Tipuri de intreprinderi - actiunile si obligatiunile

Tipuri de intreprinderi - actiunile si obligatiunile

A) Tipurile de intreprinderi:

Intreprinderea, corespunzator caracteristicilor sistemului economic existent, a unor particularitati specifice economiei fiecarei tari, ca si a mecanismului economic, imbraca mai multe forme de existenta, fiecare cu un anumit specific privind:

constituirea;

proprietatea;

conducerea;

integrarea in viata economica;

raspunderea;

denumirea proprie.

In economia de piata conform criteriului de proprietate se intalnesc trei tipuri de intreprinderi:

intreprinderi proprietate de stat;

intreprinderi proprietate civila;

intreprinderi mixte.

Dupa forma de constituire si organizare se intalnesc urmatoarele tipuri de intreprinderi:

intreprinderi personale;

intreprinderi asociate (asociatii de diferite forme);

corporatii.

Intreprinderile personale:

Avantaje:

un singur proprietar infiinteaza, organizeaza si conduce activitatea intreprinderii;

se organizeaza rapid, necesita investitii mici, intra rapid in activitate, se poate adapta repede la cerintele pietei.

Dezavantaje:

dimensiunea relativ redusa a capacitatii de productie;

greutati in obtinerea creditelor si implicit, dezvoltarea intreprinderii;

raspunderea este nelimitata, adica proprietarul raspunde cu intreaga sa proprietate nu numai cu capitalul investit.

Intreprinderile asociate

sunt constituite in momentul cand se asociaza doua sau mai multe persoane, punand impreuna capital banesc sau in natura pentru a constitui capitalul social;

scopul asocierii este de a infaptui activitati aducatoare de castig care ulterior va fi impartit intre asociati.

Exista variante, forme de asociere cu denumiri diferite si care au caracteristici diferite;

De regula, formele simple de asociere (cu raspundere nelimitata si solidara) sunt societati de persoane, iar cele dezvoltate sunt societati de capital.

Cooperatia este o forma de asociere bazata pe ideea de mutualism care inlesneste forta de actiune si rezistenta cooperatista in lupta de concurenta. In timp, s-au dezvoltat diferite forme de cooperare: (de productie, de credit, de desfacere, de comercializare, etc.), toate avand ca principiu forta ajutorul reciproc.

Corporatiile

constituie forme superioare de asociere a capitalurilor;

cotele de participare ale asociatiilor sunt reprezentate prin titluri numite actiuni;

obligatiile corporatiei (societati pe actiuni) sunt garantate numai prin patrimoniul ei social;

membrii asociati au datoria de a depune cota parte subscrisa si raspund in fata tuturor numai in limita aportului lor.

John R. Galbraith: "Principalul avantaj al corporatiei ca forma de organizare a afacerilor de limitare a raspunderii proprietatilor. Tot ceea ce se poate pierde este investitia initiala". In: Stiinta economica si interesul public, Editura Politica, Bucuresti 1992.

Asadar: corporatia permite concentrarea intr-un singur lot a unor calitati nelimitate de capital care permite desfasurarea unor activitati economice profitabile.

Constantin Cojocaru: "Reducand riscul investitorilor, corporatia ca forma de afaceri face posibila realizarea unui volum mare de investitii. De aceea, corporatia este forma de afaceri cea mai adaptabila unei cresteri rapide prin atragerea unor capitaluri externe". In: "Privatizarea: De ce? Cum? Pentru cine?, Editura Hermes, 1990.

Participantii la corporatie (actionarii) devin coproprietari cu cote parti asupra intregului capital social, corespunzator numarului actiunilor pe care le detin.

Castigul se obtine prin dividendele distribuite corespunzator profitului inregistrat de corporatie intr-un an si prin vanzarea actiunilor la un pret peste valoarea lor nominala.

Corporatia creeaza o separare a proprietatii de conducere:

actionarii aleg consiliul de administratie prin participarea la vot, proportional cu numarul de actiuni detinute;

consiliul de administratie alege sau numeste conducerea efectiva a corporatiei, proces in care actionarii nu mai au nici un amestec.

Idem: "Managementul corporatiei - membrii consiliului de administratie si directorii sunt alesi si respectiv, numiti din cadrul actionarilor si neactionarilor, exclusiv pe baza calitatilor lor manageriale, a competentei lor profesionale, a capacitatii lor de a lua decizii in conformitate cu interesul fundamental al actionarilor - cresterea castigului, a profitului realizat prin investirea capitalului in corporatie".

B) Actiunile si obligatiunile

1.1. Actiunea reprezinta documentul care confera dreptul de proprietate a actiunilor asupra unei cote parti din capitalul corporatiei.

actiunea este o hartie de valoare emisa de corporatie corespunzator capitalului real existent;

pe fiecare actiune este inscrisa valoarea nominala;

valoarea nominala a tuturor actiunilor emise trebuie sa corespunda cu marimea capitalului corporatiei.

Asadar: numarul de actiuni emise trebuie sa respecte raportul dintre valoarea nominala a actiunilor si marimea capitalului.

Si acum: alaturi de valoarea nominala, actiunea are si o valoare reala - respectiv, pretul la care actiunea se vinde si se cumpara pe piata la un moment dat.

cand pretul (valoarea reala) este mai mare decat valoarea nominala, posesorii acestor actiuni au de castigat;

in caz contrar, adica pretul este mai mic decat valoarea nominala, posesorii acestor actiuni pierd.

