Strategii de distributie

Strategii de distributie

Strategia distributiei reprezinta optiunile producatorului, atitudinea lui cu privire la canalele de distributie, stabilirea intermediarilor si a logisticii marfurilor, precum si selectarea partenerilor si a relatiilor cu acestia. Alegerea celei mai adecvate maniere de distributie, prin care sa se maximizeze expunerea produsului pe piata-tinta la un cost minim trebuie sa tina seama si de urmatoarele aspecte:

Lungimea canalului si controlul producatorului sunt invers proportionale;

Costurile canalului de distributie se includ in pretul produsului;

Stabilirea preturilor afecteaza distributia;

Bunurile scumpe trebuie distribuite diferit fata de cele ieftine;

Influenta promovarii asupra distributiei.

In alegerea strategiei distributiei se porneste de la obiectivele ce si le-a propus in domeniul distributiei influentate de: caracteristicile produsului, ale intreprinderii, ale intermediarilor, concurenti si mediul in care functioneaza producatorul. Se elaboreaza mai multe variante strategice, dar decizia strategica se adopta in functie de o serie de criterii, cum ar fi:

selectivitatea pietii;

puterea firmei;

stapanirea si controlul circuitului marfurilor;

supletea si convertibilitatea firmei in plan comercial;

competenta intermediarilor;

functiile distribuitorului, repartizarea marjelor;

compatibilitatea cu alte forme de vanzare;

dimensiunile canalului de distributie;

gradul de implicare a firmei;

de elasticitate a aparatului distributiei;

logistica marfurilor si gradul de control.

Cele mai importante forme prin care se infaptuieste distributia si care impun si adoptarea de  strategii specifice sunt:

distributie exclusiva - consta in plasarea prin intermediul unui singur distribuitor sau reprezentant. Se practica in cazul bunurilor de valoare mare, mai ales al mijloacelor de productie, precum si in cazul exporturilor;

distributie intensa - consta in plasarea produselor prin toate mijloacele avute la dispozitie, pentru a avea un grad de acoperire a pietii cat mai mare. Se practica in cazul bunurilor de folosinta curenta, ce se cumpara zilnic sau la intervale mici, fara a fi interesanta marca produsului;

distributie inversa - consta in recuperarea in scopuri productive a unor componente ramase in urma consumului (ambalaje, materiale deficitare, etc.). In acest caz ciclul este consum - distributie - productie. Se constata in ultimele decenii, o preocupare deosebita a tarilor dezvoltate pentru a recupera, refolosi si recicla tot ce se poate, deoarece, se asigura reducerea cheltuielilor cu producerea unor bunuri si protejarea resurselor naturale, mai ales a celor neregenerabile. Si in acest mod, distributia contribuie la progresul economico-social.

Logistica de distributie reprezinta ansamblul operatiunilor care contribuie la transferul produselor de la producator la consumatorul final. Principalele activitati sunt urmatoarele:

a) transportul;

b) stocarea;

c) depozitarea;

d) manipularea fizica;

e) fluxul informational.

A. Transportul reprezinta deplasarea bunurilor de la locurile de productie catre distribuitori, clienti (locurile de consum si vanzare), sau in unele cazuri returnarea acestora. Ea cuprinde alegerea tehnologiei de transport (auto, cale ferata) si a rutelor.

De multe ori costul cel mai ridicat in procesul logistic il are transportul, deci influenteaza pretul produselor, dar si performantele de livrare (timp si conditii).

Delimitarile de responsabilitate in transportul international intre doua parti contractante este deosebit de importanta si se face potrivit unei liste de standarde ce definesc responsabilitatile exportatorului si ale importatorului. Astfel exportatorul stabileste relatii cu urmatorii agenti economici:

trazitorul - este puntea de legatura dintre exportator si transportator. Acesta preia marfurile, le pregateste pentru vamuire si le preda transportatorului;

comisionarul de vama - are sarcina de a intocmi formalitatile si documentatia vamala; el raspunde de autenticitatea, continutul si veridicitatea documentelor intocmite;

curierul - face legatura dintre exportator si transportator pentru incheierea contractului de transport;

transportatorul propriu - zis - sunt reprezentati de agenti economici si constau in armatori maritimi si navali, companii aeriene de transport, transportatori rutieri, societati de transport feroviar.

