VALORILE MOBILIARE

I. Valorile mobiliare

Valorile mobiliare sunt considerate instrumente financiare si sunt reprezentate de titluri de proprietate sau de creanta care confirma titularului dreptul sau patrimonial, de o anumita marime, asupra unui emitent, precum si posibilitatea transformarii lor oricand in lichiditati pe piata secundara de capital.

In sens restrans, valorile mobiliare sunt hartii de valoare sau titluri - actiuni si obligatiuni - emise de o anumit agent economic (public sau privat). Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, in special la bursa, sunt cunoscute in literatura ca produse bursiere.

Ele se clasifica in urmatoarele categorii:

instrumente financiare primare = sunt emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (actiuni) sau pentru atragerea capitalului de imprumut (obligatiuni).

Ele asigura mobilizarea capitalului pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri si acorda detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

instrumente financiare derivate = sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent (in calitate de vanzator) si beneficiar (in calitate de cumparator) si care confera cumparatorului drepturi asupra unor active reale, la o scadenta viitoare, in conditii stabilite prin contract.

Spre deosebire de titlurile primare, titlurile derivate nu ofera drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului, ci asupra unor active diverse (titluri financiare, valute, marfuri etc.)

In categoria lor se includ: contractele futures, options, contracte pentru diferente, contracte swap (contracte standardizate) si contracte forward (negociate intre parti).

instrumente financiare sintetice = rezulta din combinarea unor active financiare diverse in vederea obtinerii unui nou instrument de plasament (ex: combinarea de contracte futures de vanzare si cumparare, de optiuni call si put, de diferite tipuri de contracte futures si optiuni).

O categorie aparte de active sintetice este reprezentata de produsele financiare tip "cos" care au la baza o selectie de titluri financiare primare, combinate astfel incat sa rezulte un produs bursier standardizat. Cel mai cunoscut produs de acest tip este contractul pe indici bursieri.

Pentru a se adapta cat mai bine cerintelor diverse ale investitorilor, piata de capital a permis aparitia instrumentelor financiare structurate care presupun combinarea caracterististicilor instrumentelor financiare clasice rezultand astfel produse cu grad ridicat de complexitate si flexibilitate.

In sinteza, notiunea de valoare mobiliara presupune urmatoarele coordonate:

valorile mobiliare sunt instrumente negociabile = dau posibilitatea transmiterii lor catre alte persoane interesate in detinerea lor, potrivit cererii si ofertei si cu respectarea conditiilor legale

valorile mobiliare pot fi emise in forma materializata si / sau dematerializata (evidentiate prin inscrisuri in cont). In ultimii ani, se remarca preferinta pentru valorile mobiliare dematerializate in defavoarea celor materializate.

valorile mobiliare confera detinatorilor lor drepturi asupra emitentului de natura patrimoniala (de proprietate, de incasare a unei parti din profit, de despagubire din activul ramas in caz de faliment) si nepatrimoniala (atestarea statutului de proprietar, vanzarea/cedarea libera a actiunilor, participarea in organele de conducere, la luarea deciziilor si in activitatea de control si informare).

In functie de venitul pe care il aduc posesorului lor, valorile mobiliare se impart in:

valori mobiliare cu venit variabil (actiuni) = nivelul venitului obtinut depinde de rezultatele financiare ale societatii emitente si de politica acesteia privind repartizarea profitului

valori mobiliare cu venit fix (obligatiuni) = venitul obtinut sub forma de dobanzi nu este influentat de rezultatele financiare ale societatii emitente.

II. A C T I U N I L E

Sunt reprezentate de instrumente financiare emise de o societate comerciala pentru constituirea, majorarea sau restructurarea capitalului propriu, reprezentand fractiuni ale capitalului social. Ele desemneaza raportul juridic existent intre actionar si societatea emitenta.

Pentru definirea lor, sunt evidentiate doua elemente:

- dreptul de actionar  exprima drepturile detinatorului asupra societatii emitente

este reprezentat printr-un document (certificat de actionar)

- unitatea dreptului actionarului reprezentata de o fractiune din capitalul social

al firmei emitente

Caracteristicile actiunilor sunt:

au o anumita valoare nominala

sunt fractiuni egale ale capitalului social

sunt indivizibile

sunt instrumente negociabile

Prin emisiunea lor, actiunile furnizeaza societatii emitente capitaluri cu caracter permanent, in timp ce pentru actionari, achizitionarea lor reprezinta un plasament pe termen lung.

