Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene

Tipuri de asociatii profesionale si cooperative in agricultura Uniunii Europene

1. Istoricul formarii asociatiilor profesionale si a cooperativelor agricole in Uniunea Europeana

In Europa Occidentala exista o diversitate de structuri cooperatiste, formate de-a lungul unei lungi perioade de timp. In Europa miscarea cooperatista a aparut inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Prima cooperativa moderna, a luat fiinta in Anglia, in 1844 fiind intemeiata de ,, Pionierii din Rochadale" respectiv 28 de tesatorii care au pus bazele cooperativei ,, Rochadale Society of Equitable Pioniers. Dupa aceasta data miscarea cooperatista a luat amploare in toate tarile Europei. In Germania s-au practicat urmatoarele sisteme :

Sistemul cooperatist Schulze- Delitzsch, pe baza caruia s-au creat casele de ajutor de boala si decese, asociatiile de aprovizionare, societatile de credit popular si asistenta reciproca.

Sistemul Raiffeisen a pus bazele cooperativei rurale de credit bazata pe responsabilitatea solidara si nelimitata a membrilor sai.

Sistemul Haas este un compromis intre sistemul Schulze- Delitzsch si sistemul Raiffeisen. Wilhelm Haas a intemeiat in 1883 ,, Asociatia cooperatorilor agricoli" unde au fost incluse toate categoriile de cooperare cu exceptia cooperativei de credit.

In Italia Luigi Luzzati este considerat adevaratul creator al cooperatiei italiene, dar in 1883 Leone Wollombore este cel care creaza cooperativele de credit si alte cooperative agricole.

2 Asociatiile profesionale, cooperativele agricole si rolul lor in dezvoltarea agriculturii Uniunii Europene

Dar dupa crearea Comunitatii Economice Europene, structurile cooperatiste au suferit mutatii prin organizarea producatorilor sub forma uniunilor cooperatiste locale, regionale, a federatiilor pe ramuri si produse, a integrarii cooperativelor cu companii nationale sau corporatii multinationale .

In tarile Uniunii Europene cooperativele agricole se gasesc in forme si tipuri care variaza pe tari, si care se bazeaza, in esenta pe aceleasi principii de organizare si functionare care au la baza Directiva nr 67/532/25 iulie 1967 a Consiliului European si care se refera la cooperativele agricole .Prin aceasta directiva ,, cooperativele sunt entitati care in legislatia statului membru sunt denumite ca atare, dar se bazeaza pe principii cooperatiste .

In Uniunea Europeana cooperativele agricole se organizeaza pe trei niveluri, astfel:

La nivel primar agricultorii se asociaza in forme simple de asociatii care in Uniunea Europeana sunt denumite cooperative de gradul I acestea s-au format pentru realizarea in comun a urmatoarelor obiective:

efectuarea lucrarilor agricole;

exploatarea in comun a pamantului;

utilizarea in comun a unor capacitati de productie;

sau pentru efectuarea de investitii in domenii variate.

La nivel secundar se organizeaza asociatii de cooperative agricole primare, care sunt denumite cooperative de gradul II, si care au drept scop realizarea de investitii in amonte si in aval de agricultura pentru colectarea sau prelucrarea produselor agricole[6].

La nivel tertiar se organizeaza cooperative de gradul III, pe regiuni sau chiar la nivel national prin participarea cooperativelor de gradul II care formeaza grupuri financiare, comerciale si industriale puternice. Acestea cuprind retele de fabrici cooperatiste, care asigura prelucrarea si comercializarea produselor sau banci, prin reunirea experientei si resurselor dintr-o anumita zona sau regiune[7].

In tarile Uniunii Europene coopetrativele agricole se constituie prin participarea cu capital a membrilor si se organizeaza in domenii variate ale agriculturii, in socopul aprovizionarii agricultorilor, prelucrarea si comercializarea produselor, asigurarea de servicii agricole etc. Datorita faptului ca producatorii agricoli sunt dispersati pe teritorii intinse si nu pot face fata, singuri, exigentelor concurentiale si asumarii unor riscuri legate de desfacerea produselor, de nivelul preturilor si de efectuarea unor investitii costisitoare.

Punctul slab al agriculturii se afla in exercitarea functiei de piata a exploatatiei agricole, ceea ce a condus la concentrarea ofertei de produse agricole pentru a asigura vanzarea in conditii de eficenta economica, pe baza informatiilor de piata si a deciziilor comune. Prin dezvoltarea formelor cooperatiste de organizare economica a fermelor familiale se creeaza posibilitatea preluarii unor functii ale fermelor de catre intreprinderi cooperatiste specializate in depozitarea si comercializarea produselor sau aprovizionarea exploatatiilor agricole cu diverse produse necesare desfasurarii ciclurilor agricole.