Ca sisteme de de transport se pot folosi:

Transportul rutier se caracterizeaza printr-o flexibilitate foarte mare in privinta rutelor si a orarelor, transportul realizandu-se de la poarta unei firme pana la poarta celeilalte, renuntand la transferarea produselor din camioane, in vagoane si inapoi. Prin transport rutier se reduce timpul de servire a consumatorului si scade riscul deteriorarii produselor.

Exista astfel camioane-cisterna pentru transportul de produse petroliere, gaze lichefiate, lapte ori produse chimice.

Sunt remorci frigorifice, destinate in special transportului de alimente, dar si a unor produse chimice ce necesita conditii speciale de transport fiind usor inflamabile. Exista camioane care pot transporta lemn, utilate cu o macara proprie pentru incarcarea trunchiurilor copacilor transportati.

Sunt si remorci supraetajate, pe care se pot transporta autoturismele de la fabrica la punctul de vanzare. Pentru traseele foarte lungi de marfa se folosesc autotrenuri, tragand una sau mai multe remorci.

Exista si masini construite special pentru alte destinatii, folosite in agricultura (diverse tipuri de tractoare ori masini agricole), sau in constructii: macarale, buldozere, autocamioane basculante, screpere, gredere (pentru nivelarea solului), masini de asfaltat, compactoare cu cilindri (pentru tasarea asfaltului).

Transporturile rutiere se fac pe sosele. S-au construit milioane de km de autostrade, unele strapungand muntii prin tunele, sau fiind construite pe viaducte peste vai sau cursuri de apa, pentru a scurta traseele.

Transportul pe cale ferata reprezinta unul din cele mai economice mijloace din punct de vedere al costurilor pentru transferul unor cantitati mari de marfuri pe distante lungi. Trenurile de calatori pot fi rapide, parcurgand sute de kilometri fara oprire, sau trenuri personale, care nu merg nici atat de departe nici atat de repede. Multe trenuri au in componenta si vagoane de posta.

In Franta circula cel mai rapid tren de pasageri din lume, care se deplaseaza cu mai mult de 300 km pe ora. El are tractiune electrica.

Trenurile de marfa pot trage pana la 150 de vagoane diferite, care se asambleaza intr-o gara de triaj. Exista vagoane cisterna vagoane port-containere, vagoane-palnie, vagoane pentru carbune, vagoane platforma pentru automobile, vagoane pentru cereale.

Transportul combinat rutier-feroviar: transportul combinat este coordonarea a doua sau mai multe modalitati de transport si care este realizabil datorita containerizarii. Containerizarea consta in asezarea marfurilor in cutii sau trailere care pot fi usor transferate dintr-un mijloc de transport in altul.

Transportul pe apa este ieftin, costul acestui tip de transport fiind foarte scazut si avantajos din punctele de vedere ecologic. Este recomandat in cazul transportului unor produse neperisabile, in cantitati mari si cu valoare foarte mare (nisip, carbune, petrol, minereuri metalifere).

Intr-un port, navele de marfa sunt dirijate pana la chei cu ajutorul remorcherelor, pentru a putea fi incarcate sau descarcate cu macaralele aflate pe tarm.

Transportul aerian este ideal atunci cand se doreste ca marfurile sa ajunga rapid la destinatar sau cand acesta se afla la distanta foarte mare. Transportul aerian faciliteaza reducerea nivelului stocurilor, a costurilor de ambalare, a spatiului de depozitare.

Acum si transporturile aeriene sunt foarte diferite, si in functie de necesitati sunt dstinate pentru transport de calatori, marfa, avioane utilitare , ori militare.

Transportul prin conducte reprezinta un mijloc specializat de transport al materiilor prime (petrol, gaze naturale, produse chimice) de la sursa de extractie catre pietele in care se foloseste.

Alegerea modului de transport este o parte fundamentala a managementului logistici si trebuie analizata cu atentie, datorita impactului sau asupra eficientei operationale a firmei. Esecul in identificarea celui mai potrivit mod de transport poate produce costuri mai mari de transport si poate determina un nivel de servire a clientului potential.