Clasificarea actiunilor:

v dupa forma de prezentare

actiuni nominative = au numele proprietarului inscris pe certificatul de actionar sau in cont si pot fi transmise altei persoane doar prin consemnarea intr-un registru al societatii emitente.

actiuni la purtator = actiunea apartine celui care o detine, certificatul de actionar fiind materializat in forma fizica si nu prin inscris in cont. Actiunea poate fi transmisa fara nici o formalitate, detinatorul sau fiind recunoscut ca actionar.

Prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor, exista posibilitatea de transformare a actiunilor nominative in actiuni la purtator (si invers).

v dupa locul lor pe piata :

actiuni autorizate = numarul lor se determina prin actele constitutive ale fiecarei societati comerciale. In scopul posibilitatii de majorare ulterioara a capitalului, la infiintare numarul actiunilor prevazute in statut este de regula mai mare decat numarul de actiuni necesar infiintarii societatii, iar pe parcursul functionarii sale, AGA poate decide cu privire la majorarea numarului actiunilor autorizate initial, dar este necesara modificarea actelor constitutive.

actiuni emise = actiunile autorizate vandute efectiv pe piata (capitalul social se stabileste in functie de numarul actiunilor emise).

Daca emisiunea actiunilor are loc la constituirea capitalului social, persoanele care achizitioneaza aceste actiuni se numesc investitori initiali (actionari fondatori). Daca emisiunea actiunilor se realizeaza pe parcursul functionarii societatii (prin majorare de capital social), aceasta se adreseaza atat actionarilor existenti, cat si unor noi investitori.

actiuni neemise = actiuni autorizate - actiuni emise. Aceste actiuni dau posibilitatea unor emisiuni viitoare fara modificarea actului constitutiv al societatii emitente.

actiuni de trezorerie = actiunile proprii pe care emitentul le rascumpara de pe piata, care nu confera drept de vot si pentru care nu se distribuie dividende. Potrivit legii, emitentul isi poate rascumpara de pe piata actiuni proprii ce reprezinta maxim 10% din capitalul sau social. Sursele de rascumparare ale acestor actiuni sunt profiturile distribuibile si rezervele.

Motivatia rascumpararii propriilor actiuni poate fi:

incercarea emitentului de a evita eventuale preluari ostile

- sustinerea cursului propriilor actiuni > daca pe piata se manifesta o tendinta accentuata de scadere a cursului pentru actiunile respective, emitentul poate influenta pe termen scurt raportul cerere/oferta prin rascumpararea actiunilor care vor fi pastrate in trezorerie, urmand a fi revandute ulterior - daca se constata cresterea cursului sau pot fi anulate - cu diminuarea corespunzatoare a capitalului social.

- sporirea rentabilitatii investitiei actionarilor > profitul obtinut la nivelul societatii emitente se va repartiza la un numar mai mic de actiuni, ceea ce va duce la cresterea dividendului pe actiune.

actiuni pe piata = actiuni emise - actiuni rascumparate. Sunt actiunile aflate in circulatie, care se tranzactioneaza pe baza raportului cerere/oferta.

v dupa drepturile conferite posesorului:

actiuni comune (ordinare) = reprezinta fractiuni egale ale capitalului social si confera detinatorilor drepturi egale (la vot in AGA si la dividende)

dreptul la vot = fiecare actiune ordinara ofera detinatorului dreptul la un singur vot, doar daca prin actul constitutiv al societatii emitente nu se stabileste un alt raport intre numarul actiunilor detinute si numarul voturilor aferente

dreptul la dividende = fiecare actionar are dreptul sa primeasca dividende proportional cu cota de participare la capitalul social, daca prin actul constitutiv nu s-a stabilit altfel, dividendele putand fi in numerar sau sub forma dividendului in actiuni.

In cazul lichidarii societatii emitente, actiunile ordinare dau dreptul la o parte a activului social ramas dupa luarea in considerare a revendicarilor celorlalti creditori, uneori societatea fiind in imposibilitatea de a satisface in intregime pretentiile actionarilor obisnuiti.