Un grup de producatori agricoli poate organiza mai multe intreprinderi economice de tip cooperatist, in diferite domenii, dar in special in sectorul legume si fructe, vin .

Marile ferme si exploatatii agricole nu sunt, de regula, organizate in forme cooperatiste. Acestea pot fi intreprinderi capitaliste individuale sau sub forma de societati si practica, de regula, sisteme de productie de tip industrial. Iar terenurile acestora sunt fie in proprietate, arendate sau o combinatie intre cele doua cazuri.

In statele membre ale UE nu s-au organizat cooperative agricole de productie, in care sa se aduca terenurile si sa se lucreze respectivele terenuri in comun, dupa modelul fostelor state comuniste. Exceptie face Germania de Est, unde s-a mentinut un numar de cooperative de productie, de dimensiuni mari, de peste 1500 hectare. Terenurile acestor cooperative apartin insa proprietarilor de drept. Acestea detin circa 38% din suprafata agricola a landurilor Germaniei de Est .

Exploatatiile agricole, in special cele mici, dezvolta legaturi de cooperare si integrare cu marile societati agroalimentare, care preiau materile prime agricole, pe baza de contract. Sistemul agroalimentar vest-european promoveaza cooperarea in toate formele de organizare sociala a agricultorilor: exploatatii mici, mijlocii si mari, cooperative agricole si societati cooperatiste, firme agroalimentare nationale sau transnationale.

In tarile vest- europene, specializarea exploatatiilor agricole este o caracteristica importanta a structurii de productie, determinata de modernizarea tehnica si tehnologica si de adancirea diviziunii muncii. Specializarea impune dezvoltarea cooperarii intre agenti de-a lungul filierelor agroalimentare, plecand de la aprovizionarea cu imputuri, producerea de materii prime agricole, depozitarea, prelucrarea, comercializarea produselor.

In unele tari membre ale UE, filierele agroalimentare cooperatiste sunt dezvoltate prin organizarea de cooperative si asociatii de cooperative pe orizontala si pe verticala. Cooperarea pe orizontala se realizeaza de catre agentii economici din fiecare veriga a filierei incepand la nivelul primar si terminand la nivelul tertiar. Cooperarea vericala are loc intre fermierii individuali si asociati care realizeaza activitati diferite de-a lungul filierei. Iar cele doua forme de cooperare se imbina intre ele.

Principiile care stau la baza relatiilor de cooperare din agricultura Uniunii Europene sunt:

principiul libertatii de optiune pentru forma de cooperare;

obligatia membrilor de a aduce aport de capital si de-a participa la activitatea economica a cooperativei prin livrari de produse, respectarea tehnologiilor de producere a materiilor prime agricole livrate cooperativei.

Principiul ,,un om -un vot" in adoptarea deciziilor luate la nivel de cooperativa indiferent de aportul de capital;

Principiul de-a incasa dividente conform statutului.

Principiul ,, teritorialitatii", respectiv limitarea ariei de actiune a unei cooperative la o comunitate data.

3. Principalele tipuri si forme de cooperare agricola in Uniunea Europeana

Foremele principale de cooperatie si asociere in tarile membre ale Uniunii Europene sunt:

a.   Cooperativele de marketing. Acestea desfasoara activitati de colectare, prelucrare si comercializare a produselor in stare bruta sau finita en gros sau en detail.In Uniunea Europeana unele cooperative de marketing isi desfasoara activitatea la nivel regional si la nivel national, fiind specializate pe un produs sau grupe de produse.

b.   Cooperativele de aprovizionare asigura producatorilor agricoli factorii de productie necesari ( samanta, ingrasaminte chimice, furaje combinate, carburanti, tractoare, masini agricole etc.).

c.    Cooperativele prestatoare de servicii se organizeaza in scopul inlesnirii accesului membrilor la servicii pentru productia agricola (mecanizarea lucrarilor agricole, insamantari artificiale, contabilitatea firmei); depozitarea produselor agricole (pastrarea cerealelor si semintelor oleaginoase in silozuri); refrigerarea sau conservarea produselor perisabile; cercetare stintifica; consultanta agricola; imbunatatiri funciare; protectia mediului; agroturism etc.

d.   Cooperativele de credit care sunt banci ale cooperativelor agricole, care in unele tari sunt extinse, iar in altele mai putin.

e.    Cooperativele de exploatare in comun a terenurilor se intalnesc in Germania de Est.

