurieni

Valea Sibiselulului, langa Sanpetru

- Mlastina de la Pesteana, (22048`24,748``E)(45032`33,552``N)rezervatie botanica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 2 ha, este amplasata pe teritoriul satului Pesteana, Comuna Densus. Mlastina reprezinta o colmatare subrecenta, prin sfagnatizare, a unui lac pleistocen. Este una dintre cele mai sudice mlastini ologotrofe din tara noastra, in flora careia se remarca populatiile de Drosera rotundifolia (Roua cerului), un adevarat relict glaciar.

Figura nr.10: Drosera rotundifolia

- Varful Poienii, (22058`19,762``E) (45058`00,6``N)de la Ohaba de sub Piatra, areal protejat de categoria a IV-a, de tip botanic, in suprafata de 0,8 ha, amplasat pe teritoriul Satului Ohaba de sub Piatra, Comuna Salasu de Sus. Stancariile dealului Poienii adapostesc o vegetatie xerica, cu elemente floristice remarcabile. Este singura statiune certa din Romania pentru specia Plantago holosteum si locul clasic pentru Astragallus onobrycnis var. lineariforicus.

Figura nr.11 : Varful Poienii

- Padurea Slivut, (22058`37,536``E) (45037`55,471``N) rezervatie botanica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 40 ha, situata pe teritoriul orasului Hateg. In stratul ierbos al padurii s-au identificat speciile: Croccus banaticus, Melampyrum bihariense si Lembotropis nigricans. Din anul 1958, in zona s-a creat o rezervatie cu zimbri.

Figura nr.12 : Padurea Slivut Figura nr.13 - Tustea

- Depozitele continentale (Cretacic superior) cu oua de dinosaurieni Tustea - (22050`53,851``E) (45036`25,369``N) rezervatie paleontologica, areal protejat de categoria a IV-a, in suprafata de 0,6 ha, situata pe teritoriul localitatii Tustea, Comuna General Berthelot, adapostind oua de dinosaurieni, oase de embrioni, oase de dinosaurieni adulti.

- Fanetele cu narcise de la Nucsoara, (22056`35,309``E) (45030`07,043``N) rezervatie botanica, de catgoria a IV-a, in suprafata de 20 ha, pe raza Satului Nucsoara, Comuna Salasu de Sus. Reprezinta un vestigiu al unor stravechi asociatii hidrofile cu endemitul Peudedanum rochelianum. Aspect peisagistic desebit datorat populatiilor de narcise (Narcissus stellaris).

Figura nr.14 : Narcissus stelaris    Figura nr.15: Fanete naturale de la Pui

- Fanetele de la Pui, (23005`38,968``E) (45031`20,415``N) rezervatie botanica, de categoria a IV-a, in suprafata de 5 ha, pe raza Comunei Pui. Reprezinta un vestigiu al unor asociatii floristice si aspect peisager.

In viitor, la sud de Hateg se va realiza Muzeul Dinozaurilor in aer liber(Nalotvad).

II.2. Cadrul economico-social-demografic

II.2.1. Consideratii istorice privind regiunea Tara Hategului

"Tara Hategului" isi datoreaza numele, la fel ca si alte regiuni ale tarii ("Tara Fagarasului", "Tara Lovistei", "Tara Zarandului"), sirurilor de munti care o inconjoara de jur imprejur. In cazul Hategului sunt Muntii Sureanu, Retezat, Tarcului si Poiana Rusca.

Cadrul geografic bine individualizat al regiunii a generat in timp datini folclorice si mestesuguri traditionale, un port popular inconfundabil, traditii si obiceiuri populare foarte bine conservate. Toate acestea fac din Tara Hategului o regiune etnografica distincta si bine personalizata a Romaniei. Istoria Tarii Hategului se confunda cu istoria nasterii poporului roman prin zamislirea daco-romana. La granita de vest a Tarii Hategului se afla campul pe care s-au petrecut doua dintre razboaiele romane pentru cucerirea Daciei, cele de la Tapae, langa "Portile de Fier ale Transilvaniei", azi comuna Zeicani, ultima dintre aceste batalii (105-6 AD ) marcand sfarsitul eroicei rezistente a regelui Decebal si a armatei sale, sfarsit prin care Dacia a devenit provincie romana cu centrul militar in castrumul de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, in vestul Tarii Hategului, la numai cativa kilometri de Tapae. Vestigiile arheologice ale acestei perioade de inceput a natiei romane abunda in Tara Hategului, iar toate secolele care au trecut de atunci si-au lasat aici inscrisa dainuirea in piatra. Nicaieri in Romania scurgerea istoriei nu este marcata de atatea insemne durabile ca in Tara Hategului. Din epoca romana se pastreaza la Sarmizegetusa Ulpia Traiana vestigiile amfiteatrului gladiatorilor, ale forumului si bazilicii, precum si ale multor temple (templul lui Liber Pater,al Augustalilor, al lui Silvanus, al lui Esculap si al Hygiei). Cresterea si descresterea imperiului roman pe teritoriul Daciei cucerite (secolele I-IV A.D.) a fost urmata de organizarea feudala a cnezatelor,din care s-au pastrat aici urme ale unor edificii religioase precrestine , care in buna parte au regenerat in constructie marmora alba a edificiilor romane parasite. Pe temeliile edificiilor precrestine au fost durate bisericile de la Densus, o perla a arhitecturii medievale din sudul Transilvaniei, cea mai veche biserica din Romania, cele de la Streisangeorgiu, de la Santamaria Orlea, Sanpetru, Ostrov, toate construite intre secolele XII si XV. Din aceasi perioada dateaza Ceatatea Colt ,construita inexpugnabil pe abrupturile Muntilor Retezat ,in apropierea comunei Rau de Mori , locul care se pare l-a inspirat pe Jules Verne in scrierea "Castelului din Carpati", turnurile de observatie care se insiruiau pe creasta dealurilor de la Crivadia, in estul Tarii Hategului pana la Rachitova in vest, ce vesteau prin focuri aprinse apropierea atacatorilor, de asemenea o serie de castele, resedinte ale cnezilor din regiune, asa cum sunt cele de la Santamaria Orlea, construita in 1363 si refacut 4 secole mai tarziu, si cel de la Pesteana. Edificiile monastice de la Prislop ,a caror constructie a inceput in 1404 devenind in secolele XVI si XVII centrul cultural al intregii parti de sud a Transilvaniei constituie o emblema a Renasterii in aceasta regiune din centrul Romaniei.

Din perioada ocuparii habsburgice a Banatului si Transilvaniei (secolele XVIII si XIX) s-au pastrat in Tara Hategului o serie de cladiri nobiliare, castele si conacuri, asa cum sunt cele din comunele Nalat-Vad, langa orasul Hateg, Pesteana, Unirea-Berthelot, Sacel, in aceasta din urma aflandu-se conacul in care si-a petrecut o parte a vietii paleontologul de renume mondial Franz von Nopcsa, initiatorul cercetarilor asupra dinosaurilor din Tara Hategului. Familiei Nopcsa i-a apartinut si conacul din comuna General Berthelot (fosta Unirea). Dupa primul razboi mondial si reintregirea Romaniei, conacul, abandonat alaturi de toate proprietatile, de catre familia Nopcsa, a fost daruit de care Regele Ferdinand al Romaniei Generalului Mathias Berthelot, in semn de recunoastere a contributiei pe care armata franceza a avut-o alaturi de armata romana la eliberarea teritoriilor ocupate. In actul de improprietarire au fost cuprinse si 70 ha de teren agricol, livada si padurea. Conform dorintei Generalului Berthelot veniturile realizate anual de pe aceste terenuri au fost destinate unor burse de studii la Scoala Militara Superioara Saint Cyr de la Paris pentru tinerii militari romani. Din pacate "conacul Berthelot" se afla intr-o avansata stare de degradare, dupa ce in el a fost folosit, de catre IAS -ul din comuna, drept loc de depozitare a sacilor cu ingrasaminte chimice.

Trebuie mentionat ca, nicaieri in Romania pe o intindere relativ restransa, de numai 1000 kmp, nu se intalneste o densitate mai mare a locurilor cu pregnanta semnificatie istorica si culturala, insiruite pe durata a doua milenii, carora li se alatura spre intregirea valorii acestei regiuni, siturile cu dinozauri unice in lume si peisajele incantatoare ale muntilor impaduriti in care curgerile rapide ale raurilor au sapat adanc, dar si cele ale colinelor cu livezi si ale sesurilor cu culturi agricole

II.2.2. Contextul economic al Tarii Hategului

Figura nr.16: Comunele si satele din Tara Hategului

Tara Hategului cuprinde 11 unitati administrativ-teritoriale (zece comune si un oras) intinse pe o suprafata de 145 158 hectare si o populatie de aproximativ 40000 de locuitori distribuita in 78 de asezari. Regiunea a fost puternic afectata de restructurarea industriilor miniera si siderurgica din zonele invecinate (Petrosani, Hunedoara, Calan) si de restructurarea industriei locale, mai ales din Hateg si Boita. Rata somajului este de peste 20 de procente si se constata o tendinta de migrare a locuitorilor spre zonele rurale, in paralel cu o reconversie spre agricultura sau catre activitati traditionale.

Reteaua rutiera a Tarii Hategului este formata din drumuri publice, de diferite categorii, a caror lungime insumeaza aproximativ 400 km, fara drumurile forestiere si diversele cai de acces cu destinatie speciala. La acestea se adauga alti 300 km, cat reprezinta strazile orasenesti si comunale. Considerand ansamblul drumurilor publice (fara strazi), infrastructura rutiera a Tarii Hategului este relativ densa, pentru o depresiune intramontana. Infrastructura feroviara insumeaza 72 km de cale de rulare, din care numai 49 km se afla in exploatare. Cea mai importanta este calea ferata dubla si electrificata Subcetate - Pui - Baru - Banita, care leaga magistrala de pe Valea Muresului cu Valea Jiului si, mai departe, cu sudul tarii, pe traseul Simeria - Petrosani - Tg. Jiu - Filiasi. Acestea asigura in zona un important sprijin pentru turismul montan si alpin, mai ales in zonele Clopotiva, Brazi, Rau de Mori, Nucsoara, Salasu de Sus.

Una din principalele probleme, pentru locuitorii din zona, o constituie alimentarea cu apa potabila, mai precis, absenta unei retele de apa potabila, apa provenind in majoritatea localitatilor din fantana/put, iar pentru unele activitati gospodaresti se mai foloseste si apa din rau (10%). Neexistand retea de apa potabila, nu exista nici canalizare, desi putin multe dintre locuinte sunt dotate cu instalatie pentru baie. O problema cu impact pe termen lung asupra mediului si a dezvoltarii agroturismului, o constituie lipsa gropilor de gunoi functionale si a colectarii deseurilormenajere, majoritatea locuitorilor arunca deseurile menajere in raurile ce traverseaza localitatile.

Tara Hategului este o zona unica in Romania atat prin raportul echilibrat intre terenurile influentate antropic si cele aflate in regim natural, cat si prin gradul ridicat de conservare al zonelor naturale. Din punct de vedere al utilizarii terenurilor suprafetele cele mai mari sunt acoperite de paduri, pasunile au o pondere putin mai redusa, iar cel mai slab reprezentat este terenul arabil. Majoritatea suprafetei impadurite este in proprietatea statului, restul apartinand domeniului public si sectorului privat. Dominante sunt padurile naturale, in special fagetele, rasinoasele, in proportie mai mica, sunt constituite in special din paduri de pin plantat in vederea obtinerii colofoniului si larice pentru seminte care furnizeaza materialul germinativ pentru pepiniere. Suprafetele agricole fiind inegal distribuite intre comunele din Tara Hategului ponderea si tipul activitatile traditionale este diferita. In zonele centrale ale bazinului este predominanta cultivarea terenurilor iar in cele de pe rama bazinului cresterea animalelor, prelucrarea lemnului, pomicultura. Cartoful este cultura cea mai raspandita alaturi de care se mai cultiva porumb, grau, ovaz, orzoaica, legume si plante furajere. Lucrarile agicole sunt executate atat mecanizat dar si traditional, cu animalele, atat din lipsa utilajelor dar si din cauza existentei unor terenuri inaccesibile. Fertilizarea terenurilor se face preponderent cu ingrasaminte naturale dar utilizarea insecticidelor si pesticidelor cunoaste o dezvoltare importanta in ultimii ani. Cresterea animalelor se bazeaza pe suprafetele mari de pasuni si fanete, animalele crescute sunt: bovine (cele mai numeroase), ovine si porcine. Aproximativ 80% dintre gospodariile, din mediu rural, cresc animale si 95% cresc pasari, dar produse vand la piata numai 40.0% dintre acestia.