Criteriile de alegere a modului de transport sunt prezentate in figura de mai jos.

Frecventa

Disponibilitate

Consecventa

Costul. Exista deosebiri importante intre modurile de transport, in privinta costurilor. Transportul aerian este, in medie, de 2 ori mai scump decat cel rutier, transportul rutier este de 7 ori mai scump decat cel feroviar, iar transportul feroviar este de aproximativ 4 ori mai scump decat cel pe apa sau prin conducte. In cazul cumpararii de servicii de transport, costul suportat de utilizator este tariful perceput de transportator, la care se adauga o serie de costuri suplimentare, legate de: preluarea marfurilor de la punctul de origine, livrarea la destinatie, asigurare, pregatirea marfurilor pentru livrare etc. In situatia in care transportul este asigurat cu forte proprii, costul serviciului este rezultatul alocarii costurilor relevante pentru fiecare partida de marfuri expediate: costul combustibilului, costul fortei de munca, amortizarea echipamentelor de transport si costurile administrative;

Timpul de tranzit. Timpul de tranzit este timpul mediu necesar pentru ajungerea marfii de la origine la destinatie. Compararea performantelor diferitelor moduri de transport in privinta timpului de tranzit impune considerarea livrarii marfii "de la usa furnizorului la usa clientului";

Siguranta. Este una dintre cele mai importante caracteristici ale modurilor de transport. Se refera la capacitatea de a mentine calitatea produselor in perioada tranzitului si de a evita pierderea si deteriorarea produselor. Un grad scazut de siguranta determina cresterea preturilor. Principalele categorii de costuri pe care le genereaza sunt urmatoarele:

costul marfurilor pierdute;

costul inlocuirii sau repararii produselor deterioarate;

costul opririi procesului de productie, ca urmare a lipsei unor materii prime, materiale, componente necesare;

costul vanzarilor pierdute datorita indisponibilitatii produselor;

costurile administrative de reglementare a situatiei intre utilizatorul de servicii de transport si organizatia de transport;

costul stocurilor de siguranta necesare;

costul asigurarii pe care trebuie sa o incheie utilizatorul de servicii de transport, pentru protectia fata de pierderi sau deteriorari.

Consecventa. Nu toate livrarile de marfuri care au aceeasi origine si destinatie si care se realizeaza cu acelasi mod de transport se vor afla in tranzit pentru aceeasi perioada de timp. Printre cauzele variatiei se inscriu urmatoarele: efectele vremii, congestia traficului, numarul de opriri si diferentele existente in privinta timpului necesar pentru consolidarea livrarilor. Consecventa se refera la capacitatea unui mod de transport de a mentine durata de tranzit, pe parcursul timpului. Variatia timpului de tranzit este o masura a incertitudinii in privinta performantelor modurilor de transport. Un grad inalt de consecventa inseamna o variatie potentiala scazuta a timpului de tranzit. Cea mai mare variatie a timpului de tranzit se inregistreaza in cazul transportului feroviar, iar cea mai scazuta, in transportul aerian. Transportul rutier se situeaza intre aceste doua extreme;

Disponibilitatea. Aceasta caracteristica se refera la capacitatea modului de transport de a deplasa marfuri intre orice pereche de puncte, constituita dintr-un punct de origine si unul de destinatie. Incapacitatea unui mod de transport de a oferi o legatura directa intre doua puncte specifice genereaza costuri suplimentare pentru utilizatorul de servicii de transport si mareste timpul total de tranzit.

Frecventa. Aceasta caracteristica indica numarul de livrari programate intr-un anumit interval de timp. Cel mai bine cotat mijloc de transport, din perspectiva acestei caracteristici, este transportul prin conducte. Motivul este posibilitatea de a asigura un serviciu continuu, 24 de ore zilnic, intre origine si destinatie. O frecventa mai mare creste posibilitatea utilizatorilor de a livra partide mai mici de marfuri si diminueaza marimea stocurilor de marfuri necesare.