Numarul de cooperative si gradul lor de extindere in agricultura difera de la tara la tara exemplu tabelul de mai jos.

Date statistice privind cooprativele agricole din unele tari ale Uniunii Europene

Sursa: Comisia Europeana 1998

La nivelul Uniunii Europene, tarile cu cea mai mare retea cooperatista sunt: Italia, Grecia, Germania, Spania, Franta. Dar puterea economica cea mai ridicata o au cooperativele agricole din urmatoarele tari: Franta, Germania, Danemarca, Olanda. In Grecia, Spania, Italia, desi numarul de cooperative este mare, puterea lor este insa mai redusa.

Sectorul cooperatist din agricultura Uniunii Europene detine cote de piata ridicate, dar diferite de la tara la tara si de la produs la produs dupa cum urmeaza in tabelul urmator.

Productia agricola vanduta prin intermediul cooperativelor in unele tari membre ale Uniunii Europene

% din totalul productiei

Sursa: Comisia Europeana - Directia pentru Agricultura. Raport, 2001

4.Tipuri de organizare a agricultorilor in unele tari din Uniunea Europeana

In Franta, se cunosc diferite modalitati de organizare a agricultorilor, in forme simple de cooperare: Grupe de Exploatare Agricola in Comun ( GAEC), Grupe de Dezvoltare Agricola (GDA), Asociatii Funciare (AF); in forme variate de cooperative agricole, specializate in domenii variate: comercializarea produselor, credit, prelucrarea materilor prime agricole, servicii; societati cooperative, ununi si federatii cooperative; organizatii profesionale si interprofesionale.

Sistemele prezentate mai sus le voi detalia in cele ce urmeaza :

Grupele pentru exploatare agricola in comun (GAEC), din acestea pot face parte pana la 10 exploatatii. Membrii acestor grupuri aduc aport de capital care se compune din bani, terenuri, utilaje, munca, fac contracte si adera la asociatii de cooperative, sindicate, organizatii mutuale etc. GAEC-urile se pot organiza in societati civile private care folosesc in comun mijloacele de productie pentru a lucra terenurile.

Grupele de dezvoltare agricola (GDA) acestea cuprind ca asociati sefii exploatatiilor agricole care urmaresc solutionarea in comun a unor probleme legate de raspandirea progresului tehnico-stintific, activitati comune de contabilitate si gestiune.

Asociatii funciare (AF) acestea reunesc propietarii de teren interesati in ameliorarea conditiilor de exploatare si realizare de lucrari de imbunatatiri funciare.

Cooperativele de vanzarea produselor sunt foarte raspandite in Franta. Printre cele circa 3500 de cooperative, care cuprind 670.000 membrii, acestea acopera circa 40% din piata franceza de produse agricole.

Creditul agricol francez este foarte dezvoltat si majoritatea agricultorilor beneficiaza de credite. Daca initial s-au organizat cooperative de credit in fiecare departament local si regional, principalii fondatori fiind agricultorii, dupa 1994 aceste cooperative s-au transformat in banci unde agricultorii detin in jur de 80% din actiuni. Ele acorda credite pentru tinerii agricultori, cumpararea de pamant, cladiri, materiale etc. Un agricultor francez poate fi membru a uneia sau mai multor cooperative.

Majoritatea exploatatiilor agricole coopereaza in cadrul unor structuri de organizare diversificate cu entitati juridice si economice care faciliteaza exploatarea terenurilor si prelucrarea sau comercializarea produselor.

Dar cea mai mare parte din cerealele care sunt produse in Franta se comercializeaza prin cooperativele de colectare, conditionare, clasare si vanzare, organizate in Federatia Cooperativelor de Colectare si Transport.

Cooperativele specializate in colectarea laptelui asigura colectarea a 47% din productia totala de lapte din Franta.

Cooperativele de marketing-comercializare sunt raspandite in sectorul producerii de uleiuri comestibile, sectorul vinurilor, prelucrarea si comercializarea carnii, a legumelor si fructelor.

Cooperativele prestatoare de servicii asigura aprovizionarea membrilor cu animale de reproductie, organizeaza servicii de insamantari artificiale, colectarea produseloe etc.

Cooperativele de utilizare in comun a masinilor agricole (CUMA) se constituie prin asocierea a minim patru agricultori. Finantarea se realizeaza din imprumuturi bancare, pe baza unui program multilateral de investitii.

La nivel national, organismele de reprezentare sunt: Confederatia franceza a cooperatiei agricole, Consiliul National Consultativ al Fermierilor, Consiliul National al Mutualitatii Cooperatiei si Creditului Agricol. Cooperatiile agricole din Franta sunt reprezentate la nivel comunitar de Comitetul General al Cooperativelor Agricole iar pe plan international de Alianta Cooperatista Internationala.