In intreaga zona sunt inmatriculate peste 1000 de firme, majoritatea in domeniul serviciilor, Printre cele mai importante firme din zona se pot enumera Hidroconstructia SA - Raul Mare, Hidroelectrica, Hdroserv, Fabrica de Bere Hateg, fabrica de materiale refractare din Baru, alaturi de care sunt brutarii, gatere, ateliere de prelucrare a lemnului, balastiere.

Turismul reprezinta una din activitatile in plina dezvoltare, chiar daca in momentul de fata el este intr-un stadiu incipient. Infrastructura turistica este asigurata de patru hoteluri, 26 pensiui turistice si 4 cabane, majoritatea fiind concentrate in zonele de intrare in Muntii Retezat. Datele preliminarii ale studiilor de teren si chestionarelor de opinie aplicate turistilor si antreprenorilor locali indica urmatoarele tipuri de turism care se preteaza zonei:

- turismul de circulatie, favorizat de existenta, indeosebi in compartimentul vestic al depresiunii, a unei game variate de atractii turistice (vestigii dacice si romane, monumente de cult, cetati medievale, castele nobiliare, lacuri de baraj antropic, centre de dirijare a turismului montan, situri paleontologice etc.) si a unei retele dense de drumuri modernizate, bine intretinute;

- turismul montan asociat cu sporturi de iarna, necesitand un volum mare de investitii si dotari tehnice de anvergura, este practicat in mod organizat numai in zona Complexului Rausor, unde a fost amenajata o partie de schi si s-a construit o instalatie de transport pe cablu. In conditii naturale, unele sportuni de iarna se pnactica si in alte situri favorabile, indeosebi pe vaile nordice ale Retezatului;

- turismul de tranzit este legat de pozitia Tarii Hategului la convergenta unor importante axe de comunicatie care leaga Transilvania de Oltenia si de Banat, toate beneficiind de remarcabile resurse turistice, localizate in regiunile submontane si montane adiacente.

- turismul cultural-stiintific, s-a dezvoltat in legatura cu existenta in Depresiunea Hategului si in imprejurimile acesteia a catorva obiective-unicat, de mare valoare culturala si stiintifica, pentru studierea carora exista un permanent aflux de specialisti din varii domenii: istorie-arheologie (siturile rupestre, cele dacice, romane si medievale), geografie, biologie, paleontologie (Parcul National Retezat, complexul montan-glaciar, endocarstul, statiunile cu fosile de dinozaur, tipurile specifice de asezari etc.), sociologie, antropologie.

- turismul de sfarsit de saptamana antreneaza mai putin populatia Tarii Hategului si mai mult pe aceea a regiunilor industrial-urbane din apropiere - Hunedoara­ Calan, Valea Jiului -, de unde, de regula, grupuri de tineri se indreapta spre cabanele din Muntii Retezatului ori spre obiective din Muntii Sureanu. Un fenomen reorientat recent este cel al sejurului de week-end, practicat vara de catre familiile hunedorene la resedintele de vara de pe vaile Rausorului ai Raului Mare; agroturismul este inca in faza experimentala si de rganizare, Tara Hategului avand un potential remarcabil prin calitatea mediului natural, a mbientului socio-cultural, prin standardul habitatului, prin divensitatea activitatilor economice u tenta traditionala, conditii obligatorii pentru atragerea unei clientele cat mai numeroase.

Selectiv si in grade diferite, pe masura dezvoltarii unor proiecte de dezvoltare locala, satele se vor transforma din localitati unifunctionale, de importanta locala (exlcusiv sau preponderant gricola), in asezari cu functii diversificate, integrate spatial si functional in teritoriul lor de sprijin, si in ansamblul, mai vast, al structurilor antropogeografice si naturale. Satele devin, astfel, prin functiile si rolul lor in societate, un element important al productiei sociale si un factor activ in transformarea mediului.

II.2.3. Populatia

II.2.3.1. Asezarile omenesti

Ceea ce numim azi Tara Hategului nu corespunde ca dimensiune cu stravechiul teritoriu romanesc cu acelasi nume, care facea parte din voievodatul lui Litovoi, asa cum atesta cunoscuta Diploma a cavalerior ioaniti din 2 iunie 1247, prin care cavalerii ioaniti primesc parti din tara lui Litovoi, cu exceptia tarii « Harzszoc ». Acest domeniu se incadra intr-unul cu mult mai larg, care mai tarziu a devenit Tara Romaneasca, asa cum s-a pastrat in constiinta neamului, ca Negru Voda s-a nascut la Hateg (Azag), de unde a descalecat spre sud.

Tara Hategului era organizata in cnezate unite in districte, conduse de un comite, fiecare district fiind legat de o cetate cu rol de capitala, in fruntea careia se afla un parcalab. Fiecare cnezat, la randul lui, era condus de un cneaz, care avea mai multe posesiuni, fie mostenite, fie primite ca « donatio », ca urmare a unor servicii aduse regalitatii. Astfel, pe la 1387, Tara Hategului apare formata din patru districte : Hunedoara, Deva, Dobra, Soimus, aceasta perioada marcand si «prima etapa a stapanirii unguresti la sud de Mures (Ilie Minea, Tara Hategului, Sargetia, 1988-1991, p.723).

Numarul total de locuitori din cele 10 comune si orasul Hateg este de aproximativ 30238 de locuitori. Dintre comunele care au facut obiectul studiului cei mai putini locuitori se inregistreaza in comuna Unirea - 989 iar cei mai multi in comuna Santamarie Orlea - 3682.

Datele referitoare la structura pe varste, structura pe sexe, natalitate/mortalitate, mobilitate si studii fie nu au fost furnizate: in orasul Hateg si Salasul de Sus, fie sunt incomplete: Sarmisegetusa, Unirea. Prin urmare restul concluziilor se refera la datele existente.

Dinamica populatiei se caracterizeaza printr-o tendinta de scadere a numarului de locuitori, mortalitatea depasind natalitatea.

In ceea ce priveste structura pe sexe populatia feminina este predominanta cu exceptia comunelor Santamarie Orlea - 1921 barbati fata de 1761 femei si a comunei Rau de Mori - 1633 barbati fata de 1615 femei.

In comunele in care s-au furnizat date populatia sub 60 de ani depaseste 60% din totalul populatiei.

Majoritatea oamenilor au studii medii, putini ajungand sa aiba studii superioare.

Absenta datelor precum si heterogenitatea lor nu permit o concluzie in ceea ce priveste raportul dintre populatia ocupata, cea activa si cea inactiva si nici stabilirea numarului sau a procentului de someri din totalul populatiei.

Numarul de imigrari sau emigrari este destul de redus: absent in Rachitova, Rau de Mori, mic in celelalte comune care au furnizat date; in schimb populatia navetista este bine reprezentata:358 in Santamarie Orlea, 317 in Rau de Mori corelata cu activitatea economica redusa.

Structura etnica este heterogena reprezentata de urmatoarele nationalitati declarate:

romani care alcatuiesc populatia majoritara (in Rachitova populatia a fost declarata ca fiind 100% formata din romani), maghiari, germani, cehi (unul singur declarat in comuna Unirea), italieni (in Santamarie Orlea exista o comunitate importanta de italieni), rromi, nemesi , romani maghiarizati declarati in orasul Hateg), banesi (romani-tigani - aproximativ 50 in comuna Santamarie Orlea), alte nationalitati

Heterogenitatea se pastreaza si in cazul structurii confesionale.Aceasta cuprinde urmatoarele biserici: ortodoxa, reformata, greco-catolica, romano-catolica, baptista, penticostala, adventista

Tendinta actuala in sfera structurii confesionale a populatiei Tarii Hategului este spre o diversificare si afirmarea particularitatilor de grup, si chiar individuale, lucru care va duce in timp la pierderea identitatii locale.

II.2.3.2. Obiceiuri si traditii locale

Peste tot mediul natural si istoria oamenilor se reflecta in traditiile locului, pentru ca toate aceste traditii si obiceiuri sunt nascute din necesitate. In comuna Sintamaria Orlea, ca si in restul Tarii Hategului, majoritatea obiceiurilor au disparut odata cu trecerea timpului, multe si-au pierdut utilitatea (multe obiceiuri agrare, de exemplu) iar altele au fost pur si simplu depasite in mod natural, prin modernizarea vietii de la sat. Legatura traditionala cu pamantul s-a rupt, dar mai exista inca reminiscente ale acesteia, mai ales in satele mai izolate si cele situate mai aproape de munte, cum sunt Balomir, Bucium-Orlea sau Sinpetru. Aici amprenta vremurilor trecute mai ramane in felul in care isi tin oamenii gospodariile, in limbaj, in batranii care nu au renuntat chiar la toate articolele de imbracaminte traditionala, in obiectele vechi din gospodarie, folosite inca la diferite munci. Sunt prezente si in obiceiurile legate de sarbatorile religioase si de momentele cruciale din viata unui om: nasterea, casatoria si moartea. Oamenii au renuntat pe rand la obiceiurile agrare "incununatul boului", "cununa", la cele de aducere a ploii, "crucea", "blojii", asa cum, fara animale, au renuntat la sarbatorile tinute pentru ele. Cu toate acestea, nu toate urmele au fost sterse. Agricultura era cea mai importanta ocupatie a taranilor de aici; ei cultivau in special secara, cereale si legume si, pentru ca nu aveau de unde sa cumpere, isi faceau toate cele necesare in casa. Doua dintre alimentele de baza au fost faina, de grau, dar mai ales de malai si de secara, si uleiul. Astazi, in comuna Sintamaria Orlea se mai pastreaza inca o moara de apa si o presa de ulei.

In Tara Hategului, fiecare sat a pastrat macar o mica parte din povestea oamenilor. Din acest motiv, in fiecare sat pot fi intalnite obiceiuri traditionale, chiar daca uneori ele sunt mascate sau convertite in obiceiuri moderne. In unele sate, in special cele izolate sau cele muntoase, s-au conservat elemente traditionale mai numeroase si mai importante: gospodarii intregi cu arhitectura traditionala, mesteri populari, sarbatori si altele.

Pe teritoriul comunei Sintamaria Orlea sunt remarcabile satele Balomir si Sanpetru, iar pentru cei ce vor mai mult, in restul Tarii Hategului sunt foarte interesante satele Clopotiva, Nucsoara, Zeicani, Paucinesti, Sarmizegetusa, Pestera si Uric. Dintre traditiile locale fac parte :

-Botezatul caselor in ajun de Boboteaza, se "fura" busuioc si se pune sub perna pentru a-ti visa ursitul

-Stretenia, 2 februrie. Targ la Hateg

-Sambata mortilor - se fac racituri, placinte marunte si se da de pomana; nu se spala

-Santoaderul - insotitul - se fac braduletii

-Martea cailor- nu se coase, femeile nu raman singure in casa.