In caz de faliment al societatii emitente, posesorii actiunilor ordinare au o raspundere limitata corespunzatoare partii pe care o detin din capitalul social.

In cazul majorarii capitalului social prin emisiune de noi actiuni, posesorii actiunilor ordinare pot subscrie la noua emisiune inaintea celor care doresc sa devina noi actionari ai societatii respective (isi pot manifesta "dreptul de preemptiune").

actiuni preferentiale (privilegiate) = asigura posesorului lor o rentabilitate minima si nu confera, in principiu, drept la vot, decat daca in documentele constitutive ale societatii se prevede altfel. Ele sunt considerate valori mobiliare cu venit cert.

Ele dau dreptul la un dividend fix platit inaintea dividendului pentru actiunile comune. Dezavantajul relativ al acestor titluri de a nu avea drept la vot (la adoptarea deciziilor in cadrul societatii emitente) este contrabalansat de avantajul fructificarii investitiei prin obtinerea unui dividend fix.

In tarile dezvoltate, marimea dividendului fix are ca baza de comparatie rata dobanzii la disponibilitatile la vedere din conturile bancare, datorita principiului indiferentei conform caruia unui posesor de capitaluri ii este indiferent daca plaseaza acest capital pe piata bancara sau pe piata de capital in conditiile in care fructificarea este comparabila.

Decizia de a emite actiuni preferentiale apartine exclusiv actionarilor ordinari, insa luarea acestei decizii presupune respectarea unor conditii, precum:

actiunile preferentiale sa aiba aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare

actiunile preferentiale sa nu depaseasca o patrime din capitalul social.

Actiunile preferentiale vor putea fi transformate in actiuni ordinare prin hotararea AGEA.

In cazul lichidarii companiei, pentru detinatorii de actiuni preferentiale poate exista posibilitatea ca ei sa isi exercite drepturile asupra activelor acesteia inaintea detinatorilor de actiuni comune, dar inferiori detinatorilor de obligatiuni.

Emisiunea actiunilor preferentiale vizeaza atragerea investitorilor prin posibilitatea obtinerii de catre acestia a unei rentabilitati sigure, insa pentru emitent sunt afectate resursele financiare viitoare datorita obligativitatii platii dividendului, de aceea in perioade de instabilitate economica se evita emiterea acestui tip de actiuni.

Un agent economic poate emite insa si actiuni preferentiale cu dividend variabil. In cazul lor, dividendul este recalculat la intervale de timp specificate, de obicei trimestrial, dupa o formula predeterminata. Acest tip de actiune preferentiala contrasteaza cu majoritatea actiunilor de acest tip care platesc trimestrial un dividend fix. In general, pretul actiunilor preferentiale cu dividend variabil nu are fluctuatii mari (are o volatilitate redusa) deoarece dividendul este ajustat automat pentru a mentine tranzactionarea actiunilor in jurul valorii nominale.

Exista posibilitatea emiterii de actiuni preferentiale rascumparabile pentru care emitentul are optiunea de a le rascumpara de la detinatori, de regula la valoarea nominala sau la un pret putin peste aceasta valoare, optiune pe care si-o exercita de obicei atunci cand ratele dobanzii de pe piata scad semnificativ sub randamentul oferit la momentul emiterii de actiunea preferentiala.

Daca un agent economic emite actiuni preferentiale care prevad o rata ridicata a dividendului (pentru  a raspunde situatiei conjuncturale la momentul emisiunii respective) , in cazul in care prevede modificarea conditiilor pietei in viitor si emitentul preconizeaza ca va putea atrage resurse la un cost mai scazut decat in prezent, el poate atasa actiunilor clauza de rascumparare.

Rascumpararea se realizeaza in conditii prestabilite de pret si de timp. Pentru a fi atractive investitorilor exista o anumita perioada fixata prin contract in care emitentul nu poate sa isi exercite optiunea de rascumparare.

Actiunile preferentiale reprezinta o clasa distincta de actiuni si este obligatoriu sa fie evidentiate si tranzactionate separat de actiunile comune ale aceluiasi emitent.