In Olanda colaborarea economica intre cooperative este complexa si diversificata, pe produse si in profil teritorial, avand ca scop intarirea pozitiei de piata a cooperativelor care colaboreaza in plan orizontal si vertical. Cooperativele agricole intretin relatii de colaborare si cu marile firme agroalimentare nationale si internationale, mai ales cu privire la importul de materii prime pentru productia de ingraseminte chimice si exportul de produse finite.Aceste forme de cooperare s-au dezvoltat atat in interiorul Uniunii Europene, cat si cu firme din alte tari.

Cele mai raspandite forme de cooperative agricole sunt organizate in domeniile:credit agricol, aprovizionarea cu imputuri, prelucrarea produselor agricole, marketing, servicii multiple etc .

In anul 1999, in Olanda functionau:744 cooperative de credit, 59 de aprovizionare, 13 de prelucrare a laptelui, 1de prelucrare a sfeclei de zahar, 1 de amidon, 2 de fabricare a produselor din carne, 2 de vanzare a oualor, 22 de producere a florilor si 9 cooperative de legume si fructe[14].

Printre formele de asociere mai cunoscute in Olanda sunt urmatoarele[15]:

Cooperativele de credit sunt cele mai vechi forme de asociere a producatorilor agricoli. Acestea au aceiasi structura de organizare ca si alte structuri cooperatiste si au devenit banci generale care ofera servicii in domeniul economisirii si al creditului, ca si bancile comerciale. In prezent, cele 744 de banci locale de credit au peste 3000 de sucursale membre ale Bancii Agricole Centrale ,, Robobank", care si-a extins activitatile si in strainatate, mai ales pe pietele de import-export. Aceasta banca acopera 90% din cererea de credit agricol pentru fermierii individuali si cei organizati in grupuri de producatori.

Cooperativele de aprovizionare se organizeaza in special in urmatoarele domenii: cumpararea de furaje, prelucrarea furajelor, cumpararea de ingraseminte chimice, cumpararea de carburanti, aprovizionarea cu seminte si material de reproducere etc.

Cooperativele de prelucrare a produselor agricole, acestea efectueaza operatii de cumparare-vanzare a produselor agricole si ocupa un loc important in urmatoarele sectoare: lapte si produse lactate, industrializarea sfeclei de zahar, deshitratarea cartofilor, sectorul productiei de carne, oua, seminte de plante si cartofi etc.

Cooperativele de marketing sau ,,Veiling"cum sunt denumite in Olanda ocupa un loc important printre cooperativele de vanzare. Aceste cooperative se organizeaza numai la piata, acolo unde se intalneste cererea cu oferta, pe baza sitemului de ,,licitatii cooperatiste". Aceste operatii se relizeaza cu ajutorul unui cadran care ii inregistreza pe cei care cumpara produsul si preturile respective. Vanzarile prin aceste cooperative inregistreaza 77% din cifra de afaceri a sectorului legumicol din Olanda.

Cooperativele de servicii sunt raspandite in domenii ca: utilizarea in comun a masinilor in vederea efectuarii lucrarilor de mecanizare a lucrarilor agricole; cultura ciupercilor; uscarea fanului; insamantari artificiale; contabilitate agricola;asigurari; servicii acordate fermierilor in caz de boala sau in alte situatii cand sunt inlocuiti etc.

In agricultura din Germania, cooperarea se intalneste, cel mai adesea, la nivelul productiei agricole, sub forma unor unitati comune de productie numite asociatii de productie, ca de exemplu: unitati de crestere a puilor de carne, unitati pentru cresterea tineretului porcin pentru ingrasat, plantatii de pomi fructiferi .

Toate cooperativele din Germania fac parte Uniunea Federala Germana, care este cea mai mare uniune cooperatista din tara. Prin sistemul de cooperative de aprovizionare - desfacere agricultura germana primeste 80% din produsele chimice necesare ei, 70% din furajele combinate; 45% din masinile si utilajele necesare agriculturii, tot cooperativele desfac 85% din productia de unt, 75% din cea de lapte si 71% din cea de branzeturi .

La nivelul Uniunii Europene, cooperativele agricole sunt reprezentate prin organizatii nationale si sunt orientate si sprijinite de organismele comunitare: Comitetul General al Cooperatiei Agricole (COGECA) Comitetul Producatorilor Agricoli (COPA) si Alianta Cooperatista Internationala (ACI).