-40 de Sfinti - 9 martie - se face foc in gradini, se afuma sa nu vina serpii

-Floriile, se sfinteste o salcie

-Pastile (3 zile) a doua zi de Paste, dimineata se merge cu stropitul si la amiaz alergatul prescurii - la Santamaria Orlea

-Pastile Mici - nedee la Bucium

-Armindenul - 1 mai se pune mesteacan la porti - targ mare la Pui

-Ziua cucului - se aude cucul cantand prima data

F-Ispasul sau Inaltarea, se face slujba pentru eroi, nedee la Ciopeia

-Joia Verde - joia Rusaliilor - se impodobesc portile cu salcie

-Rusaliile, nedee la Subcetate

-Lunea Rusaliilor, nedee la Santamarie

-Joia dupa Rusalii - nu se spala, nu se lucra la gradina

-Sanzienele, 24 iunie se pun sanziene in porti sau se fac coronite care se arunca pe casa

-Precupul, 8 iulie - nu se lucra la camp, nu se coase, nu se coace - pericol de fulger

-Ziua ursului, 1 aug. - nu se mai face baie in rau, nu se lucra cu animalele

-Schimbarea la fata, 6 aug., se merge la cules alune (Barasti)

-Santamaria Mare, targ la Hateg

-Santamaria Mica, targ la Hateg

-Vinerea Mare - Sf. Paraschiva, 14 oct. targ la Pui (targul cepei)

-Sf. Andrei, 10 nov. - fetele pun busuioc sub perna sa viseze ursitul.abula

Tara Hategului, dincolo de rolul sau in conservarea patrimoniului natural si cultural, constituie o modalitate de a patrunde intr-un taram fabulos al legaturilor nevazute si pline de simboluri dintre spatiul fizic si cel spiritual, pe care comunitatea din zona l-a construit generatie de generatie.

Valorile culturale, coexistenta diferitelor subculture, religii, etnii, constituie elemente de analiza in marketingul turistic si trebuie avute in vedere in stabilirea si realizarea unor obiective , a unor strategii de marketing ale regiunii.

CAPITOLUL III

Potentialul turistic de dezvoltare a regiunii.

Geoparcul Dinozaurilor -Tara Hategului

III.1. Conceptul de geoparc

Complexitatea si varietatea structurii geologice, a reliefului, intregita de bogatia apelor de suprafata, varietatea covorului vegetal, prezenta unor monumente de arta si cultura, reprezinta valori turistice atractive, grupate in mai multe zone ale judetului Hunedoara si mai ales pe teritoriul Tarii Hategului. Organizarea, coordonarea si dezvoltarea turismului se realizeaza in conformitate cu Ordonanta Guvernului nr.58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania. Ordonanta defineste turismul ca ramura a economiei nationale, cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii, oferite persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit si a caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat. Resursele turistice sunt definite ca fiind componente ale mediului natural si antropic care, prin calitatile si specificul lor, sunt recunoscute inscrise si valorificate prin turism, in masura in care nu sunt supuse unui regim de protectie integrala. Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand "materia sa prima". Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, "calitatea acestuia putand favoriza sau nega activitatile turistice". In aceste conditii, relatia turism-mediu inconjurator are o semnificatie deosebita, dezvoltarea si ocrotirea mediului inconjurator reprezentand conditia de baza a turismului, orice modificare produsa acesteia aducand prejudicii potentialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.

Asezata pe drumul principal care lega inca din antichitate, si apoi in Evul Mediu, Transilvania de Banat, cu vamile de la Bretea, Hateg si Poarta de Fier si de asemenea avand o stransa legatura cu partile Olteniei, prin pasul Valcanului, Tara Hategului este una dintre cele mai insemnate si cunoscute vetre de civilizatie si prefacere neintrerupta din intreg spatiul romanesc.

Ceea ce particularizeaza, din punct de vedere naturalistic, Tara Hategului fata de alte regiuni ale tarii si ii confera valoare stiintifica la nivel mondial, sunt resturile fosile ale dinozaurilor de varsta Cretacic superior. Asociatiile de dinozauri sunt cunoscute de peste un secol dar an de an se adauga noi descoperiri. Dinozaurii pitici din Tara Hategului sunt unici in lume, si au fost larg mediatizati in plan national si international. Importanta stiintifica si atractivitatea lor fiind sporita prin descoperirile de cuiburi cu oua si embrioni de dinozauri, ale unor mici mamifere contemporane dinozaurilor si, in special, uriasului reptil zburator Hatzegopteryx tambema, din grupul pterosaurilor. Patrimoniul natural este completat de existenta unei biodiversitati deosebite, caracterizata prin prezenta a numeroase specii de plante si animale, in cadrul unor habitate diverse. Patrimoniul istoric si cultural este la fel de divers si bogat, Tara Hategului fiind considerata "inima Romaniei". 

Acest teritoriu bine individualizat atat geografic, prin sirurile de munti care il delimiteaza, cat si din punct de vedere cultural si etnografic, a intrunit toate conditiile pentru instituirea statutului de Geoparc, conform conceptului lansat in anul 1999 de catre UNESCO. Astfel, plecand de la initiativele care exista deja la nivel national si international in ceea ce priveste conservarea mediului inconjurator, UNESCO a hotarat crearea Programului GEOPARK. oferindu-i experienta sa in domeniul stiintelor pamantului si a conservarii patrimoniului, UNESCO punand la dispozitia acestui Program retelele sale internationale stiintifice si politice si relatiile publice, rodul a cincizeci de ani de relatii publice.

Mediul inconjurator beneficiaza de numeroase masuri de protectie. Pana in prezent, putine actiuni au fost intreprinse pentru a proteja patrimoniul geologic inscris in roci si peisaje, memoria Pamantului nostru.

Pentru a raspunde la aceasta nevoie, UNESCO a hotarat sa adopte o noua politica: dorinta de valorificare a siturilor ce constituie marturii ale istoriei pamantului trebuie sa mearga in paralel cu crearea de locuri de munca si cu dezvoltarea economica locala durabila. Incepand cu 1999, o noua denumire internationala, aceea de GEOPARK, va deveni un sinonim al protectiei mediului si al dezvoltarii si va fi astfel acordata, in fiecare an, la maximum douazeci de situri selectionate de pe planeta noastra.

Proiectul ce are o rezonanta universala, va suscita un interes major intr-o perioada in care constiinta ca mediul inconjurator trebuie protejat capata o importanta crescanda. Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului este o arie protejata, de tip parc natural, desemnat prin HG 2151 din 30.11.2004. Teritoriul este localizat in partea de vest a Romaniei in Judetul Hunedoara din Regiunea de Dezvoltare V.

Geoparcul are o suprafata de 102.392 ha, si cuprinde in totalitate localitatile: Densus, General Berthelot, Totesti, Rachitova, Santamaria Orlea, Sarmizegetusa, Hateg si partial localitatile : Baru Mare, Salasu de Sus, Pui, Rau de Mori. Geoparcul se invecineaza la sud cu Parcul National Retezat si la nord si nord - est cu Parcul Natural Cioclovina Gradistea de Munte.   Geoparcul este un parc natural cu statut special, cu un grad ridicat de locuire (aproape 40000 locuitori), creat in scopul protectiei patrimoniului natural si cultural din Tara Hategului, in acord cu initiativa UNESCO privind realizarea geoparcurilor mondiale.

In urma unui proces de evaluare a proiectelor derulate, a rezultatelor obtinute si a activitatii membrilor Unitatii de administrare, Geoparcul a devenit, incepind cu anul 2005, membru in Reteaua Eropeana a Geoparcurilor (30 de membri) si membru in Reteaua Mondiala a Geoparcurilor (42 membri) avind statut UNESCO. Aceasta calitate este valabila pina in anul 2008 cind va urma o noua evaluare. Prin acest statut Geoparcul Tara Hategului beneficiaza de doua "branduri" internationale foarte puternice: GEOPARK EUROEPAN si GEOPARK UNESCO si de promovare a activitatilor si produselor in geoparcurile partenere din cele 29 tari europene si si alte 11 tari din afara europei. Geoparcul este promotorul unui nou tip de turism, geoturismul.

III.2. Caracterizarea generala a teritoriului Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului

Geoparcul este amplasat in partea de sud-vest a Judetului Hunedoara, la intretaierea unor drumuri nationale si europene, avand o foarte buna pozitie in raport cu rutele actuale si viitoare de legatura intre Europa Centrala si Balcani.

Figura nr.17 : Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului

III.2.1. Limitele Geoparcului

Limita sudicǎ a Geoparcului se constituie din: limita vesticǎ (partial), si limita nordicǎ a Parcului National Retezat, respectiv limita administrativǎ intre comunele Pui si Baru Mare si localitatile Campul lui Neag, Uricani si Lupeni. Limita porneste de pe malul NV al lacului de acumulare de la Gura Apei (borna silvicǎ 204 UP III, OS Retezat), urmǎreste malul stang al lacului de acumulare panǎ in dreptul barajului pe care il traverseazǎ cǎtre malul drept al Raului Mare (borna silvicǎ 339 UP III, OS Retezat). Mai departe limita urmǎreste limita fondului forestier panǎ in dreptul muchiei Runcului (borna 4 UP V, OS Retezat) si in continuare, tot pe limita fondului forestier, panǎ in borna silvicǎ 1UP V,OS Retezat, apoi urcǎ prin pǎdure pe culmea secundarǎ Muchia Picuiului, in vf. Picuiului (1827,3m) si se continuǎ spre SV panǎ in vf. Poienii (1736,0). De aici coboarǎ la limita fondului forestier continuand panǎ in confluenta paraielor Lǎncitu / Garlii. In continuare limita urmǎreste spre amonte malul drept al paraului Garlii panǎ la borna silvicǎ 46 UP V, OS Retezat. De aici limita se orienteazǎ din nou pe limita fondului forestier cu proprietǎtile comunei Raul de Mori (bornele silvice 51,45,49, UP V, OS Retezat), pe versantul stang al Lancitului panǎ pe culmea care coboarǎ din vf. Retezatu spre vf.Picuiu (borna silvica 47 UP V, OS Retezat). De aici limita coboarǎ in valea Rausor (b.s. 51 UP I OS Retezat), dupǎ care urmeazǎ in aval malul stang al paraului, panǎ la confluenta Rausor / Stevea. In continuare limita urmǎreste traseul drumului forestier panǎ la confluenta Rausor / pr. Sec (b.s. 34 UP I, OS Retezat). De aici se orienteazǎ spre SE, pe culmea Secului, panǎ sub cota 1683,0 m (b.s. 31 UP I OS Retezat), situatǎ pe culmea Lolaia-Rucsorii, trece prin vf. Lolǎii (1532,0m) din care coboarǎ pe o culme secundarǎ la confluenta Lolaia (Pietrele)/Obarsia Nucsoarei. De la confluentǎ limita urcǎ pe o culme secundarǎ la borna silvicǎ 258 UP VI. OS Pui de la care coboarǎ in Valea Mǎlǎestilor din care urcǎ pe un afluent al acesteia panǎ in vf. Mic (1634,0). In continuare limita coboarǎ pe un interfluviu secundar, prin locul numit Coliba Iancului in paraul Paros (b.s.185 UP VI, OS Pui), apoi urmǎreste aval malul stang al acestuia panǎ la borna 160 UP VI,OS PUI. De la aceasta, urcǎ pe un bot de deal la borna silvicǎ 159 UP VI,OS Pui, din care coboarǎ in Paraul Mic (b.s. 157 UP VI ,OS Pui), urmǎreste amonte paraul panǎ la b.s.146 UP VI OS Pui, dupǎ care urcǎ in culmea Intalnicioara (b.s.137 UP VI,OS Pui). In continuare limita de sud coboarǎ in valea Raul Alb (b.s.134 UP, OS Pui), apoi urcǎ in culmea Coroestilor (b.s.79 UP VI, OS Pui), situatǎ pe interfluviul dintre Raul Alb si Paraul Poienii,trece prin vf. Brǎdetului (1861,3m) si cota 1862,7m dupǎ care urmǎreste interfluviul dintre Raul Alb si Raul Bǎrbat, panǎ in Vf. Capul Gǎierului (1846,5m), trecand prin cotele 1862,7m si 1834,0m.

Din Vf. Capul Gǎierului limita coboarǎ pe o culme secundarǎ in V.Raul Bǎrbat si urmǎreste spre amonte (circa 2 km) malul drept al Raului Bǎrbat, panǎ la borna silvicǎ 162 UP V, OS Pui. De aici urcǎ culmea Bilugu Mare, cota 1755,3m. Incepand din Valea Raului Mare panǎ in acest punct limita sudicǎ a Geoparcului se confundǎ cu limita nordicǎ, partial, esticǎ a Parcului National Retezat. In continuare spre est limita se constituie prin limitele administrative ale comunelor Pui, respectiv Baru Mare cu Campul lui Neag, orasul Uricani si Lupeni.

