Tipologia stocurilor de materiale pentru productie

Tipologia stocurilor de materiale pentru productie

Pentru desfasurarea normala a activitatii, unitatile economice din industrie, constructii sau transporturi isi constituie stocuri in functie de conditiile de aprovizionare interne si externe, de natura resurselor materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunitatilor de consum si dispersia teritoriala a acestora, de strategia si politica adoptate in formarea stocurilor. 'Structura materiala a stocurilor pentru productie', din care urmeaza a fi alimentate punctele de consum, cuprinde: materii prime de baza sau auxiliare; parti componente si subansamble ale viitorului produs finit; materiale si piese de schimb destinate intretinerii si repararii utilajelor, cladirilor, instalatilor; combustibili si lubrifianti, ambalaje si materiale de ambalat, furnituri de birou.

In general, la nivelul unitatilor economice, se prevede constituirea obisnuita a stocului curent, dupa caz, a celui in curs de transport si, cu titlu de exceptie, stocurile de siguranta, de conditionare, de transport intern (sau de sectie) si de iarna. Aceste tipuri de stocuri indeplinesc aceleasi functii, dar in conditii diferite si definesc continutul stocului de resurse materiale pentru productie a carei functie generala are in vedere 'desfasurarea normala a activitatii unitatii economice in perioada de gestiune estimata'.

'Stocul curent' reprezinta cantitatea de materii prime si materiale noi si refolosibile, de combustibili si lubrifianti, de piese de schimb, subansamble etc. Care se acumuleaza in depozitele si magaziile unei unitati economice in scopul acoperirii cererilor pentru consum in volumul, structura si ritmicitatea specifice, in intervalul dintre doua aprovizionari succesive. Este stocul care se formeaza in mod obisnuit in intreprinderi, pentru alimentarea consumului. Evolutia stocului curent se prezinta in figura 2.1 ; pe parcursul formarii si utilizarii, stocul curent inregistreaza mai multe nivele intre care semnificative sunt 'maxim', 'mediu', 'minim'. Nivelul maxim se inregistreaza in momentul intrarii, receptiei si trecerii in gestiune a unui lot nou de materiale (produse,

componente etc.) sosit de la furnizori; nivelul mediu estimat va fi nivelul maxim impartit la doi, iar nivelul minim estimat este teoretic egal cu zero. Nivelele mediu si minim efective pot fi diferite de cele estimate, caz in care si determinarea va imbraca forme specifice; astfel, nivelul mediu efectiv va fi rezultatul impartirii sumei nivelelor maxim si minim efective la doi, iar nivelele maxim si minim efective vor fi cele inregistrate in fisele de magazie la inceputul si sfarsitul intervalului dintre doua reintregiri (reaprovizionari) succesive. Aceste precizari sunt necesare pentru ca evolutia si modul de calcul pe nivele a stocului curent va conditiona dinamica si marimea

stocului de productie (care-l cuprinde in mod obisnuit).

Stoc curent minim (Scrmin)   (Scrmax)

=durata de comanda aprovizionare

Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic, constant uniform in timp sau variabil. Formarea lui se poate produce, de asemenea, periodic sau continuu, in cantitati fixe sau variabile. Semnificativ este momentul calendaristic la care urmeaza a se declansa actiunea de comanda-reaprovizionare; acesta poate fi prestabilit cu o anumita aproximatie, in functie de elementele posibil de cunoscut: durata de aprovizionare, distributia statistica a cererii, conditiile de furnizare. In figura 2.2. (a si b) se prezinta corelatia dintre procesul de formare si cel de utilizare a stocului curent de cherestea cu programul de fabricatie al produsului 'usi finisate'.

'Stocul in curs de transport' reprezinta cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Acest stoc, care se mai numeste 'de tranzit', poate fi mai mare sau mai mic, in functie de distanta de transport si de mijlocul de transport folosit in deplasarea materialelor. Asemenea stocuri se creeaza si in interiorul unitatilor economice, cu deosebire in cazul celor care au subunitati componente dispersate teritorial (filiale, sectii, uzine de asamblare, santiere etc.), asa cum se va mentiona ulterior (vezi stocul pentru transport intern). Stocul in curs de transport este sursa materiala de reintregire a celui curent; marimea lui este, de regula, la nivelul cantitatii de materiale

comandate Includerea stocului in curs de transport in cel de productie al consumatorului este normala numai in cazul achitarii anticipate a contravalorii resurselor materiale livrate de furnizor, situatie in care angajamentul financiar (si deci imobilizarea ca atare a acestuia) este suportat de primul factor.