B. Stocarea - influenteaza de asemenea satisfactia clientului firma trebuie sa gaseasca un echilibru al stocurilor, pentru ca stocurile exagerate atrag dupa sine costuri mari si uzura morala a produselor, iar deficienta de stocuri conduce la penuria de produse, la cheltuieli de urgenta pentru expedierea sau fabricarea produselor si la nemultumirea clientilor. Utilizeaza metode performante de gestionare a stocurilor, vizeaza realizarea celui mai mic cost de stocare pe unitatea de produs.

C. Depozitarea - si necesitatea ei se datoreaza faptului ca ciclurile de productie si consum nu corespund. Cu cat este mai mare timpul dintre cele doua extreme, cu atat este mai mare durata si volumul depozitarii. Depozitarea cuprinde activitati legate de organizarea si gestionarea spatiului, deciziile legate de posibilitatile proprii si de necesitatea inchirierii spatiilor necesare, proiectarea si amplasarea depozitelor, sistemele de securitate, pregatirea personalului, decizii legate de numarul, de tipul de depozite si de locul in care acestea vor fi amplasate.

D. Manipularea fizica - este legata de fluxul materiilor prime, semifabricatelor si produselor finite si de tehnologiile de transport utilizate. Eliminarea manipularilor inutile si mecanizarea celor care raman, gruparea marfurilor in unitati de manipulare si transport, utilizarea mijloacelor de grupaj, reducerea pierderilor si a degradarilor sunt obiectivele principale ale activitatii de manipulare. Manipularea isi pune amprenta pe reducerea stocurilor si implicit a costurilor si pe cresterea productivitatii.

Ambalarea produselor.

Doar o gestiune precisa a ambalajelor ne permite sa garantam ca aceste nu vor lipsi niciodata si deci ca nu riscam rupturi de livrare. Ambalajul este indispensabil pentru livrare, aprovizionarea lui este deci la fel de importanta ca si cea a componentelor. Regulile de calitate a produsului ne impiedica deseori sa folosim un anumit tip de ambalaj in locul altuia.

Principalele categorii de ambalaje sunt:

ambalaje standard - definite printr-o norma standard si care pot fi utilizate la un numar mare de produse

ambalaje specifice - create si utilizate pentru un anumit tip de produse

ambalaje durabile - reutilizabile continuu

ambalaje pierdute - distruse dupa o utilizare

O respectare necorespunzatoare a specificatiilor de stocare si ambalare poate avea consecinte grave, nu doar asupra calitatii produsului, ci si asupra fiabilitatii cantitatilor inregistrate si asupra respectarii cererilor de livrare.

Specificatiile de ambalare si stocare sunt:

tipul de ambalaj de utilizat

maniera in care dispunem produsele in ambalaj

eventualele suporturi de pus in ambalaj

cantitatile de unitatii de pus in ambalaj

Este important de asemenea ca persoanele care efectueaza ambalarea si stocarea produselor sa aiba la dispozitie instructiunile sub forma unei fise de stocare si ambalare si sa fie perfect format pentru utilizarea acestuia.

Respectarea conditiilor de stocare si ambalare pot fi verificate cu ajutorul auditurilor de calitate care ne permit sa verificam:

daca ambalajele sunt utilizate corect

daca piesele sunt pozitionate corect in ambalaj

daca etichete sunt utilizate in mod corespunzator si au fost eliminate acele etichete care pot crea erori

daca este respectata curatenia locului de munca

Actualizarea instructiunilor este desigur esentiala pentru ca modificarile sa fie aplicate la data convenita. Trebuie, deci sa datam fisele de stocare si ambalare si sa ne organizam pentru ca aceste fise sa ajunga la personal nici prea devreme dar nici prea tarziu.

Optiuni de manipulare a materialelor: tehnici si alternative

In ultimii ani, manipularea materialelor a devenit o stiinta noua, complexa si dinamica. A aparut o gama noua de tehnici, dispozitive si utilaje, in paralel cu elaborarea unor noi metode de manipulare a produselor.