Din Vf. Bilugu Mare, limita sudicǎ a Geoparcului urmǎreste spre est creasta principalǎ trecand peste varful Bilugul Mic, cota 1464,5m. , Curmǎtura Fǎgetel - Vf. Fǎgetel, cota 1589,0m., Curmǎtura Tulisa, 1555m. si Vf. Tulisa, Cota 1792,5m. Din Vf. Tulisa in continuare spre est limita trece prin dl. Coasta Laturii, cota 1695,1m. , Vf. Mic, cota 1516,5m., dl. Cornetul (1428,3m.), Poiana Cornetului, Piscul Oborocii, cota 1475,1m. si se terminǎ in culmea cu cota 1516,3m.

Limita esticǎ a Geoparcului se constituie din limita administrativǎ dintre Santǎmǎria Orlea si comunele Bretea Romanǎ si Bosorod respectiv limita sudicǎ, partial vesticǎ a Parcului Natural Cioclovina - Grǎdistea de Munte si limita administrativǎ dintre comunele Baru Mare si localitatile Bǎnita, Petrosani si Orǎstioara de Sus.

Limita debuteazǎ la gura Vǎii Slivutului, traverseazǎ DN 68, Hateg - Simeria, apoi pe directia sud urmeazǎ traectul CF. pe o distantǎ de cca. 1,75 km. dupǎ care trece in versantul drept al Streiului si pe lǎngǎ cǎtunul Bercu urcǎ pe un torent (panǎ in zona medianǎ a acestuia), in versantul drept prin poiana Vulturenilor se ajunge pe culmea cu cota 875,5m. In continuare limita urmǎreste culmea principalǎ trecand peste Vf. Mosotca, cota 1001,3m, culmea "La cruce" - cota 1029,2m, coboarǎ pe directia sud pe un picior secundar in Valea Micǎ apoi din nou urcǎ in culmea Mesteacǎnului, cotele 986,7m. ,989,7m - dl. Barnei, ca din zona culmii cu cota 919,7m sa se facǎ jonctiunea cu limita vesticǎ a Parcului Natural Ciclovina - Grǎdistea de Munte. Aceastǎ limitǎ trece prin Vf. Lǎutu, cota 910m. In continuare limita coboarǎ spre SSE, pe o culme secundarǎ, in paraul Vǎratecu, pe care il urmeazǎ aval panǎ la confluenta cu Valea Dreptu. Urmǎreste amonte Valea Dreptu (circa 1,3 km), pana la limita pǎdurii si urcǎ in Vf. Mǎgura cota 803,6m, trecand prin cota 616,0m. Din varful Mǎgura limita coboarǎ prin Dealul Coroi, cota 678,0m. in valea Ohaba [IV-1.117.6], la confluenta acesteia cu paraul care iese din Pestera Sura Mare si urmǎreste avale paraul Ohaba panǎ la confluenta cu paraul Sipotele. De la confluentǎ limita continuǎ amonte pe paraul Sipotele circa 900m., panǎ in vestul cǎtunului Sipoteni, ocolind pe la vest si sud pesterile din valea Sipotele si Cascadei (incluse in parc), dupǎ care urcǎ in versantul stang al paraului Sipotele, Dealu Dreptu, cota 942,0m., prin Dumbrava si cota 662,0m. De aici limita se orienteazǎ spre sud prin Vf. Muncelu Mare, cota 944,2m., pe la partea superioarǎ a abruptului, iar de la extremitatea sudicǎ a acestuia coboarǎ in valea Strei [IV-1.117], in partea de nord a localitǎtii Petros. In continuare limita traverseazǎ Streiul si urcǎ pe o culme secundarǎ pe interfluviul dintre Strei si Paraul lui Balmos. Urmeazǎ spre sud acest interfluviu si coboarǎ in localitatea Crivadia la podul peste Paraul lui Balmos. Din acest punct limita se constituie intre comunele Baru Mare si Bǎnita pe directia N-S astfel: dupǎ traversarea CF. se urcǎ in dl. Malului si in continuare in dl Bran, cota 736,5m. dupǎ care se continuǎ pe interfluviul dintre V. Muncelului si V. Rǎchitii, trecand prin culmile cu cotele 718,8m. si 956,6m, se ajunge in Vf. Muncelul, cota 1360,1m.

Creasta se continuǎ spre sud formand cumpǎna intre vǎile Pietrosului si Zǎnoagei peste culmile cu cotele , 1307,3m. si 1320,3m si ajungand in culmea cu cota 1544,9m, se face jonctiunea cu limita sudicǎ a Geoparcului.

Limita nordicǎ a Geoparcului se suprapune peste limita administrativǎ dintre localitatile Hateg - Bretea Romanǎ, Hateg - Teliucul Inferior, Rǎchitova - Toplita, respectiv Lunca Cernii si Densus - Lunca Cernii.

Debuteazǎ in V.Slivutului, la nord de DN 66 (cota 300,0m), urmand cursul paraului spre amonte panǎ in zona confluentei cu V.Negrii (borna silvica VI/69). De aici limita urcǎ in versantul stang, in culmea Fǎgǎdǎului (cota 416,0m) si se continuǎ spre nord in Dealul Fǎgǎdǎului, cota 389,7m, apoi coboarǎ usor pe directia NW in inseuarea cu cota 363,5m dupǎ care urcǎ din nou, in dealul Godeanu, trecand prin cotele 456,0 m, respectiv 451,5 m ca apoi schimbandu-si traiectul pe directia E-W sǎ traverseze V. Paraului si sǎ se continue prin vf. Bǎnesului ( 462,4 m),in versantul stang al V.Mocǎduia, panǎ in dreptul unui afluent stang. In continuare limita nordicǎ a Geoparcului, dupǎ traversarea Vǎii Mocǎduia urmeazǎ un traiect aproximativ E-W prin Vf. Teleacu (465,8m) si culmile ce mǎrginesc spre N bazinul V. Slivut panǎ in inseuarea aflatǎ la est de Vf. Silvasu (cota 527,4m).

In continuare limita are un traiect paralel cu DJ 687A (Hateg-Hunedoara), la est de acesta, panǎ in coasta Mǎzǎrestilor, in zona punctului cu cota 476,5m. Incepand de aici Geoparcul se invecineazǎ la N cu teritoriul administrativ al comunei Teliucul Inferior si avand un traiect aproximativ NE-SW trece peste Dealul Obarsia, Dealul Stansului, cotele 481,5 m, 509,5 m, V. Plaiului, trece la nord de cota 602,0m, prin culmea cu cota 876,5 m la obarsia Vǎii Tǎului si ajunge in culmea aflatǎ la NE de dl. Boita. Din acest punct limita nordicǎ a Geoparcului este constituitǎ din limita administrativǎ dintre comunele Rǎchitova si Toplita. Din Dl. Boita limita coboarǎ pe Culmea Piciorul Bradului pe directia NNW, panǎ in Muchia Arsurii - satul Mosor si apoi spre SSW si apoi spre Nord prin culmile cu cotele: 782,5 si 699,0. In continuare limita se continuǎ peste Dl.Manului prin cǎtunul cu acelasi nume panǎ in Raul Cerna in zona cotei 526,0m, de aici se continuǎ spre sud pe malul drept al Raului Cerna panǎ in zona dealului Runc, ocoleste la obarsie Valea Pietrelor si apoi spre vest trece prin cota 585,0, traverseazǎ Valea Plaiului de unde pe directia E-W trece prin culmea cu cota 522,0, la Nord de satul Mesteacǎn si se continuǎ panǎ in Vf. Vǎratecului, cota 1031,3m. In continuare limita nordica a Geoparcului se confundǎ cu limita administrativǎ dintre comunele Rǎchitova si Lunca Cernii. Din Dealul Vǎratecului se coboarǎ pe directia Sud pe un picior panǎ in obarsia Vǎii Ciulii ca apoi pe directia E-W se sectioneazǎ afluentii acesteia (P. Vǎleanului, P. Rusului), apoi limita trece la nord de Vf. Hǎlmu, cota 903,8m., strǎbate culmea Frǎsinet, Coveie, Vf. Titiana, Vf. Ciciana, Vf. cu cota 806,0m., Vf. Mǎgurii - Dealul Socilor, cota 1182,8m.

Limita vesticǎ a Geoparcului este reprezentatǎ prin limita administrativǎ dintre comunele: Densus/Lunca Cernii, Densus/Caras Severin, Sarmisegetuza/Caras Severin, Raul de Mori/Caras Severin, Gorj, Parcul National Retezat.

Limita vesticǎ a Geoparcului porneste din dl. Socilor, se continuǎ in Vf. Mǎgurii, cota 1182,4m. si urmand un traect NE-SW se axeazǎ pe cumpǎna principalǎ de ape, ce separǎ bazinul Cernei - prin afluentul acestuia V. Sterminosu, de bazinul Streiului, printr-un afluent la obarsie (V. Mǎscǎselului), al V. Fierului. Limita trece peste culmile cu cotele: 1076.0m. , 1099,8m. din Dealul Grunul cel Mare, apoi 1017,3m, 1032,0m si se ajunge in culmea Ciumila, cota 1078,8m. De aici limita are o traectorie aproximativ N-S, dupǎ ce se trece printr-o inseuare cu borna silvica IV/190 OS Hateg si prin dealul cu cota 964,8m (960,3m) se ajunge in extremitatea vesticǎ a muchiei Carpenului, (borna silvicǎ IV/162 OS Hateg). Luand din nou o directie SSW-NNE se trece peste culmea Fagul Inalt, cota 1041,4m., (b.s. IV/158 OSHateg), cota983,0m (b.s. IV/157 OS Hateg), se urcǎ in dl. Prihodului cota 1021,1m. (b.s. IV/150 OS Hateg), vf. Ciresului, cota 972,3m. Limita urmeazǎ in continuare cumpǎna principalǎ de ape (ce separǎ bazinul hidrografic al Streiului de cel al Bistrei), coboarǎ pe directia N-S prin culmile cu urmǎtoarele cote: 904,0m - 902,8m - 860,8m, apoi se urcǎ la obarsia V. Fierului prin cotele: 962,7m. (b.s. IV/83 OS Hateg) si 983,2m (b.s. IV/80 OS Hateg), dupǎ o inflexiune a crestei pe directia NE, se ajunge in dl. Florusului, cota 1011,9m. De aici, pe o culme cu profil neregulat (cotele: 946,2m.- 1005,0m.- 978,0m), trecand peste dl. Mare, cota 969,2m. se coboarǎ in inseuarea de la portile de Fier ale Transilvaniei, cota 699,5m. Dupǎ ce se traverseazǎ DN 68, limita se continuǎ spre sud cu urcare in dl. Poiana Dracului si pe piciorul vestic al Colnicului se ajunge in vf. Colnic, cota 1099,3m. Creasta ingustǎ orientatǎ N-S separǎ V. Bistrei de V. Cracului; la circa 1km. sud de culmea cu cota 1252,0m limita coboarǎ, cotind brusc spre est, in valea Cracului, in dreptul confluentei cu cota 1001,6m. Incepand de aici limita urmǎreste spre amonte cursul paraului Cracului si se ajunge prin izvoarele Grosanilor pe culmea Petreanului in vf. cu cota 1828,0m. Limita vesticǎ a Geoparcului se continuǎ pe cumpǎna de ape ce separǎ bazinul hidrografic al Raului Mare de bazinul Bistrei (prin vǎile Peceneaga si p.Bistra Mǎrului. Limita are o directie NNE-SSW si urmǎreste linia culmilor: cota 1799,0m, vf. Scǎrisoara, cota 1888,0m, vf. Cununii, cota 1998,0m, cota 2086,0m din Muntele Galbenu, cotele 2163,0m, 2149,0m si se ajunge in vf. Pietrei, cota 2189m. Din acest varf limita coboarǎ spre sud prin punctul 205 UP III/OS Retezat, pe Valea Corciova, panǎ pe malul stang al acumulǎrii de la Gura Apelor - ramura de pe valea Raului Ses. Aici se face jonctiunea cu limita vesticǎ a Parcului National Retezat.