'Stocul de siguranta' reprezinta cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului, fiind destinata asigurarii continuitatii consumului cand stocul curent a fost epuizat si intarzie reintregirea lui, ca urmare a unor dereglari in livrarile de la furnizori, in transport sau cresterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate. Formarea stocului de siguranta inseamna o acumulare suplimentara de resurse materiale in stoc si implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpararea acestora - situatie care amplifica fenomenul economic negativ specific stocarii in general. Ca urmare, un asemenea stoc se prevede la materiile prime de baza, a caror lipsa probabila conditioneaza direct continuitatea activitatii productive a intreprinderii, iar furnizorul se afla la o distanta relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare in timp scurt, operativ. De altfel, conditiile de formare a stocului de siguranta sunt diferite de la o intreprindere la alta si de la un material la altul. Formarea acestuia depinde de nivelul si evolutia cererilor pentru consum, de ritmul livrarilor de la furnizori, de timpul de transport si de cel de comanda care, in activitatea practica, nu sunt, intotdeauna, constanti. Formarea stocului de siguranta se practica si in sistemul activitatii de desfacere-vanzare, pentru satisfacerea cererii clientilor, onorarea lor prompta. Consumul din stocul de siguranta se face dupa analize prealabile si cu acordul conducerii asigurarii materiale (care va stabili masuri eficiente de mentinere a ritmului prestabilit al aprovizionarilor). Evidenta scriptica acestui tip de stoc se tine distinct de celelalte categorii, in cadrul fiselor de magazie. Dinamica stocului de siguranta in raport cu cea a stocului curent, ca si corelatia dintre acestea se prezinta in figura 2.5. Este un stoc considerat intangibil, consumul din cadrul acestuia presupune reintregirea imediata, din loturile urmatoare primite de la furnizori, in scopul reluarii functiei specifice.

'Stocul de pregatire' sau de 'conditionare' reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza si este stationata o perioada de timp in spatii special amenajate, in vederea aducerii resurselor respective, prin operatii de conditionare, la parametrii fizico - chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzator conditiilor impuse de normele tehnologice. In aceasta situatie se includ materiale ca: lemnul pentru mobila sau pentru alte prelucrari industriale, pentru care sunt prevazute conditii anumite de umiditate maxima (deci, care trebuie sa stea la uscat), lana pieptanata (pentru asigurarea conditiilor de umiditate si descarcare electrica), bumbacul balotat (pentru odihna si conditionare), varul (pentru stins), caolinul (pentru macerat) etc.

