Somajul

Somajul

Somajul constituie o problema centrala in societatea moderna. Cand somajul este ridicat resursele sunt risipite, iar veniturile sunt in scadere[1]. Somajul duce la deteriorarea starii de sanatate a populatiei, atat sub aspect fizic cat si psihic, la cresterea bolilor de inima, a alcoolismului si a sinuciderilor. De asemenea, intreaga economie are de suferit, pierderile economice in perioadele de somaj ridicat sunt imense.

Somajul este un fenomen negativ din punct de vedere economic si social, el este rezultat al dezechilibrelor puternice de pe piata muncii, reflectate in devansarea ofertei de munca fata de cererea de munca. Cu alte cuvinte, somajul ilustreaza acea situatie a economiei cand o parte din populatia activa disponibila nu are asigurate locuri de munca

Se pune imediat intrebarea: cine sunt somerii? si mai departe: care sunt elementele ce caracterizeaza si diferentiaza somerii de ceilalti oameni?

Biroul International al muncii - organizatie din Sistemul Natiunilor Unite, da urmatoarea definitie pentru someri. Se considera ca este somer orice persoana care are mai mult de 15 ani si care indeplineste urmatoarele conditii:

este apt de munca;

nu munceste;

este disponibil pentru o munca salariata sau nesalariata;

cauta un loc de munca.

De asemenea, sunt unele puncte de vedere dupa care sunt someri toti cei care au inregistrate cereri de angajare la oficiile de plasare a fortei de munca, sau toti cei ale caror cereri n-au fost satisfacute pana la sfarsitul fiecarei luni, indiferent daca au solicitat locuri de munca permanente sau temporare cu timp de munca partial sau deplin si daca are loc de munca si cauta altul mai adecvat cu aspiratiile proprii[2]. Dupa J. Craven, somajul reprezinta numarul total de ore pe care oamenii vor sa le lucreze intr-o perioada minus numarul orelor pe care le lucreaza .

In acest context, numarul orelor pe care vor sa le lucreze depinde de salariile pe care le-ar primi (dupa plata impozitului pe venit) din trei motive:

un nivel foarte redus al salariului genereaza atractia indivizilor pentru venitul pe care l-ar putea primi prin sistemul asigurarilor sociale, deci fara sa munceasca;

o crestere a salariului duce la cresterea remunerarii pentru fiecare ora lucrata;

o persoana poate sa lucreze mai putin cand salariul creste, pentru ca poate sa castige un venit rezonabil in ore mai putine.

In tara noastra, sunt considerati someri persoanele apte de munca ce nu pot fi incadrate in munca din lipsa locurilor disponibile corespunzatoare pregatirii lor.

Interpretarile care se dau somajului, in sensul definirii somerilor nu sunt foarte exacte, fapt ce face ca intre zona ocuparii si cea a somajului sa nu existe o determinare foarte precisa. In functie de modul de abordare si de metodologia de determinare a somajului se realizeaza limitarile dintre zonele respective.

Asa cum sublinia profesorul Paul Samuelson, regula guvernului cu privire la aceasta problema este urmatoarea: persoanele cu slujbe sunt angajati, persoanele fara slujbe, dar care cauta de munca sunt someri, persoanele fara slujbe si care nu cauta de munca sunt in afara fortei de munca[4]. Acest lucru este surprins in schema din fig. nr. 48.

Sa vedem mai departe cum putem interpreta din punct de vedere strict economic somajul. Pentru aceasta sa incercam a analiza oferta si cererea de munca. Sa luam in considerare un grup de muncitori caracterizand o oferta de munca asa cum se prezinta in graficul de la fig. nr. 49. Curba ofertei se presupune ca ia un traseu vertical la o cantitate de munca M, care corespunde fortei de munca. Pentru niveluri scazute ale salariului, oferta de munca scade.

Figura nr. 50 pune in evidenta comportamentul cererii si ofertei in conditiile unei piete transparente in care punctul de echilibru E determina nivelul salariului S. Linia orizontala de la A la E reprezinta numarul muncitorilor angajati. De la E la F, ea pune in evidenta toti muncitorii, care doresc sa lucreze, dar numai la un salariu ridicat. Ei pot fi considerati ca someri, dar ca someri voluntari, in sensul ca ei decid sa nu lucreze la nivelul salariului stabilit pe piata muncii (S). In conditiile pietei muncii caracterizata prin salariu flexibil, nu poate exista supraproductie si nici somaj involuntar. Salariul fluctueaza in sus si in jos, pana cand piata se echilibreaza.

In conditiile pietei cu salariu rigid, a pietei netransparente, putem presupune ca salariul este la nivelul S^' (fig. nr. 50), determinat de presiunile salariale ale organizatiilor sindicale.

Oricum, salariul este inflexibil, el nu va cobori la nivelul S, datorita contractelor de munca, aranjamentelor informale sau chiar a inertiei pe piata muncii. Sa vedem ce se intampla? La un nivel ridicat al salariului (S^'), numarul persoanelor care doresc sa se angajeze este reflectat de dreapta JG, deci pana la punctul G de pe curba ofertei. Firmele insa doresc sa angajeze pana la nivelul punctului H, de pe curba cererii. Dreapta JH reflecta, sau pune in evidenta pe cei angajati. Restul, reflectat de segmentul HG, constituie somerii involuntari, care reprezinta acele persoane fara slujba, care doresc sa lucreze la nivelul salariului existent.