III.2.2. Suprafata Geoparcului

Geoparcul are o suprafata de 102.392 ha, cuprinzand in totalitate localitatile: Densus, General Berthelot, Totesti, Rachitova, Santamaria Orlea, Sarmizegetusa, Hateg si partial localitatile : Baru Mare, Salatu de Sus, Pui, Rau de Mori. Reprezentantii acestor localitati au semnat un accord de asociere pentru realizarea Geoparcului.

Figura nr.18: Suprafata totala a Geoparcului

III.2.3. Dinozaurii din Tara Hategului

Dinosaurii din Hateg se cunosc de peste un secol; in perioada scursa de la prima lor semnalare pana in prezent, cunostintele legate de acesti "giganti pitici" au suferit o continua acumulare cantitativa, dar in acelasi timp si o transformare cantitativa. Astazi exista posbilitatea unei reconstituiri mai fidele a imaginii acestei faune de dinosauri si a mediului lor de viata.

Varsta dinosaurilor din Hateg a fost multa vreme relativ incerta, cu toate ca majoritatea cercetatorilor ii plasau la sfarsitul cretacicului. Existau insa si pareri conform carora acestea nu se afla in stratele in care s-au sedimentat initial, ci au fost erodate, transportate si resedimentate - remaniate - de mai multe ori, fiind mult mai vechi decat rocile ce le contin. Cercetarile recente, si mai ales descoperirea unor cuiburi cu oua de dinosauri, in cadrul unor locuri de eclozare, au demonstrat invaliditatea acestor pareri; ouale de dinosauri, mult, mai fragile, nu puteau fi remaniate fara sa se distruga. Studiile cele mai recente, folosind surse diferite cum ar fi resturile de plante (mai ales resturile microscopice ale structurilor reproducatoare - spori si polen), si nevertebratele (gastropodele, si ostracodele) sau caracteristicile geochimice sau magnetice ale depozitelor fosilifere cu dinosauri, continutul de microfosile a depozitelor marine subiacente, demonstreaza in mod clar ca depozitele au varsta Maastrichtian. In concluzie, dinosaurii din Hateg au trait foarte aproape de sfarsitul perioadei cretacice, moment in care dinosaurii, alaturi de numeroase grupe de organisme, au disparut. Acestia pot fi considerati unii dintre ultimii dinozauri de pe Pamant.

Prima semnalare a resturilor de dinosauri din Bazinul Hateg se datoreaza baronului Franz Nopcsa. Mosiile acestuia includeau unele dintre terenurile cele mai bogate in resturi de dinosauri, de la Sacel si Sinpetru iar acesta a devenit, in scurt timp, unul dintre cei mai faimosi paleontologi pe plan mondial. Nopcsa a publicat numeroase lucrari si note referitoare la asociatia de vertebrate cretacice din Bazinul Hateg si din alte zone ale Bazinului transilvaniei, inclusiv monografii ale unor specii de dinosauri: Telmatosaurus, Rhabdodon, Struthiosaurus sau altor reptile, lucrari generale referitoare la descoperirea, compozitia si afinitatile faunei respective sau sinteze de amploare, cu implicatii mai largi de ordin paleoecologic, paleobiologic si paleobiogeografic. In plus, mentiuni referitoare la diverse specii din cadrul asociatiei din Hateg se intalnesc si in alte lucrari ale lui Nopcsa, in sectiunile comparative ale articolelor dedicate descrierii unor taxoni din cretacicul din Europa sau America de Nord. Numarul mare de articole ce contin mentiuni referitoare la aceasta asociatie demonstreaza, dincolo de atasamentul cercetatorului fata de descoperirile ce i-au marcat cariera in mod decisiv, importanta pe care Nopcsa a acordat-o cunoasterii acestei faune. Aceasta importanta era datorata, in viziunea lui Nopcsa, urmatoarelor fapte:

1. Fauna de vertebrate din Bazinul Hateg reprezenta una dintre cele mai bogate asociatii de vertebrate continentale Cretacic superioare din Europa in momentul descrierii ei, si reprezenta un important punct de referinta si pe plan international  

2. Fauna avea o compozitie taxonomica surprinzatoare pentru varsta ei, comparata de Nopcsa mai curand faunelor Cretacic inferioare europene decat celor contemporane din America de Nord. Aceasta observatie sugera faptul ca este vorba de o fauna relicta, dominata de taxoni endemici, supravietuitori anacronici ai unor faune mai vechi

3. Majoritatea taxonilor din Hateg erau reprezentati de indivizi cu talii semnificativ mai mici decat rudele acestora din arealele cratonice ale Europei (e.g. Rhabdodon) sau Americii de Nord (Telmatosaurus). Nopcsa a interpretat aceasta observatie pe baza datelor derivate din studiul faunelor plio-pleistocene din insulele mediteraneene si pe baza propriilor observatii geologice si geotectonice regionale (care ii sugerau caracterul insular al zonei emerse ce cuprindea si Bazinul Hateg la sfarsitul Cretacicului) ca un exemplu de nanism ("piticism") insular.     4. Plasarea temporala a faunei in Danian (considerat ultimul etaj al perioadei cretacice) includea asociatia din Hateg intre cele semnificative pe plan mondial pentru discutia referitoare la evenimentul de extinctie de la limita Cretacic-Tertiar. Datele noi, rezultate ca urmare a reluarii activitatilor de cercetare dupa 1977, au adus completari importante, au dus la recunoasterea caracterului mult mai complex al problematicii legate de importanta acestei faune de vertebrate, dar nu au schimbat in mod semnificativ perceptia in legatura cu aspectele de ordin taxonomic, filogenetic, paleoecologic, paleobiologic, evolutiv si paleobiogeografic evocate de Nopcsa.

Contributiile majore ale cercetarilor recente in bazinul Hateg sunt:  

1. Recunoasterea unor diversitati semnificativ mai mari in cadrul paleocomunitatii, prin descoperirea unor noi taxoni, necunoscuti de Nopcsa, de theropode de talie mica, pterosauri, dar mai ales de microvertebrate (pesti, broaste, soparle, crocodilieni) si mamifere multituberculate;

2. Descoperirea unor areale de cuibarire apartinand unor dinosauri, mai intai la Tustea, apoi si in alte zone ale bazinului. Orizonturile de eclozare de la Pui si respectiv Totesti sunt cu atat mai importante cu cat aici au fost intalnite inclusiv resturi de nou-nascuti asociate cojilor de oua si cuiburilor, acest tip de descoperiri reprezentand un caz rar pe plan mondial;

3. Studiul stratigrafic, litologic-sedimentologic si geochimic al depozitelor fosilifere, pentru intelegerea cadrului temporal si geografic in care a avut loc evolutia ecosistemului maastrichtian din Hateg.

In prezent, se cunosc 10 specii diferite de dinosauri din Bazinul Hateg, alaturi de alte 10 specii de alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, 10 specii de ostracode si peste 30 de specii diferite de plante. Au fost astfel strinse date suficiente pentru conturarea imaginii unui ecosistem complex in care au trait urmatorii dinosauri :

Telmatosaurus transsylvanicus ("soparla de apa transilvana) - un hadrosaur (dinosaur cu cioc de rata) de talie mica (5 m lungime, fata de 7 pana la 14 m la alti hadrosauri) si primitiv. Este primul dinosaur descoperit si descris din Bazinul Hateg, remarcabil mai ales pentru faptul ca lui ii apartin cuiburile de oua descoperite la Tustea, Totesti si Nalat.

Figura nr 19: Telmatosaurus transsylvanicus

- Rhabdodon robustus si Rhabdodon "shqiperorum" ("cu dinti crestati") este cel mai comun dinosaur din Bazinul Hateg. Este un ornithopod, reprezentat prin doua specii diferite: robustus si shqiperorum. Talia primului nu depasea probabil 2,5 - 3 m, in timp ce a doua specie era ceva mai mare. Sunt reprezentantii unei familii de dinosauri tipic europene. Cele doua specii diferite erau considerate de catre Nopcsa ca masculul si femela aceleiasi specii.

- Magyarosaurus dacus ("soparla ungara din Dacia"), denumita asa dupa nationalitatea lui Nopcsa, alaturi de Rhabdodon, era cea de a doua specie ierbivora comuna. Face parte din gupul sauropodelor, si putea atinge chiar si 10 m lungime. Era insa un dinozaur pitic prin comparatie cu gigantii grupului respectiv. Rudele lui traiau mai ales in continentele sudice (America de Sud, Africa, Madagascar).

Figura nr.20: Magyarosaurus dacus

- Struthiosaurus transilvanicus ("soparla cuirasata transilvana") este cea mai rara specie de dinosaur ierbivor. Era un dinosaur patruped acoperit cu placi osoase (nodosaurid). Rudele lui se cunosc din Austria, Franta si Spania. Avea cel mult 2,5 m lungime.

Dinosaurii carnivori erau de departe mai rari decat cei ierbivori ca numar, dar cel putin la fel de diversi. Toate speciile erau de talie mica (cel mult 2,5 m in lungime). Resturile lor sunt mult mai rare (in general dinti). Cea mai raspandita specie apartinea grupului raptorilor (dromaeosauridelor) cunoscuti din filmul Jurassic Park al lui Steven Spielberg.

Alte theropode sunt reprezentate de asa-numitele euronychodontide, cunoscute doar din Europa, paronychodontide, intilnite mai ales din America de Nord si elmisauride, de asemenea cunoscute mai ales in America de Nord si Asia.

Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului, dincolo de rolul sau in conservarea patrimoniului natural si cultural, constituie un mijloc de a patrunde in taramul fabulos al legaturilor nevazute si pline de simboluri dintre spatiul fizic si cel spiritual, pe care comunitatea l-a construit generatie de generatie.

III.2.4. Reteaua Europeana a Geoparcurilor

Fiecare tara europeana cuprinde situri geologice, mineralogice, paleontologice, geomorfologice, speologice, unice de o valoare instimabila pentru patrimoniul natural si cultural european si mondial. In ultimii ani a inceput sa fie recunoscuta, din ce in ce mai mult, importanta acestui patrimoniu pentru educatie, stiinta sau turism. In unele dintre tarile membre ale Uniunii Europene au fost create rezervatii geologice speciale, reunite generic sub denumirea de geoparcuri.

Un geoparc european este un teritoriu bine definit ce cuprinde un patrimoniu geologic si unde exista o strategie de dezvoltare. Managemetul siturilor este asigurat de o structura de gestiune special creata. Un geoparc european este un teritoriu de dezvoltare, experimentare, aplicare a unor metode noi de protectie, educatie, cooperare in conservarea siturilor geologice, naturale sau culturale.

Reteaua Europeana a Geoparcurilor a fost creata in anul 2000, la initiativa a patru geoparcuri situate in zone defavorizate din punct de vedere economic si a avut ca scop principal cooperarea intr-o maniera deschisa si novatoare care sa permita gasirea unor noi solutii capabile sa asigure dezvoltarea sociala si economica. In al doilea rand s-a urmarit utilizarea, in comun, a patrimoniului geologic si cultural local intr-un context european, ca model de dezvoltare regionala durabila. Reteaua are propria Charta iar in anul 2001 a semnat un acord oficial de colaborare cu UNESCO.

Initial formata din patru geoparcuri, beneficiare ale unor proiecte de tip LEADER, Reteaua cuprinde acum 17 geoparcuri din noua state mebre ale Uniunii Europene. Reteaua este un instrument foarte bun care permite membrilor sa:

• promoveze protectia siturilor geologice;
• dezvolte idei novatoare, in comun, la nivel european;
• sustina cercetarea stiintifica in domeniul geostiintelor;
• dezvolte programe educationale pentru scoli, universitati si publicul larg;
• dezvolte noi tipuri de calificari si crearea de noi locuri de munca;
• dezvolte pachete de oferta turistica de tip "geo-routs", "geo-trails", geo-tourism";
• dezvolte productia de obiecte artistice sau de consum inspirate de elemente de geologie;
• organizeze evenimente artistice de promovare a patrimoniului geologic;
• faciliteze transferul de know - how in geoturism intre tarile membre;
• dezvolte, in comun, strategii de dezvoltare durabila;
• creeze un organism independent si puternic ce poate apara si sustine fiecare nou membru.