De regula, operatiile de conditionare se executa la producatori-furnizori, acestia fiind obligati sa livreze marfa la parametrii calitativi prevazuti in standarde, in normele stabilite in contractele economice pentru a putea fi folosita de consumatori imediat dupa cumparare, sau la sosirea de la sursele de furnizare a partizilor contractate (deci cu procesul de conditionare efectuat). Exista insa situatii cand conditionarea trebuie facuta la utilizator; aceasta cand operatia s-a prevazut a se realiza, prin contract, la consumator sau cand, desi efectuata la furnizor, pe parcursul transportului, parametrii fizico-chimici nu pot fi mentinuti. Dupa conditionare, materialele se trec in stoc curent pentru utilizare pe destinatiile de consum prevazute. Semnificativ este faptul ca, pentru cazurile in care conditionarea se poate face pe parcursul stationarii materialelor in stoc curent si, inclusiv, de siguranta, durata de stocare fiind suficienta pentru aceasta operatie, constituirea stocului de pregatire poate fi evitata sau cel putin limitata - aspect care contribuie la diminuarea efortului general de stocare. Dinamica stocului de conditionare se prezinta in figura 2.6. 'Stocul pentru transport intern' reprezinta cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile subunitatilor de consum (sectii sau ateliere de fabricatie) in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central (comun) la destinatiile de folosire. Situatia este specifica unitatilor care au in structura mai multe subunitati care consuma aceleasi resurse si sunt alimentate alternativ de la un depozit central (simultaneitatea servirii nu exclude formarea unor stocuri chiar pentru cateva ore, pentru unul sau mai multe schimburi etc.) Aceeasi situatie este specifica si unitatilor economice care au subunitatile de consum amplasate dispersat in teritoriu si la distante relativ mari fata de depozitul central care le alimenteaza cu materiale; in acest caz, conditiile si mijloacele de transport utilizabile pot influenta hotarator nivelul de formare a stocurilor la punctele de consum. Dimensionarea la nivel 'minim' a acestor stocuri este posibila prin aplicarea mai multor masuri: servire simultana, accelerarea vitezei de circulatie a mijloacelor de transport, mecanizarea complexa a operatilor de primire-receptie a materialelor (care ies dintr-o gestiune si intra in alta), de incarcare, descarcare, manipulare, distributia loturilor programate pentru sosire de la furnizori direct pe destinatiile de consum, amplasarea rationala in teritoriu a stocurilor comune mai multor subunitati de consum. Semnificativ este faptul ca asemenea 'stocuri' pot sau nu pot fi constituite ca o marime distincta fata de stocul curent ; formarea separata de acesta amplifica volumul stocurilor, implicit capitalul circulant si scade astfel eficienta in utilizarea fondurilor intreprinderii. Prin esalonarea rationala, cantitativa si in timp, a stocului curent pe punctele de consum se poate preveni situatia de mai sus. Acest aspect este posibil, dupa caz si conditii, si prin formarea stocurilor direct la depozitele subunitatilor dispersate teritorial (evitand depozitul central sau folosindu-l numai pentru alimentarea punctelor de consum apropiate unde nu este economica amenajarea unor magazii prea mari etc.).  'Stocul de iarna' reprezinta cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in scopul alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a exploatarii si/sau transportului unor resurse, ca urmare a conditiilor naturale si de clima. Aici se incadreaza resursele materiale care, prin natura lor, sunt afectate de asemenea conditii sau productia, ori consumul lor, are caracter sezonier. Este cazul minereurilor feroase, neferoase, nemetalifere, cocsului, carbunilor, calcarului, balastului, lemnului din exploatarile forestiere s.a., sau al celor din import pentru care transportul pe apa se intrerupe in cursul iernii.

Formarea stocurilor de iarna, sau in general a celor sezoniere, se realizeaza in perioadele de presezon prin acumulari esalonate in limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarna (se poate avea in vedere constituirea si a unui stoc de siguranta ca protectie pentru eventuala prelungire a perioadei de intrerupere a furnizarii sau transportului resurselor materiale de genul amintit). Consumul din stocul de iarna se realizeaza in cadrul perioadei de sezon luate in calcul, in concordanta cu ritmul, volumul si natura cererilor pentru consum. Dinamica procesului de formare si utilizare a stocului de iarna se prezinta in figura 2.8.

Alaturi de aceste 'tipuri de stocuri' destinate asigurarii continuitatii activitatii lor, agentii economici pot constitui si alte categorii, ca de pilda, stocurile strategice, de conjunctura (speculative) sau anticipate; primele stocuri sunt formate la resurse materiale achizitionate in volum mare in momentul in care se considera ca pretul de achizitie este cel mai favorabil, iar in viitor acesta va avea o tendinta de crestere. Eficienta acestor stocuri este data de diferenta (marja) dintre pretul de achizitie si cel in vigoare in momentul consumului acestor resurse materiale. Stocul anticipat este constituibil in scopul evitarii penuriei de resurse la consumatori pe perioada cand este prevazuta incetarea livrarii acestora de la furnizor, ca urmare a intrarii in modernizare, remont etc.

Unele stocuri sunt constituite si pentru a avea o situatie de monopol; daca un agent economic cumpara toate cantitatile dintr-o anumita resursa de la toti furnizorii el se situeaza pe pozitia de monopol, dupa caz de monopson, determinand pe ceilalti agenti economici sasi adapteze structura productiei la consumul altor resurse materiale. Se contureaza in aceasta situatie si perspectiva de dumping pe care agentul economic respectiv intentioneaza sa o foloseasca pe piata.