Pentru a face cat mai atractive pentru investitori actiunile preferentiale, ele pot prezenta anumite caracteristici: pot fi cumulative, necumulative, participative, convertibile. La emisiunea acestor actiuni, emitentul trebuie sa stabileasca si tipul lor.

actiuni cumulative = daca in anumiti ani societatea emitenta nu a distribuit dividende, pentru actiunile din aceasta categorie se formeaza dividend retinut, prin cumularea sumelor ce trebuiau platite, dividend ce va fi platit inaintea celorlalte dividende.

actiuni necumulative = neplata sumelor cuvenite sub forma dividendelor in anumite perioade are ca efect pierderea definitiva a acestor sume, chiar daca la o data ulterioara societatea dispune de venituri suficiente.

actiuni participative = dau posesorilor posibilitatea de a-si spori randamentul actiunilor detinute prin primirea unui dividend fix la care se adauga si o alta parte din veniturile firmei emitente, parte ramasa dupa plata dividendelor cuvenite actiunilor ordinare. In functie de numarul acestor actiuni, la nivelul societatii emitente se calculeaza dividendul aferent actiunilor comune :

Detinatorii acestor actiuni au dreptul sa incaseze diferenta dintre dividendul cuvenit actiunilor comune si dividendul fix cuvenit actiunilor preferentiale (daca nivelul acestuia este mai mic), ceea ce duce la o egalizare din punct de vedere al fructificarii intre detinatorii actiunilor preferentiale participative si detinatorii actiunilor comune.

actiuni convertibile = acorda posesorilor dreptul de a-si transforma actiunile preferentiale in actiuni ordinare pe baza unui raport de conversie prestabilit. Decizia de convertire este determinata de evolutia si marimea dividendului incasat de detinatorii actiunilor comune comparativ cu dividendul fix incasat de detinatorii actiunilor privilegiate.

Participantii la oferta / cererea de actiuni vor decide emisiunea / achizitionarea titlurilor astfel incat acestea sa raspunda cat mai bine intereselor fiecarei parti.

O societate poate autoriza la nivelul sau o multitudine de clase de actiuni, fiecare cu propriul sau set de drepturi contractuale.

Pentru actiuni, in practica se pot intalni diferite titulaturi:

actiune fierbinte > actiune nou emisa al carei pret creste rapid chiar din prima zi de tranzactionare pe piata secundara

actiune ciclica > actiune al carei pret tinde sa creasca rapid cand economic este in expansiune si sa scada rapid in conditii de recesiune economica (ex: actiunile din industria constructiilor de locuinte)

actiune garantata > actiune preferentiala pentru care plata dividendului este garantata de catre una sau mai multe companii diferite de cea emitenta

actiune in cadere libera > actiune al carei pret scade drastic datorita unor informatii sau zvonuri cu privire la situatia economica dificila a emitentului

actiune yo-yo > actiune foarte volatila, al carei pret creste si scade des si intr-un interval ingust

Majorarile de capital

Principalele modalitati de majorare a capitalului social sunt: emisiune de noi actiuni si incorporarea din rezerve.

Emisiunea de noi actiuni presupune vanzarea acestora pe piata si incasarea contravalorii lor de catre societatea emitenta. Vanzarea noilor actiuni se face la pret de emisiune care, in general, la actiuni este mai mare decat valoarea nominala si mai mic decat cursul bursier al actiunii. Diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala este reprezentata de prima de emisiune (PE = VN + pe).

Actiunile se vand la o valoare mai mare decat valoarea nominala pentru ca astfel societatea beneficiaza de noi sume din aportul in numerar (respectiv prima de emisiune) si mai mica decat cursul bursier pentru a face atractiva noua emisiune si a determina posesorii de capitaluri sa subscrie la aceasta.

Incorporarea unei parti din rezerve in capitalul social presupune un transfer contabil la nivelul societatii, actiunile nou emise fiind distribuite in mod gratuit vechilor actionari.

In aceasta situatie, capitalul propriu la nivelul societatii nu se modifica, ci are loc numai o noua impartire a sa intre capitalul social si rezerve. In general, aceasta metoda este acceptata daca este insotita de mentinerea dividendului pe actiune la nivelul actual.