Reteaua are o structura de management foarte simpla, formata dintr-un Comitet consultativ de sase persoane, inclusiv reprezentantul UNESCO si un Comitet de coordonare format din doi reprezentati desemnat de fiecare geoparc membru. Deciziile sunt luate cu votul majoritatii membrilor din Comitetul de coordonare. Cele doua comitete sunt completate de doi coordonatori ai retelei al caror rol este de a fi puncte de contact pentru noii potentiali membri. Membrii Retelei se intalnesc de trei ori pe an, iar diversele grupuri individuale se pot intalni mai des, in functie de agenda diverselor proiecte sau manifestari comune. Reteaua este deschisa spre a primi noi membri, procedura de admitere fiind bazata pe indeplinirea unor criterii minime din partea candidatilor si depunerea unui dosar de candidatura la Grupul de coordonare a retelei. Cerinta de baza pentru aderarea la retea a unui nou membru o constituie existenta unei structuri de administrare si a unei strategii clare de dezvoltare locala. Pe masura ce reteaua se extinde in Europa, ea demonstreaza tot mai clar legatura care poate fi realizata intre conservarea patrimoniului geologic si dezvoltarea economica si sociala - ca model de dezvoltare durabila.

In cadrul celui de-al Patrulea Meeting European al Retelei, desfasurat in octormbrie 2003 la Anogia in Grecia, a fost prezentat stadiul actual de dezvoltare al Geoparcului Tara Hategului si principalele directii de actiune. Activitatea desfasurata de echipa proiectului a fost apreciata favorabil, Geoparcul primind oficial invitatia de a depune dosarul de candidatura pentru a putea fi admis ca membru in cursul anului 2004. Geoparcul Tara Hategului a putut deveni astfel primul geoparc din Europa Centrala si de Est membru al retelei si un punct de sprijin pentru politica de extindere a retelei in zona balcanica si in spatiul ex-iugoslav.

Figura nr.21: Reteaua Europeana a Geoparcurilor

Membri Retelei Europene a Geoparcurilor (REG)

1. Rezervatia Geologica Haute Provence (Franta), 2. Vulkaneifel Geopark (Germania), 3. Padurea Pietrificata din Lesbos (Grecia), 4. Maestrazgo Cultural Park (Spania), 5. Astroblème Chataigneraie Limousine Geopark (Franta), 6. Psiloritis Natural Park (Grecia), 7. Terra.Vita Naturpark (Germania), 8. Copper Coast Geopark (Irlanda),9. Marble Arch Caves (Irlanda de Nord), 10. Madonie Geopark (Italia), 11. Rocca di Cerere Geopark (Italia), 12. Kulturpark Kamptal (Austria), 13. Naturpark Steirische Eisenwurzen (Austria), 14. Naturpark Bergstrasse Odenwald (Germania), 15. North Pennines AONB (Marea Britanie), 16. Abberlay and Malvern Hills Geopark (Marea Britanie), 17. Park Naturel Régional du Luberon (Franta), 18. North West Highlands (Marea Britanie), 19. Geopark Swabian Albs (Germania), 20. Geopark Harz Braunschweiger Land Ostfalen Geopark (Germania), 21. Mecklenburg Ice age Park (Germania), 22. Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului (Romania), 23. Beigua Geopark (Italia), 24. Parc Daearegol Fforest Fawr (Marea Britanie), 25. Bohemian Paradise Geopark (Cehia), 26. Cabo de Gata - Nijar Natural Park (Spania), 27. Naturtejo Geopark - PORTUGAL (Norvegia), 28. Sierras Subbeticas Natural Park - Andalucia (Spania), 29. Sobrarbe Geopark - Aragon (Spania), 30. Gea Norvegica (Norvegia)

III.2.5. Un model european-Rezervatia geologica Haute-Provence

Valoarea stiintifica a zonei Digne (Franta) este foarte bine cunoscuta inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, geologii mentionand bogatia acestui teritoriu si importanta lui pentru studiul istoriei Pamantului. Zona Digne face parte din Regiunea Provence Alpes Cote d`Azur si este situata la 150 km nord de Marsillia, 150 km de Nice si 170 km de Grenoble, intr-o regiune montana. Renumita pentru apele termale si agricultura traditionala, regiunea a fost puternic afectata de recesiunea economica datorata industrializarii masive din deceniile sase si sapte. Confruntata cu declinul economic, cu depopularea si ocolita de rutele turistice traditionale, autoritatile locale au demarat un proiect de protectie a patrimoniului natural local prin crearea Rezervatiei Geologice Haute Provence, in anul 1984. Rezervatia este o structura de tip « rezervatie naturala nationala», creata prin decret ministerial, cu un teritoriu de 190 000 ha si grupand 47 de comune. Teritoriul cuprinde 18 situri geologice strict protejate ce acopera o istorie a Pamantului de peste 300 milioane de ani, incepand din Carbonifer si pana in prezent. In cadrul siturilor protejate este interzisa colectarea sau distrugerea fosilelor iar in restul teritoriului colectarea se poate face numai cu aprobare. In afara siturilor mentionate infrastructura rezervatiei cuprinde un muzeu, un acvariu, sediul rezervatiei, un centru expozitional, ateliere pentru artisti, muzee de sit, centru de documentare, atelier de mulaje, magazin de souveniruri, centru de primire si doua centre de vizitare teritoriale, tematice : "Sirene si sirenieni" (Castellane), "Istoria Timpului" (Sisteron).

Inca de la crearea sa echipa de administrare a adoptat o politica de cooperare si cointeresare a populatiei locale, incercand sa o responsabilizeze pentru protectia siturilor si sa o implice in proiecte de dezvoltare culturala, sciala si economica. Acesta strategie a fost rasplatita de UNESCO prin organizarea la Digne, in 1991, a Primului Simpozion International privind Protectia Patrimoniului Geologic, prilej de adoptare a « Declaratiei Internationala privind Dreptul la Memorie al Pamantului" semnat de reprezentantii a 39 de tari.

In cei 20 de ani de activitate Rezervatia si-a asumat un rol activ in diverse planuri

- amenajarea teritoriului si a siturilor geologice, a promovat conservarea in situ si construind un "muzeu de sit" care sa permita observarea resturilor fosile in contextul lor natural;

- inovarea in domeniul noilor tehnologii de fabricare a mulajelor, reusind realizarea unui mulaj cu o suprafata de 400 mp destinat unei expozitii internationale in Japonia;

- dezvoltarea unor puncte si proiecte de atractie si interes pentru educatie, stiintele naturii, turism. Numarul total al turistilor ce viziteaza anual rezervatia este de peste 80 000;

- inscrierea unui sit in Lista patrimoniului UNESCO;

- actor activ in realizarea de proiecte culturale, autorul conceptului de "Memoire de la Terre";

- a generat locuri de munca si venituri directe, indirecte si induse, avand in prezent 24 de angajati permanenti si numerosi angajati temporar. Bugetul proiectelor nationale si internationale, derulate in ultimii ani este de peste 4 milioane de euro.

Evolutia Rezervatiei Geologice poate fi impartita intrei etape majore: faza prealabila de creare a structurii de protectie si gestiune (1978 - 1984), faza de educatie si sensibilizare publica (1984 - 1994), faza de implicare in dezvoltarea economica locala si in proiecte internationale de dezvoltare durabila. Rezervatia este unul din initiatorii retelei Europene a Geoparcurilor, in rezent fiind emblema Regiunii Provence - Alpes - Cote d`Azur si modelul european de gestiune a teritoriului in spiritul dezvoltarii durabile. Succesul se datoreaza unei echipe active, sustinerii politice si financiare din partea tuturor actorilor locali, dezvoltarii unui apmlu program de educatie si constientizare publica, atragerii de fonduri pentru dezvoltarea economica si sociala.

III.2.6. Potentialul turistic cultural-antropic

Elementele derivate din spiritualitatea umana in diferitele ei forme de expresie au constituit totdeauna tinta curiozitatii omului, in aceeasi masura ca si spectacolul naturii. Adesea formeaza potentialul cultural, extrem de bogat si diversificat, mizand adesea , ca si potentialul natural, pe spectaculos.

Cele mai vechi urme de locuire din zona dateaza din Paleoliticul superior si mediu si au fost descoperite in Pestera Cioclovina Uscata ( craniu de tip Homo sapiens fosillis, cca 60 000- 10 000 i.Hr.), la Nandu si Bordu Mare (langa Ohaba Ponor).

Descoperirile neolitice de la Deva, Orastie si Valea Nandu ( Muntii Poiana Rusca), dovedesc existenta in mileniul al-IV- lea i.Hr. a unei populatii stabile ce se ocupa cu vanatul, cu cresterea animalelor si cultivarea rudimentara a pamantului.

In muntii si dealurile din sudul Orastiei au fost descoperite numeroase asezari dacice, ale caror vestigii atesta un inalt nivel de civilizatie si o viata infloritoare a populatiei autohtone din ultimele doua secole care au precedat cucerirea romana. Aici se afla centrul statului dac condus de Burebista ( 82- 44 i. Hr.) si Decebal ( 87- 106 d. Hr.) format din cetatile de la Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Gradistea Muncelului, Banita, Sarmizegetusa Regia.

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, in urma celor doua razboaie ( 101- 102 si 105- 106), stapanirea romana a preluat, si apoi a dezvoltat, multe din asezarile dacice, transformandu-le in puternice centre ale Daciei Romane ( Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa). De asemenea au construit o serie de asezari si castre noi - vetre de locuire ale populatiei romane.(ex. Aqua, azi Calan).

Retragera romana din Dacia ( 271/ 275) marcheaza inceputul unei noi etape in evolutia regiunii, apar formatiunile cneziale si voievodatele romanesti. La mijlocul secolului al XIII-lea Tara Hategului s-a aflat in stapanirea voievodului Litovoi, care a fost ucis aici in luptele purtate de oastea maghiara a regelui Ladislav al IV-lea. Barbat, fiul lui Litovoi, este luat prizonier si eliberat apoi in schimbul unei mari sume de bani, succedand la tron fratelui sau in conditiile recunoasterii suzeranitatii regelui maghiar. Din aceasta perioada dateaza si monumentele de cultura materiala de la Densus, Srei, Santamaria Orlea, Ribita, etc.

In jurul anului 1247 este atestata Tara Hategului si majoritatea satelor de aici ca: Paros, Uric, Livadia, Rau Barbat, Coroiesti, etc. Cu timpul locuitorii din aceste sate au migrat pe valea superioara a Jiului, in bazinul Petrosani, intemeind noi localitati, ale caror nume deriva de la numele satelor de obarsie, dovada fiind localitatile: Petrosani ( nume derivate de la locuitorii din satul Petros), Uricani ( Uric), Paroseni ( Paros), Livezeni ( Livadia).

Principalul centru polarizator al regiunii, de fapt si singurul oras din zona, este Hategul. Este situat pe raul Breazova, la 44km sud de Deva. Are o populatie de 12 571 locuitori si o suprafata de 4.9 kmp. Este nod feroviar si rutier, dispune de o hidrocentrala ( 15.9Mw), intrata in functiune in 1990, de fabrici de confectii, de prelucrare a lanii si a lemnului, de produse alimentare ( preparate din carne si lapte, conserve de legume si fructe, bere" Hategana"), abator.

Localitatea apare mentionata documentar in anul 1247. In 1360 este consemnata ca district iar in 1398 este sediul unei cetati regale in care-si avea resedinta castelanul ( reprezentantul voievodului). In 1439 capata statut de oras ( oppidum) si in 1764 devine oras graniceresc.In present , Hategul are in subordine administrativa localitatea Nalatvad si satele Silvasu de Jos si Silvasu de Sus.

