rezulta nu numai din complexitatea "obiectului" perceput, ci si din caracteristicile "subiectului" percepator, ca si din insusi procesul perceptiei celuilalt. Sa examinam pe rand sursele de eroare in perceperea persoanelor.
Cand percepem ceva, nu o facem gratuit. Avem o anumita motivatie. La fel se intampla si cind incercam sa ne facem o impresie despre oameni: ii percepem prin "ochelarii asteptarilor" noasre. Subiectul percepator are un set de asteptari, un montaj, in raport cu care organizeaza informatiile provenite de la "obiectul" perceput. In virtutea respectivului montaj, imaginea despre celalalt va reflecta mai mult sau mai putin corect realitatea , intrucat perceptia celuilalt apare ca o sinteza a experientei trecute cu faptele de observatie actuale. Orientarea anticipativa a celui care percepe (montajul lui) introduce o puternica segregare a informatiilor. Daca, in baza starii noaste de expectatie (de asteptare), percepem o persoana ca prieten, in imaginea ce ne-o formam vor predomina trasaturile de caracter pozitive. Dimpotriva, daca asteptarea este de ostilitate, vor fi percepute primordial caracteristicile negative. Si intr-un caz si in celalalt nu percepem persoana in mod cuprinzator si nu retinem din imaginea formata totalitatea trasaturilor de personalitate. Asa se explica de ce un indragostit idealizeaza fiinta iubita, in timp ce oamenii aflati in conflict se descriu "in negru". In mod obisnuit, iti poti da seama de atitudinea cuiva fata de alta persoana dupa felul cum o descrie. Daca, in portretul pe care i-l face, apar doua trasaturi de caracter negative, poti fii sigur ca n-ai intalnit un ptrieten .
Ca si in cazul lucrurilor, cand percepem o persoana avem tendinta sa o plasm intr-o categorie anterior cunoscuta. Impresiile prezentate interfereaza cu experienta trecuta, reprezentarile senzoriale cu judecatile evaluative. Un om nu ne ofera doar o imagine individuala.