In ambele cazuri, societatea poate acorda vechilor actionari, drepturi preferentiale: de subscriere (la emisiunea de noi actiuni prin aport in numerar) sau de atribuire (la incorporarea rezervelor).

Aceste drepturi sunt considerate valori mobiliare negociabile tranzactionate pe piata secundara de capital al caror pret se stabileste pe piata de licitatie (ca punct de echilibru intre cerere si oferta) sau pe piata de negocieri (ca pret negociat intre vanzator si cumparator).

La nivelul societatii se poate calcula o valoare teoretica a acestor drepturi astfel:

Majorarea de capital ( K) este reprezentata de:

n * PE la emisiunea de noi actiuni in schimbul numerarului

n * VN la incorporarea din rezerve

DS reprezinta privilegiul acordat de o societate actionarilor sai (posesori de actiuni comune) de a achizitiona cu intaietate noile actiuni, proportional cu procentul detinut in societate (drept de preemptiune). Subscrierea cu prioritate presupune hotararea AGA cu privire la intervalul de timp de valabilitate a acestui drept. Raportul dintre actiunile detinute si actiunile ce urmeaza a fi achizitionate (raportul de subscriere) in baza DS este stabilit prin actul constitutiv sau distinct pentru fiecare noua emisiune de actiuni.

Fiecarei actiuni i se ataseaza un DS ca o compensatie pe care emitentul trebuie sa o acorde detinatorilor de actiuni astfel incat sa nu se modifice pozitia actionarului vechi in capitalul social, profitul primit si dreptul de vot in cadrul societatii respective.

La terminarea perioadei de subscriere, actiunile ramase nesubscrise sunt oferite publicului investitor.

Vechii actionari care nu doresc sa foloseasca DS primite gratuit de la societate pentru achizitionarea de noi actiuni, pot obtine un venit prin vanzarea lor catre investitorii care doresc sa achizitioneze actiuni din noua emisiune.

Desi valoarea teoretica a DS se poate calcula la nivelul societatii, totusi valoarea sa reala este data de piata, de raportul cerere/oferta pentru acele drepturi. Ca urmare, valoarea de piata poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea sa teoretica.

DS au durata de viata scurta, respectiv perioada in care actionarul este indreptatit sa isi exercite dreptul de preemptiune (de ordinul saptamanilor). De aceea, decizia de a vinde sau utiliza DS-urile trebuie luata rapid.

Pretul platit pentru cumpararea unei noi actiuni este reprezentat de pretul de emisiune pentru vechii actionari, iar pentru noii actionari se mai adauga valoarea unui anumit numar de DS-uri pe care trebuie sa le cumpere. Numarul DS-urilor necesare pentru achizitionarea unei noi actiuni se determina ca raport intre actiunile vechi si noi.

DA este determinat de majorarea capitalului social prin incorporarea unei parti din rezerve  si apare in situatia in care societatea decide distribuirea de dividende sub forma de actiuni. Actiunile primite confera aceleasi drepturi ca si celelalte actiuni ordinare si vor fi distribuite actionarilor existenti proportional cu procentul de participare la capitalul social. Aceasta procedura va conduce automat la majorarea capitalului societatii cu valoarea dividendelor distribuite sub forma de actiuni.

Actionarul care primeste DA va decide daca beneficiaza de aceste drepturi prin numarul corespunzator de actiuni ce i se cuvin sau daca doreste vanzarea lor pe piata si incasarea de numerar.

Intre momentul subscrierii la o noua emisiune de actiuni si momentul inregistrarii dreptului de proprietate asupra actiunilor dobandite se scurge un interval de timp relativ mare. De aceea, pentru a da posibilitatea posesorului de actiuni noi de a-si lichida investitia inainte de finalizarea operatiunilor corporative, pe piata de capital exista posibilitatea emiterii si tranzactionarii unui instrument specific: drepturile de alocare.

Ele sunt asociate valorilor mobiliare emise pe termen scurt prin care se certifica dreptul detinatorului de a primi o actiune care ii va fi atribuita la momentul inregistrarii majorarii de capital social potrivit reglementarilor fiecarei piete. Sunt instrumente financiare liber transferabile, emise in forma dematerializata, evidentiate prin inscriere in forma electronica, atasate actiunilor nou emise si platite integral.