In oras pot fi vizitate Biserica ortodoxa cu hramul " Sfantul Nicolaie"- sec al- XIX-lea, Biserica romano-catolica, Biserica reformata, Sinagoga ( 1864), iar in localitatea Nalatvad ruinele unei biserici ortodoxe din cecolul al XVI-lea si un castel ( sec XIX) situat in mijlocul unui parc. In apropiere se afla Manastirea Prislop ( Silvasu de Sus) si Padurea Slivut, rezervatie forestiera.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana-la 17 km de Hateg, capitala Daciei romane, resedinta a celor mai importante institutii si a inaltilor functionari imperiali. Orasul a fost intemeiat in 107 d.Hr., din porunca imparatului Traian, denumirea sa completa fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Asezarea se dezvolta pana in 271 d.Hr. cand autoritatile romane se retrag din Dacia. Astazi se pot vizita urmele Forului Coloniei, amfiteatrul (locul unde se desfasoara serbarile, luptele gladiarorilor) si necropola antica;

La doar 7 km spre vest de localitatea Sarmizegetusa , pe soseaua catre Caransebes, intre Zeicani si Bucova, se poate ajunge la sistemul de fortificatii al Portilor de Fier ale Transilvaniei. Aici a fost antica localitate Tapae, loc a nu mai putin doua dintre celebrele batalii dintre daci si romani. Valurile de pamant vechi au fost refacute in vremurile medievale. Tot aici a existat si un loc de vama, folosit din antichitate pana in pragul vremurilor moderne, zona functionand si ca granita de stat cu pamanturile ocupate de catre turci, in Banat.

De la Rau de Mori, pe o linie aproape oblica, cu directia nord-vest, trecand tot prin Ostrov, se poate ajunge mai intai la Pesteana.

Figura nr.22: Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Biserica din Pesteana (comuna Densus)- a fost construita in sec. al XIV-lea si este compusa dintr-o nava cu turn clopotnita, altar dreptunghiular si o absida semicirculara. A fost degradata print-o restaurare neglijenta in anii 1924- 1926; pastreaza fragmente de picture murala din sec. al XIV- lea.

La doar doi kilometri de Pesteana se afla localitatea Densus unde o biserica 'bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici face impresia unei opere divine furata de genii nocturne' (George Calinescu). Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfarsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de rau, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un aspect straniu, starnind totodata admiratie si uimire. In semiintunericul care stapaneste interiorul acestei masive constructii se disting cu greu fragmente de pictura ramase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si de pe altar apartin zugravului Stefan. Semnatura cu care acesta si-a pecetluit opera se poate vedea si azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vadesc realele calitati artistice ale mesterului. Particularitatile operei zugravului Stefan ne trimit cu gandul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV-lea. Asemanarea duce la presupunerea ca acest mester ar fi fost un reprezentant al artei din Tara Romaneasca in Transilvania.

Figura nr.23: Biserica din Densus

Sanpetru, se afla la aproximativ jumatatea distantei dintre Rau de Mori si Santamarie Orlea. Biserica romaneasca de aici, datata in secolele XIV-XV, ofera vizitatorilor ei doua portaluri demne de atentie. Fatada de vest se prezinta ca o mica expozitie de piese romane refolosite.

Figura nr.24: Biserica Sf. Gheorghe din Sinpetru Figura nr. 25: Biserica Santamarie-Orlea

Urmand aproape aceiasi directie, trecand prin satele Ciula Mica si Mare, dupa circa 10 km, se intalneste comuna Rachitova. Spre stanga soselei si a rauletului omonim, strajuieste ruina donjonului cetatii de aici. A fost inaltat in buna relatie de rudenie cu cel de la Colti, dar de catre o alta familie nobiliara, a Musinestilor.

Santamarie Orlea este comuna asezata la punctul de interferare al soselei dinspre Rau de Mori, cu soseaua Hateg-Petrosani, la o distanta de doar trei kilometri de principalul oras al tinutului (Hateg). Doua obiective istorice pot fi admirate aici. Cel mai vechi este biserica parohiala, construita la sfarsitul secolului al XIII-lea. Interiorul a fost pictat, pe la 1311, cu una dintre cele mai frumoase fresce din Transilvania sudica. In secolul al XV-lea, altarul a primit alte adaosuri de fresca, de asta data de origine rasariteana neindoielnica. Aceasta combinata de vesmant interior face din biserica Santamariei unul dintre cele mai insolite monumente medievale din intreaga Transilvanie, unde cultul catolic si ortodox au coabitat intr-o sinteza surprinzatoare. Important este inca faptul ca de la 1447, localitatea a fost donata familiei Candea din Rau de Mori, in stapanirea careia a ramas pana in timpul epocii moderne. Biserica este, la aceasta ora, una dintre foarte putinele biserici reformate din perimentrul Hategului.

Aceiasi familie, devenita Kendeffy, a ridicat la Santamarie Orlea, probabil pe locul unei rezidente mai vechi, cel mai impozant conac nobiliar al Tarii Hategului. Este vorba despre un complex de cladiri, o rezidenta nobiliara masiva, cu un turn ridicat la vestul fatadei de nord, si cu alte doua corpuri auxiliare (grajduri si cladirea slugilor), plasate spre nord, in forma literei U. In secolul al XVIII-lea, deasupra intrarii a fost asezata o superba inscriptie latina, marturisind dragostea cuplului si blazoanele familiilor care stapaneau, in acel moment, cladirea. Aici a fost gazduit, printre alte personalitati, regele Carol al II-lea, regele Romaniei, venit la vanatoare in Tara Hategului.

Figura nr. 26: Castelul Kendeffy

Ca si fapt divers, comuna Santamaria Orlea se poate mandri cu cel mai scurt kilometru din lume, intre Ciopeia si Ohaba de sub Piatra. La iesirea din satul Ciopeia a fost construit un pod care a scurtat distanta pe DN 66 cu cateva sute de metri. Pentru a nu fi nevoie de masurarea intregului drum, fapt care presupunea si instalarea de noi borne kilometrice, s-a decis ca bornele sa ramana nemodificate, iar kilometrul de pe pod sa ramana mai scurt.

De asemenea, in comuna se afla sediul filialei Sintamaria Orlea a Comunitatii Italiene din Romania. Primii italieni s-au stabilit in zona in urma cu circa o suta de ani, cand un antreprenor italian a inceput exploatarea si prelucrarea lemnului.

Biserica reformata, odinioara ortodoxa.

Subcetate se afla la trei km spre nord-est de soseaua dintre Santamarie Orlea si orasul Hateg. Aproape de intrarea in localitate, pe o culme aflata la o diferenta de nivel de 100 m, se mai pot vedea ruinele celei mai importante cetati medievale ale Hategului. A fost ridicata pe la sfarsitul secolului al XIII-lea. Din secolul al XV- lea a fost stapanita tot de catre familia Candea din Rau de Mori, prin gratia speciala obtinuta de la Ioan de Hunedoara. Orice rol al cetatii s-a pierdut deja in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Salasu de Sus poate fi atins daca, pe soseaua Hateg-Petrosani, in dreptul localitatii Ohaba de Sub Piatra, ne indreptam spre sud, pe calea cea mai folosita pentru accesul in Muntii Retezat. Peste patru km, imediat la intrarea in comuna, calatorul poate vedea ruinele unei curti nobiliare. Se disting bine zidurile de incinta, paralele cu soseaua, si turnul unei capele. Aceasta din urma este o ruda apropiata a capelei din Rau de Mori. Ea a apartinut familiei de origine romaneasca Mara. O alta familie romaneasca locala, Saracin, a ridicat biserica situata tot la stanga soselei, imediat dupa ce se depaseste piata principala a comunei. Din vechea biserica s- a pastrat clopotnita, a carei pisanie, fixata deasupra intrarii, povesteste o mica cronica de constructie.

Malaiesti se gaseste mai sus cu alti trei kilometri, pe aceeasi sosea pe care se afla si Salasu de Sus. Parasind drumul asfaltat si strabatand, spre stanga, satul, se ajunge la cetatea Malaiesti. Usor accesibila, ea are, pe langa farmecul specific, dat si de ambianta naturala si farmecul micilor cetati construite de feudali in intreaga Europa. Ridicata de catre familia Saracin, aflata in vecinatatea geografica si la concurenta sociala cu Candestii din Rau de Mori, ea conserva inca elemente demne de vizitat. Turnul-locuinta central, este conservat integral. In jurul sau este vizibila o parte a curtinei, la care, in secolul al XVI-lea, s-au adaugat patru turnuri exterioare, cu forme neregulate, vizibile acum doar aproape de suprafata solului.

Nucsoara, vecina spre sud-vest cu Malaiestiul, de care o despart doar patru kilometri, este deja satul care apartinea domeniului Candestilor din Rau de Mori. Satul modest, a reusit totusi sa-si ridice o biserica parohiala demna de atentie, conservata mai bine decat multe altele. Aceasta biserica a fost pictata de un mester zugrav venit din Tara Romaneasca, pe nume Simion din Pitesti, in ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Ansamblul pictural este conservat integral.

Baru, situata pe drumul DN 66, la 25 kilometri de Hateg, este situat aproximativ la jumatatea distantei catre orasul Petrosani. Inzestrat cu mici atribute urbane, Baru poate fi cautat si pentru una dintre bisericile sale. Denumita a fi Biserica Parvestilor, aceasta este o combinata insolita de elemente derutante, care, in fapt, ascund un monument ridicat in secolul al XVIII-lea. Biserica are inca renumele de a fi construita de o familie de 'hoti', ca multumire lui Dumnezeu pentru salvarea lor.

Crivadia, la patru kilometri distanta, pe aceeasi sosea catre Petrosani, conserva o constructie insolita. Este vorba despre fortificatia sau, cum se mai denumeste uneori, eronat, 'turnul' de aici. Forma circulara, cu un diametru destul de generos, sugereaza, intr-adevar un turn. El a fost ridicat in secolul al XVI-lea, de catre voievozii Transilvaniei, in scopul protejarii trecatoarei si a vamii dinspre Muntenia. Domina ambele versante ale cumpenei apelor. Se inrudeste destul de bine cu alte constructii care aparau Pasul Turnu Rosu, catre Sibiu.

Figura nr. 27: Turnul feudal de la Crivadia

La aproximativ 15 km de orasele Hunedoara si Hateg si la vreo 20 km de fosta Sarmizegetusa romana, in mijlocul unor paduri de mesteacan, intr-un cadru natural de o rara frumusete, se afla stravechea manastire Prislop, sau a Silvasului, ctitorie a Sfantului Nicodim de la Tismana, sau a ucenicilor sai, ridicata - se pare - pe locul unei asezari sihastresti si mai vechi. Actuala biserica a manastirii are o arhitectura specifica bisericilor din Muntenia si Moldova, a fost ctitorita si inzestrata de domnita Zamfira, fiica lui Mosie Basarab al Tarii Romanesti, care, dupa trei casatorii nefericite in Transilvania, si-a sfarsit zilele aici, la Prislop, in anul 1580. Biserica are plan triconic ( pronaos, naos, altar) si este construita din piatra cu urme ale picturii din 1759.

Figura nr.28: Manastirea Prislop

In decursul existentei sale de sase veacuri, manastirea Prislop a indeplinit un insemnat rol cultural-bisericesc in viata romanilor transilvaneni. Aici se pare ca s-a retras, spre sfarsitul vietii, insusi Sfantul Nicodim de la Tismana si a copiat cunoscutul Tetraevanghelier slavon din 1404-1405, unul din marile valori ale patrimoniului cultural-artistic al tarii noastre. De aici s-au ridicat doi vrednici ierarhi ai Transilvaniei: mitropolitul Ioan din Alba Iulia - fost egumen - care a pastorit in zilele de glorie ale lui Mihai Viteazul, si episcopul Teofil de la Vad. In veacurile XVII-XVIII, Prislopul avea o scoala, in care se pregateau "dieci", candidati la treapta preotiei. Iar pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, tot din obstea Prislopului s-au ridicat unii aparatori ai credintei ortodoxe, in fata incercarilor de atragere a calugarilor de aici la uniatie.

Mai presus de toate insa, Prislopul a indeplinit, de la inceputurile sale si pana azi, un rol de seama in intarirea vietii duhovnicesti din Tara Hategului, de pe valea Streiului si din "Tara Padurenilor", situate in apropierea ei. Dar, de trecutul manastirii se leaga si amintirea unui "sfant", necanonizat oficial. . Se spune ca un tanar cu numele Ioan, din satul Silvasul de Sus -pe teritoriul careia se afla si manastirea-, si-a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune. Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, si-a gasit un loc, ca la 500 m de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Slivut) unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o "chilie" in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia" sau "casa sfantului". Aici si-a trait restul zilelor, in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei, l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata cuviosul sihastru sau "sfantul" Ioan de la Prislop.