Deplasarea manuala

Omul a deplasat materialele cu ajutorul mainilor. In multe situatii, aceasta metoda se aplica si astazi. Omul poate sa ridice, sa lase jos, sa intoarca, sa stivuiasca, sa preia din stive sau sa deplaseze cutiile si alte componente. El, poate, de asemenea, sa prelucreze manual bunurile. Daca volumul care trebuie manipulat este mic, iar distanta de transport este redusa, nu va fi necesar sa folosim o instalatie pentru a inlocui mobilitatea omului. Omul nu trebuie confundat, totusi, cu o masina. In prezent, el trebuie sa-si foloseasca forta fizica numai pentru transportul simplu al unor cantitati foarte mici pe cea mai mica distanta posibila.

Carucioarele

Roata a fost urmatorul pas in imbunatatirea manipularii si are astazi o larga raspandire. Carucioarele de mana sunt relativ mici si lente, astfel incat ele vor fi eficiente pentru deplasarea unor cantitati mici pe distante mici. Carucioarele cu motor de tipul celor cu remorca, al celor atasate benzilor rulante, ca si al vehiculelor ghidate automat pot transporta multiple incarcaturi, pe distante mari, cu un cost relativ mic al muncii. In cazul unor cantitati moderate care trebuie transportate pe o distanta mare, economiile obtinute prin folosirea carucioarelor pot compensa costurile de capital mai mari, ca si costurile de incarcare si descarcare, fapt care transforma carucioarele motorizate intr-un mijloc de transport mai economic decat motostivuitoarele.

Motostivuitoarele

Motostivuitoarele - si o data cu ele introducerea paletilor si a loturilor unitare - reprezinta un pas inainte in deplasarea materialelor. In prezent, exista multe tipuri de motostivuitoare si sunt, pe drept cuvant, considerate excelente utilaje universale de manipulare. Principalul lor avantaj consta in faptul ca pot incarca si descarca si alte vehicule si totodata ridica incarcaturile la inaltimi mai mari in vederea depozitarii. Totusi, ca utilaj de transport, motostivuitorul are si cateva dezavantaje: de exemplu, chiar si atunci cand fiecare produs este in cantitati suficient de mari care sa necesite o incarcatura paletizata, costul asamblarii si demontarii paletei va ramane destul de mare in afara de cazul cand marfurile nu sunt primite si expediate in cantitati paletizate. Motostivuitoarele impun, de asemenea, existenta unor coridoare mari in cadrul depozitului, iar costul de manipulare va creste direct proportional cu cantitatile deplasate.

Benzile rulante

Benzile rulante sunt foarte practice pentru deplasarea in linie dreapta, intrucat elimina manipularile dinaintea si de dupa fiecare functie. Astazi, ele pot fi incarcate si descarcate automat. Ele permit realizarea unui flux neintrerupt al materialelor, spre deosebire de celelalte utilaje care realizeaza o manipulare separata a materialelor. Nu necesita o munca suplimentara, dar costul creste proportional cu distanta de transport. Utilizarea benzilor rulante, care permite diminuarea costurilor de manipulare si asigurarea unui flux constant al marfurilor in locul unei deplasari discontinue a acestora, a crescut tot mai mult in ultimii ani in tarile dezvoltate. Ele reprezinta cea mai buna metoda de imbunatatire a manipularii materialelor in majoritatea centrelor de distributie si a fabricilor. Benzile rulante permit livrarea sau descarcarea automata a bunurilor sau pe baza unei comenzi specifice. Ele pot depozita bunurile pana ce acestea sunt preluate de un operator sau de un alt utilaj; de asemenea, pot sorta marfurile sau le pot grupa pe categorii.

E. Fluxul informational - reprezinta poate cel mai important element al logisticii de distributie deoarece este util tuturor participantilor la filiera de produse astfel:

• Producatorul - printr-o informare corecta si la timp repereaza foarte usor pietele profitabile si isi orienteaza productia catre acele piete profitabile;
• Cosumatorii - printr-o informare corecta pot sa-si asigure maximum de utilitate cu veniturile de care dispun;
• Producatorii de ambalaje - stiu care este cerinta de astfel de produse si isi adapteaza productia la cerere;
• Transportatorii / unitatile de transport - isi programeaza structura "parcului auto" si aleg rutele optime de transport.