Asupra problemei sensului si intelesului?
Care este intelesul intelesului?
Care este extensiunea inteligibilului?
Exista o unitate-inteles?
Ce importanta are aceasta problema?
Mi se pare ca, aceasta problema, pe de o parte, are importanta si, pe de alta parte, n-are importanta. Imaginativa un Einstein sau un alt savant care toata viata a gandit si a cercetat cu multa truda si graba dupa vreun adevar, care este depasit si umilit de un filosof, in virtutea faptului ca ultimul a tratat o problema mult mai fundamentala:problema naturii sau a unitatii intelesului. Sau un politician umilit de un filosof trufas in demintatea faptului ca domeniul sensului transcende transcendental domeniul sensului discursului politic . Cineva ar putea replica: aceasta unitate a intelesului nu este decat un fel de incaltaminte pentru omul de stiinta. Sau, au trecut mii de ani de cand omul utilizeaza sensul si intelesul, dar nimeni nu a rezolvat, in atata timp, nici cu un cot problema eradicarii imbatranirii. Gandirea si limbajul uman permit rezolvarea unei multimi nedefinite de probleme. Totusi, cel putin uneori, rezolvarea unor probleme pare mai dificila decat inventia limbajului Dar, cand se pune problema unitatii stiintei, poate ca, problema intelesului devine importanta.
Stiinta, intr-adevar, nu poate sa aiba o intensiune transsensuala sau transinteligibila. Ori, se spune ca intensiunea determina extensiunea. Totusi, consider ca intensiunea nu este decat o extensiune de gradul doi, metaextensiune sau abstract-extensiune. Adica, extensiunea cuprinde un set de entitati cognitive (p.e., oameni, triungiuri, cuvinte, numere etc.) care au anumite caracteristici cel putin similare. Dar nu orice enunt cu sens sau inteligibil este stiintific Chiar daca sensul si inteligibilitatea ar constitui o conditie necesara a stiintificitatii ele nu sunt si suficiente. Pentru exemplificare, enuntul viata este si nu este o forma de existenta a materiei nu poate fi stiintific in acelasi timp si comparativ cu acelasi criteriu.
Noncontradictia constitue deasemenea un criteriu logic aditional pe care trebuie sa-l indeplineasca stiinta. Mai mult, stiinta tinde sa se dezvolte spre o cunoastere precisa, cantitativ si procentual. Economia si precizia alcatuies deziderate ale stiintei.
Apoi, constructele noastre teoretice si/sau ipotetice trebuie comparate prin consecintele lor concrete cu experienta noastra fenomenala de ordinul unu. Stiinta matura presupune, nu doar utilizarea unor unitati-sens pentru a descrie observatia, organizarea si coordonarea unor programe teoretico-experimentale eficiente-inteligente. Si enunturile deceptive au sens si inteles
Deaceea, problema stiintificitatii este mai cuprinzatoare si mai importanta decat problema sensului. Stiintificitatea nu este nici echiintensionala nici echiextensionala cu inteligibilitatea.
Credinta nu este o conditie suficienta a stiintificului sau a adevarului.
Faptul ca dogmele religioase pot cuprinde si anumite principii si idealuri morale acceptabile nu este o garantie a adevarului altor afirmatii ale lor (p.e., referitoare la originea universului sau a omului etc.).
Valoare etica nu constitue o conditie suficienta a valorii aletice adevar. Este aproape inimaginabil ca un om cu o minima cultura notionala generala stiintifica si epistemologica sa creada in adevarul unor texte ca geneza, chiar daca credinta oarba, insistenta, speranta etc. pot fi importante valori pentru supravietuire, reproducere si uneori chiar pentru reusita. Dar sa revenim la problema sensului si a intelesului. Ce, este notiunea logicii o unitate a sensul sau a intelesului? Este vreo distinctie intre sens si inteles? Un termen poate avea un sens sau o intensiune, dar inteles ar putea avea? La nivelul termenului, sa fie sensul identic cu intelesul? Este reprezentarea mentala unitatea intelesului?