Poporul l-a socotit "sfant" inca din timpul vietii sale, iar dupa uciderea lui, aceasta credinta s-a intarit si mai mult. Vestea despre viata sa aleasa si mai ales despre moartea lui tragica a ajuns pana peste munti, in Tara Romaneasca, de unde au venit cativa cuviosi calugari, care i-au cerut trupul de la rude, ducandu-l intr-una din manastirile de acolo.

Cetatea Colt, asezata pe o stanca la intrarea in defileul Rausorului, este semnalata documentar din sec. XIV. Ea a apartinut familiei cneziale Candea din Rau de Mori. Ridicata in scopuri de aparare, cetatea nu a indeplinit niciodata acest rol; are plan triunghiular, dinspre nord, est si sud find aparata de ziduri puternice.

Cetatea Colt pare mai degraba un loc de refugiu romantic. Sub zidurile cetatii nu a avut loc nici o batalie. Cu toate astea, dupa 600 de ani de la zidirea ei, cetatea a fost martorul mut al unei adevarate batalii impotriva destinului, batalie care avea sa o faca mai celebra decat toata istoria ei de pana atunci. Aici s-a consumat una dintre cele mai duioase si mai secrete povesti de dragoste, al carei erou a fost insusi Jules Verne, fiind si sursa de inspiratie a acestuia pentru " Castelul din Carpati".

Biserica Cetatii Colt- a fost construita in cec. al XIV-lea, are aspect de fortareata; este formata dintr-o nava si un mic altar deasupra caruia se inalta un puternic turn fortificat; in prezent se afla in ruina.

Figura nr. 29: Ruinele Cetatii Colt

Valorile etnografice sunt reprezentate de localitatile rurale cu gospodarii si arhitectura traditionala, mestesuguri, obiceiuri. In Tara Hategului fiecare sat are nedeea sa. Portul popular hategan este format dintr-un costum popular hategan ( pantaloni lungi, curea lata si laibar) si cel femeiesc ( camasa, opreg, catrinta, pieptar).

Imbracamintea taraneasca din zona pastreaza elemente arhaice, locale, alaturi de care se afla elemente imprumutate din ornamentatia costumelor din Tinutul Padurenilor si din Banat. Costumul barbatesc se compunea din camasa cu "barburi" de culoare neagra, cioareci, curea, incaltaminte si o caciula cu fund drept numita"caita" sau palaria cu boruri mici, patrunsa din Marginimea Sibiului. Cojocul, lucrat din piele, avea "pieptar crapat" sau "pieptar infundat".Costumul femeiesc era format din gateala capului, complicata si diferita functie de varsta, camasa, doua catrinte, brau, "bracira" si incaltaminte. Catrinta era tesuta din lana aspra sau canepa si se purta foarte larga, era alcatuita din doua piese, una la spate, mai lunga si una in fata, mai scurta, cu ornamentatii lineare, verticale sau orizontale. Femeile purtau mijlocul incins cu "braul in bate" si peste acesta "bracira". Cojocul, lucrat din piele, avea "pieptar cu gura" sau "pieptar infundat".

Figura nr.30: Costum popular hategan

Femeia poarta pe cap o broboada ce atarna pe spate aproape pana jos, la gat are salbe, bani sau margele, inainte si in spate poarta doua fote, de obicei negre. Camasa e o adevarata opera artistica: pe umeri si pana la marginea manecii, ca sip e piept e tesuta cu desene in rosu sau in negru. Pe mijloc are un brau tesut frumos, impodobit ca margele, bani si inele. Peste brau are incins un lant, poarta piptare cu cusaturi. Iarna peste acest costum poarta o suba scurta, alba, din lana si cu gluga. Barbatul poarta o camasa din panza nu prea lunga, cu maneci largi, legata peste mijloc cu o " curana". Pantalonii, " cioaricii" sunt din lana alba, peste camasa are un " laibar" iar pe cap poarta o palarie cu marginile stamte si rasfirate, pe umar suba. Astfel de costume pot fi admirate si la Muzeul etnografic din orasul Hateg.

Interes prezinta si valorile muzicale si coregrafice :" hateganele" si " calusul" transilvan (ex. La Nucsoara) precum si preparatele culinare locale. (ex. " virslii" la Salasu de Sus si de Jos ). In zona Baiesti- Pui se fac tesaturi, covoare, iar la Clopotiva se fac crustaturi in lemn ( furci din lemn).

Figura nr.31 : Costum popular Figura nr.32: Costum popular romanesc

Concluzii

Oferta actuala a regiunii Tara Hategului este destul de redusa dar exista un potential de dezvoltare foarte ridicat avand la baza resursele naturale si antropice. Pentru administrarea corecta a acestora si dezvoltarea regiunii pentru un turism durabil a fost propus crearea Geoparcului Dinozaurilor Hateg. Obiectivele generale urmarite prin acest program sunt promovarea dezvoltarii economice, sociale si ecoturistice ale zonei, intarirea identitatii culturale si sociale, precum si protejarea patrimoniului natural si cultural al regiunii Tara Hategului.

Acest program operativ materializat prin construirea Geoparcului Dinozaurilor Hateg si implicit prin promovarea imaginii dinozaurilor reprezinta solutia viabila pentru dezvoltarea durabila a regiunii.Succesul acestuia poate fi garantat si de existenta celorlalte geoparcuri din Europa si in mod special de cel din Franta, care a scos regiunea Provence din marginalizare atat economica cat si turistica.(un studiu de impact economic efectuat in Geoparcul din Franta, in rezervatia geologica Haute-Provence a aratat ca la fiecare euro investit se castiga, din venituri directe, indirecte si induse, aproximativ 100 de euro, majoritatea fondurilor ramanand la nivel local).

Strategia reprezinta "arta de a castiga razboiul"(Ansoff,Strategie du Developpement de l'Enterprise",1989) si stabileste calea prin care se ating obiectivele strategice de marketing.Atingerea obiectivelor in planificarea de marketing se realizeaza intr-o perioada de timp de ordinul anilor.

In ceea ce priveste strategiile de dezvoltare pe termen mediu, acestea sunt strans legate de obiectivele propuse pentru aceast interval de timp si se refera mai ales la realizarea propriu zisa a Geoparcului, de crearea unei structuri informationale si de dezvoltarea agroturismului, la stabilirea de contacte cu diferite organizatii internationale de acelasi fel.

Pentru atingerea acestor obiective este necesara utilizarea unei strategii de penetrare a pietii prin utilizarea resurselor actuale de pe piata curenta concomitent cu imbunatatirea celorlalte elemente ale mixului de marketing. In acest sens se vor face demersuri pentru cresterea eforturilor de reclama, cresterea numarului agentilor de vanzare sau cresterea numarului tour-operatorilor, imbunatatirea infastructurii turistice, incurajarea initiativei locale si stimularea ONG-urilor de a atrage fonduri pentru dezvoltarea locala si implicit pentru crearea de noi locuri de munca(scaderea ratei somajului). De asemenea trebuie imbunatatit si sectorul de relatii publice prin organizarea de conferinte tematice, festivaluri, workshop-uri, stimuland astfel turismul stiintific si in secundar celelalte forme de turism care pot aduce venituri zonei fara a o supraaglomera.

In ceea ce priveste strategiile de dezvoltare pe termen lung, acestea vizeaza realizarea unui pol turistic la nivel national si chiar international si care in paralel sa duca la dezvoltarea durabila a regiunii, la ridicarea nivelului de trai, care sa cuprinda o gama variata de oferte pentru o paleta cat mai diversificata de turisti si de cereri. Pentru acest termen se propune o strategie de diversificare cat si una de diferentiere a produselor, strategii care vor duce la valorificarea si a altor segmente pe piata turistica hategana.

Pentru Tara Hategului, singurul potential si sansa de dezvoltare a zonei o reprezinta valorificarea patrimoniului natural si cultural, unic in tara prin diversitate, densitate, vechime si resurse umane locale.

BIBLIOGRAFIE

Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p;

Andrasanu, A., Grigorescu, D., Manoleli, D. 2004, Studiile interdisciplinare - suport pentru proiectul de dezvoltare locala Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului, Simpozionul international Biologia si dezvoltarea durabila, Bacau, 11 - 12 iunie

Andrasanu, A., Litoiu, N., Palcu, D., V., Piperca, S., 2003 - Scoala si Comunitatea locala, Ars Docendi, Bucharest, ISBN 973-558-112-4, 120 p;

Andrasanu, A. 2005 - The Geopark - Framework for research,education and training in sustainable development, Second Conference on the Geoheritage of Sebia, Proceedings, Belgrade, ISBN 502.131-1.55, pp 171 - 175;

Andrasanu, A. , Palcu, D., Oelerer Kinga, 2004 - The heritage of the Hateg Country, Centrul Geomedia, Universitatea din Bucuresti, 28 p.

Andrasanu, A, Grigorescu, D., 2003 - Geological heritage conservation in Romania. General overview. Geological heritage conservation and regional development. Strategies for the South Eastern European Contries, Workshop Guide, ArsDocendi, ISBN973-558-115-9, pp 23 - 32.

Dinu, Mihaela, 2005- Geografia turismului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2003 - Hateg Country Geopark. A new strategy for sustainable development. Geological heritage conservation and regional development. Strategies for the South Eastern European Contries, Workshop Guide, ArsDocendi, ISBN973-558-115-9, pp 33 - 346

Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2004 - Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului. Utilizarea patrimoniului natural si cultural pentru dezvoltare durabila a Tarii Hategului, Gomedia, Universitatea din Bucuresti, 31 p

Ielenicz, M., Comanescu L., 2006- Romania, potential turistic, Editura Universitara Bucuresti

Minciu , R, 2005 - Economia turismului, Editura Uranus

Muntele, I., Iatu, C., 2006- Geografia turismului.Concepte, metode si forme de manifestare spatio-temporala, Editura Sedcom Libris, Iasi

*** www.geopark.go.ro

*** www.hunedoara.djc.ro

*** www.primaria-hateg.rdslink.ro

*** www.mturism.ro

ANEXA

Figura nr.1: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 22

Figura nr.2: Muntele, I., Iatu, C., 2006- Geografia turismului.Concepte, metode si forme de manifestare spatio-temporala, Editura Sedcom Libris, Iasi, pagina 13

Figura nr.3: Minciu , R, 2005 - Economia turismului , pagina 21

Figura nr.4: Muntele, I., Iatu, C., 2006- Geografia turismului.Concepte, metode si forme de manifestare spatio-temporala, pagina 16

Figura nr.5: Dinu, Mihaela, 2005- Geografia turismului, pagina 26

Figura nr.6: Dinu, Mihaela, 2005- Geografia turismului, pagina 41

Figura nr.7: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 7

Figura nr.8: Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2004 - Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului. Utilizarea patrimoniului natural si cultural pentru dezvoltare durabila a Tarii Hategului, Gomedia, Universitatea din Bucuresti, pagina 7

Figura nr.9: Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2004 - Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului. Utilizarea patrimoniului natural si cultural pentru dezvoltare durabila a Tarii Hategului, Gomedia, Universitatea din Bucuresti, pagina 5

Figura nr.10: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 15

Figura nr.16: Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2004 - Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului. Utilizarea patrimoniului natural si cultural pentru dezvoltare durabila a Tarii Hategului, Gomedia, Universitatea din Bucuresti, pagina 9

Figura nr.19: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 12

Figura nr.20: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 11

Figura nr.21: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 30

Figura nr.22: Grigorescu, D., Andrasanu, A, 2004 - Geoparcul dinozaurilor Tara Hategului. Utilizarea patrimoniului natural si cultural pentru dezvoltare durabila a Tarii Hategului, Gomedia, Universitatea din Bucuresti, pagina 7

Figura nr.24: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p,pagina 25

Figura nr.26: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 25

Figura nr.30: Andrasanu, A., Ciobanu, C., Palcu, D., Donescu, E., Olariu, I., 2006 - Ghid de calatorie in Tara Hategului. Santamaria Orlea, Editura Paralela 45, 32 p, pagina 19