Posesorii de actiuni au urmatoarele drepturi:

sa transfere liber, inclusiv prin vanzare fara nici o restrictie, actiunile detinute;

sa participe, prin vot, la alegerea membrilor consiliului de administratie al corporatiei;

sa participe la profiturile si pierderile corporatiei, inclusiv la impartirea activelor in situatia in care corporatia este lichidata.

Intelegem ca:

drepturile posesorilor de actiuni sunt determinate strict de numsrul de actiuni detinute;

ceea ce conteaza este numarul de actiuni detinute;

prin acest mecanism se poate exercita controlul asupra corporatiei.

In tarile cu economie de piata dezvoltata, pentru atragerea economiilor populatiei in circuitul si transformarea lor in capital activ, corporatiile au diversificat actiunile si anume:

actiuni comune: sunt detinute de proprietarii reali ai corporatiei. Proprietarii acestor actiuni isi asuma riscul in caz de pierdere, dar in acelasi timp sunt cei care au rata cea mai mare de castig. Acestora nu li se garanteaza dividendele, dar li se vor distribui numai in cazul realizarii lor. Acesti actionari controleaza in mod direct si in toate cazurile managementul corporatiei;

actiuni preferate: se caracterizeaza prin absenta sau limitarea uneia sau alteia dintre drepturile fundamentale in schimbul unor privilegii cum ar fi:

cumularea de la un an la altul a dividendelor;

participarea alaturi de coactionari comuni la impartirea generala a profiturilor;

convertirea in anume cazuri a actiunilor preferate in actiuni comune.

1.2. Obligatiunea, reprezinta un document financiar, adica un titlu de credit:

prin intermediul obligatiunilor, societatea pe actiuni isi asigura o crestere de disponibilitati printr-o marire de debite ca urmare a contractarii de imprumuturi pe termen lung sau scurt;

obligatiunile pot fi la purtator sau nominative;

posesorul de obligatiuni are calitatea de creditor al sumei, precum si dreptul la restituirea acestei sume si incasarea dobanzilor ei independent de faptul ca societatea realizeaza beneficii sau nu;

obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta.

In tara noastra, in conformitate cu legislatia in vigoare intalnim urmatoarele forme de intreprindere:

dupa forma de proprietate: intreprinderi particulare, intreprinderi de stat sau mixte;

dupa forma de organizare: intreprinderi personale, asociate si societati pe actiuni.

Avand in vedere dinamica legislatiei economice din tara noastra privind reorganizarea si restructurarea intreprinderilor de stat ne vom opri in continuare asupra noilor tipuri de intreprinderi care pot aparea in spatiul economic romanesc, fie prin transferarea celor existente, fie prin infiintarea lor ca atare.

Asadar

Societatea in nume colectiv

obligatiile sociale sunt grupate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata;

se constituie prin asociere pe baza de incredere reciproca a unor parteneri cunoscuti intre ei si care realizeaza aporturi patrimoniale.

In Dictionarul de drept civil - aparut in Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1990 se mentioneaza:

Membrii societatii in nume colectiv au urmatoarele obligatii:

sa intrebuinteze capitalul sau bunurile societatii numai cu consimtamantul celorlalti asociati;

sa ia din fondurile sociale numai sumele despre care s-a stabilit ca pot fi afectate pentru cheltuieli personale;

sa nu se angajeze intr-o alta societate cu raspundere nelimitata concurenta.

Societate in comandita simpla:

obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a asociatiilor comanditati;

societatea in comandita simpla este o societate comerciala de persoane (Tache, Ianche si Cadar);

consimtirea de catre un comanditar ca numele lui sa fie trecut pe aceasta firma are drept consecinta pierderea beneficiarului a responsabilitatii limitate.

Societatea in comandita pe actiuni:

acest tip de societate intruneste regulile privind societate in comandita simpla, precum si regulile privind societatea pe actiuni;

in acest caz, exista o apropiere mai mare fata de societatea anonima pe actiuni, fiind din acest punct de vedere considerata, societate de capital si nu de persoane.

Societate pe actiuni:

este societatea de capitaluri, cotele de participare ale asociatiilor sunt reprezentate prin titluri numite actiuni;

actiunile pot fi nominative sau la purtator, conform specificatiilor din contractul de asociere si statut;

societatea pe actiuni se poate constitui prin doua proceduri:

prin subscriptie publica a asociatilor;

fara apel de subscriptie publica, atunci cand membrii fondatori subscriu pe cont propriu intregul capital necesar constituirii societatii.

Societate cu raspundere limitata

este o societate de capitaluri care are un numar limitat de membri (nu mai mare de 50);

S.R.L. are un mod lesnicios de infiintare si reprezinta unele facilitati de ordin fiscal si contabil;

partile sociale ale societatii sunt reprezentate prin certificate emise de administratorii societatii, constituind parti de interese asemanatoare partilor indivize ale coproprietarilor.

Indiferent de forma de organizare pe care o imbraca societatile comerciale, acestea au ca obiect de activitate fabricarea unui produs sau a unei game de produse, fie comercializarea produselor, fie prestarea de servicii sau executarea de lucrari.

De retinut: Toate aceste activitati se organizeaza si desfasoara conform principiului rationalitatii economice.