Drepturile de alocare nu au valoare nominala, ci doar o valoare intrinseca data de actiunea careia ii este atasat dreptul.

Ca si in cazul DS sau DA, actionarii care au primit drepturi de alocare si nu doresc sa subscrie la noua emisiune, au posibilitatea de a vinde drepturile la un pret determinat pe piata secundara.

Pe piata de capital din Romania, prima emisiune de drepturi de alocare a fost atasata ofertei publice initiale de vanzare realizata de Transgaz (2008).

Cu ajutorul acestora, investitorii pot sa-si marcheze castigul obtinut din oferta, inainte de inceperea tranzactionarii actiunilor pe Bursa. Drepturile de alocare sunt emise atasat actiunilor si revin, ulterior inchiderii perioadei de derulare a ofertei publice initiale primare de vanzare, persoanelor care au subscris si platit integral actiunile. Numarul drepturilor de alocare este egal cu numarul de actiuni nou emise, subscrise si platite integral in perioada de exercitare a dreptului de preferinta si in cadrul ofertei publice de vanzare. Raportul de alocare va fi de o actiune la un drept de alocare.

Ca orice instrument financiar, drepturile de alocare prezinta si riscuri. Unul dintre acestea este anularea ofertei. In aceasta situatie, detinatorul acestor drepturi isi va primi banii inapoi. Suma rambursata este egala cu produsul dintre numarul de drepturi de alocare detinut si pretul de vanzare din oferta publica pentru o actiune nou emisa.

Aria de cuprindere a acestor instrumente financiare este mai larga decat cea a emisiunii de noi actiuni in cadrul ofertelor publice de vanzare si se refera si la incorporarile din rezerve, acordarea de dividende sub forma de actiuni, acordarea de actiuni salariatilor, aportul in numerar, fuziunile sau conversiile de datorii (obligatiuni). De asemenea, modificarile valorilor nominale ale actiunilor prin divizare sau consolidare pot fi insotite de emiterea unor astfel de valori mobiliare pentru ca si aceste evenimente corporative presupun un timp relativ indelungat pentru parcurgerea formalitatilor legale de inregistrare.

Avantajele pe care le ofera investitorilor emiterea si tranzactionarea drepturilor de alocare au in vedere:

- diversificarea instrumentelor financiare oferite de piata de capital

- cresterea atractivitatii emitentilor

- cresterea lichiditatii pietei bursiere

- simplitate in tranzactionare prin faptul ca unei actiuni ii este atasat un singur drept de alocare si de aceea lansarea ordinelor de vanzare/cumparare urmeaza aceiasi pasi ca pentru actiuni

- respectarea acelorasi reguli de vanzare/cumparare ca pentru actiunile tranzactionate pe piata reglementata sau sistemul alternativ de tranzactionare

- asigurarea unei fructificari rapide a actiunilor dobandite in urma subscrierii la oferta publica initiala

Efectele majorarii capitalului

Sunt cunoscute sub denumirea "efecte de dilutie" si constau in scaderea profitului pe actiune, a puterii de decizie a vechilor actionari si a valorii actiunii dupa majorarea de capital fata de nivelul inregistrat inainte de majorare. Aceste efecte nefavorabile pentru vechii actionari sunt determinate de situatia in care societatea decide majorarea de capital social fara acordarea de drepturi preferentiale.

dilutia profitului pe actiune = majorarea de capital este insotita de reducerea sau cel mult mentinerea ratei de rentabilitate financiara a activitatii societatii respective. Ca urmare, se inregistreaza o scadere a profitului pe actiune deoarece profitul net va fi distribuit pentru un numar crescut de actiuni.

dilutia puterii de decizie = se manifesta prin reducerea ponderii actiunilor detinute de vechiul actionar in totalul actiunilor existente la nivelul societatii. Pentru a-si pastra nemodificata pozitia in cadrul societatii, apare necesitatea ca vechiul actionar sa subscrie la noua emisiune.

dilutia capitalului = este reprezentata de scaderea valorii intrinseci a actiunii dupa majorare, fiind evidentiata prin valoarea DS calculat de societate.