REFRACTORUL LUI GALILEO
Un telescop construit in 1608 de opticianul olandez Hans Lippershey a atras atentia omului de stiinta italian Galileo, care a realizat cat de util ar fi acesta in astronomie. Galileo a imbunatatit rapid modelul lui Lippershey si a inceput sa construiasca o serie din ce in ce mai buna de telescoape.
Cu ele, el a facut o serie de descoperiri incluzand muntii si vaile de pe Luna.
Dupa ce descoperirea lui Galileo a aratat cat de important este telescopul modelul folosit de el a devenit cunoscut ca fiind Telescopul lui Galileo. Lentilele lui convexe adunau lumina de la obiecte, facandu-le astfel vizibile. Iar lumina concava a ocheanului inclina razele de lumina incat forma o imagine marita si verticala. Lentilele erau montate in tuburi, una alunecand in cealalta. Acesta a permis ca separarea dintre lentile sa poata fi ajustata pentru focalizarea imaginii. Acest tip de telescop sta la baza binoclului modern (de spectacol si de teren).
Telescopul lui Galileo functioneaza prin refractia luminii si este deasemenea cunoscut ca telescop refractar. In alt tip de telescop refractar, ambele lentile sunt convexe. Un asemenea model formeaza o imgine marita dar rasturnata si este cunoscut ca fiind un telescop astronomic. Acest fel de telescop nu era potrivit pentru uz general pentru ca ofera o imgine rasturnata; acest lucru nu are insa importanta pentru astronomii care urmaresc corpurile ceresti. Un model similar este folosit in binoclul prismatic modern dar prismele din fiecare sectiune intorc obiectele in pozitia corecta.
